COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 9.8.2016

COM(2016) 499 final

RAPORT AL COMISIEI

privind recurgerea la agenți contractuali în 2014

CUPRINS

1.Introducere

2.Evoluția numărului de agenți contractuali în cadrul Comisiei începând din 2004

3.Distribuția agenților contractuali din cadrul Comisiei pe sexe și pe grupe de funcții

4.Distribuția agenților contractuali din cadrul Comisiei pe naționalitate

5.Distribuția agenților contractuali din cadrul Comisiei pe direcții generale

5.1.Distribuția pe sexe și pe DG-uri

5.2.1.Agenți contractuali 3a

5.2.2.Agenți contractuali auxiliari 3b

6.Distribuția agenților contractuali în celelalte instituții și în agenții

6.1.Distribuția agenților contractuali în celelalte instituții

6.1.1.Distribuția pe sexe și pe grupe de funcții în celelalte instituții

6.1.2.Distribuția pe naționalitate în celelalte instituții

6.2.Distribuția agenților contractuali în agenții

6.2.1.Distribuția pe sexe și pe grupe de funcții în agenții

6.2.2.Distribuția pe naționalitate în agenții

1.Introducere

Prezentul raport răspunde obligației statutare care rezultă din articolul 79 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”), care prevede: „Comisia prezintă un raport anual privind utilizarea agenților contractuali, în care se indică numărul agenților, nivelul și tipul de posturi, distribuția geografică și resursele bugetare corespunzătoare fiecărei grupe de funcții”. Raportul oferă o imagine detaliată privind agenții contractuali (denumiți în continuare „AC”) încadrați în muncă la data de 31 decembrie 2014.

Datele bugetare (transmise anual autorității bugetare împreună cu proiectul de buget – document de lucru, părțile II și III) includ AC încadrați în muncă la data prezentării proiectului de buget (inclusiv AC angajați în baza veniturilor alocate), și anume: situația la data de 1 aprilie a anului N-1 (N fiind anul pentru care a fost întocmit proiectul de buget), execuția bugetară pentru anul N-2 și solicitările de credite, însoțite de o estimare în echivalent normă întreagă pentru anul N. Astfel se explică diferențele care pot apărea între diversele surse de date în ceea ce privește numărul de AC.

Prezentul raport cuprinde date privind toate instituțiile europene [inclusiv Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), care a devenit operațional la data de 1.1.2011] și agențiile, în sensul articolului 1a din Statut. Datele referitoare la Comisie sunt mai detaliate și includ personalul finanțat din liniile operaționale și de cercetare, birourile administrative, delegațiile, reprezentanțele și Centrul Comun de Cercetare (JRC).

Articolul 80 din RAA stabilește o corespondență între fiecare grupă de funcții (denumită în continuare „GF”) și atribuțiile care pot fi exercitate de către un AC.

Categoria agenților contractuali a fost creată în 2004, cu ocazia reformei Statutului. De atunci, agenții contractuali și-au adus o contribuție utilă la activitatea instituțiilor, efectuând, cu costuri mai reduse, activități de sprijin administrativ și având competențe de care instituția nu dispunea întotdeauna.

Așa stau lucrurile în special în cazul atribuțiilor aferente GF I, care a înlocuit, începând cu anul 2004, categoria D de funcționari. Prin urmare, cu excepția Parlamentului, în urma eliminării acestei categorii nu a fost organizat niciun concurs pentru recrutarea de funcționari pentru atribuțiile de curier, de șofer și pentru celelalte atribuții specifice nivelului GF I.

2.Evoluția numărului de agenți contractuali în cadrul Comisiei începând din 2004

La sfârșitul anului 2014, numărul total de AC încadrați în muncă în ansamblul instituțiilor și agențiilor este pentru prima dată de ordinul a 11 100. Aproximativ 58 % din acești agenți sunt angajați în cadrul Comisiei, comparativ cu aproximativ 60 % în anul 2012. În contextul în care numărul AC din cadrul Comisiei a rămas relativ stabil până în 2013, înainte să crească în 2014, această scădere ușoară a numărului de AC angajați în cadrul Comisiei se explică prin creșterea numărului de AC în cadrul celorlalte instituții și în cadrul agențiilor.

Detaliile privind distribuția pe instituții și pe agenții sunt analizate în cele ce urmează în prezentul raport.

Evoluția numărului de AC în cadrul Comisiei începând din 2004 este următoarea 1 :

Tabelul nr. 1

Creșterea numărului de AC în cadrul Comisiei, număr care în 2014 este deja de aproximativ 6 400 de persoane, se explică prin dispariția treptată a agenților auxiliari (al căror număr era de aproape 3 000 în 2003), acestora luându-le locul AC auxiliari (reglementați prin articolul 3b din RAA), prin înlocuirea fostei categorii D de funcționari cu AC (reglementați prin articolul 3a din RAA), precum și prin conversia unor posturi de funcționari în credite de AC în birourile administrative. În plus, angajarea de agenți contractuali a continuat în vederea înlocuirii punctuale a personalului statutar, astfel cum se prevede la articolul 3b din RAA.

Numărul de AC a crescut anual până în 2009, în 2010 înregistrându-se o ușoară scădere. Această scădere se explică, în principal, prin faptul că se așteptau rezultatele noilor selecții CAST 2010.

În 2011, deși cifrele privind Comisia par să indice o stabilizare, este vorba de fapt despre rezultatul a două efecte contrare. Pe de o parte, crearea SEAE a dus la transferul la SEAE a 277 de agenți contractuali care făceau parte din personalul Comisiei (care la acea dată lucrau pentru Direcția Generală RELEX, la sediu și în delegații), însă, pe de altă parte, Comisia a angajat 275 de AC între 2010 și 2011. Dacă agenții respectivi nu ar fi fost transferați la SEAE, evoluția între 2010 și 2011 ar fi fost de + 4,6% și s-ar fi încadrat, prin urmare, în media evoluției constatate în 2008 și în 2009.

În 2012 și în 2013, numărul de AC a scăzut ușor (cu -1%, respectiv -2 %), principala explicație constituind-o contextul general de reducere a personalului și de așteptare a intrării în vigoare a noului Statut, în ianuarie 2014.

Lansarea de către Comisie în septembrie 2013 a unei cereri de exprimare a interesului pentru recrutarea de agenți contractuali reglementați prin articolul 3b a permis propunerea de noi candidați direcțiilor generale (denumite în continuare „DG”) 2 . Ținând seama de diferitele termene pentru selecție și pentru recrutare, impactul real al acestei cereri de exprimare a interesului este vizibil începând cu 2014.

În plus, intrarea în vigoare a noului Statut, la 1 ianuarie 2014, a permis extinderea duratei de angajare în muncă a AC reglementați prin articolul 3b până la șase ani. Mulți agenți contractuali care încheiaseră deja o perioadă de angajare în muncă de 3 ani și își continuau activitatea în cadrul Comisiei în calitate de interimari au putut fi, astfel, reangajați pentru o nouă perioadă contractuală, permițând Comisiei să beneficieze de agenți contractuali deja formați și operaționali imediat, diminuând totodată numărul interimarilor 3 .

3.Distribuția agenților contractuali din cadrul Comisiei pe sexe și pe grupe de funcții

Distribuția agenților contractuali pe grupe de funcții este prezentată în tabelul următor.

Distribuția bărbați/femei și pe grupe de funcții în 2014 4

Tabelul nr. 2

2014

La 31 decembrie 2014, în cadrul Comisiei lucrau 6 440 de AC. Grupa de funcții cea mai reprezentată rămâne GF II, în care în 2014 sunt încadrați aproape 40 % din agenții contractuali , ceea ce constituie o creștere față de anii precedenți. Acești agenți exercită atribuții de secretariat sau alte atribuții similare, dar și, de exemplu, atribuții în materie de puericultură. Urmează AC din cadrul GF IV și GF III.

Echilibrul între bărbați și femei este stabil, în ansamblu: femeile reprezentau 62,8 % din numărul total de AC în 2013, procentul acestora fiind de 63,4 % în 2014.

Se observă că, în cadrul GF IV, echilibrul între bărbați și femei este aproape atins în 2014. Din 2011, distribuția pe sexe în celelalte GF rămâne similară. În cadrul GF II, ponderea femeilor este net superioară celei a bărbaților (83,5 % în 2014), ca și în cadrul GF III, deși într-o măsură mai mică (59,8 % în 2014). În schimb, ponderea bărbaților este mai mare în cadrul GF I (63,5 % în 2014).

Această situație reflectă încă o distribuție „tradițională” a tipurilor de atribuții îndeplinite: sarcini de secretariat sau de puericultură în cazul GF II, în timp ce majoritatea agenților contractuali încadrați în cadrul GF I exercită atribuții de curier sau de șofer.

4.Distribuția agenților contractuali din cadrul Comisiei pe naționalitate

Naționalitățile statelor membre cele mai reprezentate în rândul AC sunt, în ordine descrescătoare, următoarele: belgiană, italiană, franceză, spaniolă și română, urmate de cea polonă și greacă. Această reprezentare este identică, începând din 2005, în cazul primelor patru naționalități enumerate. Regatul Unit, Germania, Polonia și Țările de Jos sunt relativ slab reprezentate în raport cu populația lor. În schimb, Belgia și Italia au un nivel ridicat de reprezentare în raport cu populația lor.

Trebuie remarcat faptul că, în urma aderării Croației la Uniunea Europeană la data de 1 iulie 2013, la data de 31 decembrie 2014 lucrau în cadrul Comisiei 59 de agenți contractuali croați.

Distribuția agenților contractuali din cadrul Comisiei pe naționalitate și pe sexe în 2014 5

Tabelul nr. 3

Distribuția pe naționalitate a AC în cadrul Comisiei este influențată de un ansamblu de factori corelați, în special de localizarea instituțiilor europene și de durata contractelor propuse.

Majoritatea contractelor au o durată determinată, iar candidații care își au reședința în localitatea în care își are sediul instituția care le oferă contractul sau în vecinătatea acestei localități tind să accepte mai ușor contractul respectiv. În schimb, unui candidat care are familie îi este uneori greu să-și părăsească țara de origine pentru a se stabili la sediul instituției pentru o perioadă relativ scurtă.

AC sunt de fapt recrutați de Comisie în baza articolului 3b din RAA, și anume pentru o perioadă inițială de un an, existând ulterior posibilitatea prelungirii acesteia cu doi ani. De la intrarea în vigoare a noului Statut în 2014, perioada maximă pentru care pot fi încheiate aceste contracte este acum de șase ani.

Acest factor al proximității geografice se reflectă și în componența listelor de candidați care trebuie utilizate de Comisie în vederea efectuării recrutărilor. Cu toate acestea, este important să se reamintească faptul că nu există o cotă privind naționalitatea: recrutările se fac pe baza profilului căutat, a competențelor și a cunoștințelor lingvistice ale candidaților.

Aceeași tendință privind locul de reședință reiese și din tabelul privind distribuția pe naționalități a AC în celelalte instituții și în agenții.

Distribuția AC pe sexe și pe grupe de funcții 6

Aceste tabele permit analizarea distribuției pe grupe de funcții, pe naționalitate și pe sexe. În 2014, ca în anii anteriori, în GF IV și GF II sunt încadrați în muncă resortisanți din toate statele membre. În schimb, în 2014, în GF III nu este încadrat în muncă niciun luxemburghez, iar în GF I niciun austriac.

Tabelul nr. 4

5.Distribuția agenților contractuali din cadrul Comisiei pe direcții generale

În secțiunea de mai jos, datele referitoare la AC au fost clasificate pe DG-uri. Se remarcă diferențe între DG-uri, care pot fi explicate în special prin misiunile care le sunt încredințate. De exemplu, DG DEVCO angajează în cea mai mare parte AC din GF IV, care au sarcini în domeniul ajutorului și cooperării internaționale sau care gestionează programe, atât în cadrul delegațiilor, cât și la sediu, în timp ce OIB angajează în majoritate asistenți administrativi sau puericultori și care intră în domeniul de aplicare al GF II.

În plus, creditele alocate politicii de înlocuire a personalului absent permit o menținere a continuității serviciului care nu ar fi la fel de satisfăcătoare fără aceste înlocuiri punctuale.

5.1.Distribuția pe sexe și pe DG-uri 7

Tabelul nr. 5

5.2.    Distribuția pe tip de contract 8

5.2.1.Agenți contractuali 3a

Tabelul nr. 6

5.2.2.Agenți contractuali auxiliari 3b

Tabelul nr. 7

6.Distribuția agenților contractuali în celelalte instituții și în agenții

Numărul total de AC în celelalte instituții și în agenții este de 4 624 în 2014, față de 4 179 în 2013. Este vorba de o creștere de 10,6 % între 2013 și 2014.

Tabelul nr. 8

Evoluția distribuției agenților contractuali
în celelalte instituții și în agenții începând cu 2010 9

* Crearea SEAE la 1 ianuarie 2011 și transferul a 313 de AC de la Comisie la SEAE la acea dată explică în mare parte creșterea semnificativă a numărului de AC între 2010 și 2011. Mai multe detalii sunt disponibile în raportul Comisiei către Consiliu privind recurgerea la agenți contractuali în 2011.

6.1.Distribuția agenților contractuali în celelalte instituții 10

Numărul de AC angajați în celelalte instituții a crescut cu 17,7 % între 2013 și 2014. Această creștere se explică în mare măsură prin creșterea numărului de AC angajați în cadrul Parlamentului între 2013 și 2014 (de la 874 de AC la 1 210 de AC), ceea ce reprezintă o creștere de 38,4 % pentru această instituție. Această creștere a numărului de AC angajați în muncă în cadrul Parlamentului European în 2014 se explică prin decizia de a internaliza securitatea și de a angaja AC din cadrul GF I pentru a asigura această misiune.

Tabelul nr. 9

Distribuția agenților contractuali în celelalte instituții în 2014

6.1.1.Distribuția pe sexe și pe grupe de funcții în celelalte instituții 11

Tabelul nr. 10

6.1.2.Distribuția pe naționalitate în celelalte instituții 12

Tabelul nr. 11

6.2.Distribuția agenților contractuali în agenții

Numărul de AC încadrați în muncă în agenții crește constant și în mod regulat. Astfel, numărul total de AC în cadrul agențiilor a crescut de la 1 933 în 2010 la 2 214 în 2011, la 2 408 în 2012, la 2 522 în 2013 și la 2 582 în 2014.

Pe baza clasamentului stabilit de DG BUDG, analiza informațiilor disponibile grupează agențiile în 3 categorii: agenții descentralizate, întreprinderi comune și Institutul European de Inovare și Tehnologie, precum și agenții executive.

Distribuția agenților contractuali în agenții 13

Tabelul nr. 12

45 % din AC sunt angajați în cadrul agențiilor executive, iar 48 % în cadrul agențiilor descentralizate. Restul (7 %) sunt angajați în întreprinderi comune și la Institutul European de Inovare și Tehnologie.

Creșterea numărului de agenți contractuali între 2010 și 2014 reflectă creșterea numărului de agenți și a atribuțiilor lor.

În 2014 au fost înființate și o serie de întreprinderi comune: 1) ECSEL (Componente și sisteme electronice pentru o poziție de lider a Europei), care preia activitățile întreprinderilor comune ARTEMIS și ENIAC, 2) BBI (întreprinderea comună pentru bioindustrii) și 3) S2R (Shift2Rail).

6.2.1.Distribuția pe sexe și pe grupe de funcții în agenții

Distribuția pe GF este relativ omogenă pentru cele 3 categorii de agenții și este stabilă din 2012.

Distribuția pe grupe de funcții în agenții în 2014 14

Tabelul nr. 13

.

 Tabelul nr. 14

6.2.2.Distribuția pe naționalitate în agenții

În ceea ce privește distribuția geografică, trebuie remarcat faptul că locația agenției are un rol preponderent în ceea ce privește naționalitatea AC.

Astfel, distribuția geografică în cadrul agențiilor executive care sunt situate în aceleași locații ca și Comisia reflectă aceleași tendințe ca în cazul Comisiei, naționalitățile cele mai reprezentate fiind cea belgiană, cea italiană, cea franceză și cea spaniolă.

De asemenea, localizarea celorlalte agenții și întreprinderi comune se reflectă în distribuția pe naționalități a AC angajați în cadrul acestora.

Distribuția pe naționalități în agenții în 2014 15

Tabelul nr. 15

Tabelul nr. 16

(1)  Sursă: HR Analytics Platform a Comisiei.

(2) În 2013, DG-urile exploatau cu dificultate bazele de date ale candidaților existenți și constatau o penurie în ceea ce privește anumite profiluri.

(3) În particular, numărul interimarilor a scăzut de la 415 la 1.7.2013 la 188 la 1.7.2014.

(4)  Sursă: HR Analytics Platform a Comisiei.

(5)  Sursă: HR Analytics Platform a Comisiei.

(6)  Sursă: HR Analytics Platform a Comisiei.

(7)  Sursă: HR Analytics Platform a Comisiei.

(8)  Sursă: HR Analytics Platform a Comisiei.

(9)  Sursa: Eurostat.

(10)  Sursa: Eurostat.

(11)  Sursa: Eurostat.

(12)  Sursa: Eurostat.

(13)  Sursa: Eurostat.

(14)  Sursa: Eurostat.

(15)  Sursa: Eurostat.