COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.3.2017

COM(2017) 139 final

COMUNICARE A COMISIEI

Plan de acțiune privind serviciile financiare de consum: produse mai bune, mai multe opțiuni

Plan de acțiune privind serviciile financiare de consum: produse mai bune, mai multe opțiuni

CUPRINS

1.Introducere

2.Încrederea și responsabilizarea consumatorilor

2.1.Restricții teritoriale

2.2.Transparența și comisioanele în tranzacțiile transfrontaliere

2.2.1.Taxele de tranzacționare

2.2.2.Ratele de conversie valutară

2.3.Îmbunătățirea transparenței și facilitarea schimbării furnizorilor de servicii sau de produse financiare

2.4.Îmbunătățirea asigurărilor auto

2.5.Stabilirea transparentă a valorii asigurării în cazul societăților de închirieri auto

2.6.O piața unică mai activă și mai sigură pentru creditele de consum

3.Obstacole juridice și de reglementare întâmpinate de întreprinderi

3.1.Constrângerile naționale în materie de reglementare

3.2.Facilitarea creditării transfrontaliere

4.Către o lume digitală inovatoare

4.1.Piața unică bazată pe tehnologie în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul

4.2.Relațiile cu clienții digitali

4.2.1.Identificarea la distanță

4.2.2.Vânzarea digitală la distanță

5.Concluzii

1.Introducere

Piața unică a UE permite persoanelor, serviciilor, bunurilor și capitalurilor să circule liber în cadrul unei economii care produce aproximativ 15 mii de miliarde EUR pe an. Aceasta oferă noi oportunități pentru întreprinderile europene, sporind concurența și conducând la mai multe posibilități de alegere, la servicii mai bune și la prețuri mai mici pentru peste 500 de milioane de consumatori. O prioritate esențială a Comisiei Juncker este realizarea unei piețe unice mai aprofundate și mai echitabile, inclusiv prin mijloace digitale.

Serviciile financiare cu amănuntul sunt o parte integrantă a vieții de zi cu zi a cetățenilor. Aceste servicii includ conturile bancare, cardurile de plată, creditele pentru consumatori și creditele ipotecare, produsele de asigurare și produsele de economisire pe termen lung, în special cele destinate pregătirii pentru pensionare. Piețele pentru aceste servicii rămân fragmentate, în pofida gradului înalt de armonizare atins în ultimii ani. Numai 7 % din totalul consumatorilor au achiziționat un serviciu financiar dintr-un alt stat membru al UE 1 . Facilitarea accesului la servicii financiare din alte state membre ar consolida posibilitatea de a alege. Consumatorii ar beneficia mai repede de inovare; prețurile ar scădea, iar calitatea serviciilor ar fi îmbunătățită. Chiar și consumatorii care nu fac achiziții de servicii financiare din străinătate ar beneficia de o piață mai integrată a creditelor de consum, care să ofere mai multe posibilități de alegere. Serviciile online inovatoare transformă modul în care oamenii utilizează serviciile financiare. Ele reprezintă, de asemenea, o ocazie majoră pentru a aduce tuturor europenilor avantajele unei piețe unice a serviciilor financiare cu amănuntul mai aprofundate.

Recunoscând că există această dinamică în favoarea schimbării, Comisia a prezentat, în decembrie 2015, o Carte verde privind serviciile financiare cu amănuntul, pentru a obține contribuții cu privire la potențialul unei mai mari integrări a pieței pentru aceste servicii, precum și la acțiunile necesare pentru atingerea acestui obiectiv 2 . Prezentul plan de acțiune se bazează pe concluziile desprinse de Comisie din procesul de consultare și reprezintă unul dintre angajamentele prevăzute în Planul de acțiune privind edificarea unei Uniuni a piețelor de capital 3 , abordând multe dintre chestiunile semnalate de Parlamentul European în raportul său referitor la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul 4 .

Planul de acțiune stabilește măsuri suplimentare către o veritabilă piață unică pentru serviciile financiare cu amănuntul bazată pe tehnologie, în care consumatorii să poată beneficia de cele mai bune oferte și în același timp de o bună protecție. Pe termen lung, diferența dintre furnizorii naționali și transfrontalieri de servicii financiare ar trebui să devină irelevantă. De asemenea, acest lucru are implicații pentru furnizori, care vor putea să beneficieze pe deplin de potențialul unei piețe unice vaste.

Numeroase întreprinderi inovatoare au deja o gândire europeană și utilizarea de către acestea a tehnologiilor digitale le-ar facilita accesul la clienții din toate statele membre. Doar tehnologia în sine nu va fi totuși suficientă pentru a aborda toate obstacolele care stau în calea unei piețe unice pentru servicii financiare.

Comisia a identificat trei direcții principale de acțiune, care ar trebui să constituie preocuparea majoră în anii care au mai rămas din actualul mandat al acesteia, pentru a mai face un pas către viziunea prezentată mai sus:

creșterea încrederii consumatorilor și responsabilizarea acestora atunci când achiziționează servicii de pe piața internă sau din alte state membre;

reducerea obstacolelor legislative și normative care afectează întreprinderile la furnizarea serviciilor financiare în străinătate și

sprijinirea dezvoltării unei lumi digitale inovative care poate depăși unele dintre barierele existente în calea pieței unice.

Acțiunile individuale identificate în prezentul plan de acțiune vor fi pregătite în conformitate cu procedurile privind o mai bună legiferare, incluzând consultări publice și evaluări ale impactului. Comisia nu va adopta măsuri de reglementare în cazul în care dinamica pieței ar putea avea ca rezultat piețe mai integrate și concurențiale pentru servicii financiare, dar este pregătită să aplice normele privind concurența pentru a întreprinde acțiuni corective atunci când este necesar. Prin urmare, prezentul plan de acțiune este, de asemenea, o invitație adresată participanților la piață, furnizorilor și consumatorilor de a contribui la crearea unei piețe unice mai aprofundate pentru serviciile financiare cu amănuntul.

2.Încrederea și responsabilizarea consumatorilor

Motivele nivelului actual scăzut de achiziții transfrontaliere de servicii financiare se pot situa atât la nivelul cererii, cât și la cel al ofertei. Mulți consumatori sunt mulțumiți de furnizorii de servicii de pe piața internă. Chiar și consumatorii care ar fi interesați de serviciile disponibile în alte state membre sunt în continuare neîncrezători și sunt preocupați de aspecte precum:

posibilitatea unor comisioane excesive;

natura produselor disponibile în alte țări;

procedurile referitoare la căi de atac în străinătate;

termenii și condițiile netransparente (în special atunci când acestea sunt redactate într-o limbă străină).

UE a făcut deja pași importanți către o piață a serviciilor financiare cu amănuntul la nivelul UE care să fie concurențială și sigură. Printre acestea se numără furnizarea, la nivelul UE, a unui drept de acces la conturile bancare de bază, care să faciliteze distribuția transfrontalieră a asigurărilor și a creditelor ipotecare, protejarea drepturilor consumatorilor în contractele de credit de consum și îmbunătățirea normelor de protecție a consumatorilor privind investițiile în titluri de valoare, credite ipotecare și asigurări. Totuși, multe dintre aceste măsuri legislative sunt încă destul de recente, prin urmare acestea nu și-au produs încă impactul deplin. Sectorul serviciilor financiare este, de asemenea, supus normelor generale ale UE privind protecția consumatorilor, care asigură în mod constant un nivel ridicat de protecție în toate sectoarele, în special atunci când nu există dispoziții sectoriale specifice. Multe dintre aceste norme sunt în curs de evaluare în cadrul Programului Comisiei privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) 5 . 

Cu toate acestea, un cadru juridic cuprinzător nu este suficient. Este, de asemenea, nevoie ca acesta să fie pus în aplicare în mod eficace. Comisia colaborează îndeaproape cu autoritățile europene de supraveghere pentru a examina modul în care pot fi îmbunătățite coerența și eficiența practicilor de asigurare a aplicării legii și de supraveghere pe întreg teritoriul UE. Comisia coordonează, de asemenea, Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor (CPC), care întreprinde, în special, acțiuni comune de aplicare a legii (având drept obiect, de exemplu, serviciile de închirieri auto – a se vedea mai jos). Mai mult, Comisia a instituit FIN-NET, o rețea care îi ajută pe consumatori, fără să fie nevoie să se adreseze instanței, să își asigure respectarea drepturilor prin identificarea unui organism alternativ de soluționare a litigiilor 6 . Comisia pregătește, în prezent, o campanie de sensibilizare cu privire la FIN-NET.

2.1.Restricții teritoriale

Comisia primește numeroase plângeri de la consumatorii cărora li se interzice achiziționarea de servicii financiare în străinătate din cauza restricțiilor teritoriale („geoblocare”, cerințe privind reședința). Multe dintre răspunsurile consumatorilor la cartea verde au evidențiat aceste restricții ca fiind obstacole în calea achizițiilor transfrontaliere. Geoblocarea reprezintă un obstacol în calea integrării pieței. În conformitate cu propunerea privind geoblocarea, adoptată de Comisie la 25 mai 2016, comercianții pot continua să decidă unde și când își oferă consumatorilor produsele sau serviciile. Totuși, propunerea introduce anumite obligații pentru comercianți, astfel încât aceștia să nu facă, în anumite condiții, discriminări între clienți pe motiv de reședință. Propunerea nu abordează stabilirea prețurilor ca atare, astfel încât comercianții au în continuare libertatea de a-și stabili prețurile, cu condiția să o facă în mod nediscriminatoriu.

Prin urmare, nu ar trebui să existe o discriminare nejustificată a consumatorilor în funcție de reședință, în special dacă acest lucru i-ar pune pe consumatori în situația de a cumpăra un serviciu mai puțin atractiv de la același furnizor de servicii din propria țară. Directiva privind conturile de plăți abordează deja geoblocarea pentru conturile de plăți. Comisia va monitoriza impactul prezentei directive, precum și practicile de geoblocare care privesc alte servicii financiare. În cazul în care există dovezi de discriminare nejustificată, Comisia va examina posibilitatea adoptării de măsuri corespunzătoare, care ar trebui să își atingă obiectivele fără să impună sarcini de reglementare excesive asupra întreprinderilor.

2.2.Transparența și comisioanele în tranzacțiile transfrontaliere

Răspunsurile la cartea verde au indicat că redevențele opace și potențial excesive reprezintă un element de descurajare a tranzacțiilor transfrontaliere în cadrul UE, în special atunci când acestea implică alte monede decât moneda euro.

2.2.1.Taxele de tranzacționare

Regulamentul privind plățile transfrontaliere 7 a stabilit o paritate între comisioanele pentru plățile transfrontaliere și plățile naționale efectuate în euro în cadrul UE. Plățile care implică alte monede din UE decât euro nu sunt vizate de regulament. De regulă, comisioanele pentru astfel de tranzacții transfrontaliere rămân foarte ridicate, situându-se cu mult peste nivelul comisioanelor pentru tranzacții pur naționale în alte monede decât euro, aplicându-se comisioane minime ridicate, din cauza cărora micile tranzacții sunt foarte costisitoare. O extindere a domeniului de aplicare al regulamentului la toate monedele din UE ar reduce costurile tranzacțiilor transfrontaliere în toate statele membre.

2.2.2.Ratele de conversie valutară

Ratele de conversie valutară nu sunt, în general, transparente pentru consumatori atunci când aceștia plătesc cu cardul sau cu un dispozitiv mobil într-un magazin ori când retrag numerar de la un bancomat. Cursurile de schimb fluctuează în conformitate cu ratele de schimb valutar, iar marja bancară internă aplicată ratelor de conversie valutară diferă de la o bancă la alta. 

Situația devine din ce în ce mai puțin transparentă pe măsură ce comercianții oferă unui număr tot mai mare de consumatori opțiunea de a plăti în propria lor monedă. Acest lucru este numit „conversie valutară dinamică”. Acordarea unei opțiuni consumatorilor ar putea avea drept efect stimularea concurenței în ceea ce privește conversia valutară. Cu toate acestea, în practică, pentru consumatori este foarte greu să știe care este oferta de conversie valutară cea mai avantajoasă.

O mai mare transparență pentru ambele opțiuni de conversie valutară (cea a comerciantului și cea a furnizorului de servicii de plăți al clientului) ar permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză și ar putea atrage după sine reducerea costurilor. Directiva privind serviciile de plată (DSP1 8 , care urmează să fie înlocuită de DSP2 9 ) cuprinde cerințe de informare pentru tranzacțiile efectuate în valută. Emiterea unor orientări suplimentare pentru aplicarea adecvată a cerințelor de transparență de către autoritățile naționale ar putea îmbunătăți transparența acestor comisioane.

Înainte de a decide cu privire la acțiunile ulterioare, Comisia va efectua un studiu pentru a acumula mai multe informații privind practicile și ratele de conversie valutară dinamică și pentru a înțelege mai bine aceste fenomene.

2.3.Îmbunătățirea transparenței și facilitarea schimbării furnizorilor de servicii sau de produse financiare

Consumatorii își schimb rar furnizorul de servicii financiare, fie din comoditate (pentru a evita neplăcerile administrative), fie pentru că nu au încredere în alte oferte sau pentru că nu sunt informați cu privire la oferte mai bune 10 . Acest lucru reprezintă o barieră pentru intrarea noilor actori de pe piață și pentru dezvoltarea piețelor transfrontaliere, 11 consecința fiind mai puține posibilități de alegere și tranzacții mai puțin avantajoase pentru toți consumatorii.

Pentru a facilita schimbarea conturilor de plăți, UE a introdus, prin Directiva privind conturile de plăți 12 , dreptul consumatorului de a schimba conturile de plăți în termen de 14 zile, revenind furnizorilor de servicii sarcina de a rezolva aspectele operaționale. În plus, consumatorii trebuie să aibă acces la cel puțin un site web unde se compară comisioanele aferente conturilor de plăți la nivel național.

În legislația UE nu există drepturi similare pentru alte servicii financiare. Pentru acestea, schimbarea furnizorului poate fi dificilă, adeseori din cauza condițiilor contractuale complexe care impun comisioane ridicate pentru schimbarea furnizorului și pentru renunțarea anticipată sau limitează opțiunile de care dispun consumatorii pentru notificarea furnizorului cu privire la rezilierea contractului. Uneori, consumatorii nu pot nici măcar să opteze pentru un alt produs oferit de același furnizor.

Chiar și atunci când au dreptul să schimbe furnizorul, adeseori consumatorii nu optează pentru un produs mai avantajos. Acest fapt se poate datora nu numai unor aspecte comportamentale, ci și lipsei de informații obiective și credibile cu privire la produsele financiare disponibile. Site-urile web de comparare, cum ar fi cele prevăzute în Directiva privind conturile de plăți, ar putea juca un rol esențial pentru ajutarea consumatorilor să obțină informații imparțiale și să compare costurile. Pentru a îmbunătăți calitatea site-urilor de comparare, un grup multipartit dedicat instrumentelor de comparare, condus de Comisie, a elaborat „Principiile esențiale pentru instrumentele de comparare” 13 . Activitățile ulterioare se vor baza pe aceste principii.

În plus, în contextul revizuirii Directivei privind conturile de plăți, prevăzute pentru 2019, Comisia va analiza obstacolele comportamentale, juridice și comerciale care îi împiedică pe consumatori să schimbe furnizorii 14 . Această analiză va acoperi, de asemenea, alte servicii financiare decât conturile de plăți.

2.4.Îmbunătățirea asigurărilor auto

Victimele accidentelor rutiere au în prezent dreptul la despăgubire pentru vătămări corporale sau pagube materiale chiar și în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat sau în cazul unor incidente rutiere produse cu fuga de la locul accidentului, indiferent de statul membru al UE în care a avut loc accidentul. Cu toate acestea, în situațiile transfrontaliere nu există niciun mecanism de compensare armonizat în cazul în care un asigurător devine insolvabil. Comisia va analiza, în urma unei evaluări în conformitate cu REFIT a Directivei privind asigurarea de răspundere civilă auto 15 , modalitatea optimă de a asigura că victimele accidentelor vor fi despăgubite în caz de insolvență a companiilor de asigurări.

Un alt aspect referitor la asigurarea auto vizează portabilitatea sistemului bonus-malus. Deținătorii de polițe de asigurare au dreptul la o declarație din partea companiei lor de asigurări de răspundere civilă în legătură cu cererile de despăgubire sau absența acestora, pentru ultimii cinci ani. Conducătorii auto cu un istoric bun pot prezenta aceste declarații la un nou asigurător pentru a obține o reducere, care poate atinge 50-60 % din primele acestora („sistem bonus-malus”). Cu toate acestea, în anumite cazuri, astfel de declarații nu sunt luate în considerare de către alți asigurători, în special la trecerea la un asigurator dintr-un alt stat membru. Recunoașterea declarațiilor privind istoricul cererilor de despăgubire va fi revizuită, de asemenea, în urma evaluării în conformitate cu REFIT a Directivei privind asigurarea de răspundere civilă auto.

2.5.Stabilirea transparentă a valorii asigurării în cazul societăților de închirieri auto

Mulți consumatori se plâng de faptul că este dificil să afle prețul integral de închiriere a unui autovehicul înainte de a ajunge la biroul de închiriere, chiar și atunci când fac rezervări online. Un cost suplimentar care este cerut adeseori este o asigurare suplimentară (damage waiver) pentru orice daune care nu sunt acoperite de o asigurare de bază inclusă în prețul de închiriere publicat. Aceste costuri suplimentare variază semnificativ (între societățile de închirieri auto, brokeri și furnizori de servicii de asigurare), iar consumatorii ar putea economisi bani dacă ar primi informații mai clare. Directiva privind distribuția produselor de asigurare 16 îi exclude din domeniul său de aplicare și din cerințele de informare pe „intermediarii de asigurări auxiliare”, cum ar fi societățile de închirieri auto care vând asigurări suplimentare.

Rețeaua de cooperare în domeniul protecției consumatorilor (CPC), aflată sub conducerea autorității din Marea Britanie de protecție a consumatorilor, a obținut, cu sprijinul Comisiei, din partea celor mai mari cinci firme de închirieri auto (acoperind 65 % din piață) angajamentul de a-și îmbunătăți practicile de vânzare 17 . Prin urmare, aceste întreprinderi ar trebui să facă de acum publice informațiile complete cu privire la diversele opțiuni disponibile pentru fiecare loc de închiriere, inclusiv produsele de asigurare suplimentară împotriva daunelor și alte produse de asigurare auxiliare.

2.6.O piața unică mai activă și mai sigură pentru creditele de consum

În ultimii ani, piața creditelor de consum s-a dezvoltat rapid, inclusiv la nivel transfrontalier, în special prin intermediul platformelor online de creditare și de creditare de la persoană la persoană. Legislația UE (în special Directiva privind creditul de consum 18 ) a fost concepută pentru forme de creditare mai tradiționale și este posibil ca aceasta să nu reglementeze întotdeauna în mod adecvat noile forme de creditare, în special în cazul împrumuturilor transfrontaliere efectuate online. Lipsa armonizării cerințelor în materie de autorizare și supraveghere la nivelul UE (care există pentru multe alte servicii financiare) ar putea, de asemenea, să împiedice dezvoltarea pieței creditelor de consum, deoarece consumatorii și creditorii nu sunt siguri care sunt cerințele aplicabile și care este supervizorul (dacă este cazul) care monitorizează activitățile din sfera creditelor de consum, indiferent dacă sunt efectuate la nivel național sau transfrontalier.

În timp ce disponibilitatea sporită și un acces mai ușor la creditele de consum creează oportunități pentru întreprinderi și conduc la o diminuare a costurilor pentru debitori, există, de asemenea, un risc sporit de acordare și luare de împrumuturi în mod iresponsabil, conducând la îndatorare excesivă. Acest risc trebuie să fie redus.

Evaluările bonității prevăzute în Directiva privind creditul de consum și în Directiva privind creditele ipotecare 19 urmăresc să împiedice acțiunile iresponsabile în materie de creditare și de împrumut. Cu toate acestea, îndatorarea excesivă rămâne o problemă gravă în UE. În medie, conform datelor Eurostat (statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață – SILC), peste 10 % din gospodăriile europene sunt îndatorate excesiv, iar acest lucru este în mare măsură efectul activităților de creditare. Gospodăriile cu venituri reduse sunt deosebit de vulnerabile la șocuri economice atunci când sunt îndatorate, întrucât un nivel mai scăzut al veniturilor sau rate mai mari ale dobânzii ar putea conduce rapid la o povară nesustenabilă a datoriei și la dificultăți economice 20 .

Un studiu din 2013 al Comisiei a confirmat eficiența serviciului de consiliere în materie de îndatorare, combinat cu educația financiară, pentru reducerea datoriilor și combaterea îndatorării excesive 21 . Cu toate acestea, există o mare diversitate în ceea ce privește modul în care se asigură în prezent în UE consilierea în materie de îndatorare. Aceasta este în mare parte subdezvoltată în unele țări și regiuni și, în anumite cazuri, eficacitatea sa poate fi redusă din cauza cunoștințelor limitate cu privire la modul în care trebuie acordată consilierea sau din cauza nivelului scăzut de conștientizare în rândul consumatorilor cu privire la acest serviciu.

3.Obstacole juridice și de reglementare întâmpinate de întreprinderi

Întreprinderile care au răspuns la Cartea verde subliniază că nu pot justifica din punct de vedere economic prestarea de servicii în străinătate din cauza lipsei cererii, asociată cu incertitudinea în materie de reglementare, constând în riscurile (și costurile) asociate obligației de a se conforma legislației naționale a unui alt stat membru, care pot excede cerințele juridice ale UE. Prin urmare, sunt necesare măsuri în ceea ce privește oferta, pentru de a se identifica și elimina unele dintre constrângerile naționale în materie de reglementare cu care se confruntă furnizorii de servicii.

O opțiune pentru a reduce incertitudinea care rezultă din regimurile naționale diferite este crearea de regimuri europene separate pentru anumite produse, în plus față de regimurile naționale existente. De exemplu, este relevantă activitatea Comisiei privind dezvoltarea unui produs de pensie privată simplu, eficient și competitiv în UE (PEPP) - un produs financiar portabil care să îi poată însoți pe oameni la trecerea frontierelor în interiorul UE. Prin PEPP se va urmări să se creeze o adevărată piață unică pentru pensiile private, ceea ce ar facilita vânzarea transfrontalieră a produselor (de către furnizorii de produse de asigurare sau de către administratorii de active) și portabilitatea transfrontalieră pentru deponenți. În același timp, acest lucru ar constitui un model pentru produsele naționale de pensii din al treilea pilon din statele membre în care acestea sunt insuficient dezvoltate. Prin urmare, acesta ar trebui să contribuie la reducerea deficitelor în materie pensii și mobilizarea pentru investiții a unor sume noi provenite din economii.

3.1.Constrângerile naționale în materie de reglementare

Diferențele dintre sistemele juridice naționale, precum și tendința de a se adăuga norme naționale în plus față de dispozițiile UE atunci când se pune în aplicare dreptul UE, pot denatura concurența în detrimentul noilor actori de pe piață, care se confruntă cu costuri mari de asigurare a conformității. Legislația UE urmărește să stabilească un echilibru între libertatea de a se furniza servicii financiare și existența unor garanții suficiente pentru consumatori și pentru stabilitatea pieței. Acest lucru, în combinație cu normele privind responsabilitățile autorităților de supraveghere din statul de origine și din statul gazdă, precum și cu dreptul aplicabil, permite crearea unor regimuri de pașaport, cu alte cuvinte dreptul de a furniza anumite servicii financiare în alte state membre. Legislația UE lasă o oarecare marjă pentru ca statele membre să adapteze cadrul la particularitățile piețelor lor. De exemplu, anumite norme de protecție a consumatorilor se află în jurisdicția statelor membre. Cu toate acestea, răspunsurile la cartea verde au sugerat că diferențele dintre statele membre sunt de așa natură încât acestea împiedică buna funcționare a pieței unice.

Totuși, este nevoie de date mai detaliate cu privire la normele și practicile care ar putea constitui obstacole nejustificate pentru societățile ce doresc să își ofere serviciile la nivel transfrontalier și care nu pot fi justificate de preocupări legate de protecția consumatorilor la nivel național. În prezent se desfășoară, împreună cu un grup de experți din statele membre, un exercițiu privind eliminarea obstacolelor în calea liberei circulații a capitalurilor, rolul experților fiind identificarea obstacolelor și schimbul de bune practici. Rezultatele acestei activități vor fi publicate într-un raport care va stabili, de asemenea, o primă foaie de parcurs care cuprinde acțiunile pe care statele membre ar urma să fie încurajate să le adopte până cel târziu în 2019. Obstacolele transfrontaliere din domeniul distribuirii de fonduri au fost abordate în cadrul unei consultări recente cu privire la care Comisia își va prezenta răspunsul în 2017. Continuă totuși să existe un deficit major de cunoștințe în legătură cu normele naționale privind protecția consumatorilor și conduita.

3.2.Facilitarea creditării transfrontaliere

O cerință esențială pentru emiterea de credite pentru consumatori în temeiul legislației UE o reprezintă evaluarea bonității, care îl protejează atât pe creditor, cât și pe debitor. Evaluarea bonității este, de asemenea, o măsură preventivă eficientă împotriva îndatorării excesive. Cu toate acestea, furnizorii de credit întâmpină dificultăți la evaluarea bonității debitorilor din alte state membre, din cauza unui nivel scăzut al disponibilității și al comparabilității datelor relevante din alte țări.

Reacțiile primite de la autoritățile naționale pentru protecția consumatorilor și prin intermediul plângerilor au demonstrat că astfel de evaluări din domeniul creditului de consum sunt efectuate în moduri care diferă în mod semnificativ între statele membre. Evaluarea standardizată și armonizată a bonității ar facilita creditarea transfrontalieră, ceea ce ar putea duce la prețuri mai mici și ar oferi mai multe opțiuni consumatorilor. În plus, aceasta i-ar împiedica pe consumatorii vulnerabili să cadă în „capcana îndatorării” și ar asigura consumatorilor atunci când contractează credite din alte state membre aceeași protecție ca atunci când aceștia contractează credite la nivel național.

Atunci când evaluează o cerere de credit, creditorii se bazează de obicei pe diferite surse de date interne și externe, inclusiv pe datele provenite din registrele de credit. Furnizorii de credite care răspund la cartea verde au insistat asupra faptului că nu pot oferi servicii transfrontaliere deoarece nu au acces la date relevante din alte state membre. Acest lucru face mai dificilă evaluarea bonității debitorilor. Standardizarea datelor privind creditele ar putea facilita accesul la serviciile de credit online paneuropene. Evoluțiile în domeniul tehnologiei financiare (FinTech) 22 și al volumelor mari de date au condus la utilizarea de elemente alternative de date și surse care ar trebui să fie evaluate cu atenție din perspectiva conformității cu legislația UE privind protecția datelor cu caracter personal 23 și a relevanței acestora pentru stabilirea unui rating al debitorului sau a prețului serviciilor financiare.

Sistemele eficiente de raportare a creditului pot oferi creditorilor accesul la informații care completează datele primite de la debitori, permițând luarea de decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește creditarea (în special în cazul în care au la bază evaluări de bonitate standardizate, astfel cum s-a menționat mai sus), ceea ce ar conduce la o mai bună disponibilitate a creditului către debitorii solvabili. Atât Directiva privind creditele ipotecare, cât și Directiva privind creditele pentru consumatori acordă deja creditorilor acces egal la registrele de credit din alte state membre. Cu toate acestea, informațiile oferite variază: în unele state membre, registrele de credit raportează numai cu privire la plățile neefectuate (cu alte cuvinte o raportare negativă); alte state membre raportează, de asemenea, cu privire la regularitatea plăților (cu alte cuvinte o raportare pozitivă). În plus, datele referitoare la creditare sunt comunicate doar reciproc. În consecință, registrele de credit nu sunt interoperabile, relevanța datelor disponibile pentru evaluările bonității este neclară, iar informațiile nu sunt utilizate pe scară largă la nivel transfrontalier.

Sunt deja în desfășurare o serie de activități pentru rezolvarea acestor probleme. Există acorduri de schimb reciproc de informații încheiate la inițiativa pieței între registre de credit din diferite state membre în care tradițiile naționale de raportare sunt similare. Există însă în continuare și multe lacune. Activitatea Băncii Centrale Europene privind AnaCredit - un nou set de date cu informații detaliate cu privire la împrumuturile bancare individuale din zona euro - ar trebui să conducă la o standardizare suplimentară a datelor cu privire la credite. În cadrul Planului de acțiune privind UPC, Comisia caută modalități de a îmbunătăți disponibilitatea informațiilor financiare și de credit cu privire la întreprinderile mici și mijlocii pentru creditorii și investitorii (alternativi). Acest lucru le-ar permite să înțeleagă mai bine profilul de risc al IMM-urilor aflate în căutare de finanțare și să ia decizii în cunoștință de cauză.

4.Către o lume digitală inovatoare

Persoanele și entitățile care au răspuns la cartea verde au considerat că inovarea și tehnologia (FinTech) au un mare potențial pentru serviciile financiare, inclusiv în ceea ce privește depășirea barierelor din calea serviciilor financiare transfrontaliere cu amănuntul de cumpărare și vânzare. Cel de-al treilea obiectiv al prezentului plan de acțiune este de a sprijini dezvoltarea unei lumi digitale inovatoare, care ar trebui să faciliteze depășirea de către sectorul privat a câtorva dintre barierele existente în calea pieței unice, menținând totodată un nivel ridicat de securitate.

Rolul Comisiei este de a crea un mediu de reglementare și de supraveghere la nivelul UE care să sprijine inovarea digitală. O măsură de o importanță majoră a fost regulamentul adoptat anterior privind identificarea electronică (eIDAS) 24 , care permite recunoașterea transfrontalieră a identificării electronice privind serviciile publice și serviciile de încredere pe piața unică a UE. Un cadru interoperabil pentru identificarea electronică ar putea, de asemenea, să ajute întreprinderile să dezvolte relații digitale cu clienții. Pe termen mai lung, Comisia trebuie să elaboreze o strategie amplă pentru valorificarea oportunităților create de inovarea tehnologică la nivelul întregului sector al serviciilor financiare, menținând, în același timp, un nivel ridicat de protecție a consumatorului și a datelor cu caracter personal, standarde de securitate și stabilitatea pieței.

4.1.Piața unică bazată pe tehnologie în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul

O provocare majoră în anii următori va fi crearea unui mediu în care să poată înflori inovarea financiară în beneficiul consumatorilor. Întreprinderile inovatoare își exprimă periodic îngrijorarea cu privire la faptul că legislația UE și a statelor membre și practicile de supraveghere le limitează capacitatea de a inova și de a oferi servicii transfrontaliere. Ele nu știu exact modul în care noile servicii se încadrează în reglementările existente și se pot confrunta cu o aplicare disproporționată, incoerentă sau excesiv de precaută a unor cerințe de reglementare care nu sunt foarte adecvate pentru aceste servicii inovatoare. În același timp, preocupările legate de securitatea plăților și teama de fraudă digitală sunt larg răspândite în rândul cetățenilor. Aceste preocupări trebuie să fie abordate în mod adecvat atunci când inovării i se acordă un rol mai mare în domeniul serviciilor financiare. În Agenda europeană privind securitatea, 25 Comisia Europeană a recunoscut necesitatea de a revizui cadrul juridic existent al UE de combatere a fraudei și a contrafacerii mijloacelor de plată, altele decât cele în numerar, 26 și de a-l actualiza, după caz. Pentru toamna anului 2017 a fost planificată o propunere legislativă.

Inovarea atrage după sine provocări noi pentru autoritățile de reglementare și de supraveghere a serviciilor financiare, care trebuie să se asigure că utilizatorii sunt protejați și că stabilitatea pieței este menținută fără a se putea baza pe practicile și experiența anterioare. Mai multe autorități de reglementare privind serviciile financiare din UE au început să fie mai proactive, elaborând noi metode de sprijinire a dezvoltării de întreprinderi inovatoare și beneficiind în același timp de experiența acestor societăți. Printre aceste inițiative se numără hub-urile care oferă orientări cu privire la regulamentul aplicabil și echipe care analizează implicațiile tehnologiei asupra politicilor. Unele autorități naționale de reglementare și autoritățile de supraveghere colaborează foarte strâns cu întreprinderile inovatoare, coordonând activitățile acestora în cadrul așa-numitelor „spații de testare în materie de reglementare”.

Construirea unei adevărate piețe unice bazate pe tehnologie a serviciilor financiare va necesita colaborarea tuturor părților interesate (consumatori, operatori tradiționali și furnizori alternativi de tehnologie financiară ). Comisia încurajează abordările noi de reglementare și de supraveghere și cooperarea transfrontalieră în ceea ce privește întreprinderile inovatoare, atâta timp cât consumatorii sunt bine protejați.

Comisia a lansat, de asemenea, un grup operativ intern în domeniul tehnologiei financiare, în care sunt implicate toate serviciile relevante care activează în domeniile reglementării financiare, tehnologiei, datelor și concurenței, pentru a se asigura că evaluarea noastră reflectă abordarea multidisciplinară pe care o impun evoluțiile FinTech. În paralel cu acest plan de acțiune, Comisia lansează o consultare publică pentru a primi contribuții din partea părților interesate în scopul de a dezvolta în continuare abordarea la nivel de politici a Comisiei în direcția inovării tehnologice în sectorul serviciilor financiare. Consultarea este structurată în jurul a patru obiective de politică generale, care reflectă principalele oportunități și provocări legate de tehnologia financiară:

(1)stimularea accesului la servicii financiare pentru consumatori și întreprinderi;

(2)reducerea costurilor operaționale și creșterea eficienței în industrie;

(3)creșterea competitivității pieței unice prin reducerea barierelor la intrarea pe piață; și

(4)asigurarea unui echilibru între partajarea datelor și transparență, pe de o parte, și cerințele vieții private, pe de alta.

Această activitate va beneficia, de asemenea, de o finanțare specifică din partea Parlamentului European pentru un proiect-pilot menit să consolideze capacitatea și expertiza tehnică de specialitate a autorităților naționale de reglementare în ceea ce privește tehnologia registrelor distribuite.

4.2.Relațiile cu clienții digitali

Unul dintre principalele beneficii pe termen scurt ale FinTech este potențialul acesteia de a facilita relațiile online cu clienții. Pentru construirea unei piețe unice pentru serviciile financiare cu amănuntul este esențial să se ofere întreprinderilor posibilitatea de a stabili cu clienții relații pe deplin digitalizate, astfel cum au confirmat liderii principalelor bănci europene în noiembrie 2016, la o masă rotundă organizată de Comisie. 27 Furnizarea transfrontalieră de servicii financiare nu va lua avânt atâta timp cât consumatorii vor trebui să se prezinte la sediile furnizorilor în vederea identificării, pentru a primi documente de informare prezentate pe suport de hârtie și pentru a-și pune semnăturile olografe pe contracte.

4.2.1.Identificarea la distanță

Entitățile active în inovare dezvoltă în prezent noi modalități de identificare și autentificare a clienților. „RegTech” 28 ar putea schimba piețele prin automatizarea procesului de verificare a companiilor, a persoanelor și a documentelor de identificare ale acestora, în vederea îndeplinirii cerințelor referitoare la cunoașterea clientului prin identificarea la distanță și a eliminării problemelor legate de fraudă 29 . Utilizarea sistemelor de identificare electronică, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul eIDAS, ar face posibilă deschiderea unui cont bancar online îndeplinind în același timp cerințele stricte în materie de control și de verificare a identității clientului în scopul cunoașterii clientului sau din motive de precauție privind clienții. Securitatea juridică și valabilitatea semnăturilor electronice calificate (eSignatures), astfel cum se prevede în Regulamentul eIDAS, ar putea spori, de asemenea, securitatea tranzacțiilor electronice. Acest lucru ar trebui să funcționeze la nivel transfrontalier și sectorial și ar trebui să aibă același efect juridic ca și procedurile tradiționale pe suport de hârtie.

Cea de a 4-a Directivă privind combaterea spălării banilor 30 , cu modificările propuse 31 , care urmează să fie transpusă în curând, ține cont de aceste noi evoluții și acceptă mijloacele de identificare electronică care se conformează Regulamentului eIDAS ca fiind instrumente necesare pentru îndeplinirea cerințelor de precauție privind clientela. Se așteaptă ca notificările sistemelor electronice de identificare să fie operaționale începând cu jumătatea anului 2017 și este important ca statele membre să se asigure că sistemele pe care le concep pentru notificare vor fi interoperabile și disponibile, de asemenea, pentru utilizarea în sectorul privat. Comisia va continua să promoveze utilizarea identității electronice în statele membre și să încurajeze notificarea sa.

Cea de a 4-a Directivă privind combaterea spălării banilor este o directivă de armonizare minimă care, prin urmare, lasă loc pentru o aplicare diferită de la un stat membru la altul. Deciziile privind modul în care pot fi utilizate instrumentele digitale inovatoare pentru identificarea clienților le revin statelor membre, care trebuie să asigure, de asemenea, siguranța și securitatea acestor instrumente, să nu introducă riscuri noi pentru consumator sau pentru sistem și să se conformeze legislației UE privind protecția datelor. Comisia va lansa un grup de experți specializat, al cărui rol va fi examinarea în continuare a acestor aspecte și elaborarea de orientări comune. Grupul va fi format din autorități de reglementare, organisme de supraveghere, instituții financiare și actualul grup specializat în materie de identificare alcătuit din experți din statele membre.

În acest context, Comisia realizează în prezent un studiu pentru evaluarea cadrului de reglementare și de supraveghere actual și a bunelor practici la nivelul UE privind identificarea la distanță și măsurile de precauție privind clienții. În paralel, Comisia va face posibilă, prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei, testarea utilizării transfrontaliere de către bănci a mijloacelor de identificare electronică. De asemenea, Comisia va lansa un plan de punere în aplicare și va stabili soluții privind structura sistemelor informatice, cu scopul de a realiza progrese către crearea elementelor de bază ale unui sistem specific eBanking (operațiuni bancare electronice), de natură să îndeplinească cerințele privind identificarea la distanță a clienților bancari.

4.2.2.Vânzarea digitală la distanță

Schimbarea comportamentului consumatorilor, împreună cu noile modele de afaceri ale furnizorilor de servicii financiare ar putea conduce la noi riscuri în materie de protecție a consumatorilor (de exemplu, probleme legate de consimțământul online, excluderea financiară, aspecte legate de supravegherea/reglementarea pe această piață etc.). Este posibil ca aceste aspecte să nu fi fost suficient abordate până în prezent. Prin urmare, este necesară o evaluare pentru a se verifica dacă legislația sectorială și orizontală existentă (de exemplu, Directiva privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare 32 ) este în continuare adecvată scopului.

De exemplu, înainte de a achiziționa un produs de servicii financiare, consumatorilor trebuie să li se ofere informații privind produsul, fie pe suport de hârtie, fie online, pentru a le permite să ia decizii în cunoștință de cauză. Din reacțiile primite din partea sectorului rezultă că actualele cerințe de informare precontractuală ar putea să nu fie potrivite pentru lumea digitală. Respondenții la cartea verde au sugerat utilizarea unor platforme mai interactive și mai atractive, adaptate pentru telefoanele inteligente sau tablete, pentru a ușura înțelegerea de către consumatori a acestor produse financiare.

Cerințele de informare sunt incluse în mai multe directive și regulamente, inclusiv în cele privind creditele ipotecare și creditele de consum, conturile de plăți, piețele instrumentelor financiare, produsele de investiții cu amănuntul împachetate și bazate pe asigurări și plasamentele colective în valori mobiliare. Comisia va monitoriza modul în care aceste cerințe privind comunicarea de informații vor fi aplicate de către furnizorii de servicii digitale, înainte de a propune orice modificări ale acestor legi. De asemenea, Comisia invită sectorul de profil să prezinte noi soluții adecvate care ar putea ajuta consumatorii să dobândească o mai bună înțelegere a produselor sau a serviciilor financiare și să ia decizii în cunoștință de cauză.

De asemenea, Comisia efectuează o evaluare cuprinzătoare a piețelor europene de produse de investiții cu amănuntul, concentrându-se pe canalele de distribuție și pe consilierea în materie de investiții. Obiectivul este de a identifica modalități de îmbunătățire a eficienței a canalelor de intermediere, astfel încât investitorii cu amănuntul să poată avea acces la produse de investiții adecvate în condiții eficiente din punctul de vedere al costurilor. Rezultate sunt așteptate la începutul anului 2018.

5.Concluzii

Indiferent de obiceiurile lor privind achizițiile, toți consumatorii au multe de câștigat de pe urma unei veritabile piețe unice a serviciilor financiare. Cu toate acestea, există în continuare obstacole importante în calea integrării. Acestea trebuie eliminate înainte să se poată diminua fragmentarea pieței până în punctul în care toți consumatorii pot beneficia de o mai mare gamă de opțiuni și de o calitate superioară, combinate cu un nivel ridicat de securitate. Odată ce acest lucru este realizat și achiziționarea de servicii financiare la nivel transfrontalier devine o realitate pentru un număr tot mai mare de europeni, toți consumatorii vor beneficia de pe urma presiunii concurențiale, inclusiv cei care continuă să cumpere servicii financiare de pe piața internă.

Comisia a abordat deja multe dintre obstacolele în materie de reglementare prin intermediul legislației UE, iar prezentul plan de acțiune stabilește măsurile pentru acțiunile viitoare, consolidând acquis-ul și încurajând inovarea. Tehnologiile financiare vor crea noi oportunități pentru eliminarea unora dintre obstacolele rămase în calea integrării și pentru deschiderea piețelor naționale, cu condiția să fie puse în aplicare, de asemenea, garanții suplimentare corespunzătoare. Cu toate acestea, valorificarea efectivă a acestui potențial necesită un cadru și metode de lucru care să fie adecvate pentru evoluția rapidă a sectorului serviciilor financiare. Prin urmare, Comisia invită statele membre, autoritățile naționale competente, furnizorii de servicii financiare și organizațiile consumatorilor să își unească forțele pentru construirea unei veritabile piețe unice, bazate pe tehnologie, a serviciilor financiare cu amănuntul.

(1)  Eurobarometru special 446, iulie 2016:  http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/PublicOpinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/instruments/SPECIAL/surveyKy/2108 . Mai multe date referitoare la starea actuală a pieței unice europene a serviciilor financiare cu amănuntul sunt prezentate în Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul, care poate fi accesată la adresa:
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM:2015:630:FIN.

(2)  A se vedea http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM:2015:630:FIN .

(3)  A se vedea http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52015DC0468 .

(4)  2016/2056(INI), adoptat la 17.10.2016.

(5)  A se vedea http://ec.europa.eu/consumers/consumer_rights/review  

(6)  A se vedea https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/banking-and-finance/consumer-finance-and-payments/consumer-financial-services/financial-dispute-resolution-network-fin-net_ro  

(7)  Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001, JO L 266, 9.10.2009, p. 11-18.

(8)  Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE, JO L 319, 5.12.2007, p. 1–36.

(9)  Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35-127).

(10)  Rezumatul Eurobarometrului 446, pagina 12 și următoarele.

(11) Comisia Europeană, Studiu privind rolul digitalizării și inovării în crearea unei veritabile piețe unice pentru serviciile financiare cu amănuntul și asigurările, Sinteză, iulie 2016, disponibil la adresa: https://ec.europa.eu/info/publications/study-impact-digitalisation-eu-single-market-consumer-financial-services_en (Studiu privind digitalizarea), p. 5.

(12)  Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, 28.8.2014, p. 214-246).

(13) A se vedea http://ec.europa.eu/consumers/consumer_rights/unfair-trade/comparison-tools/index_en.htm

(14) Studiul se va baza pe rezultatele unui studiu comportamental în desfășurare privind serviciile de asigurare care vizează, printre altele, furnizarea de date cantitative solide cu privire la experiența consumatorilor pe piața asigurărilor, impactul diferitelor caracteristici al contractului, impactul modului în care sunt prezentate informațiile, precum și barierele în calea achizițiilor transfrontaliere de servicii de asigurare.

(15) Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi,JO L 263, 7.10.2009, p. 11-31.

(16)  Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări (reformare), JO L 26, 2.2.2016, p. 19-59.

(17)  A se vedea http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-86_ro.htm  

(18)  Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, JO L 133, 22.5.2008, p. 66-92.

(19)  Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010.

(20)  Sondajul Eurosistemului cu privire la consumul și finanțele populației, produs de Rețeaua Eurosystem privind finanțele și consumul gospodăriilor (Eurosystem Household Finance and Consumption Network), 2013, disponibil la adresa:  https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecbsp2en.pdf?2180f869d12ccc366869c9419b3da32e , p. 71.

(21)  Disponibil la adresa:  http://ec.europa.eu/consumers/financial_services/reference_studies_documents/docs/part_1_synthesis_of_findings_en.pdf  

(22)  FinTech se referă la furnizarea de servicii financiare cu ajutorul tehnologiei, inclusiv de către furnizori alternativi care utilizează sisteme bazate pe tehnologie, sub o formă sau alta, fie pentru a furniza direct servicii financiare, fie pentru a eficientiza sistemul financiar.

(23)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și, din 25 mai 2018, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (Text cu relevanță pentru SEE), JO L 119, 4.5.2016, p. 1-88.

(24)  Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE , JO L 257, 28.8.2014, p. 73-114.

(25)   https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-library/documents/basic-documents/docs/eu_agenda_on_security_en.pdf  

(26)  http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32001F0413&from=RO

(27)  Aspectele discutate au inclus identificarea electronică și integrarea digitală, securitatea cibernetică, datele și cloud-ul, platformele și plățile, precum și competențele digitale legate de FinTech.

(28)  RegTech înseamnă „tehnologie în materie de reglementare” și un model de afaceri în care tehnologia permite întreprinderilor o mai bună respectare a reglementărilor; de asemenea, RegTech poate permite inclusiv organismelor guvernamentale să pună în aplicare, să monitorizeze sau să asigure punerea în aplicare a normelor într-un mod mai eficace, mai eficient sau ușor de utilizat.

(29)  Imafidon, C.,The spiralling costs of KYC for banks and how FinTech can help, ITPro Portal, iunie 2016, disponibil la adresa: http://www.itproportal.com/2016/06/06/the-spiralling-costs-of-kyc-for-banks-and-how-fintech-can-help  

(30)  Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, JO L 141, 5.6.2015, p. 73-117.

(31)  A se vedea http://ec.europa.eu/justice/criminal/document/files/aml-directive_en.pdf  

(32)  Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE, JO L 271, 9.10.2002, p. 16-24.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.3.2017

COM(2017) 139 final

ANEXĂ

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Plan de acțiune privind serviciile financiare de consum: produse mai bune, mai multe opțiuni

Anexa 1: Prezentare generală a acțiunilor și calendar indicativ