Avizul Comitetului European al Regiunilor – Recomandări pentru elaborarea cu succes a strategiilor de dezvoltare regională dincolo de anul 2020

(2020/C 39/03)

Raportor

:

Adam STRUZIK (PL-PPE), mareșalul voievodatului Mazovia

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

1.

pe baza analizei contextului strategic al regiunilor, luând în considerare provocările cu care acestea se confruntă, precum și pe baza experienței acumulate în domeniul politicii de coeziune, prezintă recomandări pentru ca strategiile de dezvoltare regională pentru perioada de după 2020 să poată fi concepute în mod eficace;

2.

subliniază că recomandările prezentate cuprind numai domeniile prioritare de investiții și condițiile-cadru ale unor strategii eficace de dezvoltare regională;

3.

arată că, în lumina nevoilor reale, autoritățile locale și regionale trebuie să dispună de strategii clare de dezvoltare pe termen mediu și lung, bazate atât pe tendințele și provocările preconizate, cât și pe caracteristicile specifice ale teritoriilor lor;

4.

reamintește că esența planificării strategice într-un anumit teritoriu (regiune, provincie, district sau localitate) constă în optimizarea proceselor de funcționare și dezvoltare a acestuia pe baza unei transformări durabile a factorilor și a resurselor regionale în bunuri și servicii;

5.

atrage atenția asupra faptului că strategiile de dezvoltare reprezintă unul dintre principalele instrumente de gestionare la nivel regional și local. Ele sunt documente ce stabilesc direcția deciziilor și a măsurilor pentru determinarea obiectivelor și a priorităților, într-o legătură strânsă cu viziunea Europei în materie de dezvoltare;

6.

observă că, în acest sens, strategiile de dezvoltare regională și strategiile de specializare inteligentă sunt instrumente importante, care asigură sinergia și complementaritatea instrumentelor sectoriale, implicând în mod adecvat părțile interesate, în conformitate cu o abordare specifică, bazată pe situația din teritoriu, a dezvoltării economice, sociale și teritoriale;

7.

atrage atenția asupra neconcordanței dintre semestrul european și obiectivele politicii de coeziune. Politica de coeziune este o politică de sine stătătoare, iar obiectivul tratatului (coeziune economică, socială și teritorială) trebuie avut în vedere în mod constant. Acest lucru necesită verificarea măsurii în care recomandările specifice fiecărei țări sunt relevante pentru programele de coeziune și reciproc, acordând importanță cooperării dintre autoritățile naționale, regionale și locale, atât în cadrul programelor naționale de reformă (PNR), cât și în cel al programelor de coeziune.

Recomandarea 1: Planificarea strategică la nivel regional ca punct de plecare pentru o dezvoltare reușită

8.

reamintește că consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii Europene este unul dintre obiectivele principale ale UE, în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

9.

subliniază că politica de coeziune ar trebui să combine obiectivele strategice în ceea ce privește abordarea provocărilor identificate la nivel european și global cu strategiile regionale și locale de dezvoltare pe termen lung din statele membre, precum și cu aplicarea lor pe teren;

10.

subliniază că numeroasele provocări cu care se confruntă orașele și regiunile au o puternică dimensiune teritorială, deoarece impactul lor depășește zonele și granițele administrative; în acest sens, observă că administrația responsabilă pentru un anumit teritoriu nu poate face față de una singură provocărilor în materie de dezvoltare, și că fiecăreia dintre acestea îi revine sarcina de a defini, în deplină libertate, orientările politice privind dezvoltarea și perspectivele propriei comunități, cu respectarea principiului subsidiarității, consacrat la articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);

11.

subliniază importanța strategiilor teritoriale pentru direcționarea integrată și coordonată a investițiilor; „integrat”înseamnă că toate nivelurile de gestionare – de la cel local până la cel european – colaborează pentru atingerea obiectivelor unui anumit teritoriu; „coordonat”înseamnă că diferite surse de finanțare contribuie, completându-se reciproc, la aceleași obiective teritoriale, stabilite de comun acord;

12.

subliniază că este foarte important ca deciziile financiare și strategice să se bazeze pe indicatorii actuali de dezvoltare socioeconomică. Propunerile pentru perspectiva financiară 2021-2027 se bazează pe datele din anii 2014-2016, ceea ce deformează semnificativ imaginea situației socioeconomice actuale a fiecărei regiuni. Indicatorii folosiți la realizarea analizelor ar trebui să se raporteze la cel mult ultimii trei ani care precedă perioada de finanțare, mai exact la anii 2017-2019;

13.

subliniază necesitatea de a se lua în considerare diviziunile statistice actuale pentru a se elabora viitoarea politică de dezvoltare, și în special în ceea ce privește cadrul financiar multianual (CFM) referitor la perspectiva financiară pentru 2021-2027 și ulterior; de aceea, solicită Comisiei Europene să își regândească în ansamblu abordarea din acest domeniu în momentul definirii CFM;

14.

subliniază că în lucrările care vizează schimbarea abordării și aplicarea recomandărilor trebuie să fie implicat și Eurostat, care ar trebui să-și intensifice activitatea de consolidare a sistemului de colectare și prelucrare a datelor utile în procesul de adaptare la nevoile noi și care îmbunătățesc cooperarea și permit o colectare mai eficientă a datelor;

15.

subliniază că PIB-ul servește la măsurarea producției, nefiind menit să măsoare gradul de durabilitate a mediului, eficiența utilizării resurselor, incluziunea socială și progresul social, în general; în acest context, arată necesitatea includerii unor indicatori suplimentari, care să măsoare calitatea vieții într-un mod mai echitabil și mai clar și să vină în completarea PIB-ului;

16.

solicită elaborarea unor indicatori clari și măsurabili, care să ia în considerare schimbările climatice, biodiversitatea, utilizarea eficientă a resurselor și incluziunea socială. De asemenea, afirmă necesitatea creării unor indicatori care să se concentreze și mai mult asupra situației la nivel de gospodărie, reflectând venitul, consumul și bogăția gospodăriilor;

Recomandarea 2: Obiectivele de dezvoltare durabilă ca bază pentru strategiile pe termen lung ale orașelor și regiunilor

17.

reamintește că atât Strategia Europa 2020, cât și cadrul strategic comun au asigurat cadrul și principiile directoare pentru pregătirea acordurilor de parteneriat și a programelor politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020, în special coordonarea dintre fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și alte instrumente;

18.

subliniază necesitatea de a se elabora la nivelul Uniunii Europene un cadru pe termen lung pentru politici, care să înlocuiască Strategia Europa 2020 și să permită elaborarea unor strategii naționale și regionale sau locale care să contribuie la atingerea obiectivelor dezvoltării durabile, luând în considerare, de asemenea, beneficiile creării unui parteneriat transfrontalier pentru soluționarea provocărilor comune;

19.

salută documentul de reflecție al UE intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030”și invită Comisia și Consiliul European să recunoască punerea în aplicare a programului de acțiune pentru dezvoltare durabilă până în 2030 și a celor 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) ale acestuia ca prioritate pentru agenda lor politică, precum și ca obiectiv global în următorul plan strategic al Uniunii Europene pentru perioada 2019-2024 și ulterior;

20.

reamintește că punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă și strategiile politice conexe trebuie să fie definite în conformitate cu principiul guvernanței pe mai multe niveluri, implicând toate nivelurile administrației și părțile interesate și să genereze un set de obiective diferențiate la nivel național, regional și local;

21.

atrage atenția că cele 17 obiective de dezvoltare durabilă nu includ niciun obiectiv specific la nivel regional care să aibă o legătură cu obiectivele TFUE în ceea ce privește asigurarea dezvoltării durabile la nivel regional în Uniunea Europeană și reducerea diferențelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni, astfel încât niciun teritoriu să nu rămână în urmă;

22.

recomandă orașelor și regiunilor să considere obiectivele de dezvoltare durabilă un principiu director la elaborarea strategiilor de dezvoltare regională sau locală, în special având în vedere faptul că strategia pentru o Europă durabilă 2030 trebuie să fie dezvoltată în continuare. De asemenea, solicită orașelor și regiunilor, întrucât sunt factorii de decizie cei mai apropiați de cetățenii lor, de antreprenorii și comunitățile locale, să adapteze obiectivele de dezvoltare durabilă la situația lor specifică;

Recomandarea 3: Strategiile de dezvoltare regională ale orașelor și regiunilor trebuie să fie bazate pe o evaluare prospectivă precisă

23.

subliniază că, pentru a elabora strategii de dezvoltare regională în mod eficace, este necesară includerea tendințelor viitoare; prin urmare, planificarea pe termen lung, prognozele și alte metodologii strategice de prognozare sunt instrumente importante pentru definirea politicii regionale în viitor;

24.

subliniază că, pentru a se garanta succesul la nivelul întregii Uniuni Europene, este nevoie de stabilirea de legături între strategiile de dezvoltare post-2020 de la nivel regional și noua agendă teritorială;

25.

observă că viitoarele provocări majore în materie de dezvoltare care ar trebui să fie incluse în strategiile regionale sunt legate de tendințele majore și de schimbările de mediu, care vor avea consecințe semnificative pentru economiile și societățile din toate regiunile Uniunii Europene;

26.

subliniază că schimbările tehnologice vor influența în mod semnificativ dezvoltarea socioeconomică, având în vedere faptul că tehnologiile care includ automatizarea și învățarea automată pot influența substanțial piețele muncii. De asemenea, multe tehnologii emergente pot aduce beneficii zonelor rurale, reducând problemele acestora legate de densitatea redusă a populației și de distanțele mari;

27.

observă că, pentru utilizarea noilor tehnologii, este necesară crearea unei infrastructuri tehnice de bază. Multe dintre beneficiile tehnologiilor emergente nu apar, însă, în mod automat, ci necesită existența unor politici complementare – de pildă, pentru a înzestra cetățenii cu cunoștințele adecvate pentru folosirea acestor tehnologii;

28.

subliniază necesitatea punerii complete în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Deși progresul social este vizibil în Uniunea Europeană, principiile Pilonului social trebuie să fie puse în aplicare mai eficient la toate nivelurile de guvernare; Din acest punct de vedere, Fondul social european reprezintă legătura dintre obiectivele Pilonului social și nevoile de la nivel regional în ceea ce privește măsurile și investițiile pentru dezvoltarea regiunii, de exemplu furnizarea calificărilor necesare;

29.

constată noile evoluții din domeniul pieței muncii, legate de digitalizare; prin urmare, solicită garantarea unor noi modele economice, care să nu încalce drepturile lucrătorilor, și a unor noi forme de angajare, care să asigure o remunerație echitabilă, protecție socială și protecție împotriva discriminării;

30.

evidențiază necesitatea consolidării coeziunii în ce privește amenajarea teritoriului, luându-se în considerare aspectele legate de adaptarea la schimbările climatice. De asemenea, reamintește că amenajarea teritoriului joacă un rol-cheie în limitarea riscurilor asociate cu creșterea numărului de fenomene meteorologice extreme și de dezastre naturale;

31.

evidențiază rolul major al infrastructurii verzi și albastre în atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și în stoparea declinului biodiversității. De asemenea, invită statele membre și autoritățile regionale și locale să ia în considerare biodiversitatea în procesele decizionale și în documentele strategice;

32.

regretă faptul că Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) a fost eliminat din Regulamentul privind dispozițiile comune. Această măsură, alături de dispozițiile divergente din cadrul reglementărilor sectoriale, va îngreuna coordonarea măsurilor legate de adaptarea la schimbările climatice și de biodiversitate, precum și strategiile generale trans-fonduri și structurile de cooperare de la nivel regional;

33.

subliniază necesitatea ca impactul asupra mediului să fie luat în considerare încă de la începutul planificării strategice a infrastructurii, precum și necesitatea unei aplicări adecvate a evaluărilor strategice de mediu corespunzătoare și a evaluărilor impactului asupra mediului, ceea ce va duce, de asemenea, la reducerea problemelor în etapa ulterioară, care cuprinde aprobarea și punerea în aplicare a proiectului;

34.

afirmă că abordarea teritorială trebuie să includă aspectul de identitate regională și locală și reamintește că fiecare comunitate este direct responsabilă și competentă pentru elaborarea politicilor, în conformitate cu particularitățile ei teritoriale, sociale și culturale. Trebuie subliniat că fiecare regiune are caracteristici proprii, unice, care constituie un factor semnificativ al dezvoltării lor și al capacității de a face față crizelor;

35.

critică faptul că Strategia Europa 2020 privind dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene nu a luat în considerare cultura. Prin urmare, Comitetul solicită recunoașterea culturii – inclusiv a instituțiilor și lăcașurilor acesteia – ca domeniu strategic în următoarea strategie și în planificarea politicii viitoare. În acest context, invită regiunile care consideră că patrimoniul lor cultural este un atu deosebit de puternic să îl includă în strategii de specializare inteligentă;

Recomandarea 4: Investițiile în consolidarea capacității instituționale și administrative ca o condiție pentru eficacitatea cheltuielilor publice

36.

subliniază că elaborarea integrată și cu succes a politicii depinde în mod considerabil de calitatea administrației naționale și regionale, iar capacitatea instituțională și administrativă reprezintă un factor-cheie pentru gestionarea corectă a programelor fondurilor ESI și un element important ce contribuie la prosperitatea economică, în general;

37.

subliniază că, după cum arată numeroase studii, eficacitatea cheltuielilor publice este legată mai mult de buna guvernanță și de productivitatea instituției decât de factori macroeconomici. Prin urmare, randamentul investițiilor este direct corelat cu nivelul investițiilor, dar și cu calitatea guvernanței;

38.

recunoaște conducerea (și guvernanța, în general) drept un element-cheie pentru o punere în aplicare eficientă a strategiilor de dezvoltare de la nivel regional și local; de aceea, consideră că atât Uniunea Europeană, cât și orașele și regiunile au nevoie de lideri care nu se tem să stabilească viziunea de dezvoltare a propriilor teritorii și să o prezinte în cadrul strategiilor de dezvoltare. Activitatea autorităților regionale este o condiție sine qua non pentru dezvoltarea regiunii;

39.

solicită un sprijin adecvat pentru dezvoltarea capacităților și a competențelor digitale ale cetățenilor la toate nivelurile de educație. Este de părere că dezvoltarea competențelor digitale ale lucrătorilor în Uniunea Europeană este esențială pentru a face față transformărilor prin care trece piața muncii și pentru a evita lacunele sau discrepanțele în materie de competențe în rândul cetățenilor;

Recomandarea 5: Promovarea sinergiilor între fonduri și alți actori

40.

reamintește că politica de coeziune, ca și celelalte politici ale Uniunii Europene, trebuie să contribuie la punerea în aplicare a obiectivelor fundamentale stabilite în tratate. La rândul lor, și celelalte politici ale Uniunii Europene trebuie să contribuie la punerea în aplicare a obiectivelor stabilite în tratate în ceea ce privește politica de coeziune;

41.

observă că, în afară de misiunile concrete ale fiecărui fond ESI, care sunt consacrate în tratat și rămân actuale, acestea pot realiza împreună obiectivele politicii de coeziune, iar fiecare dintre aceste fonduri contribuie la punerea în aplicare a misiunii altor fonduri;

42.

subliniază că, pentru a asigura sinergii și a spori influența și eficacitatea diferitelor instrumente, un rol major îl are adaptarea strategiilor și a modalităților de intervenție, precum și cooperarea dintre diferitele entități încă din primele etape ale procesului de programare;

43.

subliniază importanța transparenței și a utilizării strategice a achizițiilor publice la toate nivelurile administrative, în special în ceea ce privește existența unor norme clare și neechivoce. Totodată, este de dorit să se evite discrepanțele între statele membre, între diferitele niveluri de guvernare sau între statele membre și Comisia Europeană; de asemenea, trebuie redusă la minimum sarcina administrativă;

44.

este de părere că inițiativele, strategiile, planurile de acțiune și parteneriatele public-privat puse în aplicare la nivel local și regional în cadrul disciplinelor STIAM (știință, tehnologie, inginerie, artă și matematică) pot juca un rol important în reducerea diferențelor de dezvoltare în întreaga Europă. Considerarea educației în domeniile STIAM drept o prioritate la nivel local și regional, precum și acordarea de întâietate inițiativelor de colaborare și investițiilor în ceea ce privește dezvoltarea acestor discipline poate contribui în mod semnificativ la limitarea efectelor nocive ale „exodului creierelor”;

Recomandarea 6: Cooperare teritorială în zonele funcționale

45.

observă că, adesea, frontierele administrative nu corespund legăturilor economice de pe întregul teritoriu. De exemplu, pot exista legături importante între orașe și zonele de acces înconjurătoare, între zonele rurale și urbane sau între regiunile învecinate din țări diferite;

46.

subliniază că impactul teritorial, în aproape toate aspectele legate de dezvoltare, depășește zonele și frontierele administrative locale, iar deciziile de la diversele niveluri trebuie să fie luate în comun. Aceste decizii trebuie să fie precedate de un dialog comun care să aibă loc din primul moment al căutării unor răspunsuri la aceste întrebări;

47.

afirmă că trebuie acordată o atenție deosebită situației regiunilor îndepărtate, periferice, izolate, a regiunilor slab populate sau de graniță, a celor care au rămas într-o oarecare măsură în urmă în ceea ce privește dezvoltarea și care se confruntă cu probleme specifice – îndeosebi regiunile montane și cele insulare –, în special în vederea îmbunătățirii conectivității acestor regiuni și dezvoltării legăturilor dintre ele;

48.

recomandă elaborarea unor strategii comune pentru zonele funcționale și, în măsura posibilităților, adaptarea strategiilor și programelor relevante;

Recomandarea 7: Proiecte de colaborare între programele ESI din statele sau regiunile învecinate

49.

recomandă autorităților de gestionare să valorifice din plin posibilitățile oferite de Regulamentul privind dispozițiile comune pentru politica de coeziune [articolul 57 alineatul (4) din propunerea Comisiei Europene] pentru a planifica proiecte de cooperare interregională sau transfrontalieră cu programele regionale ale fondurilor ESI, pentru a aborda zonele funcționale la nivel transfrontalier. La elaborarea unor astfel de proiecte este necesară, de asemenea, coordonarea strânsă cu programele Interreg relevante pentru a se asigura complementaritatea și pentru a se evita duplicarea;

50.

își menține sprijinul pentru mecanismul transfrontalier european propus, care ar urma să fie deosebit de important în procesul de eliminare a obstacolelor și a blocajelor din cadrul cooperării transfrontaliere;

51.

evidențiază importanța inițierii de către Uniunea Europeană a unei veritabile strategii în domeniul diplomației culturale. În acest scop, este necesară promovarea comunicării și a schimburilor artistice și culturale între regiunile Uniunii Europene – în special cele mai îndepărtate – și țările terțe, inclusiv prin intermediul unor măsuri ce facilitează călătoriile artiștilor spre țările terțe și prezentarea operei lor în aceste țări precum și viceversa.

Recomandarea 8: Promovarea abordării teritoriale prin valorificarea deplină a potențialului instrumentelor integrate, precum dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității și investițiile teritoriale integrate (ITI)

52.

subliniază că, pentru dezvoltarea unor soluții aplicabile la fața locului, consolidarea coeziunii la nivel regional și local – inclusiv la nivel transfrontalier – necesită o abordare ascendentă, adaptată la realitatea zonei;

53.

recomandă elaborarea unor strategii teritoriale în cadrul fiecărui program. În acest context, evidențiază valoarea adăugată a programelor finanțate din fonduri multiple și încurajează utilizarea mai largă a instrumentelor teritoriale în zonele funcționale;

54.

evidențiază rolul dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC) ca instrument specific utilizabil la nivel subregional și complementar pentru alte modalități de sprijin la nivel local;

55.

arată că participarea, consultarea și cooperarea comunităților locale și a tuturor entităților publice și private la nivel local constituie o valoare adăugată specifică a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC), ceea ce permite mobilizarea și întrebuințarea cunoștințelor locale și de specialitate, precum și includerea nevoilor specifice fiecărei zone;

56.

evidențiază rolul important al specializării inteligente pentru consolidarea sistemelor regionale de inovare, schimbul de cunoștințe între regiuni și consolidarea sinergiilor, în special cu finanțarea la nivel european a activităților de cercetare.