8.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/82

1.

consideră că este necesar ca Uniunea Europeană să aibă o competență de executare pentru a sprijini legiuitorul în legătură cu aspectele tehnice ale misiunii sale și pentru a permite astfel o aplicare uniformă și rapidă a legislației europene în cadrul UE;

2.

subliniază, în acest sens, că este important ca această executare să se limiteze la elementele neesențiale ale actelor legislative și să se desfășoare într-un mod cât mai transparent, sub supravegherea legiuitorului (Parlamentul European și Consiliul), a statelor membre și a autorităților locale și regionale;

3.

reamintește că statele membre sunt responsabile de punerea în aplicare a legislației europene, care, foarte adesea, revine nivelului regional și local, și că implicarea lor în punerea în aplicare a actelor legislative europene este, în consecință, un imperativ democratic și practic;

4.

își reiterează sprijinul pentru reformele sistemului de comitologie introduse de Tratatul de la Lisabona și reamintește crearea a două regimuri de acte delegate și de acte de punere în aplicare reglementate prin articolele 290 și 291 din TFUE; astfel, actele delegate înlocuiesc fosta procedură de reglementare cu control (PRC), care se aplica domeniilor mai sensibile din punct de vedere politic, cum ar fi mediul, agricultura, serviciile financiare sau sănătatea;

5.

sprijină modificarea actelor de bază existente, care fac obiectul prezentei propuneri, pentru ca trimiterile la PRC să fie înlocuite cu trimiteri la articolele 290 și 291 din TFUE;

6.

susține schimbarea de abordare aleasă de Comisie față de propunerea sa din 2013, care prevedea ca trimiterile la procedura de reglementare cu control prevăzute în actele de bază să fie citite ca trimiteri la articolul 290 sau la articolul 291. În cadrul acestei abordări, fiecare act de bază ar fi trebuit citit întotdeauna împreună cu regulamentul relevant, dacă acesta ar fi fost adoptat. Este de preferat să se modifice fiecare act de bază în cauză;

7.

în ce privește durata împuternicirii, susține poziția Comisiei potrivit căreia durata nedeterminată a împuternicirii este justificată, deoarece legiuitorul are posibilitatea de a revoca o împuternicire în toate cazurile și în orice moment. Stabilirea unei împuterniciri de cinci ani și instituirea unei cerințe de raportare înainte de reînnoirea automată ar impune Comisiei obligația de a prezenta rapoarte pentru fiecare act, în termen de cinci ani de la adoptarea propunerii supuse examinării, ceea ce ar genera o sarcină administrativă semnificativă;

8.

salută semnarea Înțelegerii comune privind actele delegate între Parlamentul European, Consiliu și Comisie, anexată la Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (1), care prevede un cadru pentru definirea obiectivelor, a domeniului de aplicare, a duratei și a condițiilor delegării;

9.

reamintește că, în ceea ce privește criteriile și procedura de adoptare a actelor delegate, acestea ar trebui să fie foarte clar definite și limitate în mod corect, pentru a nu diminua rolul legiuitorului;

10.

din acest motiv, solicită ca, în cazul în care există vreo îndoială cu privire la caracterul indispensabil sau nu al unui element vizat de un proiect de act delegat, Comisia să se abțină, iar legislația să fie adoptată în conformitate cu procedurile legislative ordinare;

11.

salută angajamentul clar în favoarea consultării sistematice a experților din statele membre în timpul pregătirii și elaborării actelor delegate, dar nu este sigur că această consultare este suficient definită, transparentă și obligatorie din punct de vedere juridic;

12.

salută consolidarea controlului Parlamentului European aplicat adoptării actelor delegate;

13.

regretă, totuși, în acest sens, că nu se prevede consultarea unor reprezentanți ai autorităților locale și regionale, în pofida faptului că acestea sunt pe deplin implicate în punerea în aplicare a actelor delegate;

14.

subliniază că implicarea autorităților locale și regionale în acest control este esențială, întrucât ele reprezintă nivelul de guvernanță care pune în aplicare cea mai mare parte a legislației UE;

15.

solicită ca Comitetul Regiunilor să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, inclusiv proiectele de acte delegate, și să se prevadă facilitarea accesului sistematic al reprezentanților săi la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care elaborează acte delegate;

16.

salută înființarea de către Comisie, Parlamentul European și Consiliu, cel târziu până la sfârșitul anului 2017, a unui registru funcțional comun al actelor delegate, care ar putea contribui la creșterea controlului privind exercitarea de către Comisie a competențelor sale delegate și a transparenței acestora, precum și la facilitarea planificării și ar permite trasabilitatea tuturor etapelor din ciclul de viață al unui act delegat;

17.

consideră că proiectul de regulament nu ridică probleme de subsidiaritate, dat fiind că este vorba de delegarea de competențe între diferite instituții ale Uniunii Europene;

18.

consideră, din aceleași motive, că proiectul de regulament nu ridică probleme de proporționalitate, în sensul că acesta este adecvat pentru îndeplinirea obiectivului urmărit de regulament și pentru adaptarea unui anumit număr de acte de bază la articolele 290 și 291 din TFUE, și că nu depășește ceea ce este necesar;

19.

reamintește, cu toate acestea, importanța principiului subsidiarității și proporționalității și subliniază că aceste principii nu sunt aplicabile numai în elaborarea și adoptarea legislației UE, ci și în punerea sa în aplicare;

20.

este de părere că delegarea în temeiul articolului 290 din TFUE, care transferă o competență a legiuitorului Uniunii către Comisie, pune în principal o problemă de proporționalitate, în sensul că este rezultatul unui arbitraj cu privire la intensitatea normativă a actului, dar nu modifică repartizarea competențelor între Uniune și statele membre;

21.

consideră, în schimb, că executarea în temeiul articolului 291 din TFUE constă în exercitarea de către instituțiile Uniunii a unei competențe care revine, în principal, statelor membre, fiind, prin urmare, mai mult o chestiune care ține de subsidiaritate;

22.

consideră, prin urmare, că Comisia trebuie să asigure conformitatea cu aceste principii în cadrul acțiunii sale, în special în ceea ce privește adoptarea măsurilor de punere în aplicare.