15.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 58/39

—

având în vedere Acordurile interinstituționale privind o mai bună legiferare (1),

—

având în vedere modalitățile practice convenite la 22 iulie 2011 între serviciile competente ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru punerea în aplicare a articolului 294 alineatul (4) din TFUE în cazul acordurilor în prima lectură,

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011 (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la măsurile luate în urma delegării competențelor legislative și a controlului de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010) (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la garantarea unor evaluări de impact independente (7),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 4 decembrie 2014 referitoare la reglementarea inteligentă,

—

având în vedere Raportul Comisiei referitor la Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): situația actuală și perspective(COM(2014)0368),

—

având în vedere comunicările anterioare ale Comisiei privind reglementarea adecvată și funcțională a UE (COM(2012)0746 și COM(2013)0685),

—

având în vedere Raportul Comisiei referitor la subsidiaritate și proporționalitate (al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011) (COM(2012)0373),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Reglementarea inteligentă – luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii” (COM(2013)0122),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind monitorizarea și consultarea cu privire la reglementarea inteligentă pentru IMM-uri (SWD(2013)0060),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană (COM(2010)0543),

—

având în vedere Orientările Comisiei privind consultarea părților interesate pe anul 2014,

—

având în vedere Raportul final din 24 iulie 2014 al Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind povara administrativă, intitulat „Reducerea birocrației în Europa – moștenire și perspective” și, în special, opinia contrară exprimată în anexa 12 de patru membrii ai Grupului la nivel înalt pe fondul unei pledoarii în favoarea lucrătorilor, a sănătății publice, a mediului și a consumatorilor,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2014 (8),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – o agendă a UE” (COM(2015)0215),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Propunere de acord interinstituțional privind o mai bună legiferare” (COM(2015)0216),

—

având în vedere Decizia Comisiei privind crearea platformei REFIT C(2015)3261 și Comunicarea Comisiei intitulată „Platforma REFIT – structură și mod de lucru” (C(2015)3260),

—

având în vedere hotărârea Președintelui Comisiei Europene privind instituirea unui Comitet independent de control normativ, C(2015)3263, Comunicarea Comisiei intitulată „Comitetul de control normativ – misiune, sarcini și personal” (C(2015)3262) și Comunicarea Comisiei privind expunerea de motive standard (C(2015)3264/2),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Orientări pentru o mai bună legiferare” (SWD(2015)0111),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0208/2015),

A.

întrucât programul REFIT reprezintă o componentă centrală a noii strategii a Comisiei pentru o mai bună legiferare;

B.

întrucât programul REFIT vizează consolidarea procedurilor pentru o mai bună legiferare, simplificarea dreptului UE și reducerea poverilor administrative și normative, precum și angajarea pe calea către buna guvernanță având la bază politici elaborate pornind de la date concrete, în care evaluările de impact și evaluările ex post joacă un rol esențial, fără să înlocuiască deciziile politice;

C.

întrucât Comisia a instituit o nouă platformă REFIT, menită să sprijine activitatea Comisiei în cadrul programului REFIT, care este alcătuită din două grupuri: „grupul reprezentanților guvernelor”, format din experți la nivel înalt din administrația publică a fiecărui stat membru, și „grupul părților interesate”, compus din maximum 20 de experți, doi dintre aceștia reprezentând Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, ceilalți fiind reprezentanți ai sectorului economic, inclusiv ai IMM-urilor, ai partenerilor sociali și ai organizațiilor societății civile;

D.

întrucât tabloul de bord anual REFIT permite evaluarea progreselor înregistrate în toate domeniile de politică și a fiecărei inițiative identificate de Comisie, inclusiv acțiunile întreprinse de Parlamentul European și de Consiliu;

E.

întrucât Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 2003 a devenit caduc din perspectiva mediului legislativ actual, creat prin Tratatul de la Lisabona;

F.

întrucât, în ultimii ani, agenda privind o mai bună legiferare a contribuit totuși la îmbunătățirea practicilor legislative; întrucât numărul mare de denumiri și programe diferite introduse de Comisie în acest domeniu, cum ar fi „mai buna reglementare”, „mai buna legiferare”, „reglementarea inteligentă”, „reglementarea adecvată”, „a gândi mai întâi la scară mică”, „verificarea adecvării”, „ABR+” nu asigură claritatea și transparența necesare cu privire la obiectivele măsurilor, în special pentru cetățeni și, prin urmare, ar trebui combinate mai bine;

G.

întrucât prin Comunicarea sa din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – o agendă a UE”, Comisia a propus o abordare coerentă și holistică pentru o mai bună legiferare, care ia în considerare întregul ciclu politic al procesului de legiferare și implică interacțiunea orientată a tuturor instituțiilor și întrucât, din acest motiv, comunicarea va fi atent analizată de Parlament cu scopul de a obține cele mai bune rezultate cu putință în interesul cetățenilor Uniunii;

H.

întrucât scopurile și obiectivele Uniunii, stipulate la articolul 3 din TUE, prezintă, toate, aceeași importanță; întrucât Comisia subliniază faptul că Programul REFIT nu pune sub semnul îndoielii obiectivele politicilor existente și nici nu ar trebui să afecteze negativ sănătatea și siguranța cetățenilor, consumatorii, lucrătorii sau mediul;

I.

întrucât, în cea de a doua jumătate a anului 2014, Comisia a desfășurat consultări publice referitoare la revizuirea orientărilor sale privind evaluările de impact și consultarea părților interesate;

J.

întrucât Comisia a aplicat, pentru prima dată, atunci când și-a stabilit programul de lucru pe 2015, așa-numitul principiu al discontinuității politice ca justificare pentru retragerea unui număr uriaș de propuneri legislative pendinte;

K.

întrucât, în programul său de lucru pe 2015, Comisia a preconizat să își concentreze activitatea asupra provocărilor economice și sociale majore, iar noua sa structură urmărește să garanteze o abordare politică mai coerentă, mărind prin aceasta transparența în UE și, astfel gradul de acceptare în rândul cetățenilor;

1.

ia act de decizia Președintelui Comisiei, Juncker, de a încredința portofoliul mai bunei reglementări primului vicepreședinte al Comisiei, ceea ce constituie un răspuns la solicitările în acest sens ale Parlamentului și scoate în evidență marea importanță politică a acestei chestiuni; se așteaptă ca această numire să aibă ca rezultat o legislație europeană de cea mai bună calitate cu putință, care să satisfacă așteptările cetățenilor și ale părților interesate și să garanteze că obiectivele politicilor publice, inclusiv cele legate de consumatori, de mediul ambiant și cele legate de standardele sociale și de siguranță nu sunt periclitate;

2.

relevă faptul că o mai bună reglementare acoperă „cultura” administrației publice la toate nivelurile Uniunii Europene, ținând seama de birocratizarea excesivă la nivelul Uniunii, precum și de nevoia unei simplificări a acestei legislații, și include implementarea și aplicarea actelor Uniunii la nivel european, precum și național, regional și local, în scopul asigurării bunei administrări și a „conduitei favorabile Europei” la toate nivelurile;

3.

subliniază că Comisia ar trebui să acorde prioritate elaborării anumitor măsuri și să se concentreze asupra calității legislației și a mai bunei puneri în executare a legislației existente și nu asupra numărului de acte legislative; subliniază, în acest sens, că nu costurile, ci calitatea legislației singurul reper adecvat și că programul REFIT nu trebuie utilizat pentru a submina sustenabilitatea niciunor standarde sociale, de muncă, de mediu sau legate de consumatori;

4.

sugerează ca Comisia să analizeze introducerea unor „clauze de caducitate” în cuprinsul inițiativelor legislative limitate în timp, cu condiția ca aceasta să nu conducă la nesiguranță juridică, și să includă, dacă este cazul, în măsurile legislative „clauze de revizuire” pentru evaluarea regulată a relevanței permanente a acestora la nivel european;

5.

relevă faptul că, de obicei, un standard european înlocuiește 28 de standarde naționale, ceea ce consolidează piața internă și conduce la mai puțină birocrație;

6.

salută pachetul de măsuri din 19 mai 2015 urmărind mai buna reglementare; sprijină angajamentul permanent manifestat de Comisie față de agenda pentru o mai bună legiferare; subliniază faptul că activitatea prevăzută în comunicarea REFIT ar trebui să fie privită ca un proces continuu, care să asigure că legislația în vigoare la nivel european este adecvată scopului, să contribuie la atingerea obiectivului comun al legiuitorilor și să răspundă așteptărilor cetățenilor, în particular ale angajaților, ale întreprinderilor și ale altor părți interesate;

7.

ia act de angajamentul Comisiei referitor la un nou acord interinstituțional privind mai buna legiferare care să țină seama de modificările introduse de Tratatul de la Lisabona și de Acordul-cadru dintre Parlament și Comisie, să consolideze cele mai bune practici din domenii ca planificarea legislativă, evaluările impactului, controalele sistematice ex-post ale legislației UE și implementarea și utilizarea actelor delegate și a celor de punere în aplicare, și ia act de încheierea negocierilor;

8.

salută asigurările date de Comisie că strategia sa privind o mai bună legiferare nu vizează dereglementarea anumitor domenii de politică sau punerea sub semnul întrebării a valorilor esențiale, precum protecția socială, protecția mediului și drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la sănătate;

9.

recunoaște activitatea intensă, pe termen lung, a Grupului la nivel înalt al părților interesate independente, care a prezentat propuneri vizând reducerea poverilor administrative ale Comisiei Europene și a identificat bune practici transpunere în practică a legislației UE în statele membre într-un mod cât mai puțin birocratic cu putință; ia act de faptul că patru membri ai Grupului la nivel înalt al părților interesate independente s-au pronunțat împotriva mai multora dintre concluziile prezentate în raportul final al grupului cu privire la poverile administrative și au formulat o opinie contrară; se așteaptă ca Comisia să țină seama de preocupările tuturor părților interesate implicate în proces;

10.

subliniază importanța dialogului social și a respectării autonomiei partenerilor sociali; subliniază, în particular cu referire la articolul 9 din TFUE, că, în conformitate cu articolul 155 din TFUE, partenerii sociali pot încheia acorduri care pot fi constitui baza pentru o legislație europeană la cererea comună a părților semnatare; se așteaptă ca Comisia să respecte autonomia părților și acordurile negociate ale acestora și să ia în serios preocupările lor, și subliniază că agenda privind o mai bună reglementare nu ar trebui să servească drept pretext pentru a trece cu vederea sau a ocoli acordurile încheiate între partenerii sociali și, în consecință, ar respinge orice evaluări de impact având ca obiect acordurile partenerilor sociali;

11.

relevă că, în cursul legislaturii parlamentare anterioare, alegerea între actele de punere în aplicare și actele delegate a generat numeroase dispute interinstituționale; consideră că, din această cauză, este important să se elaboreze orientări specifice, așa cum a solicitat Parlamentul European în rezoluţia sa adoptată la 25 februarie 2014;

12.

salută anunțul Comisiei privind simplificarea gestionării fondurilor disponibile în cadrul politicii agricole comune (PAC), al fondurilor structurale și de investiții europene și al programului Orizont 2020;

13.

salută recunoașterea de către Comisie a rolului important jucat de procesul de consultare în cadrul Programului REFIT; relevă faptul că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din TUE, tuturor instituțiilor UE li se cere să mențină un dialog deschis, transparent și regulat cu reprezentanții asociațiilor societății civile; le solicită instituțiilor să acorde o atenție specială dialogului obligatoriu și regulat cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă;

14.

observă că, prin creșterea transparenței, UE poate funcționa mai eficient, iar încrederea societății civile în UE poate fi consolidată;

15.

salută, în acest sens, afirmația Comisiei potrivit căreia dialogul cu cetățenii, partenerii sociali și alte părți interesate din mediul economic sau societatea civilă să contribuie la elaborarea unei legislații a UE transparente, eficace și coerente și sprijină intenția Comisiei de a indica cu mai multă exactitate în ce fel ajunge la propunerile pe care le prezintă, de exemplu sub forma unor texte legislative sau comunicări ale Comisiei;

16.

constată că, în cadrul strategiei sale privind mai buna legiferare, Comisia acordă un rol semnificativ mai mare consultărilor publice; ia act de faptul că în viitor Comisia va desfășura perioade de consultări publice de 12 săptămâni a) înainte de elaborarea de noi propuneri legislative și b) atunci când legislația existentă este evaluată și face obiectul verificării adecvării și c) cu privire la foile de parcurs și evaluările de impact ex-ante; observă, de asemenea, că și ulterior adoptării unei propuneri, Comisia va da posibilitatea cetățenilor și părților interesate de a-și exprima punctul de vedere cu privire la o propunere în interval de opt săptămâni și va comunica pozițiile exprimate Consiliului și Parlamentului;

17.

în acest context, îi solicită Comisiei să asigure o evaluare echilibrată și transparentă a pozițiilor și reacțiilor formulate de toți participanții la procesul de consultări și în special să garanteze că consultările publice nu pot fi utilizate abuziv în interesul unor organizații ale părților interesate bine finanțate și organizate; invită Comisia să publice concluziile consultărilor;

18.

observă că evaluările de impact ar trebui publicate doar din momentul în care Comisia a adoptat inițiativa politică în cauză; din perspectiva transparenței deciziilor Comisiei, consideră că este necesar ca evaluările de impact să fie publicate și în cazul în care Comisia decide să nu inițieze o propunere legislativă;

19.

remarcă faptul că, cu statutul consultativ de care beneficiază, Comitetul Economic și Social European joacă un rol-cheie în ceea ce privește reprezentarea societății civile; constată că și Comitetul Regiunilor, care se bucură, de asemenea, de un statut consultativ, joacă un rol-cheie în ceea ce privește reprezentarea autorităților regionale și locale din UE și evaluarea modului în care este implementată legislația UE; observă că ambele organisme consultative, conform legislației actuale, pot fi consultate în prealabil de Parlament, Consiliu și Comisie, de fiecare dată când Parlamentul și Consiliul consideră că ar fi nimerit; opinează că, dacă sunt consultate cu privire la chestiuni specifice și cu suficient de mult timp înainte, valorificându-li-se cunoștințele specifice, ele pot contribui la atingerea obiectivelor legate de mai buna legiferare;

20.

consideră că ar trebui să existe o implicare mai mare din partea autorităților regionale și locale în elaborarea politicilor UE, în special prin luarea în considerare a cunoștințelor de specialitate și a experienței acumulate de statele membre la nivelurile regional și local într-un stadiu timpuriu al pregătirii legislației; remarcă faptul că toate instituțiile trebuie să respecte principiile subsidiarității și al proporționalității în activitățile lor legislative;

21.

salută intenția Comisiei să sporească transparența procesului legislativ și să implice mai mult cetățenii și părțile interesate în întregul proces;

22.

salută decizia Comisiei ca în viitor să desfășoare consultări publice de patru săptămâni și în cazul propunerilor de acte delegate sau acte importante de punere în aplicare înainte ca statele membre să voteze cu privire la poziția lor în comisia competentă;

23.

invită Comisia să revizuiască orientările privind evaluarea, prin intensificarea participării și consultării părților interesate și prin folosirea celei mai directe metode cu scopul de a permite cetățenilor UE să participe la luarea deciziilor;

24.

ia act de noua rubrică de pe site-urile Comisiei „Reducerea poverilor – Spune-ți părerea” (Lighten the Load – Have your Say) vizând mai buna legiferare și solicită o analiză echilibrată și transparentă a comentariilor introduse, efectuată de Comisie și noua platformă REFIT; consideră că procesele și deliberările din cadrul grupului REFIT nu ar trebui să fie greoaie și că grupul ar trebui să fie un organism capabil să formuleze răspunsuri rapide și să lucreze cu mai multă minuțiozitate în cadrul procesului dedicat legislației europene; consideră că consultările găzduite de site-ul Comisiei nu pot înlocui consultările publice cu părțile interesate;

25.

observă că evaluările de impact constituie un instrument important de sprijinire a procesului decizional din toate instituțiile UE și joacă un rol semnificativ în ceea ce privește mai buna reglementare; în această privință, le solicită Comisiei și statelor membre să-și onoreze cu mai multă rigurozitate angajamentele și să evalueze cu aceeași rigurozitate impactul legislației viitoare și a celei existente; subliniază, însă, că aceste evaluări nu sunt un înlocuitor al evaluărilor și deciziilor politice și că libertatea membrilor Parlamentului European de a-și desfășura activitatea politică nu trebuie să fie limitată în niciun fel;

26.

consideră că o evaluare a competitivității ar trebui să constituie o parte importantă a procesului de evaluare a impactului; consideră că orientările revizuite propuse în proiect ar trebui să includă îndrumări cu privire la modul în care ar trebui evaluat impactul asupra competitivității și ponderea care ar trebui să i se dea în analiza finală; sprijină prezumția actuală că propunerile care au un impact negativ asupra competitivității nu ar trebui să fie adoptate de Comisie, cu excepția cazului în care sunt prezentate dovezi privind beneficii necuantificabile semnificative;

27.

consideră că principiile unei mai bune reglementări ar trebui să se aplice în egală măsură deciziilor privind legislația secundară și celor privind legislația primară; îi solicită Comisiei ca, acolo unde este cazul, actele delegate și actele de punere în aplicare să fie însoțite de o evaluare a impactului, inclusiv de consultarea părților interesate;

28.

consideră că evaluările de impact trebuie să fie cuprinzătoare, că se impune în special o evaluare echilibrată a consecințelor economice, sociale și ambientale și că trebuie să se evalueze impactul asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor și a egalității dintre femei și bărbați; subliniază că analiza costuri/beneficii nu constituie decât unul dintr-un număr mai mare de criterii;

29.

menționează că în numeroase state membre, ca Suedia, Republica Cehă, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Unit și Germania există organisme independente care sprijină în mod constructiv guvernele în legătură cu procesele legislative, cu scopul de a reduce birocrația pentru întreprinderi și cetățeni și de a diminua, în mod cuantificabil și verificabil, costurile legate de obligațiile de informare; remarcă faptul că ar putea fi luate în considerare cele mai bune practici și cunoștințele de specialitate ale organismelor de resort existente; ia act de transformarea Comitetului de evaluare a impactului din cadrul Comisiei (IAB) într-un „Comitet de control normativ” independent (RSB) și se așteaptă ca includerea unor experți independenți să aibă efecte benefice asupra procesului de evaluare a impactului în cadrul Comisiei; insistă asupra faptului că acest Comitet de control normativ are exclusiv un rol consultativ și nu trebuie să emită avize cu caracter obligatoriu; insistă asupra faptului că evaluările de impact trebuie să fie consecvente și să țină cont, printre altele, de orice modificare introdusă în faza de consultare între servicii și să se bazeze, inter alia, pe o estimare a costurilor suplimentare pe care le-ar suporta statele membre în cazul în care nu ar exista o soluție la nivel european; consideră că avizul RSB ar trebui să însoțească propunerea legislativă finală; propune ca, în cadrul viitoarelor negocieri privind acordul interinstituțional, să se analizeze dacă un Comitet de control normativ ar putea servi interesului comun al instituțiilor ca organism pur consultativ;

30.

salută faptul că, actualmente, grupurile de lucru ale Consiliului analizează evaluările de impact ale Comisiei pe baza unei liste de verificare orientative într-un stadiu timpuriu al dezbaterii pe marginea propunerilor legislative; regretă, însă, faptul că Secretariatul Consiliului nu are încă o unitate proprie de evaluare a impactului și consideră că soluția menționată mai sus ar putea ajuta Consiliul să se achite de obligația care îi revine de a evalua modificările de fond ale propunerilor Comisiei;

31.

subliniază că Parlamentul European a instituit o Direcție proprie de evaluare a impactului și valoare adăugată europeană, care oferă o gamă largă de servicii în materie de evaluări de impact ex-ante și ex-post pentru comisiile parlamentare și evaluează valoarea adăugată a politicii actuale sau viitoare a UE, precum și opțiunile politice în domeniul științei și tehnologiei; constată că, potrivit informațiilor furnizate de Comisie, în legătură cu modificările aduse propunerilor Comisiei au fost realizate aproximativ 20 de evaluări de impact interne ale Parlamentului; le reamintește comisiilor de specialitate ale Parlamentului să utilizeze în mai mare măsură propriile instrumente de evaluare a impactului, îndeosebi atunci când se preconizează modificarea substanțială a propunerii inițiale a Comisiei; relevă, însă, faptul că, în felul acesta, nu trebuie să fie limitată marja de manevră de care dispun membrii Parlamentului European;

32.

reamintește că trebuie să se țină seama de fiecare dintre principiile pe care se întemeiază Uniunea, inclusiv de principiile subsidiarității și al proporționalității; invită toate instituțiile UE să analizeze întotdeauna efectele pe termen scurt și lung ale legislației;

33.

remarcă faptul că, pentru finalizarea evaluărilor de impact și a analizei subsidiarității, s-ar putea recurge în continuare la o perioadă de reflecție, după încheierea negocierilor dar înainte de votul final, cum este aceea utilizată în prezent pentru reviziile juriștilor lingviști;

34.

consideră că toate instituțiile UE ar trebui să elaboreze o abordare metodologică comună în ceea ce privește evaluările de impact; subliniază faptul că prerogativele Parlamentului și ale Consiliului în legătură cu modificarea propunerilor Comisiei nu trebuie să fie diminuate;

35.

îndeamnă Comisia să intensifice procedura de consultare publică și privată cu toate părțile interesate, inclusiv cu consumatorii, atunci când elaborează acte delegate și de punere în aplicare, cu scopul de a examina în ce fel ar putea fi conștientizate mai bine propunerile aflate în stadiu de provizorat;

36.

ia act de angajamentul Comisiei de a ameliora în continuare testul IMM, în special în contextul în care cele peste 20 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii reprezintă 99 % din totalul întreprinderilor din UE, IMM-urile constituind astfel piatra unghiulară a activității economice, a creșterii și a ocupării forței de muncă; susține recurgerea de probă la acorduri personalizate și la reglementări mai puțin stricte pentru IMM-uri în cadrul evaluărilor de impact, în cazurile în care se poate demonstra că, în acest fel, nu se periclitează eficacitatea legislației și că derogările și reglementările mai puțin stricte nu îngreunează accesul acestora pe piața internă și nu favorizează fragmentarea ei; salută, prin urmare, angajamentul Comisiei de a lua în calcul relaxarea normelor pentru IMM-uri, inclusiv o exonerare completă pentru microîntreprinderi, cu condiția aceasta să fie oportună și fezabilă și să nu afecteze realizarea obiectivelor sociale, ecologice și economice ale actului legislativ propus;

37.

îi solicită Comisiei să persevereze în eforturile sale de a constitui, prin reducerea poverilor administrative impuse IMM-urilor, bazele creării unor locuri de muncă de calitate și insistă ca interesele de ordin public, printre care standardele favorabile consumatorilor, standardele ambientale, sociale, cele legate de sănătate și de siguranță, precum și standardele ținând de egalitatea dintre bărbați și femei să nu fie periclitate; subliniază că reducerea poverii administrative nu trebuie să conducă la o coborâre a standardelor ocupaționale sau la o creștere a contractelor de muncă precare și că lucrătorii din IMM-uri și microîntreprinderi trebuie să se bucure de același tratament și standard ridicat de protecție ca și lucrătorii societățile mai mari;

38.

subliniază că evaluarea impactului reglementărilor noi asupra IMM-urilor nu trebuie să afecteze negativ drepturile lucrătorilor;

39.

subliniază că este nevoie de reglementări formulate mai clar, care să poată fi implementate mai ușor și să ajute toți actorii să să-și desfășoare activitatea în limitele legii; subliniază că o reglementare mai simplă și mai inteligentă poate facilita o transpunere consecventă și o punere în executare mai eficace și mai uniformă de către statele membre;

40.

salută faptul că Comisia procedează la analize ex-post ca parte integrantă a mai bunei reglementări; subliniază că, în interesul siguranței juridice de care beneficiază cetățenii și întreprinderile, astfel de analize ar trebui efectuate conform unui calendar adecvat, de preferat după mai mulți de la termenul stipulat pentru transpunerea în legislația națională; reamintește însă că evaluările ex-post nu ar trebui să înlocuiască niciodată datoria Comisiei, în calitatea de gardian al tratatelor, de a monitoriza efectiv și în timp util aplicarea legislației Uniunii de către statele membre și de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura o bună aplicare a acesteia;

41.

subliniază că evaluarea ex-post și cea a rezultatelor politicilor este importantă pentru analiza punerii în aplicare și a eficienței legislației UE și politicilor UE din perspectiva rezultatelor preconizate de legiuitor;

42.

consideră că parlamentele naționale ar trebui implicate în evaluarea ex-post a legislației noi, deoarece în felul acesta ar avea de câștigat și rapoartele Comisiei și s-ar permite o analiză a diferitelor provocări naționale generate de legislațiile și reglementările individuale;

43.

ia act de faptul că, potrivit Comisiei, o treime din povara normativă și administrativă a legislației UE decurge din măsurile de transpunere luate de statele membre;

44.

recunoaște că, în cazul directivelor, statele membre dispun de prerogativa de a hotărî dacă să adopte, sau nu, la nivel național, standarde sociale și ambientale mai stricte decât standardele de protecție minimale convenite la nivelul UE și salută orice decizie de a proceda în acest fel; reafirmă că astfel de standarde nu pot fi privite ca o suprareglementare; invită însă autoritățile naționale competente să aibă în vedere consecințele posibile ale practicării așa-numitei suprareglementări, prin care legislației UE îi sunt adăugate poveri birocratice inutile, deoarece acestea ar putea conduce la concepții greșite cu privire la activitatea legislativă a UE ceea ce, la rândul său, ar putea favoriza euroscepticismul; le solicită statelor membre ca, pentru a veni în întâmpinarea utilizatorilor, să elimine normele administrative locale inutile din procesul de implementare a directivelor și regulamentelor;

45.

încurajează Comisia și statele membre să intensifice schimbul de bune practici în contextul implementării și aplicării directivelor UE; consideră că, în felul acesta, părțile interesate și autoritățile locale și regionale ar putea fi încurajate să participe la stabilirea dificultăților întâmpinate în ceea ce privește implementarea politicii UE la nivel local, regional și național;

46.

subliniază interesul pe care îl are Parlamentul European, în calitate de colegiuitor, în a înțelege impactul efectiv al legislației UE după punerea în aplicare; invită, prin urmare, Comisia să-i acorde Parlamentului acces total la orice evaluare în acest domeniu, inclusiv la datele sursă culese și la documentele pregătitoare;

47.

invită Comisia, în contextul problemelor serioase și persistente care se ridică în domeniul punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, inclusiv probleme de denaturare a concurenței, să revizuiască baza științifică a acestui regulament și cât de folositor și de realist este, și, dacă este cazul, să elimine conceptul profilurilor nutriționale; consideră că obiectivele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, cum ar fi asigurarea veridicității informațiilor privind alimentele și indicarea specifică a conținutului de grăsime, zahăr și sare, au fost atinse de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare;

48.

amintește Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, precum și Declarația politică comună din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind documentele explicative și invită Comisia să asigure accesul Parlamentului la aceste documente;

49.

ia act de faptul că, pentru prima oară, în programul ei de lucru pe 2015, Comisia nou aleasă procedează la o verificare a tuturor inițiativelor legislative pendinte, invocând principiul discontinuității politice;

50.

scoate în evidență faptul că, în hotărârea sau din 14 aprilie 2015 (9), Curtea de Justiție a afirmat că Comisia poate, în orice moment, pe durata adoptării unui act al Uniunii prin procedura legislativă ordinară, să retragă o propunere, atâta timp cât Consiliul nu a intrat în acțiune; îi solicită, în consecință, Comisiei ca, în cazul unei retrageri, pentru a păstra echilibrul interinstituțional, să consulte mai întâi Parlamentul, în special după prima lectură, și să țină seama după cum se cuvine de pozițiile acestuia; face trimitere, în acest context, în special la rezoluțiile Parlamentului din 15 ianuarie 2015;

51.

relevă, de asemenea că, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a preluat argumentele Consiliului, cu scopul ca Comisia, în cazul retragerii unei propuneri legislative, să fie obligată să respecte principiul atribuirii competențelor, principiul echilibrului instituțional și principiul cooperării loiale, stipulate la articolul 13 alineatul (2) din TUE, precum și principiul democrației consacrat la articolul 10 alineatele (1) și (2) din TUE;

52.

subliniază importanța evitării suprapunerii legislative;

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.