Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 52018IR6337

    Avizul Comitetului European al Regiunilor – Transformarea socioeconomică a regiunilor carbonifere din Europa

    JO C 39, 5.2.2020, p. 58–61 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Date of document:
    09/10/2019; data votului
    Date of vote:
    09/10/2019
    Author:
    Comitetul European al Regiunilor, Comisia pentru politica economică
    Form:
    Aviz din proprie inițiativă
    Session:
    136
    Treaty:
    Tratat privind funcţionarea Uniunii Europene
    Legal basis:
    Link
    Link
    Link
    Select all documents mentioning this document
    Instruments cited:
    Link

    5.2.2020   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 39/58

    Avizul Comitetului European al Regiunilor – Transformarea socioeconomică a regiunilor carbonifere din Europa

    (2020/C 39/12)

    RECOMANDĂRI POLITICE

    COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

    Sprijin pentru obiectivele de politică în domeniul climei

    1.

    		 salută obiectivele statelor membre ale UE în materie de climă. La conferința de la Paris, din decembrie 2015, 197 de țări au convenit asupra unui acord global privind schimbările climatice, care a fost ratificat și de statele membre ale UE. Statele semnatare își asumă angajamentul de a limita încălzirea globală cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a-și continua eforturile de limitare a creșterii temperaturii medii la 1,5 °C;

    2.

    		 subliniază că, în comunicarea sa premergătoare Summitului ONU privind clima, de la Katowice, Comisia afirmă că UE trebuie să realizeze neutralitatea climatică până în 2050, dacă dorește să preia rolul de lider mondial în acest domeniu. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie însă ca, până la urmă, UE să renunțe în mare măsură la combustibilii fosili. Trebuie redusă în mod semnificativ mai ales producția de energie electrică din cărbune;

    3.

    		 subliniază că, în prezent, încă se extrage cărbune în 41 regiuni de nivel NUTS-2 din 12 state membre (inclusiv în Regatul Unit). În aceste regiuni, industria extractivă a cărbunelui și sectoarele conexe au o importanță economică deosebită pentru generarea de valoare adăugată și ocuparea forței de muncă. Aceste regiuni sunt însă foarte diferite, de exemplu în ceea ce privește localizarea geografică, nivelul de dezvoltare economică și perspectivele de evoluție demografică;

    4.

    		 subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele politicii în domeniul climei, va trebui ca aceste regiuni să renunțe la lanțurile valorice actuale, bazate pe extracția de cărbune ori să le poziționeze pe o bază nouă. În plus, pe termen scurt, mediu și lung, regiunile în cauză trebuie să închidă și minele de cărbune (de suprafață și subterane);

    5.

    		 evidențiază că schimbarea socioeconomică structurală a regiunilor carbonifere din Europa are loc în contextul intensificării eforturilor depuse la nivel mondial pentru eliminarea treptată a consumului de cărbune. Atrage în mod deosebit atenția banalizării situației din China, care consumă jumătate din producția mondială de cărbune și în care se atinge o proporție similară a importurilor mondiale, iar cererea internă de cărbune a ajuns în prezent la un nivel fără precedent, în pofida unei considerabile capacități excedentare a producției interne. De asemenea, atrage atenția asupra unei hotărâri judecătorești pronunțate în statul New South Wales din Australia, cea mai mare țară exportatoare de cărbune din lume, care a împiedicat pentru prima dată o întreprindere să deschidă noi mine, deoarece investiția sa nu a fost considerată conformă cu Acordul de la Paris. Sprijină, așadar, cooperarea internațională care vizează eliminarea treptată a cărbunelui, de exemplu prin intermediul grupării Powering Past Coal Alliance, din care fac parte, printre altele, 30 de guverne naționale și 22 de administrații subnaționale;

    Atenuarea consecințelor socioeconomice ale tranziției

    6.

    		 subliniază că reducerea suplimentară planificată a producției de cărbune și a producției de energie electrică va aduce cu sine o transformare semnificativă în structura economică a acestor regiuni, care va fi însoțită de pierderi masive de locuri de muncă, de valoare adăugată și de putere de cumpărare. Majoritatea regiunilor carbonifere sunt zone industriale tradiționale, în care industrializarea a fost asociată cu exploatarea resurselor locale. Prin urmare, aceste regiuni stau, în principal, sub semnul industriei metalurgice și siderurgice, al industriei chimice și al altor industrii mari consumatoare de energie; obiectivul trebuie să fie realizarea unei schimbări structurale în regiunile carbonifere respective, pe calea către o economie mai diversificată și mai puțin poluantă, viabilă, durabilă din punct de vedere ecologic și, mai ales, acceptabilă din punct de vedere social;

    7.

    		 reamintește că, în prezent, în acest sector mai lucrează 185 000 de persoane, iar alte 52 000 de locuri de muncă aparțin sectorului centralelor electrice pe bază de cărbune. În plus, industria cărbunelui are legături indirecte cu diferite alte industrii, cum ar fi furnizorii de servicii în amonte, industria de echipamente, serviciile și bunurile de consum. Conform unei estimări a Comisiei Europene, alți 215 000 de angajați depind de aceste legături. Conform acestui studiu, planurile actuale de a pune capăt mineritului de cărbune și generării de energie pe bază de cărbune ar putea duce la o pierdere de aproximativ 160 000 de locuri de muncă până în 2030;

    8.

    		 subliniază că țările UE au convenit să se poziționeze în fruntea tranziției globale către o economie circulară neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. Transformarea profundă a întregului sistem energetic care rezultă din această tranziție va genera nu doar presiuni, ci și oportunități. Tranziția energetică în curs a creat deja un număr mare de noi locuri de muncă în Europa și, având în vedere nevoile viitoare, acest proces ar trebui să continue, cu luarea măsurilor necesare pentru ca și regiunile carbonifere să beneficieze, în mod cert, de aceste evoluții. Strategia europeană pentru atingerea obiectivelor climatice ar trebui să țină seama de consecințele pentru regiuni;

    9.

    		 subliniază că experiența acumulată până în prezent în regiunile carbonifere arată că aceste procese de tranziție durează foarte mult. Prin urmare, ar trebui să se treacă deja la deschiderea unor noi perspective pentru regiunile carbonifere, luând măsurile necesare în acest sens. Acest lucru necesită eforturi majore, la toate nivelurile;

    10.

    		 subliniază că, pentru a finaliza cu succes transformarea structurii economice, trebuie să se ofere noi perspective lucrătorilor afectați din industria cărbunelui. Aceasta presupune recalificarea lor, pentru a putea desfășura activități noi. De asemenea, ar trebui facilitat accesul la noi locuri de muncă în regiunea respectivă sau în regiunile învecinate;

    Promovarea transformării socioeconomice în regiunile carbonifere

    11.

    		 este convins că tranziția energetică din regiunile carbonifere și schimbările structurale aferente reprezintă o sarcină europeană. În acest scop, ar trebui pusă în aplicare o abordare globală, care să cuprindă, în special, măsuri vizând dezvoltarea infrastructurii, a inovării, a cercetării și științei, sprijinirea și dezvoltarea întreprinderilor, a forței de muncă calificate, a marketingului, a culturii și a turismului;

    12.

    		 subliniază că, pentru ca schimbările structurale să fie sustenabile în aceste regiuni, ar trebui să le fie puse în valoare avantajele. Structurile industriale și energetice existente ar trebui să constituie baza pentru dezvoltarea viitoare și să țină seama de ciclurile de inovare și de investiții ale actorilor industriali de la fața locului. Prin urmare, va fi necesar să se pună în valoare clusterele industriale regionale și abilitățile antreprenoriale, competențele forței de muncă calificate și punctele forte din domeniul cercetării și dezvoltării;

    13.

    		 subliniază că, în aceste condiții, există riscul ca în regiunile vizate să se dezvolte strategii foarte asemănătoare pentru procesul de transformare. Pentru a evita lipsa de eficiență, de exemplu prin tolerarea unor evoluții paralele, ar trebui să aibă loc schimburi de informații la nivel european;

    14.

    		 prin urmare, Comitetul salută „Platforma regiunilor miniere în tranziție”, lansată de Comisia Europeană, care s-a reunit pentru prima dată la 11 decembrie 2017. Obiectivul platformei este de a sprijini cele 41 de regiuni carbonifere din 12 state membre, în eforturile lor de a-și moderniza structurile economice și de a le pregăti pentru mutații structurale și tehnologice. Această activitate ar trebui intensificată și mai mult;

    15.

    		 consideră că această platformă poate servi ca instrument interregional pentru furnizarea de asistență tehnică la nivelul UE, prin schimburi de experiență și acces coordonat la serviciile Comisiei, ori de câte ori este necesar;

    16.

    		 subliniază că cooperarea interregională și transfrontalieră, de exemplu în cadrul inițiativelor existente, cum ar fi inițiativa Vanguard, sau în contextul unei abordări bazate pe realitatea zonei în cadrul fondurilor structurale și de investiții, ar trebui să aibă o mare pondere în conceperea transformării structurale; și în acest sens, UE ar putea juca un rol mai important în inițierea și promovarea acestei cooperări;

    17.

    		 subliniază necesitatea unor condiții-cadru sigure pentru investițiile pe termen lung și crearea de noi locuri de muncă. În acest scop, lanțurile valorice existente din regiuni ar trebui consolidate, în măsura posibilităților. CoR subliniază că ar trebui încurajate investițiile publice și private, în special în ceea ce privește creșterea economică actuală, pentru a stimula investițiile în modernizarea și decarbonizarea sistemelor europene de transport, energie și industrie;

    18.

    		 constată că este necesar să se consolideze capacitatea de inovare a regiunilor. CoR îndeamnă regiunile carbonifere să dezvolte o strategie de sprijinire a întreprinderilor existente în eforturile lor de inovare, precum și să promoveze crearea de noi întreprinderi, în special în domenii orientate spre viitor, cum ar fi digitalizarea și inteligența artificială. În acest context, este deosebit de important să se îmbunătățească condițiile-cadru pentru înființarea de noi întreprinderi. CoR subliniază că, în multe regiuni carbonifere, angajatorii din sectoarele industrial, comercial și artizanal sunt, în general, entități mai mici;

    19.

    		 consideră că sectorul științific joacă un rol-cheie în dezvoltarea economică a regiunilor. Prin urmare, regiunile carbonifere ar trebui să promoveze și înființarea unor universități axate pe tehnologiile viitorului, care să poată funcționa drept clustere pentru înființarea de noi întreprinderi. În această privință, coordonarea la nivel european este deosebit de utilă pentru evitarea duplicărilor inutile. În plus, ar trebui încurajată cooperarea interregională în domeniul cercetării;

    20.

    		 consideră că atât infrastructurile de transport și energetice moderne și eficiente, cât și infrastructura digitală reprezintă o condiție prealabilă pentru succesul schimbărilor structurale, întrucât acestea consolidează atractivitatea teritoriului, ca loc de stabilire a unor activități economice. Coordonarea la nivel european și promovarea creării de rețele sunt, de asemenea, recomandabile în acest context;

    Sprijinul financiar pentru regiunile carbonifere

    21.

    		 subliniază că dezvoltarea unor noi sectoare economice în regiuni este un proces îndelungat, care necesită resurse financiare considerabile. CoR subliniază că autoritățile locale și regionale din regiunile carbonifere au nevoie de ajutor în această privință, având în vedere că eliminarea treptată a producției de cărbune și a producerii de energie pe bază de cărbune determină o pierdere de venituri. Trebuie mobilizate, în mare parte, investițiile pentru dezvoltarea economică, prin utilizarea fondurilor publice în statele membre în cauză sau prin atragerea de noi investiții private. În acest context, într-o primă etapă, CoR solicită statelor membre în cauză să aloce suficiente resurse financiare și de alte tipuri în acest scop;

    22.

    		 este de părere că, în această transformare, ar trebui să joace un rol pozitiv atât patrimoniul cultural și industrial legat de un trecut impresionant, cât și infrastructura și tradiția sportivă, care nu ar trebui să fie privite doar ca moștenire împovărătoare a unor vremuri mai bune, apuse pentru totdeauna;

    23.

    		 solicită ca schimbările structurale să fie sprijinite și la nivel european. Mai ales Fondul european de dezvoltare regională reprezintă deja un instrument important pentru promovarea regiunilor. Fondul social european, Orizont 2020 și resursele Băncii Europene de Investiții contribuie semnificativ și la dezvoltarea regională. Cu toate acestea, CoR atrage atenția că fondurile alocate nu sunt direcționate direct către regiunile carbonifere și că, având în vedere provocările cu care se confruntă aceste regiuni și că și alte regiuni beneficiază de pe urma fondurilor, acestea sunt prea limitate. Prin urmare, CoR solicită alocarea de resurse suplimentare, adaptate la nevoile regiunilor carbonifere;

    24.

    		 subliniază că sprijinul financiar al UE este deosebit de util atunci când proiectele trebuie să fie puse în aplicare dincolo de frontierele naționale. În condițiile în care toate regiunile carbonifere sunt în curs de restructurare, cooperarea dintre regiuni în ceea ce privește dezvoltarea de proiecte orientate spre viitor este deosebit de promițătoare. Ar putea fi oportună și includerea regiunilor de frontieră în strategiile vizate, pentru a crea astfel unități viabile;

    25.

    		 sprijină, în acest context, solicitarea Parlamentului European, formulată în contextul negocierilor în curs privind cadrul financiar multianual (CFM) și referitoare la o finanțare suplimentară pentru atenuarea consecințelor sociale, socioeconomice și de mediu ale schimbărilor structurale din regiunile carbonifere europene, prin intermediul unui nou „Fond pentru o tranziție energetică echitabilă”, în valoare de 4,8 miliarde EUR. Subliniază totuși că acest fond ar trebui să fie finanțat din resurse suplimentare, și nu din pachetul financiar prevăzut pentru fondurile structurale și de investiții europene. Își exprimă satisfacția că, prin intermediul orientărilor politice prezentate în iulie 2019, președinta aleasă a Comisiei a susținut și ea ideea instituirii unui astfel de fond pentru o tranziție energetică echitabilă;

    26.

    		 este convins că aceste resurse ar trebui alocate în strânsă corelare cu politica de coeziune; în plus, CoR solicită să se depună eforturi pentru ca aceste fonduri să nu fie incluse în plafoanele propuse pentru limitele din Anexa XXII, ci să fie puse la dispoziție în mod suplimentar. Această finanțare suplimentară ar putea fi apoi utilizată pentru consolidarea programelor FEDR și FSE în aceste regiuni de tip NUTS 2, în următorii șapte ani. Totodată, printr-o astfel de corelare s-ar putea aloca sprijin adaptat tuturor regiunilor carbonifere. Respectivele fonduri ar trebui să promoveze în mod activ valoarea adăugată europeană și să fie accesibile tuturor regiunilor carbonifere afectate de schimbări structurale. Criteriile de alocare ar putea fi ocuparea totală a forței de muncă în mineritul cărbunelui și nivelul producției de cărbune în anul de referință 2019; regiunile în care a început deja închiderea minelor de cărbune și care au fost deja parțial supuse unor astfel de tranziții nu ar trebui excluse, cu condiția să se mai exploateze cărbune;

    27.

    		 solicită alocarea directă a acestor fonduri, după modelul FEDR, regiunilor în care sunt situate aceste mine de cărbune. Sprijinul pentru regiunile în cauză ar trebui condiționat de punerea în practică a unei strategii specifice de eliminare treptată a cărbunelui, evaluată pe baza unor obiective verificabile;

    28.

    		 propune ca acest pachet financiar să fie finanțat din fondurile prevăzute în următorul cadru financiar multianual pentru instrumentul de realizare a reformelor;

    29.

    		 solicită Parlamentului European și Consiliului să includă această propunere de alocare tranzitorie specială în negocierile în curs privind următorul cadru financiar multianual;

    Revizuirea normelor privind ajutoarele de stat

    30.

    		 subliniază că, în ceea ce privește legislația europeană privind ajutoarele de stat, trebuie avut în vedere că actualul cadru legislativ va expira în 2020, cu excepția cazurilor în care aplicarea acestor norme se prelungește cu doi ani (până la sfârșitul anului 2022). CoR solicită Comisiei ca, la elaborarea noilor orientări, să ia în considerare problemele legate de restructurarea regiunilor carbonifere și să se asigure că aceste regiuni dispun de suficientă flexibilitate pentru a putea atenua consecințele sociale și economice ale eliminării treptate a producției de cărbune;

    31.

    		 subliniază că, în din perspectiva juridică a ajutoarelor de stat, proiectele care implică o cooperare transfrontalieră, în special dacă este vorba despre proiecte de interes european comun, pot beneficia de sprijin încă de pe acum. Instituțiile competente ale UE ar trebui să ofere mai multă consiliere regiunilor la planificarea și punerea în aplicare a unor astfel de proiecte;

    32.

    		 în acest context, solicită, în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) literele (a) și (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), desemnarea regiunilor carbonifere ca zone speciale de sprijin și adaptarea normelor UE privind ajutoarele de stat pentru aceste zone speciale, pentru a permite adoptarea unor măsuri prin care să se abordeze schimbările structurale și, astfel, să se compenseze absența valorii adăugate din rațiuni ce țin de obiective politice mai generale. În plus, ar trebui să se analizeze dacă, având în vedere relevanța și exemplul deosebit de important al transformării ecologice a regiunilor carbonifere în cadrul politicii energetice și climatice a Uniunii Europene, aceste măsuri de sprijin ar putea să se bazeze pe articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE. Pentru a răspunde la aceste întrebări în timp util, se propune crearea imediată a unui grup de lucru comun format din reprezentanți ai regiunilor carbonifere și ai statelor membre interesate, ai Direcțiilor Generale Concurență și Politică regională, precum și ai CoR.

    Bruxelles, 9 octombrie 2019.

    Președintele

    Comitetului European al Regiunilor

    Karl-Heinz LAMBERTZ

    Top