52019IP0016

EUR-Lex

Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52019IP0016 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 52019IP0016

Rezoluția fără caracter legislativ a Parlamentului European din 16 ianuarie 2019 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Maroc cu privire la modificarea protocoalelor nr. 1 și 4 la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (10593/2018 – C8-0463/2018 – 2018/0256M(NLE))

JO C 411, 27.11.2020, p. 292–297 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Date of document:: 16/01/2019; data votului
Date of vote:: 16/01/2019

Author:: Parlamentul European, Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Comisia pentru comerţ internaţional, Comisia pentru pescuit
Form:: Rezoluție
Parliamentary term:: a opta legislatură
Internal reference:: 2018/0256M(NLE)
Session:: 2018-2019

Treaty:

Tratat privind Uniunea Europeană , Tratat privind funcţionarea Uniunii Europene

Legal basis:

Link

Select all documents mentioning this document

Earlier related instruments:

52018PC0481 EP Opinion

Instruments cited:

Link

EUROVOC descriptor:

Subject matter:

Directory code:

11.40.10.20 Relaţii externe / Acorduri cu ţările terţe / Ţări europene / Ţări mediteraneene

HTML

PDF

Official Journal

27.11.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 411/292

P8_TA(2019)0016

Acordul UE-Maroc cu privire la modificarea protocoalelor nr. 1 și 4 la Acordul euro-mediteraneean (Rezoluție)

(2020/C 411/37)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10593/2018),

—	având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a)(i) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0463/2018),

—	având în vedere Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte,

—	având în vedere Acordul dintre UE și Maroc privind măsurile de reciproce de liberalizare referitoare la produse agricole și produse pescărești, denumit și Acordul de liberalizare, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2013,

—	având în vedere hotărârea Tribunalului (cauza T-512/12) din 10 decembrie 2015,

—	având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) (cauza C-104/16 P) din 21 decembrie 2016,

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2018)0346 din 11 iunie 2018, care însoțește propunerea de decizie a Consiliului,

—	având în vedere Convenția de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23 mai 1969 și articolele 34 și 36 ale acesteia,

—	având în vedere raportul Secretarului General al ONU către Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referitor la situația Saharei Occidentale (S/2018/277),

—	având în vedere Rezoluția 2414 (2018) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind situația Saharei Occidentale (S/RES/2414 (2018)),

—	având în vedere Carta Națiunilor Unite, în special articolul 73 din capitolul XI privind teritoriile care nu se autoguvernează,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special capitolul 1 titlul V articolul 21,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 218 alineatul (6) litera (a),

—	având în vedere rezoluția sa legislativă din 16 ianuarie 2019 (1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

—	având în vedere articolul 99 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru pescuit (A8-0478/2018),

A.	întrucât Uniunea Europeană și Regatul Maroc se bucură de relații istorice și mențin o cooperare strânsă, dezvoltată printr-un parteneriat extins care acoperă aspecte politice, economice și sociale, consolidat de statutul avansat și de dorința ambelor părți de a-l dezvolta și mai mult;

B.	întrucât Acordul de liberalizare dintre UE și Maroc a intrat în vigoare la 1 septembrie 2013; întrucât Frontul Polisario a sesizat CJUE la 19 noiembrie 2012 pentru a denunța acest acord, pe motiv că ar încălca dreptul internațional, dat fiind că se aplică Saharei Occidentale;

C.	întrucât, la 10 decembrie 2015, Curtea a hotărât, în primă instanță, să anuleze decizia Consiliului de încheiere a Acordului de liberalizare; întrucât Consiliul a introdus în unanimitate un recurs împotriva acestei hotărâri la 19 februarie 2016;

D.	întrucât Marea Cameră a CJUE a reținut, în hotărârea sa din 21 decembrie 2016, că Acordul de liberalizare nu oferă un temei juridic pentru includerea Saharei Occidentale în domeniul său de aplicare și că, prin urmare, nu se poate aplica acestui teritoriu;

întrucât, la punctul 106 din această hotărâre, se arată că poporul din Sahara Occidentală trebuie considerat ca fiind un „terț” în contextul acestui acord – în sensul principiului efectului relativ al tratatelor – al cărui consimțământ trebuie obținut pentru a pune în aplicare acordul vizat în teritoriul respectiv; întrucât, în consecință, acest acord nu ar putea să-și extindă aplicarea pe teritoriul Saharei Occidentale în absența unui acord suplimentar;

F.	întrucât operatorii economici pot în continuare să exporte în Uniunea Europeană produse provenind din Sahara Occidentală, însă, începând cu 21 decembrie 2016, produselor originare din acest teritoriu nu li se mai pot aplica preferințe tarifare;

G.	întrucât autoritățile vamale ale UE nu au la dispoziție informații suficiente care să le permită să stabilească dacă produsele exportate din Maroc provin de pe teritoriul Saharei Occidentale, ceea ce le împiedică să respecte hotărârea CJUE;

întrucât, în urma pronunțării hotărârii CJUE, Consiliul i-a acordat Comisiei mandatul de a modifica protocoalele nr. 1 și 4 la Acordul euro-mediteraneean, pentru a permite includerea produselor provenind din Sahara Occidentală; întrucât includerea acestora necesită prin definiție o formă de trasabilitate pentru a le identifica;

I.	întrucât este esențial să se asigure conformitatea acordului cu Hotărârea CJUE din 21 decembrie 2016 în cauza C-104/16P;

J.	întrucât Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) au consultat la Bruxelles și la Rabat, funcționarii aleși și o serie de reprezentanți și asociații ale societății civile de pe teritoriul neautonom al Saharei Occidentale;

întrucât Parlamentul a considerat necesar să fie prezent pe teren pentru a evalua situația în mod direct și a înțelege diferitele puncte de vedere ale cetățenilor; întrucât Parlamentul a reamintit concluziile misiunii de informare a Comisiei pentru comerț internațional (INTA) efectuate în teritoriu la 2 și 3 septembrie 2018;

L.	întrucât modificarea Acordului de liberalizare are loc într-un context politic și geopolitic mai larg;

M.	întrucât, după sfârșitul colonialismului spaniol în Sahara Occidentală, conflictul din zonă a durat peste patruzeci de ani;

N.	întrucât Sahara Occidentală este considerată de Națiunile Unite ca fiind un teritoriu care nu a fost decolonizat;

O.	întrucât prin Rezoluția 2440 (2018) a Consiliului de Securitate al ONU mandatul MINURSO a fost prelungit cu încă șase luni;

P.	întrucât UE și statele sale membre nu recunosc suveranitatea Regatului Maroc asupra teritoriului Saharei Occidentale; întrucât Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană recunosc Frontul Polisario ca reprezentant al cetățenilor din Sahara Occidentală,

Q.	întrucât Națiunile Unite consideră că Sahara Occidentală este un teritoriu care nu se autoguvernează în sensul articolului 73 din Carta ONU,

reamintește că Marocul este un partener privilegiat al UE din vecinătatea sudică, cu care Uniunea a legat un parteneriat puternic, strategic și de durată care acoperă aspectele politice, economice și sociale, precum și securitatea și migrația; subliniază că Marocului i s-a acordat un statut avansat în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV);

subliniază că este important ca acest acord să ofere garanții privind respectarea dreptului internațional, inclusiv a drepturilor omului, și să fie în conformitate cu hotărârile relevante ale CJUE;

reamintește obligația care le revine UE și statelor sale membre în temeiul articolului 21 din TUE de a respecta principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite și dreptul internațional; subliniază, în acest sens, că articolul 1 alineatul 2 din Carta ONU prevede să se respecte principiul autodeterminării popoarelor;

reamintește că, în conformitate cu articolul 21 din TUE, acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și ale dreptului internațional;

subliniază că acest acord nu implică nicio formă de recunoaștere a suveranității Marocului în zona Saharei Occidentale, înscrisă în prezent de Organizația Națiunilor Unite pe lista teritoriilor care nu se autoguvernează și din care o mare parte este gestionată la momentul actual de Regatul Maroc, și insistă că UE sprijină în continuare eforturile ONU de a asigura o soluție justă, de durată și reciproc acceptabilă la conflictul din Sahara Occidentală, care va asigura autodeterminarea poporului din Sahara Occidentală, în conformitate cu dreptul internațional, cu Carta ONU și cu rezoluțiile ONU relevante; reiterează, prin urmare, sprijinul deplin acordat trimisului personal al Secretarului General al ONU pentru Sahara Occidentală, domnul Horst Köhler, pentru a ajuta ca părțile să fie readuse la masa tratativelor din cadrul ONU, astfel încât să încheie acest acord; invită părțile să reia aceste negocieri fără condiții prealabile și cu bună-credință; atrage atenția că ratificarea Acordului de liberalizare modificat dintre UE și Maroc trebuie să nu afecteze absolut de loc rezultatul procesului de pace din Sahara Occidentală;

speră ca reuniunea părților la conflict de la începutul lunii decembrie de la Geneva, la inițiativa Organizației Națiunilor Unite, și cu participarea Algeriei și a Mauritaniei, a contribuit la reluarea procesului de pace;

ia act de cele două condiții pe care hotărârea CJUE le impune, și anume aceea de a menționa în mod explicit Sahara Occidentală în textul acordului și de a obține consimțământul populației, precum și de cel de-al treilea criteriu adăugat de Consiliu, care vizează necesitatea de a asigura faptul că acordul aduce beneficii populației locale;

subliniază, așa cum se menționează în raportul Comisiei, că au fost luate toate măsurile rezonabile și fezabile pentru a obține informații cu privire la consimțământul populației în cauză prin intermediul acestor consultări cu caracter incluziv;

subliniază că, pe parcursul procesului de consultare, Comisia și SEAE au avut contacte periodice cu echipa trimisului personal al Secretarului General al ONU pentru Sahara Occidentală;

10.

ia act de interesele legitime ale poporului din teritoriu și consideră că este necesară o terminare respectată și acceptată a conflictului actual, pentru dezvoltarea economică a teritoriului; este, de asemenea, convins că poporul sahrawi are dreptul de a se dezvolta în așteptarea unei soluții politice;

11.

remarcă, pe baza discuțiilor cu diverși actori locali și reprezentanți ai societății civile, că unele părți și-au exprimat sprijinul pentru acord, apărându-și dreptul la dezvoltarea economică, în timp ce alte părți consideră că soluționarea conflictului politic trebuie să aibă loc înainte de acordarea preferințelor comerciale; constată că, în cadrul consultărilor cu caracter incluziv conduse de Comisie și de SEAE cu o serie de organizații din Sahara Occidentală și alte organizații și organisme, majoritatea părților participante și-au exprimat sprijinul pentru beneficiile socioeconomice pe care le-ar aduce preferințele tarifare propuse;

12.

reamintește că CJUE nu a specificat, în hotărârea sa, modul în care ar trebui să fie exprimat consimțământul poporului și consideră, așadar, că există încă un anumit grad de incertitudine cu privire la acest criteriu;

13.

recunoaște că acordul poate conduce la promovarea dezvoltării sociale și durabile, care are o contribuție esențială la dezvoltarea economică, socială și de mediu actuală și la crearea potențială a unor oportunități de muncă locale, atât pentru calificări scăzute cât și pentru calificări înalte; observă că se estimează că aproximativ 59 000 de locuri de muncă depind de exporturi, ceea ce înseamnă aproximativ 10 % din populația care trăiește în teritoriu;

14.

consideră că sistemul de preferințe tarifare al UE a avut un impact pozitiv asupra sectoarelor produselor agricole și pescărești și asupra nivelurilor exportului de astfel de produse din teritoriul care nu se autoguvernează al Saharei Occidentale; face, însă, apel la prudență atunci când se verifică dacă acestea produc valoare adăugată locală, sunt reinvestite local și oferă oportunități de muncă decente pentru populația locală;

15.

este convins că, indiferent de rezultatul procesului de pace, populația locală va beneficia de dezvoltarea economică și de efectele de propagare create în materie de investiții în infrastructură, ocupare forței de muncă, sănătate și educație;

16.

recunoaște investițiile existente în mai multe sectoare, precum și eforturile de a dezvolta tehnologii ecologice, cum ar fi sursele regenerabile de energie și uzina de desalinizare a apei de mare, dar insistă că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura o mai bună incluziune în toate sectoarele economiei locale;

17.

recunoaște inițiativele de afaceri ale persoanelor din Sahara Occidentală, în special cele ale tinerilor, printre care se numără multe femei, și subliniază că trebuie extinse posibilitățile de export și întărită certitudinea juridică pentru a permite mai multe investiții în sectoarele cu cerere ridicată privind ocuparea forței de muncă, cum ar fi agricultura, pescuitul și infrastructura;

18.

recunoaște potențialul strategic al Saharei Occidentale ca un centru de investiții pentru restul continentului african;

19.

avertizează în legătură cu efectele negative pe care le-ar avea o neaplicarea a preferințelor tarifare asupra produselor originare din teritoriul care nu se autoguvernează al Saharei Occidentale, precum și cu mesajul pe care o astfel de decizie l-ar transmite generației mai tinere care investește sau dorește să investească în teritoriu, din perspectiva potențialului său de a susține dezvoltarea teritoriului; subliniază riscul relocării anumitor activități către alte regiuni, unde acestea ar beneficia în continuare de preferințele tarifare; remarcă faptul că, potrivit Comisiei, nepunerea în aplicare a preferințelor tarifare ar putea deteriora situația economică și socială a populației locale din teritoriile în cauză;

20.

își exprimă convingerea că prezența UE, inter alia, prin acest acord este preferabilă retragerii, din perspectiva angajării în promovarea și monitorizarea drepturilor omului și a libertăților individual, și cere o evaluare riguroasă și un dialog solid cu Marocul în legătură cu aceste aspecte;

21.

reamintește că alte părți ale lumii, care adoptă o abordare mai puțin ambițioasă în privința dezvoltării durabile, a standardelor de muncă și sociale înalte, precum și a drepturilor omului, de abia așteaptă oportunități comerciale noi și vor câștiga o influență crescută de oriunde s-ar retrage UE;

22.

subliniază faptul că implicarea neîntreruptă a UE în teritoriu va avea un efect de levier pozitiv asupra dezvoltării durabile a acestuia;

23.

subliniază că securitatea juridică este esențială pentru a atrage investiții sustenabile și de lungă durată în teritoriu și, prin urmare, pentru dinamismul și diversificarea economiei locale;

24.

reamintește că, în urma adoptării hotărârii CJUE, statele membre nu mai pot din punct de vedere juridic, să acorde preferințe comerciale produselor provenind din teritoriul care nu se autoguvernează al Saharei Occidentale și că incertitudinea juridică cu care se confruntă operatorii economici trebuie să ia sfârșit;

25.

știe și este profund preocupat de faptul că, până în prezent, a fost dificil să se identifice produsele care sunt exportate de pe teritoriul neautonom al Saharei Occidentale;

26.

subliniază că un criteriu esențial pentru ca Parlamentul să își dea consimțământul pentru acord este garantarea instituirii unui mecanism pentru autoritățile vamale ale statelor membre, prin care să aibă acces la informații fiabile privind produsele originare din Sahara Occidentală și importate în UE, cu respectarea deplină a legislației vamale a UE; subliniază că un astfel de mecanism va pune la dispoziție date statistice detaliate și defalcate, furnizate în timp util cu privire la aceste exporturi; regretă faptul că a durat mult timp până când Comisia și Marocul au convenit asupra unui astfel de mecanism și invită Comisia să folosească toate măsurile corective disponibile în cazul în care punerea în aplicare a acordului nu este satisfăcătoare; invită Comisia să prezinte Parlamentului o evaluare anuală a conformității acestui mecanism cu legislația UE în domeniul vamal;

27.

subliniază că, dacă acest acord nu va fi în vigoare, inclusiv mecanismul care permite identificarea produselor, va fi imposibil să se cunoască dacă și câte produse originare din teritoriul care nu se autoguvernează al Saharei Occidentale intră pe piața europeană;

28.

subliniază că aplicarea dispoziției convenite între UE și Maroc referitoare la un schimb anual reciproc de informații și statistici privind produsele acoperite de schimbul de scrisori este necesară pentru a evalua domeniul de aplicare al acordului și impactul său asupra dezvoltării și asupra populațiilor locale;

29.

invită Comisia și SEAE să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare și rezultatele acordului și să informeze periodic Parlamentul cu privire la constatările lor;

30.

invită Comisia să analizeze modalitățile prin care preferințele comerciale pot fi acordate efectiv în viitor tuturor persoanelor care trăiesc în Sahara Occidentală.

31.

reamintește că Uniunea și Marocul au negociat, după cum prevedea acordul inițial încheiat în 2012, un acord ambițios și cuprinzător privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole, ale produselor agricole transformate, ale peștelui și ale produselor pescărești care prevede protejarea de către Maroc a întregii liste de indicații geografice ale Uniunii; reamintește, de asemenea, că procedura de încheiere a acestui acord, demarată în 2015, a fost suspendată în urma hotărârii Curții din 21 decembrie 2016; invită UE și Marocul să reia această procedură imediat și să revină rapid la negocierile privind o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare;

32.

subliniază că sectorul horticol european este deosebit de sensibil la anumite exporturi de fructe și legume din Maroc către Uniune care beneficiază de preferințele prevăzute în Acordul din 8 martie 2012 privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produse agricole, la produse agricole transformate, la pește și produse pescărești;

33.

atrage atenția că accesul țărilor terțe la piața internă a UE ar trebui să respecte standardele și normele sanitare, fitosanitare, de trasabilitate și de mediu;

34.

cere Comisiei să promoveze măsuri și controale echivalente în Maroc și Uniunea Europeană în domeniul standardelor sanitare, fitosanitare, de trasabilitate și de mediu și în materie de etichetare a normelor de origine, pentru a asigura concurența echitabilă dintre cele două piețe;

35.

reamintește că acordul actualizat nu modifică contingentele tarifare și regimul preferențial de import stabilit anterior, ci doar oferă producătorilor europeni o clarificare cu privire la domeniul de aplicare al acordului din punct de vedere geografic;

36.

atrage atenția că o parte din producția de fructe și legume exportate către Uniune și care beneficiază de preferințe în temeiul acordului în cauză (în special roșii și pepeni galbeni) provine de pe teritoriul Saharei Occidentale și că există proiecte ambițioase pentru a dezvolta în continuare această producție și exportul său;

37.

ia act, cu toate acestea, de clarificarea adusă de noul acord și speră că acesta va fi în măsură să asigure de acum înainte un cadru stabil și incontestabil între părțile acordului și pentru operatorii economici în cauză, de ambele părți ale Mării Mediterane;

38.

constată că monitorizarea produselor agricole sensibile și aplicarea strictă a contingentelor sunt fundamentale pentru funcționarea echilibrată a acordului; reamintește că articolul 7 din Protocolul nr. 1 la acordul din 2012 conține o clauză de salvgardare care permite luarea unor măsuri adecvate în cazul în care importuri de cantități crescute de produse agricole sensibile în temeiul acordului cauzează perturbări grave ale piețelor și/sau un prejudiciu grav ramurii de producție în cauză; speră ca importurile în Uniune, care beneficiază de preferințe, de produse agricole sensibile provenite din Maroc și din Sahara Occidentală să facă obiectul unei monitorizări adecvate și extinse din partea Comisiei, care să fie pregătită să activeze de îndată această clauză în cazul unei nevoi justificate;

39.

ia act de faptul că navele de pescuit ale UE care își desfășoară activitatea în apele vizate au obligația legală de a fi dotate cu un sistem de monitorizare a navelor de pescuit (SMN) și că este obligatoriu să li se transmită autorităților marocane poziția unei nave, astfel încât să fie pe deplin posibil să se urmărească navele și să se înregistreze locul în care acestea desfășoară activități de pescuit;

40.

invită UE să își intensifice eforturile de promovare a cooperării regionale între țările din Maghreb, fapt ce poate avea doar un impact pozitiv major pentru regiune și dincolo de granițele acesteia;

41.

atrage atenția asupra necesității strategice ca UE să colaboreze mai strâns cu țările din regiunea Maghreb și să își dezvolte legăturile cu acestea; consideră că extinderea acordului de asociere în actualul context este o componentă logică a acestei strategii;

42.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2019)0017.

Top

All

Choose the experimental features you want to try