Avizul Comitetului European al Regiunilor — Dimensiunea transfrontalieră în reducerea riscului de dezastre (RRD)

(2019/C 404/08)

Raportor

:

Roberto CIAMBETTI (CRE-IT), președinte și membru al Consiliului Regional Veneto

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

1.

subliniază că amploarea și frecvența tot mai mare a daunelor provocate de calamități au un impact asupra vieții oamenilor și din punct de vedere economic. În fiecare an, dezastrele naturale ucid circa 90 000 de persoane și afectează alte aproape 160 de milioane în toată lumea. Între 1980 și 2016, calamitățile naturale provocate de condițiile meteorologice și climatice au reprezentat în jur de 83 % din pierderile financiare din statele membre ale UE;

2.

subliniază că dezastrele nu țin seama de granițe și, prin urmare, dezvoltarea prevenirii, a rezilienței și a reacției eficiente în situații de urgență necesită o cooperare transfrontalieră. Cooperarea transfrontalieră eficientă ar aduce beneficii însemnate pentru 37,5 % din populația UE care trăiește în zonele de frontieră;

3.

subliniază că și posibilitatea unei întreruperi transfrontaliere de proporții a alimentării cu energie electrică, un așa-numit „blackout”, ar putea duce la situații de urgență grave, pentru care se recomandă cu insistență elaborarea unui plan de măsuri specifice de prevenire a dezastrelor și consolidarea contactelor transfrontaliere;

4.

reiterează necesitatea de a integra capacitatea de a reduce în mod semnificativ riscul și consecințele catastrofelor în toate strategiile politicilor de investiții ale UE, astfel încât banii publici să ajute comunitățile să devină mai reziliente la efectele negative ale dezastrelor și să garanteze că viețile cetățenilor nu sunt puse în pericol. Regretă că fondurile structurale și de investiții europene, în general, și Fondul de coeziune, în special, nu impun ca evaluarea riscurilor de dezastre să fie efectuată ca o condiție preliminară pentru realizarea proiectelor de infrastructură finanțate de UE;

5.

deși constată că UE dispune în prezent de două instrumente prin care intenționează să contribuie la coordonarea răspunsului și la consolidarea rezilienței în fața dezastrelor naturale (mecanismul de protecție civilă și Fondul de solidaritate al UE), este necesar un demers mai puternic de guvernanță pe mai multe niveluri pentru a îndeplini obiectivele Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030 (SFDRR), în strânsă colaborare cu Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre. În plus, principiul de a investi în reducerea riscurilor de dezastre trebuie să devină foarte important pentru viitorul Europei, inclusiv în semestrul european și pentru fondurile UE.

Observații generale

6.

amintește că, în avizele sale anterioare, CoR a atras atenția asupra amenințărilor și dezastrelor transfrontaliere care afectează regiuni din două sau mai multe state membre ale UE și a solicitat o mai bună cooperare între regiunile învecinate, pentru a garanta că eforturile de prevenire sunt depuse de toate părțile și că activitățile de răspuns sunt coordonate (1);

7.

observă că este nevoie de o planificare care să țină seama în mod dinamic de nevoile diferitelor regiuni, inclusiv ale regiunilor ultraperiferice, legate de riscuri, vulnerabilitate și expunere;

8.

observă că Europa prezintă un peisaj foarte divers al structurilor și metodelor de gestionare a riscurilor la nivel național sau la nivelurile subnaționale corespunzătoare. Ca atare, o abordare mai sistematică în viitoarele evaluări ale riscurilor ar putea fi utilă pentru dimensiunea transfrontalieră a riscurilor;

9.

sprijină și încurajează elaborarea de strategii și planuri de gestionare a riscurilor la nivel național, regional și local și, între altele, elaborarea de strategii transfrontaliere comune pentru regiunile transfrontaliere și coordonarea eficientă a acestor strategii. Comitetul a solicitat, de asemenea, să se aloce resurse suficiente programelor care sprijină cooperarea transfrontalieră în domeniul reducerii riscului de dezastre și al gestionării crizelor (2);

10.

consideră că planurile de prevenire și gestionare a riscurilor ar trebui să cuprindă, printre alte aspecte, scenarii de risc pe scară largă, transregională, în scopuri de supraveghere și monitorizare a evenimentelor prevăzute, astfel încât aceste scenarii să poată contribui mai bine la înțelegerea și evaluarea riscurilor la nivel regional. Studiile de vulnerabilitate și expunere la riscuri, cele de caracterizare a pericolelor și a mediului, care conduc la o cartografiere a riscurilor, constituie condiții prealabile necesare pentru planurile de prevenire și gestionare a riscurilor. Aceste riscuri la nivel transfrontalier ar trebui să fie disponibile publicului și comunicate în mod corespunzător de ambele părți ale frontierei, pentru a preveni și atenua catastrofele și pentru a pregăti reacția la acestea;

11.

se subliniază necesitatea de a consolida guvernanța, pentru a gestiona riscurile prin promovarea colaborării transfrontaliere;

12.

subliniază importanța unei mai bune înțelegeri a dimensiunii transfrontaliere a reducerii riscului de dezastre în Europa și necesitatea și valoarea adăugată a unei astfel de înțelegeri pentru o reducere mai eficientă și pe termen lung a riscului de dezastre;

13.

reiterează sprijinul (3) pentru propunerea de regulament a Comisiei Europene de stabilire a unui mecanism transfrontalier european (4) ca parte a eforturilor de eliminare a obstacolelor din calea cooperării transfrontaliere, inclusiv în domeniul reducerii riscului de dezastre. Pentru o mai bună cooperare transfrontalieră și pentru a preveni dezastrele, pot fi lansate noi proiecte pregătitoare în regiunile cele mai vulnerabile, cum ar fi regiunile ultraperiferice, insulele și regiunile de coastă;

14.

subliniază că, dacă o țară un poate face față singură unui dezastru, statele participante intervin și oferă asistență prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii. Cu toate acestea, dacă amenințările și dezastrele transfrontaliere afectează regiuni din două sau mai multe state membre, este necesară o cooperare mai eficace între regiunile învecinate, pentru a asigura punerea în comun a acțiunilor de prevenire și coordonarea activităților de intervenție;

15.

subliniază că prevenirea eficace a dezastrelor și comunicarea optimă în situații de criză presupun, pe lângă strategii concrete de coordonare și comunicare, și cunoașterea limbii vorbite în țara învecinată;

16.

în acest context, observă că cele mai multe țări au încheiat acorduri bilaterale cu țările vecine (nu neapărat limitate doar la două țări) care acoperă și cooperarea transfrontalieră în caz de dezastre. Cu toate acestea, ar trebui să se acorde mai multă atenție prevenirii și atenuării riscurilor, precum și pregătirii strategiilor de reacție;

17.

salută acordul provizoriu la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul cu privire la consolidarea mecanismului actual de protecție civilă al UE și la răspunsul UE în caz de dezastre – rescEU, care – printre alte considerații – pune un accent mai mare pe riscurile transfrontaliere;

Rolul autorităților locale și regionale și al proiectelor transfrontaliere

18.

recomandă o mai mare implicare a autorităților locale și regionale în proiectele finanțate de UE în domeniul reducerii riscului de dezastre, deoarece aceste proiecte au continuitate în timp și pot fi repetate și în alte teritorii cu situații de risc similare;

19.

invită statele membre să implice, de asemenea, autoritățile locale și regionale în examinarea investițiilor planificate pentru toate programele relevante și în discutarea posibilelor schimbări;

20.

solicită intensificarea implementării proiectelor transfrontaliere de reducere a riscurilor de dezastre, în vederea unei utilizări pe scară mai largă a fondurilor structurale alocate în acest scop;

21.

speră că UE va acorda mai multe stimulente la nivel local și regional pentru a promova cooperarea transfrontalieră în materie de reducere a riscurilor, nu în ultimul rând în domeniul prevenirii, al formării și al pregătirii;

22.

subliniază rolul central al actorilor locali în reducerea riscurilor de dezastre și în consolidarea rezilienței, precum și valoarea inițiativelor existente la promovarea măsurilor de reducere a nivelului local de risc de dezastre, cum ar fi campania „Asigurarea rezilienței orașelor” a Biroului ONU pentru reducerea riscurilor de dezastre;

23.

este deosebit de important să se investească, inclusiv financiar, în acest plan privind reducerea riscurilor, în special în ceea ce privește schimbările climatice și evenimentele extreme aferente, prin intermediul mecanismului de protecție civilă al UE și al Fondului de solidaritate al UE;

Cooperarea transfrontalieră

Planificare

24.

afirmă necesitatea unei planificări transfrontaliere caracterizată de continuitate și care să țină seama de scenariile de risc care afectează mai multe țări, prin identificarea și evaluarea în comun a riscurilor și cartografierea lor, pentru dezvoltarea zonelor transfrontaliere și pentru protecția unui teritoriu de mare întindere, inclusiv în scopuri de supraveghere și monitorizare a evenimentelor preconizate;

25.

solicită înființarea unor comitete științifice pentru o mai bună stabilire a scenariilor de risc și pentru crearea de rețele de cunoștințe și competențe, alcătuite din tipuri de specializări bazate pe factori de risc similari pentru zone omogene (de exemplu, incendii forestiere în zona mediteraneeană, inundații bruște sau inundații treptate în Europa Centrală etc.), cu posibilitatea de a interveni rapid și de a dialoga cu autoritățile locale, pentru a putea dispune de resurse și mijloace financiare și umane;

26.

constată că, în condițiile reducerii finanțării, aspect observat în cazul unor autorități locale și regionale, devine din ce în ce mai important ca responsabilii din domeniul protecției civile să dispună de o evaluare mai bună a comunităților, a indivizilor și a proiectelor de protecție civilă. Consideră că indicele de reziliență socială, un rezultat al proiectului transfrontalier INDRIX cofinanțat de UE, este adecvat pentru evaluarea rezilienței comunității, pe baza datelor statistice și a datelor introduse tocmai în acest scop. Prin intermediul anumitor indicatori sociali (nivel de educație, condiții sanitare, rata șomajului, servicii oferite etc.), proiectul a permis estimarea perceperii riscului de către diverse comunități și, mai ales, identificarea acelor comunități care sunt mai expuse la riscuri și mai vulnerabile. Comitetul invită instituțiile competente să evalueze elaborarea unor instrumente de asigurare obligatorie împotriva dezastrelor naturale, uniformizate la nivel european și cu prime stabilite în funcție de nivelul de risc, inclusiv pentru a sensibiliza persoanele private, făcându-le să înțeleagă importanța prevenției, reducând hazardul moral și garantând tuturor cetățenilor europeni indemnizarea echitabilă și omogenă;

27.

constată că este necesară crearea unei baze de date în anumite regiuni transfrontaliere, partajată între țările învecinate, care să identifice materialele, mijloacele, echipamentele și specializările voluntarilor, amplasarea și logistica resurselor;

28.

menționează că această bază de date ar trebui înființată și gestionată nu doar pentru a îmbunătăți gradul de pregătire în caz de dezastre, ci și pentru a consolida redresarea socioeconomică și culturală a zonelor afectate de dezastre dintr-o perspectivă transfrontalieră comună;

29.

consideră că ar trebui fructificate și reproduse exemplele pozitive de cooperare transfrontalieră deja existente, cum ar fi: — exercițiile comune germano-daneze de protecție civilă, cum ar fi DANGERREX 07, DANGERFloodEx 2010 și răspunsurile la situații de urgență care nu țin seama de frontiere; — pregătirea pentru inundații și atenuarea daunelor transnaționale în bazinul râului Sava (comitatul Brod Posavina din Croația și districtul Mačva din Serbia); — RiKoSt: strategii de comunicare a riscurilor [în Carintia (Austria) și în Tirolul de Sud (Italia), până în octombrie 2020]; — U-SCORE-II: evaluări inter pares între orașe (proiecte-pilot în Portugalia, Italia și Regatul Unit); — echipamentul mobil pentru exerciții în apele interioare de pe Rinul Superior și Congresul Conferinței franco-germano-elvețiene privind Rinul Superior „Blackout – întrerupere de curent transfrontalieră de proporții” (2016);

Formare

30.

subliniază că este important să li se ofere tinerilor stimulente pentru a urma cursuri de formare și îndeamnă statele membre și autoritățile locale și regionale să promoveze programe universitare specifice și proiecte ce cuprind activități de diminuare a riscurilor. De asemenea, subliniază că tinerii pot lua parte la activități de solidaritate în domeniul prevenirii riscurilor de dezastre, prin intermediul Corpului european de solidaritate (5). Aceste activități pot lua forma voluntariatului, a uceniciei, a stagiilor și a experienței la locul de muncă;

31.

este conștient de necesitatea înființării unei formări specifice pentru administratorii locali (inclusiv din perspectiva campaniei ce urmărește să sporească reziliența orașelor), prin care ei să devină mai conștienți și să dobândească instrumente mai puternice de cunoaștere, date fiind responsabilitățile directe pe care le au față de cetățeni și protecția și dezvoltarea teritoriului;

32.

recomandă să se acorde mai multă atenție formării voluntarilor și a tehnicienilor, astfel încât ei să devină mai specializați, încurajându-i și înființând programe de formare în funcție de riscurile existente în diversele țări, în special cele transfrontaliere, pentru a cunoaște mai bine teritoriul și a acționa în comun și a coordona monitorizarea, supravegherea și intervențiile în situații de urgență;

33.

reiterează că trebuie înființate campanii de informare prin intermediul autorităților locale sau al activităților de voluntariat, pentru a face cunoscute cetățenilor riscurile existente și comportamentele ce trebuie adoptate pentru a se proteja, precum și cu privire la inițiativele de învățare reciprocă de la nivel local și regional, prin intermediul unor evaluări inter pares între orașe și regiuni;

34.

subliniază că formarea transnațională ar trebui să fie conformă cu scenariile de risc stabilite în planurile transfrontaliere de prevenire și gestionare a riscurilor. De la experții tehnici și până la organizațiile de voluntari, toate părțile interesate nemijlocit de riscuri ar trebui implicate în aceste cursuri de formare de o parte și de alta a frontierei, eventual împreună;

35.

subliniază necesitatea de a consolida platformele de e-learning, cum ar fi Programul de formare legat de mecanismul de protecție civilă al Uniunii, și de a spori disponibilitatea cursurilor online deschise în domeniul protecției civile;

36.

sprijină ideea ca Fondul de solidaritate al UE să ofere asistență mai susținută campaniilor de informare în regiuni, prin măsuri de sprijinire care și-au dovedit deja eficiența în cazul statelor membre ale UE și al țărilor candidate. Fondul de solidaritate al UE este un instrument esențial de sprijinire a regiunilor interesate atunci când sunt necesare eforturi excepționale de reconstrucție a zonelor afectate de dezastre naturale și meteorologice, deoarece dezastrele naturale nu se opresc la frontiere;

Măsuri de urgență

37.

subliniază necesitatea de a încuraja un sistem de alertă la nivel transfrontalier, care să fie comun și standardizat, inclusiv pentru a garanta comunicarea în timp real a oricărei perturbări și a oricărui eveniment catastrofal care ar putea avea consecințe asupra teritoriului unei regiuni dintr-un alt stat;

38.

constată că este necesar să se încheie acorduri transfrontaliere pentru a standardiza și a accelera timpul de activare a sistemelor de salvare și a voluntarilor, identificând obstacolele juridice, încurajând cooperarea și optimizând alocarea mijloacelor și a resurselor umane. Comitetul solicită încheierea unor acorduri și în legătură cu riscurile de inundații, pentru o mai bună cunoaștere a gestionării organizării și funcționării barajelor, putând astfel interveni în timp util pentru reducerea riscurilor de inundații în aval, pe teritoriul altui stat membru;

39.

încurajează utilizarea unor acronime pentru identificarea centrelor de coordonare de la diverse niveluri teritoriale, în vederea standardizării și omogenizării terminologiei utilizate;

40.

solicită instituirea unor proceduri armonizate de informare prealabilă și pentru punerea în comun a procedurilor operative în caz de urgență;

41.

recomandă utilizarea unor aplicații informatice care să servească la alertarea cetățenilor în timp real;

42.

îndeamnă statele membre să recunoască și să certifice funcțiile profesionale (descrise optim ca „responsabili cu gestionarea riscurilor de dezastre”), pentru a-i ajuta pe administratorii locali și regionali, în special în situații de urgență, și pe planificatori, care să dispună de expertiză, abilități și competențe multidisciplinare și transversale;

Principiul subsidiarității

43.

este de acord că UE este responsabilă de punerea în aplicare a măsurilor de sprijinire, coordonare sau completare a măsurilor din statele membre în domeniul protecției civile;

Cele mai bune practici

44.

subliniază că există diverse exemple de bune practici de cooperare transfrontalieră în domeniul reducerii riscurilor de dezastre, care ar putea fi urmate și dezvoltate în mod optim, ca de exemplu: — exerciții comune care ar asigura o abordare comună, înțelegerea reciprocă și omogenizarea nivelului de pregătire în caz de dezastre; — difuzarea de informații omogene, schimb de bune practici și învățarea din inițiativele, metodele și instrumentele regiunilor învecinate etc.; — campanii comune de sensibilizare și educare a persoanelor care trăiesc în zone transfrontaliere cu risc ridicat, cu participarea diverselor părți interesate (de exemplu, zile speciale dedicate reducerii riscului de dezastre în unele orașe și comune);

45.

sprijină cu fermitate proiectul b-solutions al Asociației regiunilor frontaliere europene (AEBR), care își propune să identifice obstacolele juridice și administrative din calea cooperării transfrontaliere în materie de prevenire a dezastrelor și de reducere a lor. subliniază că, în cadrul primei cereri de propuneri din 2018, AEBR a identificat 10 cazuri (care au fost transformate în proiecte-pilot), dar multe cazuri nu au fost încă soluționate (ambulanțe, unități de pompieri sau elicoptere care pot intra pe teritoriul unor regiuni de frontieră, dar nu și al altora, formalități administrative pentru transferul corpurilor, prestarea asimetrică de servicii la nivel transfrontalier, probleme legate de asigurări, recunoașterea diplomelor etc.). Încurajează toate regiunile care se confruntă cu obstacole asemănătoare să participe la viitoarele cereri de propuneri;

46.

subliniază necesitatea ca regiunile afectate de dezastre să propună în comun soluții propriilor guverne naționale. Ca exemplu poate fi dată cooperarea dintre nordul Portugaliei și regiunea Galicia din Spania, regiuni care își prezintă prioritățile guvernelor centrale în chestiuni care pot fi soluționate în contextul „summiturilor iberice”, sau cooperarea strânsă dintre regiunile ultraperiferice Insulele Canare, Azore și Madeira prin programul Interreg MAC, la care au aderat și țări terțe vecine, cum ar fi Capul Verde, Mauritania și Senegal.

---

(1)  Avizul Comitetului Regiunilor pe tema Cadrul de acțiune de la Hyogo post-2015: Gestionarea riscurilor în vederea obținerii rezilienței (JO C 271, 19.8.2014, p. 61).

(2)  Avizul Comitetului European al Regiunilor pe tema Planul de acțiune privind Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030 (JO C 272, 17.8.2017, p. 32).

(3)  Avizul Comitetului European al Regiunilor privind Mecanismul de soluționare transfrontalieră (adoptat la 5 decembrie 2018, încă nepublicat în JO).

(4)  Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier [COM(2018) 373 final].

(5)  Avizul Comitetului European al Regiunilor 2018/03892, pe tema Corpul european de solidaritate și noua strategie a UE pentru tineret (raportor: Matteo Bianchi).