COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 22.11.2016

JOIN(2016) 52 final

COMUNICARE COMUNĂ CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU

Un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific

{SWD(2016) 380 final}
{SWD(2016) 381 final}

Cuprins

1. Introducere    

2. Interesele strategice ale UE    

3. Un parteneriat politic bazat pe priorități specifice    

Prioritățile UE pentru țările partenere    

3.1.1 Promovarea societăților pașnice și democratice, a bunei guvernanțe, a statului de drept și a drepturilor omului pentru toți

3.1.2 Promovarea creșterii durabile și favorabile incluziunii și a locurilor de muncă decente pentru toți

3.1.3 Transformarea mobilității și a migrației în oportunități și abordarea în comun a provocărilor

3.1.4 Asigurarea dezvoltării și a demnității umane

3.1.5 Protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice

3.1.6 Alianța cu privire la provocări comune

3.2. Prioritățile UE adaptate la regiuni    

3.2.1 Africa

a. Pacea și securitatea, stabilitatea, democrația, statul de drept, buna guvernanță și drepturile omului

b. Oportunități economice comune pentru dezvoltarea durabilă

c. Gestionarea migrației și a mobilității

d. Dezvoltarea umană

3.2.2 Zona Caraibilor

a. Pacea și securitatea umană, democrația, statul de drept, buna guvernanță și drepturile omului

b. Integrarea regională, creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, comerțul și crearea de locuri de muncă

c. Dezvoltarea umană

d. Schimbările climatice și gestionarea durabilă a resurselor naturale

3.2.3 Pacific

a. Buna guvernanță, drepturile omului și egalitatea de gen

b. Creșterea durabilă și favorabilă incluziunii

c. Schimbările climatice și gestionarea durabilă a resurselor naturale

4. Un parteneriat mai specific și flexibil    

4.1 Lecții învățate    

4.2 Un parteneriat construit pe o abordare regională puternică    

4.2.1 Opțiunile

4.2.2 Opțiunea propusă

4.2.3 Sensibilizarea dincolo de țările ACP

4.3 Un parteneriat pe mai multe niveluri și cu mai multe părți interesate bazat pe principii-cheie pentru cooperare    

4.3.1 Principii fundamentale pentru cooperare

4.3.2 Principiile subsidiarității și complementarității

4.3.3 Actori

4.4 Un parteneriat care îndeplinește mai bine obiectivele    

4.4.1 Parteneriat diversificat

4.4.2 Mijloace de punere în aplicare

4.5 Un parteneriat susținut de cadrul instituțional adecvat    

4.6 Un parteneriat susținut de un cadru juridic    

4.7 Etapele următoare    

1. Introducere

Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou în iunie 2000 1 , urmează să expire în februarie 2020. Negocierile între părți pentru a stabili dispozițiile care să reglementeze în continuare relațiile trebuie să înceapă cel târziu în luna august 2018 2 . Expirarea acordului de parteneriat, denumit Acordul de parteneriat de la Cotonou (APC), care cuprinde aproximativ 100 de țări cu o populație totală de circa 1,5 miliarde de persoane, marchează o oportunitate strategică de a întineri relația UE cu partenerii acesteia din Africa, zona Caraibilor și Pacific, luând în considerare contextul global modificat și axând parteneriatul pe interese, obiective și responsabilități comune.

Prezenta comunicare stabilește ideile și elementele constitutive propuse pentru un parteneriat politic cu țările ACP. Acesta se bazează pe Agenda 2030 a ONU 3 convenită la nivel internațional, care furnizează un set universal de obiective comune, precum și pe Strategia globală pentru politica externă și de securitate a UE 4 , care furnizează orientare strategică cu privire la interesele și ambițiile externe ale UE. Comunicarea este în concordanță, de asemenea, cu propunerea Comisiei de a revizui Consensul european privind dezvoltarea 5 .

UE se adresează partenerilor, țări care împărtășesc aceleași viziuni, precum și grupărilor regionale, cu scopul de a urmări obiective comune. Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate doresc să investească în parteneriate bazate pe principiul responsabilității comune, pentru a le face parteneriate reale. Aceasta necesită ca țările partenere să se implice în mod pozitiv și cu ambiții similare.

Relația de lungă durată cu țările APC furnizează un bun punct de plecare pentru a construi un parteneriat politic reînnoit. Partenerii din ambele părți trebuie să întreprindă schimbări semnificative pentru a face ca viitoarea lor relație să fie adecvată scopului în lumea de azi și pentru a institui o alianță puternică care îndeplinește prioritățile-cheie. Având în vedere prioritățile, contextul modificat și lecțiile învățate din punerea în aplicare a APC, o simplă reînnoire a APC nu ar fi suficientă. Comisia și Înaltul Reprezentant consideră că va fi necesar un transfer semnificativ al procesului decizional și al punerii în aplicare către nivelurile regionale. În plus, viitoarele relații ar trebui să lege țările ACP și regiunile învecinate, care nu fac parte din actualul APC, dar care joacă un rol-cheie în ceea ce privește realizarea obiectivelor UE.

În pregătirea procesului care urmează să conducă la definirea relațiilor UE-ACP după 2020, Comisia și Înaltul Reprezentant au inițiat un proces de reflecție în anul 2015, prin intermediul unei consultări publice 6 . În plus, au fost purtate discuții cu principalele părți interesate și o evaluare care examinează primii 15 ani de punere în aplicare a APC a fost publicată în iulie 2016 7 . Ca parte din evaluarea impactului 8 care însoțește prezenta comunicare, au fost examinate diferite opțiuni pentru viitoarele relații. Aceste activități au stat la baza prezentei comunicări.

2. Interesele strategice ale UE

Contextul global s-a modificat semnificativ de la încheierea Acordului de parteneriat de la Cotonou în anul 2000, care vine în continuarea realizărilor Convenției de la Lomé datând din 1975. Expirarea APC reprezintă o oportunitate de a adapta parteneriatul la scopul urmărit, având în vedere provocările actuale într-o lume care s-a schimbat. În primul rând, Strategia globală pentru politica externă și de securitate a UE a deschis calea pentru o acțiune mai puternică a UE în lume. Cadrul pentru obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) în temeiul Agendei 2030 și Agenda de acțiune de la Addis Abeba 9 au lansat un program universal de reforme ambițioase și cuprinzătoare.

Aceasta vine într-un moment caracterizat de situații persistente de fragilitate și vulnerabilitate, de progrese inegale atât în interiorul țărilor, cât și între acestea, precum și de creșterea rapidă a efectelor negative ale schimbărilor climatice și ale degradării mediului, care amenință stabilitatea socială și economică în diferite părți ale lumii. În special, un număr mare de state ACP se confruntă cu probleme semnificative legate de conflicte, sărăcie, șomaj și lipsa locurilor de muncă decente, inegalități din ce în ce mai mari, încălcări ale drepturilor omului, corupție, efecte negative ale schimbărilor climatice, presiuni asupra resurselor naturale limitate, precum și o integrare inegală în economia globală. Concentrarea sărăciei extreme și cronice în statele fragile rămâne o realitate. Crizele structurale și recurente rămân sursa unor urgențe umanitare grave care pun la încercare reziliența țărilor și societăților în ansamblu. În plus, creșterea populației depășește ca ritm creșterea economică în multe țări partenere. Toate acestea împiedică creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și crearea de locuri de muncă, necesare pentru a oferi o perspectivă pozitivă și oportunități reale în viață, în special pentru tineri și pentru persoanele cele mai vulnerabile.

Acest mediu dificil furnizează un teren propice pentru extremism, terorism și alte forme de criminalitate organizată, inclusiv trafic de persoane, de droguri și de arme de foc, precum și pentru criminalitatea cibernetică. Aceste modele au efecte negative de propagare asupra securității și prosperității economice a UE și a cetățenilor acesteia. Aceasta este, de asemenea, una dintre cauzele principale ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate. Un cadru clar este stabilit de Agenda europeană privind migrația 10 , Declarația politică și planul de acțiune de la Valletta din noiembrie 2015 11 convenite de comun acord, precum și de Comunicarea privind stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu țările terțe 12 în cadrul Agendei europene privind migrația.

Evaluarea APC arată că acesta a contribuit în mod semnificativ la eradicarea sărăciei și la un acces îmbunătățit și mai echitabil la serviciile de bază. Cu toate acestea, imaginea este eterogenă în ceea ce privește respectarea elementelor esențiale (drepturile omului, principiile democratice și statul de drept) de către partenerii ACP. În plus, nu au fost furnizate răspunsuri convingătoare și comune pentru provocări extrem de importante precum migrația și mobilitatea.

În același timp, o creștere economică semnificativă a fost raportată în multe țări ACP. Conectivitatea, interdependența, progresele științifice și tehnologice în creștere și comerțul intensificat au deschis noi posibilități pentru prosperitate globală sporită. Din ce în ce mai multe economii din statele ACP oferă o gamă variată de oportunități în ceea ce privește randamentul investițiilor, de asemenea pentru țările europene. Evaluarea APC arată că acesta a permis progresul privind integrarea țărilor partenere în economia mondială. A fost raportată o creștere a fluxurilor comerciale din și către țările ACP, precum și apartenența lor crescândă la Organizația Mondială a Comerțului și rolul lor din ce în ce mai important în negocierile comerciale internaționale. Încheierea și punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat economic au constituit etape importante. Cu toate acestea, starea de lucruri actuală este nesatisfăcătoare din punctul de vedere al creșterii diversificării economice, al creșterii valorii adăugate și al reducerii dependenței de o gamă restrânsă de produse, precum și al redistribuției beneficiilor care conduc la inegalități de creștere.

O altă realitate nouă care a apărut se referă la dinamica regională sporită și la importanța organizațiilor regionale și, în cazul Africii, a unei organizații continentale, Uniunea Africană. Evaluarea APC arată că acordul nu a fost în măsură să abordeze aceste evoluții importante, aspect care ar trebui să se reflecte în orice viitor proces de luare a deciziilor de parteneriat și cadru instituțional.

În fine, țările partenere joacă un rol din ce în ce mai important în abordarea provocărilor globale, care, prin definiție, nu pot fi abordate numai de către UE. În acest sens, schimbările climatice rămân una dintre cele mai presante amenințări la realizarea dezvoltării durabile în UE și în lume. Ascensiunea noilor puteri, care nu promovează întotdeauna aceleași valori și agende, este un argument în plus pentru a spori eforturile de a obține un consens cu partenerii UE cu privire la aspecte-cheie de interes global și pentru a promova în continuare împreună o agendă pozitivă. Prin urmare, dialogul intensificat și comunicarea cu țările ACP sunt esențiale în cazul în care UE urmărește să influențeze și să promoveze o ordine multilaterală bazată pe norme. Cu toate acestea, evaluarea arată că parteneriatul nu a îndeplinit în mod suficient aceste obiective. În ceea ce privește rezultatele, a lipsit capacitatea de adaptare și de cooperare reală între parteneri cu privire la principalele dezbateri internaționale.

Aceste provocări și oportunități sunt de o asemenea importanță pe termen mediu încât impun măsuri decisive urgente cu țările partenere.

Este în interesul UE să urmărească un nou parteneriat politic axat pe construirea de state și societăți pașnice, bine guvernate, prospere și reziliente la frontierele sale și dincolo de acestea. O societate care este caracterizată de democrație, încredere în instituții și dezvoltare durabilă reprezintă baza unui stat rezilient.

Este în interesul UE, de asemenea, să urmărească un nou parteneriat politic care să îndeplinească obiectivul unei ordini multilaterale bazate pe norme care să răspundă provocărilor globale. Negocierile de succes pentru Acordul de la Paris privind schimbările climatice 13 au arătat că instituirea unor astfel de alianțe strategice afectează în mod pozitiv rezultatele în negocierile internaționale.

Pentru a îndeplini aceste interese ale UE, strategia de răspuns a UE ar trebui să se axeze pe următoarele priorități specifice care sunt interdependente și se sprijină reciproc:

Principalele elementele constitutive ale unui viitor parteneriat sunt prezentate în continuare.

3. Un parteneriat politic bazat pe priorități specifice

Un prim element constitutiv pentru un nou parteneriat ar trebui să precizeze obiective, valori, principii și angajamente stabilite de comun acord. Ulterior, acestea trebuie să fie adaptate la diferitele regiuni pentru a reflecta particularitățile acestora. Sensibilizarea altor părți interesate dincolo de țările ACP ar trebui să fie explorată în mod activ (a se vedea secțiunea 4.2.3.).

Prioritățile UE pentru țările partenere

3.1.1 Promovarea societăților pașnice și democratice, a bunei guvernanțe, a statului de drept și a drepturilor omului pentru toți

Viitorul parteneriat ar trebui să se bazeze pe un angajament comun ferm de a promova și a respecta principiile democratice, statul de drept, drepturile universale ale omului și libertățile fundamentale pentru toți, respectul pentru demnitatea umană și pentru principiile egalității și ale solidarității, precum și buna guvernanță. În special, atenția acordată egalității de gen, persoanelor celor mai vulnerabile și perspectivelor pentru tineret ar trebui să inspire în continuare eforturi comune în favoarea guvernanței democratice și a drepturilor omului pentru toți. În multe țări partenere, aceste elemente sunt deja ferm stabilite sau în curs de consolidare. Cu toate acestea, progresul este insuficient pentru a permite ca eforturile în materie de dezvoltare durabilă să ia amploare.

UE promovează o ordine mondială bazată pe norme pentru a furniza bunuri publice globale și pentru a contribui la o lume pașnică și durabilă, având multilateralismul ca principiu-cheie și Organizația Națiunilor Unite (ONU) ca element central. Prin urmare, parteneriatul ar trebui să se bazeze pe respectarea deplină a principiilor Cartei ONU și a dreptului internațional și trebuie să joace un rol activ în acest cadru.

Parteneriatul ar trebui să promoveze pacea, stabilitatea și securitatea, inclusiv securitatea umană și reziliența, ca o condiție esențială care permite dezvoltarea durabilă și prosperitatea. Nu poate exista dezvoltare durabilă fără pace și securitate, iar o pace durabilă nu va exista fără dezvoltare și eradicarea sărăciei. Combaterea destabilizării și a cauzelor principale ale acesteia este esențială, de asemenea, pentru securitatea și prosperitatea proprie a UE. Securitatea la nivel intern depinde de pacea dincolo de frontierele UE. În acest sens, viitorul parteneriat ar trebui să reflecte necesitatea unei abordări cuprinzătoare a conflictelor și crizelor, inclusiv în materie de prevenire și soluționare, abordând, de asemenea, capacități atât militare, cât și civile (și interacțiunea acestora). De asemenea, acesta ar trebui să ia în considerare dimensiunile multiple și acțiunea în toate etapele ciclului de conflict, în strânsă cooperare cu organizațiile continentale și regionale, precum și cu ONU.

Parteneriatul ar trebui să se concentreze pe asigurarea statului de drept. Aceasta este o valoare fundamentală, o bază necesară pentru dezvoltarea durabilă, o componentă-cheie în prevenirea conflictului și o bază pentru cooperarea de succes în alte domenii de interes pentru UE. Pentru a concretiza această valoare, trebuie luat un angajament clar, în special pentru promovarea unei justiții eficace și independente pentru cetățeni și întreprinderi. De asemenea, este necesară combaterea impunității pentru cele mai grave infracțiuni de interes internațional, inclusiv prin recunoașterea complementarității rolurilor jurisdicțiilor naționale penale și Curții Penale Internaționale pentru realizarea justiției și a reconcilierii. Lupta împotriva corupției și a criminalității organizate este esențială, de asemenea, pentru eficacitatea instituțiilor democratice pentru un mediu de afaceri propice și pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv a resurselor minerale.

Parteneriatul ar trebui să permită întreprinderea de acțiuni comune ca răspuns la amenințările în creștere privind securitatea globală care afectează atât Europa, cât și țările partenere, în special terorismul și extremismul, precum și toate formele de criminalitate organizată și de trafic ilegal, inclusiv de ființe umane, de specii sălbatice de faună și floră, de droguri și de materiale periculoase. De asemenea, acesta ar trebui să cuprindă promovarea securității cibernetice, protecția infrastructurilor critice, precum și securitatea maritimă și a aviației civile. Parteneriatul ar trebui să consolideze în mod egal angajamentul comun în combaterea proliferării armelor de distrugere în masă, inclusiv controlul produselor cu dublă utilizare și combaterea producerii ilegale, a transferului, a acumulării excesive și a răspândirii necontrolate a armelor de calibru mic și a armamentului ușor.

Parteneriatul ar trebui să promoveze acțiuni eficace la toate nivelurile (local, regional, continental și internațional) și ar trebui să asigure dialogul sistematic cu toate părțile interesate cu privire la respectarea principiilor și a angajamentelor asumate. Noul parteneriat ar trebui să se bazeze pe experiența dobândită în ceea ce privește dialogul politic ca un proces viabil și flexibil pentru angajamentul continuu, cuprinzător și amplu la toate nivelurile, cu privire la toate aspectele de interes. Acesta ar trebui să mențină accesul la dialogul politic intensificat și să includă o procedură de consultare privind aspecte sensibile referitoare la respectarea principiilor democratice, a statului de drept, a drepturilor omului pentru toți și a bunei guvernanțe, cu posibilitatea suspendării parțiale sau totale a relațiilor ca măsură de ultimă instanță. Noul parteneriat ar trebui să faciliteze angajamentul sporit cu un set amplu de actori nestatali, inclusiv societatea civilă și sectorul privat.

3.1.2 Promovarea creșterii durabile și favorabile incluziunii și a locurilor de muncă decente pentru toți

Creșterea economică a fost impresionantă în multe țări partenere pe parcursul ultimului deceniu. Creșterea a fost deseori rapidă, dar pornind de la un nivel scăzut, iar diversificarea și sofisticarea economică sunt adesea scăzute în majoritatea țărilor. Majoritatea economiilor rămân încă foarte vulnerabile la șocurile economice și naturale și nu asigură crearea necesară de locuri de muncă. În plus, acestea încă nu se transformă suficient în direcția unei creșteri durabile și favorabile incluziunii, în special în domeniul consumului și producției durabile și al utilizării eficiente a resurselor. Integrarea țărilor ACP în economia globală prin intensificarea comerțului și conectarea la lanțurile valorice globale nu a atins nivelul preconizat. Astfel cum reflectă ODD, crearea de creștere durabilă și favorabilă incluziunii și de locuri de muncă decente este esențială pentru stabilitatea și prosperitatea partenerilor. Aceasta este importantă, de asemenea, pentru generarea de efecte de propagare pozitive față de UE. Prin urmare, parteneriatul ar trebui să se axeze, în special, pe factorii-cheie pentru creșterea durabilă și favorabilă incluziunii.

Promovarea stabilității macroeconomice, inclusiv stabilitatea sistemului financiar, rămâne o condiție prealabilă pentru creșterea durabilă și favorabilă incluziunii. Acest lucru este deosebit de relevant în contextul unei lumi din ce în ce mai interconectate la nivel economic și financiar, cu multe economii emergente și piețe financiare conexe. Deficitele fiscale și de cont curent nedurabile, fluctuațiile excesive în ratele de schimb și inflația sau volatilitatea ridicată în activitatea economică fac dificilă pentru investitori planificarea și anticiparea oportunităților economice. Acest context împiedică punerea în aplicare a politicilor coerente și a gestionării eficace a bugetului de către guvern.

Promovarea bunei gestionări a finanțelor publice și controlul eficient al utilizării finanțelor publice sunt esențiale în acest sens. Acestea includ promovarea unor regimuri fiscale eficace, eficiente, echitabile și transparente și combaterea fraudei și a fluxurilor financiare ilegale. Buna gestionare a finanțelor publice este un element-cheie al bunei guvernanțe și o bază esențială pentru un sector public eficace și rezilient. Aceasta ar trebui să conducă la obținerea de venituri interne crescute care sunt convertite într-un mod eficient și eficace în bunuri și servicii publice.

Noul parteneriat ar trebui să promoveze, de asemenea, un rol mai important în sectorul privat în crearea de creștere durabilă și favorabilă incluziunii și de locuri de muncă. Acest lucru necesită acțiuni mai ferme pentru a îmbunătăți cadrul politic și de reglementare, precum și climatul de afaceri. O atenție deosebită trebuie acordată climatului de investiții și abordării nevoii de creștere a investițiilor.

Promovarea piețelor forței de muncă funcționale ar trebui să figureze în prim plan în noul parteneriat. Acestea sunt necesare pentru a asigura locuri de muncă decente pentru lucrători, inclusiv prin tranziția de la economia informală la cea formală și prin îmbunătățirea condițiilor de muncă, a sănătății și siguranței la locul de muncă și a accesului la protecția socială.

O atenție deosebită ar trebui acordată unui sector agroalimentar durabil și responsabil din punct de vedere al mediului. În țările partenere, acest sector rămâne un factor esențial pentru dezvoltarea durabilă, în special, pentru securitatea alimentară, crearea de locuri de muncă și eradicarea sărăciei, fiind însă deosebit de amenințat de schimbările climatice.

Această abordare durabilă se aplică, de asemenea, practicilor din sectorul pescuitului și acvaculturii. O mai bună guvernanță a oceanelor este esențială pentru stimularea creșterii durabile și favorabile incluziunii a activităților maritime, asigurând în același timp oceane sănătoase, curate și sigure. În acest sens, parteneriatul ar trebui să acționeze pentru a contura guvernanța internațională a oceanelor în cadrul ONU, precum și în alte foruri multilaterale relevante. Combaterea comună a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat ar trebui să fie consolidată.

Dezvoltarea infrastructurii, inclusiv a rețelelor durabile de transport și energie, este un factor fundamental pentru creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, în special a infrastructurilor care sunt necesare pentru a stimula integrarea economică regională, pentru a accesa piața mondială, pentru a debloca zonele izolate în mod critic și pentru a facilita mobilitatea în zone urbane cu o densitate mare a populației. Trebuie să se acorde o atenție specifică dezvoltării și diseminării informațiilor și a tehnologiilor de comunicare, prin furnizarea conectivității accesibile și a unui acces mai larg la aplicațiile digitale pentru toți, iar promovarea științei și tehnologiei și a cercetării și inovării sunt esențiale, de asemenea, pentru investiția economică și dezvoltarea accelerată.

Parteneriatul ar trebui să acționeze pentru furnizarea accesului universal la servicii de energie curate, moderne, accesibile, sigure și fiabile. Ar trebui promovate, de asemenea, economia de energie, eficiența energetică și soluțiile de energie regenerabilă, având în vedere impactul acestora asupra provocărilor globale legate de climă.

În contextul eforturilor în sensul creșterii durabile și favorabile incluziunii, parteneriatul ar trebui să promoveze comerțul, care poate fi un motor puternic pentru dezvoltarea economică, contribuind, de asemenea, la integrare și stabilitate politică. Comerțul furnizează oportunități pentru ca întreprinderile din UE și din țările partenere să-și extindă piețele și pentru ca cetățenii să acceseze cele mai bune produse la prețuri competitive.

Viitoarele relații comerciale cu țările partenere ar trebui să respecte normele multilaterale. Acordurile de parteneriat economic (APE) compatibile cu OMC, cu instituțiile lor comune și cu angajamentele evolutive cu caracter obligatoriu ar trebui să constituie în continuare instrumente-cheie pentru comerțul ACP-UE. APE existente pot fi extinse pentru a include mai multe țări în cadrul regiunilor APE și pot fi aprofundate pentru a include zone mai importante, cu acordul părților.

Globalizarea, apariția lanțurilor valorice globale și importanța tot mai mare a chestiunilor de ordin intern necesită abordarea tuturor domeniilor comerciale și legate de comerț dintr-o perspectivă holistică. Prin urmare, noul parteneriat ar trebui să consolideze cooperarea și dialogul părților în ceea ce privește comerțul cu servicii și alte domenii legate de comerț, cum ar fi eliminarea barierelor netarifare, armonizarea legislativă, investițiile, politica în domeniul concurenței, drepturile de proprietate intelectuală și dreptul muncii.

În timp ce fiecare APE implică propriile sale instituții pentru a revizui punerea în aplicare și a discuta aspectele comerciale, un dialog cu privire la aspectele comerciale și la cooperarea dintre UE și ansamblul țărilor partenere ar trebui să abordeze în continuare aspecte de interes comun, în special în vederea cooperării în cadrul OMC. Un dialog de politică în materie de comerț ar trebui să continue, de asemenea, la nivel național, după caz.

3.1.3 Transformarea mobilității și a migrației în oportunități și abordarea în comun a provocărilor

Migrația și mobilitatea pot aduce beneficii importante pentru UE și țările partenere, dacă sunt gestionate corespunzător. APC duce lipsă de o capacitate de răspuns suficientă și rapidă și de acțiuni decisive cu privire la această provocare esențială. Obligația de readmisie a cetățenilor aflați într-o situație neregulamentară pe teritoriul celeilalte părți a rămas nepusă în aplicare în mare măsură.

În viitor, parteneriatul ar trebui să intensifice dialogul și cooperarea între părți și să abordeze toate aspectele migrației inspirându-se din principiile solidarității, ale parteneriatului, responsabilității comune și răspunderii reciproce în materie de respectarea drepturilor omului. Acesta ar trebui să se bazeze pe principiile și angajamentele convenite prevăzute la articolul 13 din APC, să le extindă pentru a reflecta întregul domeniu de aplicare a evoluțiilor în materie de migrație și a politicii UE privind migrația și să dezvolte cooperarea operațională, în special privind mecanismele de aplicare a principiilor convenite. Acesta ar trebui să integreze evoluțiile importante în materie de politică precum Agenda europeană privind migrația și cadrul de parteneriat aferent, care vizează să contribuie la oferirea unui răspuns la crize prin rezultate imediate și măsurabile, dar, de asemenea, ar trebui să pună bazele unei cooperări consolidate cu țările de origine, de tranzit și de destinație, fondată pe o politică bine gestionată în domeniul migrației și al mobilității. Acesta ar trebui să ia în considerare, de asemenea, declarația Summitului de la Valletta și planul de acțiune aferent. Țările partenere vor fi sprijinite în eforturile acestora de a dezvolta politici eficace în materie de migrație și azil. Este necesară abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate prin aplicarea unor politici susținute, pe termen scurt, mediu și lung și printr-o mai bună utilizare a proceselor existente. Parteneriatul ar trebui, de asemenea, să se implice în protecția refugiaților și a solicitanților de azil, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile. Acesta ar trebui să promoveze reziliența persoanelor strămutate forțat pe termen lung, precum și includerea acestora în viața economică și socială a țărilor gazdă.

UE ar trebui să urmărească angajamente specifice cu țări partenere pentru a preveni și a aborda mai eficace migrația neregulamentară, inclusiv prevenirea și combaterea traficului de persoane, introducerea ilegală de imigranți și rețelele infracționale conexe și pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la riscurile migrației neregulamentare. Pe baza principiilor și a angajamentelor prevăzute la articolul 13 din APC, este necesar să se convină asupra mecanismelor pentru îmbunătățirea cooperării în materie de returnare și readmisie, precum și asupra punerii în aplicare operaționale a obligațiilor internaționale pentru readmisia propriilor cetățeni fără drept legal de ședere în UE.

În același timp, este necesar să se valorifice posibilitățile legate de migrație, cum ar fi transferurile de fonduri sau „mobilitatea creierelor”, care pot furniza o contribuție pozitivă importantă la creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și la dezvoltare în UE și în țările partenere. Prin urmare, UE se angajează să valorifice aceste posibilități prin sporirea migrației legale și a mobilității, în special în scopuri educative, științifice, culturale, de formare și profesionale, care pot avea un efect pozitiv atât asupra economiilor, cât și asupra societăților.

3.1.4 Asigurarea dezvoltării și a demnității umane

Parteneriatul ar trebui să acționeze în direcția unei prosperități sporite a cetățenilor săi prin îndeplinirea ODD. UE ar trebui să urmărească un angajament politic puternic cu țările partenere pentru a îndeplini necesitățile tuturor, în special ale celor mai sărace și celor mai vulnerabile țări, asigurând că toate persoanele își pot realiza potențialul cu demnitate și în condiții de egalitate, într-un mediu sănătos. Aceasta ar trebui să sprijine reformele de eradicare a sărăciei, să abordeze inegalitățile, să prevină vulnerabilitățile și să asigure accesul echitabil la locuri de muncă decente și la servicii sociale, în special educație și sănătate de calitate și protecție socială. Acțiunile de eradicare a sărăciei ar trebui să se axeze pe cele mai sărace și cele mai vulnerabile țări, inclusiv țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) și țările fragile și afectate de conflicte, în cazul cărora se așteaptă ca dificultățile să persiste, fiind agravate de factori demografici și unde rămâne esențial un accent mai puternic asupra dezvoltării umane. Parteneriatul ar trebui să contribuie la consolidarea rezilienței și să abordeze vulnerabilitățile cronice prin amplificarea sinergiilor dintre asistența vitală și nevoile de dezvoltare pe termen lung.

UE ar trebui să insiste asupra unui angajament comun pentru protecția deplină, promovarea și realizarea egalității de gen și a emancipării femeilor și a tinerelor. UE dorește, de asemenea, ajungerea la o recunoaștere comună a contribuțiilor esențiale ale femeilor și tinerelor la pace și construcție statală, la creșterea economică, la dezvoltarea tehnologică, la reducerea sărăciei, la sănătate și bunăstare și la dezvoltarea culturală și umană. Egalitatea de gen este importantă pentru dezvoltarea durabilă, astfel cum se subliniază în Agenda 2030.

Tinerii sunt motorul viitoarei bunăstări sociale, economice și de mediu a comunităților lor. Contribuția acestora este esențială pentru a valorifica pe deplin oportunitățile oferite de progresul științific și tehnologic (de exemplu, revoluția digitală) și pentru a consolida instituțiile și valorile democratice în timp. Accesul la o educație de calitate și eficace și la dezvoltarea abilităților va fi esențial pentru capacitatea de inserție profesională, pentru dezvoltarea societății și pentru reziliență.

În plus, parteneriatul ar trebui să își asume un angajament comun pentru promovarea dialogului intercultural, protejarea diversității culturale și dezvoltarea industriilor culturale și creative. Cultura este un instrument puternic pentru a construi punți între persoane, în special tinerii, precum și pentru a consolida înțelegere reciprocă. De asemenea, aceasta este un mijloc important pentru a combate radicalizarea violentă și constituie un motor pentru dezvoltarea economică și socială.

3.1.5 Protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice

Dezvoltare durabilă și bunăstarea umană depind de ecosisteme sănătoase și de un mediu care funcționează. Schimbările climatice și degradarea mediului amenință să contrabalanseze progresul economic, să pericliteze pacea și stabilitatea și să provoace migrație la scară largă.

Prin urmare, parteneriatul ar trebui să se axeze pe atingerea ODD relevante (de exemplu, energie curată, orașe și comunități durabile, un consum și o producție responsabilă) și pe punerea în aplicare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Acesta ar trebui să consacre un angajament pentru politici de reziliență climatică în favoarea celor săraci și să amplifice transformarea în direcția economiilor verzi sau albastre favorabile incluziunii, în special prin adoptarea practicilor durabile de consum și de producție de către un sector privat responsabil. Acesta ar trebui să conțină angajamente puternice cu privire la gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv a pădurilor, a faunei sălbatice și a resurselor minerale, la conservarea, valorificarea și utilizarea durabilă a ecosistemelor și a biodiversității, inclusiv a oceanelor, și la punerea în aplicare a politicilor de reducere a riscurilor și de adaptare. Drepturile la accesul securizat și echitabil sunt necesare, de asemenea, pentru a realiza o bună gestionare a resurselor naturale. O mai bună pregătire, reducerea expunerii la situații de vulnerabilitate și o mai bună capacitate de a se redresa în urma catastrofelor sunt elemente critice pentru a se evita pierderea de vieți și de mijloace de trai.

Agenda 2030 solicită eforturi urgente din partea tuturor cu privire la bunurile publice globale, inclusiv economiile cu emisii scăzute și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Noul parteneriat ar trebui să reflecte angajamentul puternic al partenerilor și al organizațiilor lor regionale de a pune în aplicare politici eficiente în materie de energie durabilă care îndeplinesc obiectivele privind emisiile de gaze cu efect de seră. Producția de energie are o legătură directă cu provocarea schimbărilor climatice și cu dezvoltarea durabilă. Părțile au interese vitale pentru a transforma acest sector, eliminând utilizarea combustibililor fosili, mobilizând în continuare, în același timp, resursele regenerabile interne și îmbunătățind eficacitatea energiei în țările partenere, pentru a avansa rapid spre servicii de energie durabile și moderne și pentru a decupla creșterea economică de la creșterea consumului energetic. În plus, cooperarea în acest sector ar trebui să promoveze standarde ridicate de securitate nucleară. Pentru a sprijini asigurarea acestora, UE ar trebui să colaboreze în continuare cu țările partenere pentru a promova un mediu de reglementare favorabil și reforme sectoriale. Parteneriatul ar trebui să furnizeze o abordare mai strategică și adaptată privind investițiile în energia durabilă, cu un rol important pentru investițiile private și tehnologiile moderne, pentru a spori transformarea modelelor de producție și de consum energetic în rândul țărilor partenere.

Dezvoltarea durabilă solicită, de asemenea, partenerilor să se angajeze în abordarea provocărilor vieții urbane, unde impactul unui transfer major al populației necesită o schimbare semnificativă în direcția orașelor inteligente și durabile diferită de elaborarea tradițională a politicilor urbane.

3.1.6 Alianța cu privire la provocări comune

Parteneriatul ar trebui să permită UE și partenerilor săi să își unească forțele într-un mod mai eficace pentru a promova o agendă comună în cadrul forurilor globale și multilaterale Potențialul în acest sens a fost prea puțin exploatat și ar trebui să fie obținute rezultate mult mai concrete. Cooperarea pe scena internațională ar trebui să fie un domeniu în care noul parteneriat poate furniza o valoare adăugată substanțială.

Baza pentru o acțiune mai puternică o reprezintă un angajament reînnoit pentru a promova multilateralismul eficace bazat pe norme, având ONU în centrul acestuia. Parteneriatul ar trebui să sprijine guvernanța globală prin urmărirea reformării, a punerii în aplicare și a dezvoltării instituțiilor, acordurilor și normelor multilaterale. Un astfel de angajament față de guvernanța globală trebuie să se materializeze într-un dialog sporit și o cooperare eficace în cadrul forurilor internaționale (inclusiv CSONU, Adunarea Generală a ONU, CDO, CCONUSC) 14 , precum și în determinarea de a reforma ONU, inclusiv Consiliul de Securitate.

Pe baza experienței procesului de coaliție deosebit de ambițios care a deschis calea în cadrul COP 21 15 pentru Acordul de la Paris privind schimbările climatice din anul 2015 16 , partenerii trebuie să identifice în mod activ temele în care UE și țările partenere au interese comune majore și pot impulsiona acțiunea globală. Acest lucru ar trebui să se materializeze într-o acțiune comună în momentele de luare a deciziilor. Ar trebui să fie definit un proces pentru a identifica, în mod regulat, la cel mai ridicat nivel politic, interesele comune, permițând pregătirea din timp și coordonarea acțiunii și a votării în formatele și cadrele internaționale relevante. Domeniile de luat în considerare includ, printre altele: schimbările climatice, dezvoltarea durabilă, economia albastră și verde, protecția biodiversității, economia digitală globală, combaterea fluxurilor financiare ilegale și funcționarea corespunzătoare a piețelor de mărfuri. Parteneriatul ar trebui să urmărească, în egală măsură, promovarea intereselor comune în cadrul OMC. De asemenea, există posibilități pentru o cooperare mai strânsă în cadrul instituțiilor financiare internaționale.

Pentru a consolida astfel de alianțe strategice pe scena internațională, ar trebui să fie promovată ajungerea la țările din afara ACP, în Africa de Nord, în rândul țărilor cel mai puțin dezvoltate (LDC) și al statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS) din afara ACP.

3.2. Prioritățile UE adaptate la regiuni

Prioritățile parteneriatului ar trebui să fie urmărite pretutindeni. În același timp, pentru a asigura punerea în aplicare eficace, parteneriatul ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător specificitățile regionale și propriile cadre de dezvoltare ale partenerilor, precum și diferitele priorități ale agendei comune a UE cu partenerii din Africa, zona Caraibilor și Pacific. Pentru fiecare dintre regiuni, prioritățile pot fi adaptate la circumstanțe și ajustate prin specificarea obiectivelor și a acțiunilor aferente care sunt avute în vedere.

3.2.1 Africa

Africa este un continent cu oportunități imense. Până în anul 2050, aceasta va cuprinde aproape 25 % din populația lumii. Aceasta găzduiește unele dintre economiile cu cea mai mare creștere din lume, precum și resurse naturale și agricole extinse. Africa are un potențial imens pentru comerț, inovare și investiții și aspiră la realizarea acestuia. În majoritatea țărilor africane, UE este primul partener în materie de politică, ajutor, comerț și investiții. În ultimii ani, UE și Africa au construit un parteneriat aprofundat, mai politic, pe baza valorilor și a intereselor comune. Un număr tot mai mare de guverne și organizații regionale africane își asumă un rol de conducere în abordarea provocărilor politice, de securitate și economice atât pe plan intern, cât și în afara frontierelor. Uniunea Africană și Agenda 2063 17 a acesteia prevăd un impuls ambițios și aspirațional.

Potențialul Africii va depinde de eforturile țărilor africane legate de guvernanță, drepturile omului, prevenirea și soluționarea conflictelor, lupta împotriva crimei organizate, precum și de creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și de crearea de locuri de muncă. Mai multe țări încă nu au capacitatea de a se reforma și a-și reveni în urma crizelor. În alte cuvinte,acestea sunt lipsite de reziliență și suferă de fragilitate. Sărăcia, șomajul și inegalitatea rămân ridicate, iar ritmul de reducere a acestora este lent. Creșterea populației adaugă la toate acestea o provocare majoră. În plus, multe țări rămân împotmolite în conflicte pe termen lung, în timp ce provocările transnaționale în materie de securitate amenință stabilitatea regională și dezvoltarea durabilă. Degradarea mediului și impactul schimbărilor climatice, de asemenea, amenință să contrabalanseze progresul economic și să pericliteze pacea și stabilitatea. Toți acești factori au sporit urgențele umanitare, fluxurile de strămutare forțată și migrația neregulamentară în cadrul regiunilor și către Europa.

Stimularea oportunităților și abordarea provocărilor sunt esențiale pentru securitatea și prosperitatea Africii și a UE. Prin urmare, luând în considerare atât prioritățile UE, cât și propriile angajamente și agenda de reformă a Africii, precum și pornind de la baza prevăzută în Strategia comună UE-Africa (JAES) 18 , următoarele obiective ar trebui să se afle în centrul parteneriatului reînnoit cu țările africane.

a. Pacea și securitatea, stabilitatea, democrația, statul de drept, buna guvernanță și drepturile omului

Investiția în pacea, stabilitatea și dezvoltarea Africii nu doar aduce beneficii partenerilor noștri ci este, de asemenea, o investiție în propria securitate și prosperitate a UE. Conflictul și fragilitatea rămân un impediment masiv pentru dezvoltarea Africii. În acest sens, trebuie să se ajungă, de asemenea, la țările din afara ACP cu privire la aspecte-cheie precum stabilizarea, securitatea și consolidarea rezilienței.

Obiective specifice

-Promovarea unei abordări integrate privind prevenirea și soluționarea conflictelor, consolidarea păcii și securitatea umană la niveluri naționale, regionale și continentale, cu asumarea răspunderii, responsabilitate, solidaritate și capacități sporite la nivel african.

-Avansarea securității, inclusiv a securității maritime, a cooperării și a reformelor sectorului de securitate, prin intermediul parteneriatelor de securitate aprofundate la nivel național, regional și continental și în strânsă cooperare cu ONU. Operaționalizarea arhitecturii africane pentru pace și securitate (APSA) 19 este un obiectiv-cheie de îndeplinit.

-Promovarea democrației și angajarea la respectarea principiilor democratice, a constituției, a ciclului electoral și a rezultatelor electorale. În acest sens, va fi important să existe un angajament continuu și sprijin pentru arhitectura de guvernanță africană 20 și pentru dezvoltarea instituțională democratică la nivel local, național și regional, în special prin aplicarea Cartei africane privind democrația, alegerile și guvernanța 21 . În plus, ar trebui să existe un accent consolidat asupra facilitării, conservării și extinderii spațiului pentru implicarea societății civile în reprezentare și în conceperea de politici, precum și asupra susținerii unui dialog mai puternic cu autoritățile locale.

-Promovarea statului de drept și a bunei guvernanțe, inclusiv a justiției eficace și independente pentru cetățeni și întreprinderi. Buna gestionare a finanțelor publice rămâne un element-cheie al bunei guvernanțe și o bază esențială pentru stabilitatea macroeconomică și pentru un sector public rezilient.

-Promovarea și protejarea drepturilor omului, inclusiv prin sprijinirea activităților și avansarea dialogului cu instituții relevante de apărare a drepturilor omului de pe ambele continente, cu instituțiile naționale relevante (de exemplu, parlamentele naționale), precum și cu societatea civilă și autoritățile locale.

-Promovarea și protejarea principiilor acțiunii umanitare și a dreptului internațional umanitar;

-Promovarea combaterii criminalității organizate și a criminalității transnaționale, a terorismului și a radicalizării, a traficului de persoane, cu specii sălbatice de faună și floră, de droguri și de materiale periculoase și a fluxurilor financiare ilicite conexe.

b. Oportunități economice comune pentru dezvoltarea durabilă

Stimularea creșterii durabile și favorabile incluziunii va permite Africii să beneficieze de evoluția sa demografică și să o transforme într-o oportunitate, cu efecte pozitive de propagare pentru UE.

Obiective specifice

-Promovarea șanselor la o muncă decentă, în special pentru tineri și femei.

-Asigurarea unui mediu favorabil pentru comerț și investiții responsabile, pentru dezvoltarea sectorului privat, cu o atenție deosebită acordată sectorului agroalimentar, de care o majoritate dintre cetățenii africani depind pentru subzistență.

-Promovarea punerii în aplicare eficace a acordurilor de parteneriat economic (APE) în Africa, pentru ca operatorii economici să valorifice la maximum beneficiile oferite de acorduri.

-Realizarea de progrese în: Integrarea regională africană, la nivel continental și regional, în conformitate cu Agenda 2063 a Africii 22 și cu obiectivele stabilite de diferitele regiuni, cu un accent sporit pe facilitarea comerțului, modernizarea vămilor și armonizarea standardelor; coerența în materie de reglementare; și o infrastructură durabilă, eficientă, care facilitează interoperabilitatea, investițiile străine și accesul la piețele regionale și globale.

-Sprijinirea noilor oportunități de investiție, inclusiv investițiile de înaltă calitate care vor atrage resurse suplimentare din piețele de capital, precum și promovarea parteneriatelor între operatorii privați de pe ambele continente și sprijinirea pe inițiative precum Forumul de afaceri UE-Africa.

-Promovarea economiei verzi și albastre și a modelelor favorabile mediului pentru a stimula creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și pentru a o decupla de degradarea mediului, în special prin promovarea modelelor de consum și producție durabile.

-În vederea punerii în aplicare a Acordului de la Paris, asigurarea accesului universal la energie accesibilă, fiabilă și modernă pentru a alimenta creșterea durabilă și favorabilă incluziunii.

c. Gestionarea migrației și a mobilității

Pentru a valorifica beneficiile și pentru a gestiona provocările migrației, este necesară o abordare mai coordonată, sistematică și structurată, care să corespundă intereselor UE și ale Africii. Trebuie restabilită ordinea în ceea ce privește fluxurile de migrație, în timp ce migrația este facilitată urmând o abordare bazată pe drepturi, bine gestionată, în conformitate cu Agenda europeană privind migrația și cu noul cadru de parteneriat al acesteia cu țări terțe, cu Declarația UE-Africa privind migrația și mobilitatea din 2014, precum și cu declarația Summitului de la Valletta și planul de acțiune aferent. 

Obiective specifice

-Promovarea conceperii și a punerii în aplicare a unor politici de migrație, prin încurajarea canalelor legale de migrație și prin lupta împotriva fluxurilor de migrație neregulamentară, inclusiv în ceea ce privește returnările și readmisiile.

-Mai buna organizare a mobilității intra- și interregionale a forței de muncă, prin facilitarea dialogului instituțional și a cooperării pe rutele migratorii, precum și prin facilitarea „mobilității creierelor” și recunoașterea competențelor și a calificărilor, dialogul cu privire la vize și promovarea mobilității studenților, a cercetătorilor și a mobilității academice. Reducerea costurilor remiterilor și sporirea rolului și angajamentului diasporei.

-Combaterea migrației neregulamentare prin instituirea unor măsuri de prevenire adecvate, inclusiv combaterea traficului de persoane și a introducerii ilegale de imigranți, prin gestionarea integrată a frontierelor și promovarea alternativelor la migrația neregulamentară.

-Abordarea într-un mod mai eficace și eficient a provocărilor în materie de returnare, readmisie și reintegrare. Este necesară asumarea de angajamente puternice de ambele părți în ceea ce privește cooperarea operațională. În special în ceea ce privește readmisia, trebuie consolidate prevederile actuale alea articolului 13 din Acordul de la Cotonou, astfel încât să devină executorii.

-Abordarea strămutării forțate și promovarea protecției internaționale pe baza principiului partajării responsabilității, prin sprijinirea conservării și a sporirii capitalului uman al persoanelor obligate să își părăsească locuințele, sprijinirea asigurării protecției acestora și, în final, furnizarea de beneficii de dezvoltare pentru persoanele strămutate și pentru gazdele acestora. Acest lucru este valabil atât pentru populațiile care își părăsesc țara, cât și pentru persoanele strămutate în interiorul țării.

d. Dezvoltarea umană

Sărăcia, dezvoltarea slabă a competențelor și inegalitatea rămân provocări mari, care se ameliorează doar într-un ritm lent. La această provocare se adaugă creșterea semnificativă a populației din Africa.

Obiective specifice

-Emanciparea femeilor, a tinerilor și a grupurilor vulnerabile prin promovarea accesului egal la educație de calitate și formare profesională, protecție socială, sănătate, inclusiv asistență medicală în domeniul sănătății reproductive și prin reprezentarea în cadrul proceselor decizionale politice și economice pentru femei și adolescente, precum și a unui mediu care permite tinerilor să își îndeplinească potențialul, să se bucure de drepturile lor omenești și să se implice în calitate de actori responsabili.

-Combaterea inegalităților sociale și economice prin politici de protecție fiscală, salarială și socială, inclusiv garantarea accesului la servicii sociale esențiale de calitate pentru toți și promovarea unui venit minim definit la nivel național. Accentul trebuie să fie plasat, de asemenea, pe asigurarea securității alimentare, prin creșterea investițiilor în infrastructura rurală, cercetarea agricolă, dezvoltarea tehnologică și inovarea socială.

-Promovarea dezvoltării cunoașterii prin furnizarea de educație de calitate, inclusiv dezvoltarea educației și formării profesionale și a competențelor în conformitate cu necesitățile pieței muncii și promovarea în mod activ a economiei și a societății digitale, a științei și tehnologiei, a cercetării și inovării, în scopul de a îmbunătăți în mod semnificativ viața oamenilor și capacitatea de inserție profesională a forței de muncă locale într-un mod durabil, atât în centrele urbane, cât și în zonele rurale.

-Abordarea vulnerabilității la șocurile macroeconomice și de alt tip, cum ar fi amenințările la adresa sănătății și epidemiile, consolidarea sistemelor de sănătate în vederea realizării asigurărilor de sănătate universale și a unor îngrijiri de calitate, prevenirea și reducerea sarcinii pe care o presupun bolile, malnutriția, alimentația necorespunzătoare, crizele alimentare, catastrofele naturale și schimbările climatice.

-Sporirea accesului la apă potabilă și salubrizare, promovarea disponibilității și a gestionării durabile a resurselor de apă și prevenirea răspândirii bolilor transmisibile. Realizarea de progrese în ceea ce privește conservarea, restaurarea și utilizarea durabilă a ecosistemelor și a resurselor naturale și punerea în aplicare a unor soluții bazate pe natură.

-Transformarea orașelor și a așezărilor umane în locuri favorabile incluziunii, sigure, reziliente și durabile.

3.2.2 Zona Caraibilor

UE și zona Caraibilor au în comun o istorie îndelungată, elemente culturale și o bază largă de valori comune. De asemenea, prin regiunile sale ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări asociate (TTPM), UE este prezentă în mod fizic în zona Caraibilor. Țările din zona Caraibilor împărtășesc o serie de obiective politice ale UE și se confruntă cu o serie de provocări pe care UE este interesată să le abordeze (precum schimbările climatice, criminalitatea și alte provocări în materie de securitate, conservarea mediului), dintre care unele oferă oportunități de acces pe piață (de exemplu, energia durabilă).

Luând în considerare prioritățile UE și contextul specific, precum și pornind de la baza prevăzută în parteneriatul strategic comun UE-zona Caraibilor, următoarele obiective ar trebui să fie în centrul parteneriatului reînnoit cu țările din zona Caraibilor.

a. Pacea și securitatea umană, democrația, statul de drept, buna guvernanță și drepturile omului

Zona Caraibilor este o regiune stabilă, în care majoritatea țărilor prezintă democrații care funcționează bine, cu toate că buna guvernanță și respectul pentru drepturile omului sunt inegale. Protecția și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice sunt esențiale pentru stabilitatea și prosperitatea regiunii. De asemenea, acestea sunt importante în vederea numărului de țări și teritorii de peste mări asociate și a regiunilor ultraperiferice ale UE. Zona Caraibilor este situată, de asemenea, din punct de vedere geografic pe rutele drogurilor către America de Nord și Europa. Combaterea criminalității transnaționale și a finanțării terorismului, lupta împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale și de spălare de bani, precum și necesitatea transparenței financiare sporite sunt esențiale pentru ambele regiuni.

Obiective specifice

-Consolidarea funcționării instituțiilor democratice și întărirea statului de drept, asigurarea accesului la o justiție eficace și independentă, precum și securitatea umană. Acest lucru trebuie să fie completat de o abordare preventivă care se axează pe abordarea principalelor cauze, inclusiv sărăcia, excluderea socială, discriminarea și impunitatea.

-Îmbunătățirea protecției și a promovării drepturilor omului pentru toți. Accentul ar trebui să fie plasat pe promovarea egalității de gen și a drepturilor indigene, pe combaterea violenței domestice, a maltratării copiilor și a pedepsei corporale, a traficului de persoane și a discriminării minorităților, pe îmbunătățirea condițiilor de detenție și a comportamentului poliției, precum și pe abordarea problemei pedepsei capitale.

-Promovarea bunei guvernanțe economice, inclusiv buna gestionare a finanțelor publice, transparența și răspunderea. Acestea includ consolidarea luptei împotriva corupției, împotriva practicilor de spălare de bani și împotriva fluxurilor financiare ilegale și paradisurilor fiscale.

b. Integrarea regională, creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, comerțul și crearea de locuri de muncă

Toate țările, cu excepția Haiti, au făcut trecerea la un statut cu venit mediu spre ridicat. Cu toate acestea, economiile lor sunt caracterizate, în general, de piețe interne restrânse, un nivel ridicat de datorii, o bază productivă nediversificată, ceea ce limitează reziliența acestora la șocurile externe.

Obiective specifice

-Înregistrarea de progrese suplimentare cu privire la integrarea regională și inițiativele și politicile în materie de cooperare, inclusiv dezvoltarea rețelelor de infrastructură și a interconectivității pentru a facilita comerțul și mobilitatea la nivel intraregional și internațional.

-Prioritizarea creării de locuri de muncă și valorificarea investițiilor din sectorul privat prin crearea unui mediu de afaceri favorabil, prin consolidarea integrării regionale și a competitivității internaționale, prin promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor și a celor mai bune practici de afaceri, inclusiv digitizarea, și prin sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), inclusiv în economia socială și solidară.

-Promovarea punerii în aplicare eficace a acordului de parteneriat economic CARIFORUM-UE, pentru ca operatorii economici să valorifice la maximum beneficiile oferite de acord.

-Consolidarea inițiativelor regionale și sud-sud mai ample cu America Latină cu regiunile UE ultraperiferice și TTPM asociate pentru a facilita cooperarea și comerțul emisferice mai strânse.

c. Dezvoltarea umană

Indicatorii de dezvoltare umană au fost îmbunătățiți în majoritatea țărilor din zona Caraibilor în ultimele decenii. În pofida acestor evoluții pozitive, sărăcia și sărăcia extremă persistă în țările din zona Caraibilor, în special în Haiti. Acest aspect este legat de inegalitățile sociale și economice extreme.

Obiective specifice

-Întreprinderea de eforturi la toate nivelurile în vederea eradicării sărăciei, a combaterii inegalităților și a promovării muncii decente pentru toți.

-Promovarea accesului la servicii medicale și sociale de calitate pentru toți, inclusiv asigurări universale de sănătate, creșterea cooperării în domeniul educației, al învățării pe tot parcursul vieții, forței de muncă și al formării, în vederea dezvoltării competențelor adecvate pentru piața muncii și a prevenirii exodului creierelor.

-Îmbunătățirea securității alimentare și a nutriției și promovarea agriculturii și agroindustriei durabile cu valoare adăugată, cu accent pe micii agricultori, ca o modalitate de diversificare a economiilor din zona Caraibilor și de a evita ca micii producători să își piardă mijloacele de subzistență.

d. Schimbările climatice și gestionarea durabilă a resurselor naturale

Țările din zona Caraibilor sunt toate state insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS) caracterizate de teritorii costiere joase, foarte expuse la dezastre naturale, inclusiv cutremure și uragane, precum și la impactul schimbărilor climatice, inclusiv creșterea nivelului mării cauzată de schimbările climatice. Fiind foarte vulnerabile la efectele schimbărilor climatice și având, în același timp, o bază economică limitată, acestora le lipsește reziliența pentru a face față impacturilor în creștere ale catastrofelor naturale, degradării biodiversității sau deficitului de apă. Insulele din zona Caraibilor sunt, de asemenea, puternic dependente de combustibilii fosili importați, deși au resurse naturale abundente și oportunități de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă.

Obiective specifice

-Facilitarea dialogului și a abordărilor comune pentru a consolida reziliența și capacitatea regiunii Caraibilor de a atenua și de a se adapta la consecințele și amenințările impuse de schimbările climatice și de catastrofe, inclusiv în domeniul reducerii riscurilor de dezastru.

-În vederea punerii în aplicare a Acordului de la Paris, consolidarea dezvoltării producției de energie din surse regenerabile și a măsurilor în materie de eficiență energetică prin transferul celor mai bune practici și promovarea oportunităților de investiții în infrastructura și tehnologiile în materie de energie curată.

-Sprijinirea punerii în aplicare a politicilor care contribuie la crearea unei economii verzi și albastre și încurajează modelele durabile de producție și consum.

-Protejarea și restabilirea biodiversității terestre și marine și a ecosistemelor costiere pentru conservarea biodiversității, precum și utilizarea durabilă a resurselor acesteia, inclusiv prin soluții bazate pe natură și servicii ecosistemice.

-Consolidarea cooperării în domeniul gospodăririi apei, inclusiv furnizarea de acces la apă sigură, salubrizare și sporirea eficacității consumului de apă; îmbunătățirea sistemelor de gestionare, reciclare și reutilizare a deșeurilor.

3.2.3 Pacific

UE și zona Pacificului împărtășesc o istorie îndelungată, legături actuale strânse și o bază largă de valori comune. Dincolo de aceste legături bilaterale, numărul mare de națiuni insulare și teritoriile lor maritime uriașe fac din zona Pacificului un jucător important pentru UE în abordarea provocărilor globale. Țările și teritoriile din zona Pacificului împărtășesc unele provocări majore, în special în ceea ce privește vulnerabilitatea acestora la catastrofele naturale și schimbările climatice, precum și o serie de obiective generale în materie de dezvoltare legate de dimensiunea lor mică și izolarea geografică.

În zona Pacificului locuiesc aproximativ 500 000 de cetățeni UE (reprezentând circa 5 % din populația totală a zonei Pacificului). Pe lângă sprijinirea TTPM la nivel mondial, UE susține integrarea TTPM în regiunea Pacificului, în vederea maximizării contribuției potențiale a acestora la dezvoltarea durabilă a regiunii lor și, de asemenea, pentru a beneficia de integrare regională. Noua Caledonie și Polinezia Franceză au fost admise în luna septembrie 2016 ca membri ai Forumului insulelor din Pacific, principalul organism politic regional pentru zona Pacificului.

Luând în considerare prioritățile UE și contextul specific, precum și pornind de la baza prevăzută în strategia UE pentru un parteneriat strategic cu zona Pacificului, obiectivele de mai jos ar trebui să fie în centrul parteneriatului reînnoit cu țările din zona Pacificului. În plus față de aceste obiective, parteneriatul reînnoit UE-Pacific ar trebui să recunoască și să sprijine eforturile țărilor din zona Pacificului în ceea ce privește integrarea regională, nu numai în cadrul regiunii Pacificului în sine, ci și - în cazul în care țări individuale urmăresc acest lucru - în cadrul regiunii Asia-Pacific, în special cu ASEAN, precum și să sprijine țările din Pacific să facă față provocărilor în materie de securitate care pot apărea în următoarele decenii.

a. Buna guvernanță, drepturile omului și egalitatea de gen

În pofida progreselor semnificative înregistrate în ultimele decenii, deficiențele rămase în ceea ce privește buna guvernanță la nivel național și regional și nevoia unui progres suplimentar în ceea ce privește protecția drepturilor omului și egalitatea de gen întârzie dezvoltarea regiunilor.

Obiective specifice

-Asigurarea ratificării și a punerii în aplicare a principalelor convenții ale ONU privind la drepturile omului, ținând seama de faptul că punerea în aplicare limitată a convențiilor relevante este cauzată deseori de lipsa de structuri administrative adecvate mai degrabă decât de lipsa voinței politice.

-Promovarea apărării eficace a drepturilor omului, cu accent pe combaterea violenței bazate pe gen și promovarea drepturilor copilului, prin reprezentare și intervenții în materie de educație.

-Promovarea bunei guvernanțe, inclusiv buna gestionare a finanțelor publice, transparența și răspunderea, abordând, de asemenea, provocări precum paradisurile fiscale și spălarea banilor. Contribuirea la consolidarea în continuare a statului de drept și a accesului la justiție eficace și independentă.

-Consolidarea rolului organizațiilor societății civile, în special în ceea ce privește promovarea valorilor fundamentale și îmbunătățirea egalității de gen.

-Consolidarea punerii în aplicare a politicii și a dialogului politic cu rezultate la nivel local, național și regional.

b. Creșterea durabilă și favorabilă incluziunii

Regiunea Pacificului cuprinde zone economice exclusive întinse, cu vaste resurse marine. Aproximativ o treime din tonul global este pescuit în Pacific. Cu toate că UE este un actor modest în pescuitul de ton în Pacific, aceasta rămâne cel mai mare consumator de produse pescărești din lume. UE este o piață de export foarte importantă, în special pentru produsele pescărești din Pacific. Din aceste motive, UE are interesul de a avansa combaterea internațională a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat în regiune, în scopul de a menține stocuri de pește sănătos pentru viitoarele generații.

Resursele oceanice nu se limitează însă la pescuit. Există oportunități importante în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a economiei albastre și verzi. UE este interesată de guvernanța oceanelor pentru a asigura exploatarea durabilă a resurselor oceanice 23 .

În plus, alte părți din sectorul privat, cum ar fi turismul, ar trebui să fie dezvoltate astfel încât să furnizeze creștere durabilă și favorabilă incluziunii și oportunități de angajare.

Obiective specifice

-Asigurarea punerii în aplicare eficace a acordurilor de parteneriat economic cu țări din regiunile care le aplică.

-Consolidarea dezvoltării sectorului privat, în special a IMM-urilor, și îmbunătățirea condițiilor pentru investiții.

-Consolidarea inițiativelor la nivel regional, național și local care promovează pescuitul durabil și punerea în aplicare și respectarea Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării 24 și a acordurilor de punere în aplicare a acesteia, precum și a altor convenții internaționale relevante. Dezvoltarea și promovarea guvernanței oceanelor și sprijinirea inițiativelor privind economia albastră și verde precum exploatarea în condiții de siguranță a mineritului de adâncime cu implicarea tuturor părților interesate în cauză.

-Promovarea șanselor de muncă decentă, în special pentru tineri și femei.

c. Schimbările climatice și gestionarea durabilă a resurselor naturale

Schimbările climatice sunt o preocupare centrală atât a UE, cât și a țărilor și teritoriilor partenere din zona Pacificului.

Obiective specifice

-Îmbunătățirea pregătirii pentru catastrofele naturale și a recuperării în urma acestora, cum ar fi cicloanele tropicale, pentru a dobândi reziliența în fața acestor evenimente.

-În vederea punerii în aplicare a Acordului de la Paris, consolidarea dezvoltării producției de energie din surse regenerabile și a măsurilor în materie de eficiență energetică prin transferul celor mai bune practici, inclusiv în domeniul transportului maritim, și promovarea oportunităților de investiții în infrastructura și tehnologiile în materie de energie curată.

-Sprijinirea punerii în aplicare a politicilor care contribuie la crearea unei economii verzi (de exemplu, prin dezvoltarea rurală durabilă și agricultura și silvicultura reziliente la schimbările climatice) și încurajarea modelelor durabile de producție și de consum.

-Consolidarea protecției mediului și a utilizării durabile a resurselor naturale, inclusiv în gestionarea deșeurilor și în domeniile apei, salubrizării și sănătății.

-Protejarea și restabilirea biodiversității terestre și marine și a ecosistemelor costiere pentru conservarea biodiversității, precum și utilizarea durabilă a resurselor sale naturale și a serviciilor ecosistemice.

4. Un parteneriat mai specific și flexibil

Pentru îndeplinirea intereselor strategice, UE trebuie să definească modalitățile de îmbunătățire în continuare a modului în care ar trebui să fie organizate și guvernate relațiile cu partenerii acesteia din Africa, zona Caraibilor și Pacific. Acest element constitutiv pentru un parteneriat politic vizează multiple aspecte, care vor necesita, de asemenea, consultări ample cu țările partenere. Acesta se referă la formatul relațiilor, la actorii care urmează să fie implicați și la principiile pe care trebuie să se bazeze cooperarea, la mecanismele necesare pentru o mai bună îndeplinire, precum și la cadrul instituțional corespunzător și statutul juridic pentru a susține punerea în aplicare a parteneriatului. În acest sens, există importante lecții învățate din APC care trebuie să fie luate în considerare.

4.1 Lecții învățate

Evaluarea APC 25 evidențiază o serie de puncte forte și de puncte slabe. Evaluarea subliniază progresul în ceea ce privește eradicarea sărăciei și dezvoltarea umană în țările ACP, fluxurile de comerț sporite, consolidarea păcii și a securității și consolidarea democrației și a drepturilor omului. Cu toate acestea, sunt necesare în continuare eforturi importante, nu în ultimul rând din cauza faptului că unele dintre aceste realizări sunt amenințate de apariția unor noi surse de instabilitate (de exemplu, explozia demografică, guvernele autoritare și terorismul, schimbările climatice).

Dialogul politic (articolul 8 din APC) și consultările/măsurile adecvate (articolul 96 din APC) s-au dovedit a fi instrumente utile, chiar dacă întregul potențial al acestora a rămas parțial neexploatat. Rezultate mixte au fost obținute în diferite domenii, inclusiv: drepturile omului, democrația, buna guvernanță și statul de drept (articolul 9), migrația (articolul 13) și implicarea actorilor statali și nestatali (articolul 6).

În plus, evaluarea atrage atenția asupra faptului că APC nu a fost în măsură să capteze în mod suficient intensificarea dinamicii regionale și eterogenitatea în creștere a țărilor partenere, de exemplu cele ale țărilor cu cele mai mari necesități (LDC, țările fragile), precum și cele ale țărilor mai dezvoltate (țări cu venituri medii etc.). Organizațiile regionale și continentale stabilite de țările partenere se dezvoltă treptat ca actori regionali care cuprind mandate politice și de securitate, precum și mandate comerciale și de dezvoltare.

Evaluarea subliniază, de asemenea, că actualul cadru instituțional și funcționarea acestuia, precum și unele procese operaționale prezintă ineficiențe importante.

În final, cooperarea dintre UE și partenerii acesteia în cadrul forurilor multilaterale a fost rareori utilizată. Aceasta a fost introdusă abia în revizuirea APC din anul 2010, dar a condus la rezultate pozitive, în special în ceea ce privește negocierile privind schimbările climatice în vederea Acordului de la Paris, însă cel mai adesea parteneriatul nu a fost în măsură să își utilizeze toată greutatea pentru a influența rezultatul. Pentru a realiza progrese în acest domeniu, va fi necesar ca țările partenere să își demonstreze angajamentul față de obiectivele pe care acestea și le-au stabilit în cadrul Summitului ACP din Port Moresby 26 . De asemenea, este necesar ca UE să caute modalități de a crea flexibilitate pentru a construi alianțe care includ state ACP și din afara ACP, cum ar fi toate țările cel mai puțin dezvoltate sau statele insulare mici în curs de dezvoltare.

4.2 Un parteneriat construit pe o abordare regională puternică

În vederea creării unei relații construite pe priorități comune care iau în considerare contextul evoluat și lecțiile învățate, au fost analizate și evaluate diferite opțiuni în cadrul unei evaluări a impactului 27 (a se vedea anexa 1).

4.2.1 Opțiunile

Opțiunile variază de la a permite expirarea APC fără a-l înlocui la a înlocui actualul acord cu unul nou, dar cu modificări limitate. Cea din urmă opțiune, în mod clar, nu ar aborda punctele slabe semnificative ale acordului actual. Prima opțiune poate implica mai multe costuri decât beneficii, întrucât ar abandona acquis-ul pozitiv al unui parteneriat de 40 de ani și ar slăbi rolul UE la nivel global. Un parteneriat în sine cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific nu este pus sub semnul întrebării. Cu toate acestea, unele părți interesate critică abordarea, conținutul și formatul actual al acestuia.

Trei alte opțiuni au fost evaluate în mod detaliat:

(1) Un parteneriat revizuit în mod substanțial cu țările partenere. Această opțiune ar reflecta evoluțiile, întrucât a doua revizuire a APC a fost efectuată în anul 2010, dar nu ar furniza coerența necesară în materie de politică cu strategiile regionale mai recente și nu ar reflecta în mod adecvat importanța crescândă a nivelului continental (Uniunea Africană), regional și subregional;

(2) O regionalizare completă a relațiilor cu țările partenere, prin intermediul a trei parteneriate regionale diferite (cu Africa, cu zona Caraibilor și cu Pacific). Această opțiune reflectă pe deplin dimensiunea continentală și regională, dar nu ar fi reuși să răspundă la dorința țărilor partenere de a avea un parteneriat cu UE și ar face mai puțin evidentă crearea de alianțe în cadrul forurilor globale (precum CCONUSC sau OMC);

(3) O a treia alternativă ia forma unui singur acord cu țările partenere, constând în trei parteneriate regionale diferite cu Africa, cu zona Caraibilor și cu Pacific, deschis pentru o implicare mai strânsă a altor țări, într-un cadru comun. Cadrul ar defini valorile, principiile, elementele esențiale și interesele comune care stau la baza cooperării între părți, bazându-se pe acquis-ul semnificativ al APC. De asemenea, acesta ar include mecanisme specifice pentru cooperarea cu privire la agenda globală. Cele trei parteneriale regionale s-ar baza pe parteneriate existente, integrându-le (de exemplu, Strategia comună UE-Africa) și ar stabili prioritățile și acțiunile care urmăresc particularitățile agendei parteneriatului cu fiecare dintre cele trei regiuni. Aceasta va permite UE și țărilor partenere să stabilească inițiative la cel mai adecvat nivel.

4.2.2 Opțiunea propusă

A treia opțiune ar permite o mai bună abordare a aspectelor la nivelul adecvat și în cadrul corespunzător, pe baza principiilor subsidiarității și complementarității, recunoscând în același timp că multe dintre provocările în materie de durabilitate globală din prezent necesită acțiuni care pun în legătură regiuni individuale. Aceasta este în conformitate cu faptul că cea mai mare parte a angajamentului UE se materializează deja la nivel național, urmat de cel regional și abia ulterior la nivelul ACP. În timp ce interesele față de Africa, zona Caraibilor și Pacific cuprind o gamă de aspecte care ar beneficia de pe urma unui angajament comun, există, de asemenea, interese specifice care ar trebui dezvoltate în mod diferențiat. Uniunea Africană, dar și organizațiile regionale precum Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest, Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe sau Comunitatea Africii de Est sunt jucători relevanți, la fel ca alte organizații regionale cum ar fi CARICOM/CARIFORUM în zona Caraibilor.

În același timp, parteneriatul-cadru ar evita costul refuzului vreunui parteneriat cu țările partenere ca grup și ar putea menține acquis-ul de la Cotonou, în special în ceea ce privește elementele esențiale și legătura cu acordurile de parteneriat economic. Acestea sunt identice pentru cele trei regiuni și, prin urmare, furnizează economii semnificative de scară pentru a negocia și a gestiona în comun aceste aspecte, mai degrabă decât în mod separat, cu grupări sau țări diferite. Acesta permite, de asemenea, dezvoltarea cooperării la nivel internațional cu privire la provocări-cheie comune globale. Greutatea alianței poate fi substanțială, astfel cum s-a văzut în rolul jucat de aceasta în vederea încheierii Acordului de la Paris.

Luând în considerare toate aceste elemente, noul format propus permite păstrarea tuturor elementelor de valoare ale actualului APC, dar, cel mai important, pune în practică condițiile adecvate pentru ca UE să își îndeplinească noile sale obiective.

4.2.3 Sensibilizarea dincolo de țările ACP

Opțiunea-cadru permite, de asemenea, cel mai bine implicarea țărilor interesate dincolo de ACP pentru a asigura coerența, în special în ceea ce privește dimensiunea panafricană (de exemplu, între parteneriatul ACP-UE și Strategia comună UE-Africa). Acest lucru este important, întrucât ar permite UE să alinieze, după caz, domeniul geografic de aplicare a angajamentului cu obiectivele specifice pentru un grup anume de țări și va conferi UE un capital diplomatic suplimentar pentru o urmărire mai strategică a intereselor sale. În acest sens, este deosebit de importantă implicarea țărilor din afara ACP în Africa de Nord, a puținilor membri din afara ACP ai grupului țărilor cel mai puțin dezvoltate și ai grupului statelor insulare mici în curs de dezvoltare. Țările relevante din afara ACP ar trebui să fie implicate mai îndeaproape, asigurând în același timp coerența cu cadrele de politică existente (de exemplu, politica europeană de vecinătate) și cu acordurile de asociere deja existente.

4.3 Un parteneriat pe mai multe niveluri și cu mai multe părți interesate bazat pe principii-cheie pentru cooperare

Parteneriatul ar trebui să se bazeze pe o serie de principii. Acesta ar trebui să fie furnizat prin intermediul unui sistem de guvernanță pe mai multe niveluri care să permită luarea de măsuri la nivelul cel mai adecvat, în conformitate cu principiile subsidiarității și complementarității, precum și ale diferențierii și regionalizării. De asemenea, parteneriatul ar trebui să valorifice o abordare bazată pe implicarea tuturor părților interesate, depășind guvernele care nu sunt în măsură să gestioneze singure astfel de provocări.

4.3.1 Principii fundamentale pentru cooperare

Noul parteneriat ar trebui să aibă la bază următoarele principii fundamentale:

-dialogul;

-răspunderea reciprocă;

-o largă participare a actorilor statali și nestatali;

-asumarea răspunderii.

4.3.2 Principiile subsidiarității și complementarității

Parteneriatul ar trebui să reflecte și să integreze dinamica regională în Africa, zona Caraibilor și Pacific. Acesta ar trebui să realizeze acest lucru prin asigurarea faptului că angajamentul politic și procesul decizional au loc la cel mai relevant nivel de responsabilitate, fie acesta național, regional, continental sau ACP.

4.3.3 Actori

Astfel cum s-a subliniat în consultarea publică și în cadrul evaluării, dimensiunea multilaterală a parteneriatului este recunoscută, dar merită să fie consolidată. Acesta ar trebui să ajungă la o gamă de actori, atât statali, cât și nestatali. Noul parteneriat ar trebui să consolideze rolurile respective ale acestora. Acestea cuprind:

-actori statali: guverne, parlamente și autorități regionale și locale naționale;

-organizații naționale (inclusiv Uniunea Africană);

-țări din afara ACP; și

-actori nestatali, inclusiv societatea civilă, partenerii economici și sociali și sectorul privat.

4.4 Un parteneriat care îndeplinește mai bine obiectivele

Parteneriatul trebuie să definească mijloacele și instrumentele adecvate care permit realizarea mai eficace a priorităților stabilite. Acesta trebuie să fie pe deplin aliniat cu Agenda de acțiune de la Addis Abeba, care face parte din Agenda 2030, cu elaborarea unui nou Consens european privind dezvoltarea, cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice și cu recomandările care rezultă în urma evaluării APC.

4.4.1 Parteneriat diversificat

Parteneriatul ar trebui să aplice diferite metode de punere în aplicare în conformitate cu Agenda 2030, cu Agenda de acțiune de la Addis Abeba, cu Strategia globală a UE și Consensul european privind dezvoltarea 28 .

4.4.2 Mijloace de punere în aplicare

Agenda de acțiune de la Addis Abeba prevede o nouă paradigmă și furnizează un cadru de punere în aplicare a Agendei 2030, prin mijloace financiare și nefinanciare. Aceasta ar trebui să se situeze în centrul parteneriatului. Aceasta include acțiunile interne, facilitarea cadrelor de politică și rolul unui sector privat vibrant, toate bazate pe un mediu internațional favorabil.

Țările partenere ar trebui să își concentreze eforturile pe abordarea lacunelor existente în finanțele publice interne, inclusiv pe mobilizarea îmbunătățită a resurselor interne; cheltuieli publice mai eficace și eficiente; și administrarea datoriei. Cadre echitabile, transparente, eficace și eficiente pentru regimurile fiscale și cheltuielile publice ar trebui să fie promovate. O atenție deosebită ar trebui să fie acordată luptei împotriva evitării obligațiilor fiscale, evaziunii fiscale și fluxurilor financiare ilegale.

UE ar trebui să aibă în vedere modalități și instrumente combinate care au demonstrat o performanță ridicată, păstrând în același timp un nivel ridicat de flexibilitate pentru a se putea adapta la îmbunătățiri suplimentare. Aceasta ar trebui să fie în concordanță cu principiile eficacității dezvoltării (inclusiv dreptul de proprietate, transparență, răspunderea reciprocă și axarea pe rezultate) și ar trebui să fie susținută în continuare de punerea în aplicare a coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (PCD).

4.5 Un parteneriat susținut de cadrul instituțional adecvat

Cadrul instituțional ar trebui să reflecte natura politică a parteneriatului, prioritățile stabilite, formatul ales, modurile de cooperare și diferiții actori implicați. Acesta ar trebui să permită ca deciziile și acțiunile să fie întreprinse în mod rapid și eficace. Actualul sistem bazat pe instituții comune s-a dovedit a fi util pentru a împărtăși experiențe, dar este depășit în prezent, fiind foarte greoi și împovărător. Definirea cadrului instituțional în această etapă este prematură, dar o serie de principii care definesc conceptul acestuia pot fi prezentate.

Ca un parteneriat politic bazat pe responsabilități comune și sprijinit de norme, acesta ar trebui să fie pus în aplicare prin intermediul unei arhitecturi instituționale flexibile și pe mai multe niveluri, care promovează și facilitează dialogul cu privire la aspecte de interes comun. Acesta ar trebui să utilizeze principiile subsidiarității și complementarității pentru a defini angajamentul cu actori instituționali și neinstituționali relevanți la diferite niveluri.

Dialogul și cooperarea la toate nivelurile ar trebui să se axeze pe formatul care ar servi cel mai bine obiectivelor și intereselor, cu țările și organizațiile regionale sau cadrele de cooperare care funcționează cel mai bine într-un anumit domeniu.

4.6 Un parteneriat susținut de un cadru juridic

Statutul juridic al viitorului parteneriat joacă un rol important pentru punerea acestuia în aplicare, astfel cum a confirmat analiza efectuată în evaluarea impactului anexată la prezenta comunicare. Prin urmare, este în interesul politic al UE să își reafirme angajamentul de lungă durată al acesteia prin ancorarea noului parteneriat într-un acord obligatoriu din punct de vedere juridic. În același timp, noul parteneriat ar trebui să rămână flexibil și agil pentru a se adapta la propriul progres și la mediul în continuă schimbare. Acest lucru este relevant în special pentru pilonii regionali. Acestea sunt principiile de bază pe care ar trebui să se bazeze statutul juridic al unui viitor parteneriat și în funcție de care ar trebui să fie ajustat acesta atunci când prioritățile finale și principalele caracteristici ale parteneriatului sunt cunoscute pe deplin.

4.7 Etapele următoare

Comunicarea va constitui baza pentru discuțiile cu Consiliul și Parlamentul European, precum și cu părți interesate mai largi, inclusiv partenerii ACP, în vederea pregătirii unei recomandări cu directive de negociere.

(1)

2007/483/CE JO L 317, 15.12.2000.

(2)

Articolul 95 alineatul (4) din APC.

(3)

Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă, Organizația Națiunilor Unite, A/RES/70/1.

(4)

Viziune comună, acțiuni comune: O Europă mai puternică. Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, 28 iunie 2016 http://europa.eu/globalstrategy/en/shared-vision-common-action-stronger-europe.

(5)

Comunicarea „Propunere pentru un nou consens european privind dezvoltarea – Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru” (C(2016) final).

(6)

Documentul comun de consultare JOIN(2015) 33 și rezultatele acestuia sunt disponibile la adresa:

http://ec.europa.eu/europeaid/public-consultation-eu-acp-new-partnership_en .

(7)

Evaluarea Acordului de parteneriat de la Cotonou SWD(2016) 250 este disponibilă la adresa:

https://ec.europa.eu/europeaid/policies/european-development-policy/acp-eu-partnership-after-2020_en .

(8)

Evaluarea impactului - Document de lucru al serviciilor Comisiei, JOIN(2016)380.

(9)

http://www.un.org/esa/ffd/wp-content/uploads/2015/08/AAAA_Outcome.pdf.

(10)

COM(2015) 240 final, disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/european-agenda-migration/index_en.htm .

(11)

Disponibile la adresa: http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2015/11/12-valletta-final-docs/

(12)

COM(2016) 385 final, disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/european-agenda-migration/proposal-implementation-package/docs/20160607/communication_external_aspects_eam_towards_new_migration_ompact_en.pdf .

(13)

Acordul de la Paris în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice FCCC/CP/2015/L.9/rev.1.

(14)

Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, Consiliul pentru Drepturile Omului, Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.

(15)

  http://www.cop21paris.org/about/cop21 . 

(16)

  http://unfccc.int/paris_agreement/items/9485.php .

(17)

Agenda 2063 Viitorul pe care ni-l dorim pentru Africa – agenda2063.au.int.

(18)

Parteneriatul strategic Africa-UE – Strategia comună UE-Africa – www.africa-eu-partnership.org/sites/default/files/documents/eas2007_joint_strategy_en.pdf.

(19)

www.peaceau.org/en/page/104-african-peace-and-security-architecture-apsa.

(20)

Aga-platform.org.

(21)

Au.int/en/treaties/African-charter-de;ocracy-elections-and-governance.

(22)

  http://agenda2063.au.int/ .

(23)

Comunicarea comună privind guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre - http://ec.europa.eu/maritimeaffairs/sites/maritimeaffairs/files/join-2016-49_ro.pdf

(24)

 Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, 10 decembrie 1982 disponibilă la adresa: http://www.un.org/depts/los/convention_agreements/convention_overview_convention.htm.

(25)

Documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei: Evaluarea Acordului de parteneriat de la Cotonou (SWD(2016) 250 final).

(26)

  http://www.acp.int/content/declaration-8th-summit-acp-heads-state-and-government-acp-group-states .

(27)

Documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei: Evaluarea impactului privind viitoarele relații cu țările ACP după anul 2020 [SWD(2016) xxx].

(28)

Loc liber pentru Comunicarea privind consensul xxxx.