EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52017IR6209

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Costurile și riscurile lipsei de coeziune: valoarea strategică a politicii de coeziune pentru atingerea obiectivelor tratatului și abordarea noilor provocări la adresa regiunilor europene

COR 2017/06209

JO C 247, 13.7.2018, p. 16–21 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

13.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/16


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Costurile și riscurile lipsei de coeziune: valoarea strategică a politicii de coeziune pentru atingerea obiectivelor tratatului și abordarea noilor provocări la adresa regiunilor europene

(2018/C 247/04)

Raportor:

Mieczysław Struk (PL-PPE), mareșalul voievodatului Pomerania

Document de referință:

Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Regiunea mea, Europa mea, Viitorul nostru: Cel de al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială

COM(2017) 583 final

RECOMANDĂRI PRIVIND POLITICILE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale

1.

salută publicarea celui de al 7-lea raport privind coeziunea ca punct important de plecare pentru dezbaterea privind noua politică de coeziune pentru perioada de după 2020; subliniază, în acest sens, că în perioada 2014-2020, politica de coeziune trebuie să asigure peste 7,4 milioane de locuri de muncă, o mai bună calificare pentru aproape 9 milioane de persoane și internet în bandă largă pentru aproximativ 15 milioane de gospodării, dar și să sprijine investițiile în 1,1 milioane de IMM-uri și să injecteze16 miliarde EUR în economia digitală; subliniază, prin urmare, costul inestimabil al lipsei de coeziune, întrucât convergența teritorială europeană este mai importantă ca oricând pentru Europa și cetățenii săi, pentru economia sa, precum și pentru orașele și regiunile sale;

2.

apreciază faptul că Parlamentul European cartografiază în mod regulat costul non-Europei, întrucât astfel demonstrează că absența acțiunilor comune în anumite domenii, la nivel european, duce la o eficiență semnificativ mai mică a economiei, precum și la o disponibilitate limitată a bunurilor publice importante;

3.

regretă, în acest context, că Parlamentul European și Comisia Europeană nu au inclus până acum problema legată de costul lipsei de coeziune în activitatea lor analitică și în procesele de luare a deciziilor;

4.

mulțumește Președinției bulgare a Consiliului Uniunii Europene pentru solicitarea adresată CoR de a elabora un aviz pe tema „Costurile și riscurile lipsei de coeziune”, care oferă CoR o oportunitate excelentă de a iniția o analiză mai extinsă referitoare la rolul strategic al politicii de coeziune;

5.

reamintește ideea fundamentală conform căreia consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii Europene este unul dintre obiectivele principale ale UE, prevăzut la articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; prin urmare, CoR subliniază că politica de coeziune trebuie să-și îndeplinească în continuare mandatul de a combina sprijinul pentru regiunile mai slab dezvoltate sau problematice cu o ofertă care se adresează tuturor regiunilor, pentru a ține seama de provocările și potențialele regionale specifice și pentru a promova dezvoltarea armonioasă a UE în ansamblu, demonstrând astfel în mod clar cetățenilor valoarea adăugată a finanțării din partea UE; reamintește în acest sens trăsăturile specifice ale regiunilor menționate la articolul 349 din TFUE;

6.

subliniază că politica de coeziune este principala politică europeană de investiții care vizează atingerea obiectivelor tratatului menționate mai sus, dar care poate, de asemenea, stimula inovarea, gestiona impactul schimbărilor climatice și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, precum și atenua șocurile economice asimetrice, prin garantarea investițiilor publice favorabile creșterii în regiuni, contribuind la reducerea șomajului în rândul tinerilor și pe termen lung și la promovarea incluziunii sociale; prin urmare, CoR își reafirmă sprijinul ferm pentru #CohesionAlliance (1);

7.

ia act de faptul că politica de coeziune beneficiază de unul dintre cadrele de performanță cel mai bine dezvoltate dintre politicile UE și este politica UE monitorizată cu cea mai mare precizie și cel mai bine evaluată, capabilă să-și amelioreze treptat eficacitatea pe parcursul ultimului deceniu;

Coeziunea economică

8.

salută observațiile celui de al 7-lea raport privind coeziunea, potrivit cărora economia UE își revine după criza economică, iar disparitățile regionale au reînceput de curând să se reducă. Cu toate acestea, întrucât în multe regiuni nivelul PIB-ului pe cap de locuitor și gradul de ocupare a forței de muncă nu au revenit la valorile dinaintea crizei, dar și pentru că s-au întâmpinat întârzieri semnificative în ceea ce privește investițiile publice, impactul crizei economice nu a fost încă depășit;

9.

salută dovezile prezentate, potrivit cărora, între 2000 și 2015, regiunile mai puțin dezvoltate au putut să recupereze decalajul față de media europeană, acesta fiind în special cazul majorității regiunilor din țările UE-13. Cu toate acestea, ia act cu îngrijorare de faptul că situația din mai multe regiuni, în principal în sudul Europei, nu s-a îmbunătățit și este chiar mai rea decât înainte de criză;

10.

subliniază că creșterea economică a fost, de asemenea, mult mai rapidă în regiunile cu un PIB deja peste media europeană și în special în multe zone metropolitane, care sunt principalii vectori ai competitivității regionale. Pe de altă parte, se poate observa că regiunile cu un PIB pe cap de locuitor apropiat de media UE par a fi blocate într-o „capcană a veniturilor medii”, cu niveluri de creștere semnificativ mai mici decât media UE;

11.

își exprimă îngrijorarea cu privire la marea diversitate a performanțelor în materie de inovare, care nu doar că rămân concentrate teritorial în cele mai dezvoltate regiuni din nord-vestul UE, ci au și tendința să se extindă, regiunile-lider îmbunătățindu-și performanțele, iar regiunile periferice, mai puțin dezvoltate și de tranziție înregistrând o scădere în acest sens. Acest lucru demonstrează importanța unei abordări ascendente și bazate pe realitatea zonei – așa cum este cazul strategiilor de specializare inteligente – pentru sprijinirea capacității de inovare a regiunilor;

Coeziunea socială

12.

salută faptul că situația ocupării forței de muncă în UE se îmbunătățește, în concordanță cu redresarea economică. Totuși, disparitățile regionale în ceea ce privește ratele șomajului rămân în continuare semnificative, mai multe regiuni din statele membre din sudul Europei înregistrând rate ale șomajului de peste 20 %;

13.

ia act cu îngrijorare de faptul că șomajul în rândul tinerilor rămâne o problemă stringentă, deoarece continuă să depășească nivelul înregistrat înainte de criză, fiind de peste două ori mai ridicat decât rata globală a șomajului. Situația din regiunile mai puțin dezvoltate și de tranziție este deosebit de îngrijorătoare;

14.

atrage atenția asupra situației persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială care, în ciuda unor evoluții pozitive, rămâne inacceptabil de ridicat;

15.

subliniază că multe teritorii, în special regiunile și zonele rurale din UE-13, s-au confruntat cu un declin demografic semnificativ, cauzat atât de modificări naturale, cât și de emigrație, în timp ce alte regiuni au înregistrat o creștere mare a populației totale. Numărul mare de migranți și refugiați care sosesc în UE din 2015 are, de asemenea, un impact semnificativ în ceea ce privește demografia și coeziunea socială asupra anumitor state membre, regiuni și orașe;

Coeziunea teritorială

16.

subliniază importanța dimensiunii de mediu pentru dezvoltarea durabilă a orașelor și regiunilor Europei și pentru sănătatea și bunăstarea cetățenilor săi. Numărul tot mai mare de considerații legate de mediu – în special schimbările climatice și creșterea, din această cauză, a frecvenței și intensității dezastrelor naturale, extinderea așezărilor umane, a suprafețelor construite și a activităților industriale, declinul biodiversității și fragmentarea habitatelor, precum și alte presiuni asupra mediului, cum ar fi poluarea apei și a aerului – au consecințe potențial nefaste asupra economiilor și societăților din UE. În pofida progreselor înregistrate în reducerea presiunilor asupra mediului, CoR își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că obiectivele fundamentale de mediu rămân neîndeplinite, în special în partea centrală și de est a UE;

17.

salută progresele substanțiale înregistrate prin limitarea consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră, dar ia act, de asemenea, de faptul că o parte din aceste progrese au fost determinate doar de reducerea activității ca urmare a încetinirii creșterii economice, ceea ce înseamnă că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura tranziția către energia din surse curate, inclusiv regenerabile, precum și o economie mai eficientă din punct de vedere energetic, inclusiv transporturi cu emisii reduse;

18.

atrage atenția asupra dimensiunii teritoriale a schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale cauzate de acestea, care au un impact neuniform asupra regiunilor. Prin urmare, CoR subliniază importanța măsurilor de evaluare aprofundată a vulnerabilității și de adaptare pentru orașele și regiunile europene, precum și a luării în considerare a infrastructurii verzi;

19.

subliniază că rețeaua de transport a UE și, în principal, sistemul feroviar, sunt departe de a fi optime, în special în regiunile din țările UE-13. În acest sens, CoR subliniază că finalizarea TEN-T, în special conectarea nodurilor primare ale rețelei centrale (Core Network), și integrarea sa în sistemele de transport naționale și regionale sunt necesare nu doar pentru a înlătura blocajele, a reduce timpul de călătorie și a atenua efectele adverse ale amplasării periferice a anumitor regiuni, ci și, mai presus de toate, pentru a stimula dezvoltarea economică în întreaga UE, prin eficientizarea pieței unice. Din aceleași motive, CoR subliniază că transformarea digitală este una dintre principalele provocări cu care se confruntă toate regiunile din UE și subliniază importanța creșterii investițiilor în infrastructura de bandă largă și în competențele digitale;

20.

subliniază că aproximativ o treime din cetățenii UE trăiesc și muncesc în regiuni frontaliere, care au, în general, rezultate economice mai puțin bune decât alte regiuni. În pofida progreselor semnificative înregistrate în ultimele decenii, frontierele continuă să obstrucționeze circulația mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor, a capitalului și a ideilor. Acest lucru împiedică concretizarea pe deplin a avantajelor integrării. Eliminarea obstacolelor specifice legate de frontiere ar aduce regiunilor frontaliere câștiguri semnificative în termeni de PIB, dar și o reducere semnificativă a costurilor specifice generate de contextul transfrontalier;

Provocările pentru orașe și regiuni

21.

subliniază că schimbările demografice reprezintă una dintre provocările principale cu care se confruntă UE, având implicații economice, sociale și de mediu extinse. Acestea includ îmbătrânirea populației, scăderea numărului de tineri, o natalitate mai mică, reducerea forței de muncă active și exodul de creiere (emigrarea talentelor). Drept urmare, creșterea demografică depinde în mare măsură de migrație, care variază mult între regiunile din UE. Aceste dezechilibre generează un impact socioeconomic substanțial, atât în zonele afectate de depopulare și îmbătrânire – în special cele aflate în regiunile în tranziție –, care se confruntă adesea cu o trecere la servicii locale necomercializabile, ceea ce le limitează potențialul în materie de export, creștere și inovare, cât și în centrele urbane principale care înregistrează un aflux de persoane. Prin urmare, CoR subliniază că politica de coeziune ar trebui să joace un rol mai important în abordarea provocărilor sociale, inclusiv a îmbătrânirii, a bolilor determinate de modul de viață și a șomajului – în special în rândul tineretului și al tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare –, precum și a integrării migranților și a refugiaților, a sărăciei și a excluziunii sociale;

22.

subliniază că este probabil ca frecvența și impactul fenomenelor meteorologice extreme să crească în întreaga Europă. Efectele schimbărilor climatice diferă în mare măsură între regiuni, dar expunerea mărită la riscul de dezastre crește posibilitatea înregistrării de pierderi, în special în zonele dens populate;

23.

subliniază importanța cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale pentru consolidarea coeziunii teritoriale, încurajarea solidarității între regiunile UE și conferirea unei valori adăugate substanțiale obiectivelor UE;

24.

subliniază faptul că regiunile și orașele se confruntă cu provocări fără precedent, de la concurența globală, transformarea digitală și dezvoltarea tehnologiilor disruptive, schimbările demografice și migrație, riscul sărăciei și al excluziunii sociale, la securitatea energetică, schimbările climatice și declinul biodiversității. Toate aceste provocări au un puternic impact teritorial, cu o distribuție neuniformă a avantajelor și costurilor la nivelul economiilor și comunităților regionale ale Europei, fapt confirmat în cel de al 7-lea raport privind coeziunea, care indică apariția unor așa-numite grupuri de dezvoltare regională. Potențialul acestor provocări de a se consolida reciproc și de a transforma în mod negativ peisajul economic, social și teritorial al Europei este imens și poate contribui în mod semnificativ la extinderea inegalităților existente, împiedicând astfel realizarea obiectivului tratatului, de consolidare a coeziunii în UE;

25.

în acest context, subliniază că politica de coeziune trebuie să continue să investească în toate regiunile UE, dat fiind că adaptarea lor la șocurile menționate mai sus necesită strategii pe termen lung, bazate pe realitatea zonei, care să ia în considerare amplasarea zonei și care să poată integra dimensiunile economice, sociale și teritoriale și să valorifice sinergiile dintre toate fondurile structurale și de investiții europene și alte instrumente ale UE. Prin urmare, CoR își reiterează ferm obiecțiile în ceea ce privește luarea în considerare a dimensiunii sociale și a Fondului social european în mod separat de politica de coeziune; totodată, CoR își reafirmă poziția în ceea ce privește rolul tot mai important pe care FSE ar trebui să îl joace în promovarea convergenței teritoriale sociale și reamintește necesitatea de a consolida rolul autorităților locale și regionale în programarea și gestionarea FSE;

26.

subliniază că, în temeiul articolului 174 din TFUE, este fundamental să se ia în considerare impactul teritorial al intervențiilor publice și, prin urmare, reiterează importanța evaluărilor impactului teritorial în conceperea tuturor politicilor publice ale UE, pentru a le maximiza eficiența;

Rolul politicii de coeziune

27.

subliniază că politica de coeziune ar trebui să se afle în centrul dezbaterii cu privire la modul în care potențialul tuturor părților UE poate contribui la creșterea economică și în care toți cetățenii UE pot beneficia de integrarea europeană într-un mod favorabil incluziunii, dar și cu privire la modul în care toate teritoriile UE pot exploata oportunitățile oferite de transformarea globală. Prin urmare, CoR își reiterează sprijinul pentru garantarea unei politici de coeziune puternice și îmbunătățite pentru toate regiunile în perioada de după 2020 și subliniază rolul semnificativ pe care politica de coeziune ar trebui să continue să-l joace în ceea ce privește viitorul UE, astfel cum a subliniat în avizul său privind viitorul politicii de coeziune după 2020 (2);

28.

reamintește că politica de coeziune, sprijinită de politicile regionale ale statelor membre, vizează asigurarea unor condiții de concurență echitabile care permit întregii UE să exploateze pe deplin beneficiile pieței unice, care – împreună cu reziliența teritorială – reprezintă factori-cheie ce determină poziția competitivă a UE pe scena mondială. În același timp, CoR subliniază că, deși piața unică a fost un „motor de convergență” de succes pentru UE, câștigurile nu sunt distribuite în mod egal și nu au un efect ulterior automat pentru regiunile dezavantajate, inclusiv cele confruntate cu constrângeri geografice specifice, și nici pentru grupurile sociale dezavantajate. Prin urmare, există încă riscul creșterii decalajului economic și social între „motoarele” creșterii UE și ale altor regiuni;

29.

subliniază, în acest context, că misiunea politicii de coeziune rămâne valabilă, întrucât le permite tuturor cetățenilor UE, în special celor din teritoriile mai puțin dezvoltate, să beneficieze de avantajele oferite de integrarea în UE. Prin utilizarea instrumentelor acesteia, regiunile mai puțin dezvoltate își pot debloca și exploata potențialul endogen, în timp ce regiunile cele mai puternice sunt mai bine echipate pentru a răspunde provocărilor globale. În acest sens, politica de coeziune este expresia cea mai concretă a solidarității europene, oferind oportunități egale și o mai bună calitate a vieții cetățenilor din toate regiunile UE. Prin urmare, CoR subliniază că politica de coeziune viitoare nu ar trebui să fie tratată ca un dar, ci ca un pilon indispensabil al unei piețe unice care face legătura între țări și regiuni diferite, cu niveluri inegale de dezvoltare;

30.

subliniază că politica de coeziune este principala politică europeană de combatere a dezechilibrelor teritoriale și de reducere a decalajelor de dezvoltare care rezultă din diverse provocări. Aceasta își aduce cu succes o contribuție semnificativă la schimbarea economică, socială și teritorială pozitivă în UE, datorită unei abordări intersectoriale complexe, care vizează sprijinirea inovării, a IMM-urilor, a economiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon, a infrastructurii de transport, a regenerării urbane, a transformării industriale, a diversificării rurale, dar și a educației, a competențelor, a ocupării forței de muncă, a culturii și a infrastructurii sociale, precum și a incluziunii sociale – pentru a da numai câteva exemple. În acest sens, CoR subliniază nevoia de a asigura sinergii mai puternice și coordonarea dintre politica de coeziune și politicile și programele sectoriale ale UE;

31.

având în vedere numărul mare de provocări și dimensiunile teritoriale serioase ale acestora, subliniază faptul că o politică de coeziune puternică și eficientă pentru toate regiunile UE este necesară mai mult ca oricând pentru o Uniune Europeană puternică și eficientă. CoR reafirmă că politica de coeziune are capacitatea de a oferi un răspuns flexibil și care să ia în considerare amplasamentul regiunilor, în ceea ce privește provocările actuale și provocările emergente, în special cele care rezultă din situații acute de criză legate de globalizare; subliniază, totodată, că obiectivul prioritar care vizează o Europă solidă din punct de vedere economic, social și ecologic, precum și o mai mare coeziune teritorială poate fi atins doar dacă atât zonele urbane, cât și cele rurale, ca spații funcționale complementare, devin mai puternice și dispun de un sprijin specific, bine adaptat la necesitățile lor;

32.

subliniază că instrumentele politicii de coeziune ar trebui să fie îmbunătățite în viitor în vederea unei mai mari simplități și a unei mai mari capacități de a reacționa la noile provocări, dar că acestea nu trebuie să devină prea complicate, întrucât este dificil să se combine asigurarea convergenței economice și sociale, adaptarea la ciclurile economice, protejarea disciplinei fiscale și prevenirea degradării politice; reamintește, în acest context, că sprijină o abordare diferențiată în vederea simplificării și consolidării sistemului de gestionare și a controalelor în cadrul politicii de coeziune;

33.

subliniază nevoia de a consolida rolul cooperării teritoriale europene pentru înlăturarea obstacolelor de la frontiere și stimularea cooperării transfrontaliere destinate obținerii de rezultate concrete pentru cetățenii UE. În acest context, solicită ca viitoarele programe de cooperare teritorială europeană să fie suficient de flexibile pentru a ține cont de nevoile specifice ale diferitelor regiuni de frontieră, inclusiv în domeniul de aplicare al proiectelor de tip interpersonal și al proiectelor la scară mică. CoR consideră că este, de asemenea, nevoie să se elimine limita de 150 km impusă cooperării maritime și să se adopte abordări mai proporționale cu privire la cerințele referitoare la notificarea ajutoarelor de stat și la cerințele în materie de control și audit în cadrul programelor de cooperare teritorială europeană (3). De asemenea, CoR subliniază nevoia sporită de a utiliza într-o mai mare măsură strategiile macroregionale, care ar trebui sprijinite de politica de coeziune și de alte politici ale UE;

34.

solicită Parlamentului European și Comisiei Europene să elaboreze o metodologie pe tema „Costurile lipsei de coeziune”, pentru a furniza dovezi suplimentare cuantificabile privind valoarea adăugată europeană a politicii de coeziune;

Valorile politicii de coeziune

35.

subliniază că punerea în aplicare a politicii de coeziune are multe efecte de propagare pozitive, întrucât contribuie la o mai bună calitate a guvernanței și la instituții mai bune în multe regiuni. Politica de coeziune nu este doar o condiție esențială pentru creșterea economică, ci și o bază solidă pentru bunăstarea societății în general, inclusiv pentru încrederea cetățenilor și legitimitatea politică a UE. CoR ia act de faptul că politica de coeziune ar trebui să continue să militeze pentru o nouă cultură administrativă în regiuni prin consolidarea guvernanței pe mai multe niveluri, a principiului parteneriatelor, a planificării economice pe termen mediu, a finanțării și programării multianuale, a abordărilor și instrumentelor integrate bazate pe realitatea zonei, dar și a proceselor de luare a deciziilor transparente și bazate pe dovezi, a condiționalităților ex ante, a orientării către rezultate, a concentrării tematice, a mecanismelor bazate pe stimulente, a sistemelor avansate de gestionare, precum și a măsurilor de comunicare, pentru a transfera cetățenilor efectele sale directe;

36.

subliniază că politica de coeziune este cea mai eficientă politică a UE pentru a soluționa compartimentarea politicilor. Aceasta are potențialul de a fi principalul motor al transformării structurale în UE, reunind diferite politici sectoriale prin strategii integrate, bazate pe realitatea zonei, precum și politici de specializare inteligentă care furnizează soluții adaptate bazate pe avantajele comparative, pe oportunitățile de dezvoltare și pe provocările dintr-un anumit teritoriu, astfel cum sunt definite de cetățenii, antreprenorii și administrațiile de la fața locului;

37.

în acest sens, CoR subliniază că politica de coeziune poate fi mult mai eficientă dacă statele membre sunt hotărâte să pună în aplicare acele reforme structurale și condiționalități ex-ante care contribuie la crearea unui mediu mai bun de implementare a politicii de coeziune, inclusiv prin îmbunătățirea capacității instituționale. De asemenea, CoR insistă asupra faptului că orice legătură ulterioară, inclusiv pe plan financiar, între reformele structurale și politica de coeziune va necesita implicarea activă a autorităților locale și regionale prin intermediul unui cod de conduită pentru semestrul european, în vederea creșterii eficienței și a asumării procesului; în plus, fiecare reformă structurală trebuie să treacă, în prealabil, un test al valorii adăugate europene și să confirme legătura sa directă cu obiectivele menționate în tratat (4);

38.

ia act de faptul că politica de coeziune a dovedit că responsabilizarea actorilor regionali și locali este esențială pentru a facilita transformarea structurală. În plus, cercetările arată că există un potențial neexploatat de a crește productivitatea la nivel național prin îmbunătățirea performanței regiunilor. De aceea, CoR subliniază că autoritățile regionale și locale au nevoie de legături mai puternice cu o politică de coeziune inteligentă și puternică, ca parte a unei promovări ample a strategiilor complexe și solide de dezvoltare. Acest lucru ar trebui să ofere legitimitate UE la nivel local și regional, făcând procesul de integrare european mai tangibil pentru cetățeni;

Costurile și riscurile lipsei de coeziune pentru Uniunea Europeană: mesaj de alertă timpurie

39.

subliniază necesitatea stringentă de a asigura un cadru politic care să îi succeadă Strategiei Europa 2020, pentru a permite continuarea concentrării tematice și adaptării teritoriale a politicii de coeziune după 2020;

40.

subliniază că reducerea sau fragmentarea politicii de coeziune, de exemplu prin limitarea acesteia la anumite categorii de regiuni sau prin separarea de Fondul social european, ar provoca riscuri politice majore, punând sub semnul întrebării capacitatea UE de a îndeplini obiectivele tratatului referitoare la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, din cauza lipsei unei mase critice de sprijin în mai multe regiuni, care se traduce și prin investiții mai mici în obiectivele europene fundamentale;

41.

subliniază, în acest sens, preocuparea că lipsa de coeziune în Uniunea Europeană ar putea, în cel mai rău caz, să ducă la:

(a)

o creștere a disparităților economice și sociale dintre regiuni și tensiuni mai mari între statele membre;

(b)

dezintegrarea pieței unice și o guvernanță economică a UE mai puțin eficientă;

(c)

nepunerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale;

(d)

obstacole importante în abordarea provocării reprezentate de migrație;

(e)

un declin al încrederii în instituțiile politice ale UE și în democrația propriu-zisă, conducând, în schimb, la creșterea populismului și a naționalismului și, astfel, la instabilitate politică, și în cele din urmă, chiar la dezintegrarea UE;

42.

consideră, prin urmare, că depășirea diviziunii economice, sociale și teritoriale încă persistente în UE reprezintă provocarea fundamentală pe termen lung pentru Uniunea Europeană în ansamblul său;

43.

reiterează, în acest context, că politica de coeziune nu poate face obiectul unor condiționalități ex post la nivel european, care nu sunt accesibile pentru autoritățile locale și regionale sau din cauza cărora acestea din urmă ar putea avea de suferit ca urmare a politicilor adoptate de guvernele naționale.

Bruxelles, 22 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ


(1)  www.cohesionalliance.eu

(2)  JO C 306, 15.9.2017, p. 8

(3)  Atelierul CoR privind simplificarea cooperării teritoriale europene (https://cor.europa.eu/Documents/Migrated/Events/ETC-WORKSHOP-FINAL-REPORT.pdf).

(4)  Rezoluția CoR privind modificarea Regulamentului privind dispozițiile comune pentru fondurile ESI în vederea sprijinirii reformelor structurale – COR-2017-06173-00-00-RES.


Top