COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 30.10.2019

COM(2019) 563 final

2019/0245(NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului

EXPUNERE DE MOTIVE

1.Obiectul propunerii

Prezenta propunere se referă la decizia de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) în legătură cu adoptarea preconizată a unei decizii cu privire la reexaminarea Înțelegerii privind dispozițiile referitoare la administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Acordul privind agricultura.

2.Contextul propunerii

2.1.Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului

Propunerea de decizie a Consiliului urmărește să autorizeze Comisia Europeană să sprijine, în numele Uniunii, o decizie care urmează să fie luată în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Organizația Mondială a Comerțului a fost instituită prin Acordul de la Marrakech (denumit în continuare „Acordul OMC”), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995.

Uniunea Europeană este parte la acordul respectiv.

2.2.Conferința ministerială și Consiliul General al Organizației Mondiale a Comerțului

În temeiul articolului IV alineatul (1) din Acordul OMC, Conferința ministerială are autoritatea de a lua decizii cu privire la toate aspectele prevăzute în acordurile comerciale multilaterale.

Cu toate acestea, în temeiul articolului IV alineatul (2) din Acordul OMC, în intervalele dintre reuniunile Conferinței ministeriale, funcțiile sale sunt exercitate de Consiliul General al OMC.

În temeiul articolului IX alineatul (1), organismele OMC depun eforturi pentru a adopta deciziile prin consens.

2.3.Actul avut în vedere spre adoptare de către Consiliul General al OMC

În decembrie 2013, în cadrul celei de a noua sesiuni a Conferinței ministeriale a OMC, miniștrii (comerțului) au adoptat o decizie cu privire la „Înțelegerea privind dispozițiile referitoare la administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Acordul privind agricultura” [WT/MIN (13)/39] (denumită în continuare „Înțelegerea privind contingentele tarifare”).

Obiectivul Înțelegerii privind contingentele tarifare este de a simplifica administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole. Punctul 13 din Înțelegerea privind contingentele tarifare prevede reexaminarea acesteia, ținând seama de experiența acumulată până la momentul respectiv în ceea ce privește funcționarea sa. Reexaminarea trebuia începută cel târziu la patru ani de la adoptarea Înțelegerii privind contingentele tarifare. În 2018, Comitetul pentru agricultură a demarat procesul de reexaminare. La începutul anului 2019, Secretariatul Comitetului pentru agricultură a redactat un proiect de raport adresat Consiliului General al OMC, care prezintă evoluțiile înregistrate până la momentul respectiv.

Având în vedere că membrii OMC nu au ajuns la un consens cu privire la modificările de fond ale Înțelegerii privind contingentele tarifare, Comitetul recomandă Consiliului General să prelungească perioada de reexaminare până la sfârșitul anului 2021 și să sporească transparența administrării contingentelor tarifare (a se vedea anexa 2 la raport).

Aceste recomandări (în anexa 2 la raport) ar trebui prezentate Consiliului General în decembrie 2019. Consiliul General ar trebui să adopte aceste recomandări sub forma unei decizii cu privire la reexaminarea Înțelegerii privind contingentele tarifare.

3.Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii

Obiectivul prezentei propuneri este de a permite Uniunii să determine adoptarea unei decizii cu privire la reexaminarea Înțelegerii privind contingentele tarifare în cadrul reuniunii Consiliului General al OMC din decembrie 2019.

Din punctul de vedere al Uniunii, prelungirea perioadei de reexaminare până la sfârșitul anului 2021 este esențială, deoarece permite menținerea actualei Înțelegeri privind contingentele tarifare și permite membrilor OMC să poarte discuții suplimentare cu privire la reexaminarea acestei Înțelegeri privind contingentele tarifare.

4.Temei juridic

4.1.Temeiul juridic procedural

4.1.1.Principii

Articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede posibilitatea adoptării unor decizii de stabilire „a pozițiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepția actelor care modifică sau completează cadrul instituțional al acordului”.

Noțiunea de „acte cu efecte juridice” include actele care au efecte juridice în temeiul normelor de drept internațional aplicabile organismului în cauză. Sunt incluse, de asemenea, instrumentele care nu au un caracter obligatoriu în temeiul dreptului internațional, dar care „au vocația de a influența în mod decisiv conținutul reglementării adoptate de legiuitorul Uniunii” 1 .

4.1.2.Aplicarea la cazul în discuție

Consiliul General al OMC este un organism instituit printr-un acord, și anume Acordul OMC.

Actul pe care Consiliul General este invitat să îl adopte este un act cu efecte juridice. Actul avut în vedere va avea caracter obligatoriu în temeiul dreptului internațional, în conformitate cu articolul II alineatul (2) și cu articolul IX alineatul (3) din Acordul OMC.

Actul avut în vedere nu completează și nici nu schimbă cadrul instituțional al acordului.

Prin urmare, temeiul juridic procedural al propunerii de decizie este articolul 218 alineatul (9) din TFUE.

4.2.Temeiul juridic material

4.2.1.Principii

Temeiul juridic material al unei decizii adoptate în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE depinde în primul rând de obiectivul și de conținutul actului avut în vedere cu privire la care se adoptă o poziție în numele Uniunii. În cazul în care actul avut în vedere urmărește două obiective sau include două elemente, iar unul dintre aceste obiective sau elemente poate fi identificat ca fiind obiectivul sau elementul principal, iar celălalt obiectiv sau element are mai degrabă un caracter accesoriu, decizia adoptată în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE trebuie să se întemeieze pe un singur temei juridic material, și anume cel impus de obiectivul sau de elementul principal sau predominant.

4.2.2.Aplicarea la cazul în discuție

4.3.Concluzie

Temeiul juridic al deciziei propuse ar trebui să fie articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE.

5.Publicarea actului avut în vedere

Întrucât actul Consiliului General al OMC va completa Acordul OMC prin extinderea aplicării Înțelegerii privind contingentele tarifare și prin prevederea de norme referitoare la o mai bună utilizare a contingentelor tarifare, este oportun ca actul respectiv să fie publicat, după adoptare, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2019/0245 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)Acordul de la Marrakesh de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (denumit în continuare „Acordul OMC”) a fost încheiat de către Uniune prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 2 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995.

(2)În temeiul articolului IV alineatul (1) din Acordul OMC, Conferința ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului („OMC”) are autoritatea de a lua decizii cu privire la toate aspectele prevăzute în acordurile comerciale multilaterale.

(3)În temeiul articolului IV alineatul (2) din Acordul OMC, în intervalele dintre reuniunile Conferinței ministeriale, funcțiile sale sunt exercitate de Consiliul General al OMC.

(4)În temeiul articolului IX alineatul (1), organismele OMC adoptă de obicei deciziile prin consens.

(5)În cadrul celei de a noua sesiuni a Conferinței ministeriale a OMC (Bali, decembrie 2013), a fost adoptată o decizie ministerială cu privire la Înțelegerea privind dispozițiile referitoare la administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Acordul privind agricultura [WT/MIN (13)/39] (denumită în continuare „Înțelegerea privind contingentele tarifare”), care reglementează administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole.

(6)În temeiul punctului 13 din Înțelegerea privind contingentele tarifare, este necesar să se lanseze o reexaminare a funcționării înțelegerii cel târziu la patru ani de la adoptarea acesteia, luând în considerare experiența dobândită până în acel moment. Obiectivul acestei reexaminări este de a promova un proces continuu de îmbunătățire a utilizării contingentelor tarifare.

(7)În conformitate cu punctul 13, Comitetul pentru agricultură a procedat la reexaminarea Înțelegerii privind contingentele tarifare în 2018. Concluziile reexaminării vor fi prezentate în cadrul reuniunii din decembrie 2019 a Consiliului General, sub forma unui raport redactat de Comitetul pentru agricultură (Raportul nr. ... „Reexaminarea funcționării Deciziei de la Bali privind administrarea contingentelor tarifare”, din data de ...).

(8)Având în vedere că membrii OMC nu au ajuns la un consens cu privire la modificările de fond ale Înțelegerii privind contingentele tarifare, raportul recomandă prelungirea perioadei de reexaminare până la sfârșitul anului 2021, astfel încât să se ajungă la un consens cu privire la modificările de fond. Raportul include, de asemenea, recomandări menite să sporească transparența administrării contingentelor tarifare.

(9)În cadrul reuniunii sale din decembrie 2019, Consiliul General al OMC ar trebui să fie invitat să ia în considerare adoptarea recomandărilor prevăzute în anexa 2 la Raportul nr. ..., sub forma unei decizii cu privire la reexaminarea Înțelegerii privind contingentele tarifare.

(10)Este adecvat să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Consiliului General al OMC, deoarece decizia care va fi adoptată va avea caracter obligatoriu pentru Uniune.

(11)În cadrul Consiliului General al OMC, Uniunea trebuie să fie reprezentată de Comisie, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată de Comisia Europeană în numele Uniunii în cadrul reuniunii din decembrie 2019 a Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului se bazează pe propunerea de decizie de adoptare a recomandărilor adresate Consiliului General de către Comitetul pentru agricultură în anexa 2 la Raportul său nr. ... din ....., anexat la prezenta decizie.

Modificările minore aduse propunerii de decizie pot fi acceptate de reprezentanții Uniunii în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului fără a fi necesară o altă decizie a Consiliului.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Comisiei.

Adoptată la Bruxelles,

(1)    Hotărârea Curții de Justiție din 7 octombrie 2014, C-399/12, Germania/Consiliul, EU:C:2014:2258, punctele 61-64.

(2)    Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, 23.12.1994, p. 1).

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 30.10.2019

COM(2019) 563 final

ANEXĂ

la

Propunerea de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului

ANEXĂ

REEXAMINAREA FUNCȚIONĂRII DECIZIEI DE LA BALI PRIVIND ADMINISTRAREA CONTINGENTELOR TARIFARE

Raport către Consiliul General

(1)În cadrul celei de a noua sesiuni a Conferinței ministeriale, miniștrii au adoptat decizia cu privire la „Înțelegerea privind dispozițiile referitoare la administrarea contingentelor tarifare pentru produsele agricole, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Acordul privind agricultura” [WT/MIN (13)/39] („Decizia de la Bali privind contingentele tarifare”). Miniștrii au solicitat Comitetului să reexamineze, cel târziu din 2017, și să monitorizeze respectarea obligațiilor membrilor stabilite în temeiul Deciziei de la Bali privind contingentele tarifare, reexaminarea având obiectivul de a promova un proces continuu de îmbunătățire a utilizării contingentelor tarifare, luând în considerare experiența acumulată până în acel moment 1 . Discuțiile privind reexaminarea au început în cadrul reuniunii Comitetului din octombrie 2017 2 . În cadrul reuniunii din februarie 2018, Comitetul a aprobat procesul reexaminării și calendarul aferent în documentul G/AG/W/171 3 . În conformitate cu procedura convenită, reexaminarea a fost efectuată prin intermediul reuniunilor informale deschise ale Comitetului, programate după reuniunile obișnuite ale Comitetului 4 .

(2)Membrii au discutat reexaminarea în cadrul a patru reuniuni informale ale Comitetului care au avut loc la 20 februarie, 11 iunie, 25 septembrie și 26 noiembrie 2018. În cadrul reuniunii informale din noiembrie a fost organizată o sesiune tematică privind administrarea contingentelor tarifare și subutilizarea lor, la care au participat reprezentanți ai industriei. În cadrul discuțiilor privind reexaminarea au fost prezentate, de asemenea, o serie de contribuții scrise ale membrilor. De asemenea, ca răspuns la solicitările membrilor și în conformitate cu procesul și calendarul reexaminării, astfel cum au fost convenite, Secretariatul a pregătit un document de referință 5 privind administrarea contingentelor tarifare și ratele lor de utilizare, pentru a facilita reexaminarea. Anexa 1 include o listă cu toate documentele scrise luate în considerare până în prezent în procesul de reexaminare.

(3)Membrii au identificat următoarele teme în cadrul discuțiilor de reexaminare: 1) punerea în aplicare eficace și monitorizarea obligațiilor de fond care decurg din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare; 2) cerințele privind transparența contingentelor tarifare; 3) mecanismul în caz de subutilizare. O serie de elemente 6 aduse în discuție în cadrul fiecăreia dintre cele trei teme, inclusiv în cadrul discuțiilor tematice din noiembrie, sunt indicate mai jos.

PUNEREA ÎN APLICARE EFICACE ȘI MONITORIZAREA

i.Realocarea licențelor neutilizate în cadrul unui contingent tarifar; 

ii.Procesele de realocare, inclusiv cu privire la alocările specifice țărilor 7 ;

iii.Schimb de experiență și de cele mai bune practici privind îmbunătățirea utilizării contingentelor tarifare, inclusiv realocarea contingentelor tarifare în temeiul acordurilor comerciale regionale.

CERINȚE PRIVIND TRANSPARENȚA CONTINGENTELOR TARIFARE

i.Notificări complete și în timp util ale contingentelor tarifare;

ii.Raportarea promptă a modificărilor privind administrarea contingentelor tarifare;

iii.Raportarea sistematică a ratelor de utilizare de către toți membrii care și-au asumat angajamente privind contingentele tarifare;

iv.Practici de notificare armonizate (de exemplu, pentru contingentele tarifare care nu au fost deschise sau pentru contingentele tarifare programate care nu generează avantaje tarifare);

v.Raportarea motivelor subutilizării;

vi.Partajarea experiențelor naționale și a celor mai bune practici cu privire la administrarea contingentelor tarifare;

vii.Tratament special și diferențiat (cerințe împovărătoare privind notificarea);

viii.Legătura cu cerințele privind notificarea referitoare la procedurile de acordare a licențelor de import;

ix.Asistență tehnică din partea Secretariatului în vederea îmbunătățirii respectării obligației de notificare de către membri.

MECANISMUL ÎN CAZ DE SUBUTILIZARE

i.Obligații diferite ale membrilor (punctul 4 din anexa A);

ii.Tratament special și diferențiat;

iii.Posibila aplicare neuniversală în viitor;

iv.Legătura dintre anexa B și punctul 4 din anexa A;

v.Explorarea cauzelor subutilizării;

vi.Examinarea specifică a subutilizării contingentelor tarifare în anumite sectoare specifice;

vii.Aplicabilitatea practică a mecanismului în caz de subutilizare (explorarea motivelor neinvocării mecanismului, inclusiv complexitatea sa potențială, schimbul de experiență, simplificarea cerințelor procedurale);

viii.Menținerea de către Secretariat a unei liste cu contingentele tarifare subutilizate.

(4)În ceea ce privește funcționarea viitoare a punctului 4 din mecanismul în caz de subutilizare și a dispoziției asociate privind tratamentul special și diferențiat, pozițiile membrilor au fost divergente. Unele state membre în curs de dezvoltare au susținut că dispozițiile privind tratamentul special și diferențiat din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare nu ar trebui să fie diluate; alți membri au susținut că tratamentul special și diferențiat pentru țările în curs de dezvoltare nu ar trebui să conducă la o derogare și că țările în curs de dezvoltare beneficiare ar trebui, în schimb, să își asume angajamente cu privire la gestionarea contingentelor tarifare care să țină seama de stadiul lor de dezvoltare.

(5)Mai mulți membri au considerat că sfera de aplicare a acestei reexaminări este limitată la îmbunătățirea administrării contingentelor tarifare, pentru a o distinge de negocierile privind accesul pe piață. Alți membri au făcut referire la posibilitatea de a include chestiunile legate de contingentele tarifare în negocierile privind accesul pe piață.

(6)Unii membri au considerat că, pe baza observațiilor membrilor, Comitetul ar trebui să examineze motivele pentru care mecanismul de subutilizare nu a fost încă invocat.

(7)În temeiul punctelor 13-15 din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare [WT/MIN (13)/39], în cadrul reuniunii sale din 30 octombrie 2019, Comitetul aprobă următoarele recomandări, care figurează în anexa 2 la prezentul raport, în vederea prezentării lor spre examinare de către Consiliul General.

Anexa 1

Anexa 2

(1)[Termenul specificat la punctul 14 și la nota de subsol 2 din Decizia de la Bali privind contingentele tarifare pentru luarea unei decizii cu privire la punctul 4 din anexa A se prelungește până la sfârșitul anului 2021 sau până la cea de a treisprezecea Conferință ministerială, oricare dintre acestea survine mai întâi. [Pentru o mai mare certitudine, în cazul în care nici Conferința ministerială, nici Consiliul General nu decide, înainte de sfârșitul anului 2021, să extindă aplicarea punctului 4 din anexa A la Decizia de la Bali privind contingentele tarifare, în forma sa actuală sau într-o formă modificată, punctul 4 din anexa A nu se mai aplică, sub rezerva punctului 15 din respectiva decizie, începând cu 1 ianuarie 2022 [cu privire la membrii menționați în anexa B, precum și cu privire la orice membru care solicită să fie adăugat în anexa B înainte de sfârșitul anului 2021].]

(2)Între timp, Comitetul pentru agricultură („comitetul”) va continua să poarte discuții privind aplicarea punctului 4 din anexa A. [Pentru o mai mare certitudine, atât timp cât aceste discuții continuă, Decizia de la Bali privind contingentele tarifare, împreună cu anexele la aceasta, se menține.]

(3)Comitetul va prezenta recomandări Consiliului General cu privire la aplicarea punctului 4 [din anexa A și în conformitate cu punctul 14] înainte de sfârșitul anului 2021.]

(4)Recunoscând importanța unei transparențe sporite a administrării contingentelor tarifare și a ratelor de subutilizare, precum și a depunerii la timp a notificărilor de către membri și recunoscând faptul că sistemul de notificare online pentru agricultură ar trebui să ducă la o armonizare îmbunătățită, Comitetul a ajuns la un consens cu privire la următoarele aspecte:

(a)Secretariatul va întocmi o listă cu practicile actuale în materie de notificare a contingentelor tarifare ale membrilor, inclusiv în cazurile în care un contingent tarifar programat nu a fost deschis.

(b)Comitetul va iniția discuții privind armonizarea practicilor în materie de notificare a contingentelor tarifare ale membrilor, inclusiv în ceea ce privește ratele de utilizare a contingentelor tarifare.

(c)Comitetul încurajează membrii să includă o explicație în notificările în temeiul tabelului MA:2 în cazurile în care contingentele tarifare planificate nu sunt deschise.

(d)Secretariatul va actualiza periodic informațiile privind administrarea contingentelor tarifare și ratele lor de utilizare, astfel cum figurează în G/AG/W/183 10 , precum și informațiile cu privire la membrii care au notificat rate de utilizare și cu privire la chestiunile aduse în discuție în cadrul Comitetului în ceea ce privește ratele de utilizare.

(e)Comitetul va examina, pe baza observațiilor membrilor, motivele pentru care mecanismul de subutilizare nu a fost încă invocat.

(5)Comitetul este de acord să reexamineze periodic modul de funcționare a Deciziei de la Bali privind contingentele tarifare, la fiecare 3 ani de la încheierea acestei reexaminări. Aceste reexaminări periodice vor include, printre altele, o examinare a utilizării de către membri a mecanismului în caz de subutilizare, pe baza informațiilor transmise de membri.

__________

(1)    Punctul 13 din WT/MIN (13)/39. Nu a fost raportată încă nicio experiență legată de recurgerea la mecanismul în caz de subutilizare.

(2)    A se vedea secțiunea 2.2.1 din G/AG/R/86.

(3)    A se vedea secțiunea 2.5.1 din G/AG/R/87.

(4)    În cadrul reuniunii din iunie 2019, Comitetul a convenit să prelungească termenul până la reuniunea sa din octombrie 2019, pentru a permite finalizarea raportului privind reexaminarea.

(5)    G/AG/W/183.

(6)    Membrii nu au ajuns la un acord cu privire la aceste elemente sau la modul de abordare a acestora în cadrul recomandărilor.

(7)    Punctul 9 din Decizia ministerială de la Bali privind contingentele tarifare se referă la procesul de realocare. În plus, notele de subsol 3 și 5 din anexa A la Decizia de la Bali fac referire la drepturile membrilor care dețin o alocare specifică țării în special în contextul mecanismului în caz de subutilizare.

(8)    Documentul G/AG/W/171 din 9 februarie 2018.

(9)    WT/MIN (13)/39 ȘI WT/L/914 din data de 11 decembrie 2013.

(10)    Nota de informare a Secretariatului poate include în mod specific o listă cu contingentele tarifare în cazul cărora nu a fost transmisă nicio notificare în temeiul tabelului MA:2 sau în cazul cărora rata de utilizare este mai mică de 65 %.