COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 27.5.2015

COM(2015) 286 final

2015/0125(NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

1.1.Agenda europeană privind migrația

Comisia Europeană a prezentat la 13 mai 2015 o agendă europeană cuprinzătoare privind migrația 1 , subliniind, pe de o parte, măsuri imediate care vor fi propuse de către Comisie pentru a răspunde la situația de criză din Mediterana și, pe de altă parte, inițiative pe termen mediu și lung care trebuie întreprinse pentru a furniza soluții structurale pentru o mai bună gestionare a migrației sub toate aspectele sale.

Ca parte a măsurilor imediate, Comisia a anunțat că, până la sfârșitul lunii mai, va propune un mecanism de declanșare a sistemului de intervenție în caz de urgență avut în vedere la articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Agenda recunoaște faptul că, în prezent, sistemele de azil ale statelor membre se confruntă cu o presiune fără precedent și că, odată cu numărul mare de sosiri, în special în statele membre din prima linie, capacitățile de primire și prelucrare ale acestora sunt deja solicitate la maxim. În cadrul agendei s-a anunțat că propunerea de aplicare a articolului 78 alineatul (3) va include un sistem temporar de distribuire temporară a persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, pentru a asigura participarea echitabilă și echilibrată a tuturor statelor membre la acest efort comun. În anexa la agendă a fost inclusă o cheie de repartizare, bazată pe criterii menționate în aceasta (PIB, dimensiunea populației, rata șomajului și numărul de solicitanți de azil și de refugiați relocați anterior).

Agenda a subliniat că acest răspuns rapid adoptat ca reacție la criza actuală din Mediterana trebuie să reprezinte și tiparul răspunsului UE la crizele viitoare, indiferent de partea frontierei externe comună care ar fi supusă unor presiuni, de la est la vest și de la nord la sud.

1.2.Aplicarea articolului 78 alineatul (3) din tratat în ceea ce privește Italia și Grecia

Ca parte a politicii comune privind azilul, articolul 78 alineatul (3) din tratat prevede un temei juridic specific pentru a face față situațiilor de urgență. Pe baza unei propuneri din partea Comisiei Europene, acesta permite Consiliului, după consultarea Parlamentului European, să adopte măsuri provizorii în beneficiul statului membru (statelor membre) care se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți din țări terțe în unul sau mai multe state membre. Măsurile provizorii prevăzute la articolul 78 alineatul (3) au un caracter excepțional. Acestea pot fi aplicate numai dacă este atins un anumit prag al urgenței și gravității problemelor create în sistemul de azil/sistemele de azil al/ale statului membru/statelor membre de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe.

Agenda europeană privind migrația, declarația recentă a Consiliului European 2 și rezoluția Parlamentului European 3 prezentată în urma recentelor tragedii care au avut loc în Mediterana converg toate în privința nevoilor specifice și urgente cu care se confruntă statele membre din prima linie, precum și în privința necesității de a consolida solidaritatea internă și de a propune măsuri concrete pentru a sprijini statele membre cele mai afectate.

Informațiile statistice referitoare la numărul de sosiri neregulamentare ale resortisanților unor țări terțe în statele membre în 2014 și 2015, inclusiv ale celor care par a avea în mod clar nevoie de protecție internațională confirmă faptul că, în prezent, două state membre din prima linie, și anume Italia și Grecia, se confruntă cu presiuni excepționale exercitate de migrație.

Conform datelor Frontex, rutele din centrul și estul Mării Mediterane au fost, într-adevăr, principalele căi de trecere neregulamentară a frontierei UE în 2014, reprezentând mai mult de 75 % din totalul trecerilor ilegale ale frontierei din UE. În 2014, numai în Italia s-au înregistrat peste 170 000 de cazuri de trecere neregulamentară a frontierei, ceea ce reprezintă o creștere de 277 % comparativ cu anul 2013. Grecia s-a confruntat la rândul său cu o creștere constantă, numărul migranților care au trecut neregulamentar frontiera acestei țări fiind de peste 50 000, ceea ce reprezintă o creștere de 153 % comparativ cu anul 2013. Statisticile pentru primele luni din 2015 confirmă această tendință clară în cazul Italiei. În plus, în primele patru luni ale anului 2015, Grecia s-a confruntat cu o creștere bruscă a numărului de cazuri de trecere neregulamentară a frontierei, ceea ce reprezintă peste 50 % din numărul total al cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei înregistrate în 2014 (aproape 28 000 în primele patru luni ale anului 2015, în comparație cu un număr total de aproape 55 000 în 2014). Din numărul total al migranților aflați în situație neregulamentară detectați în cele două zone menționate, un procentaj semnificativ îl reprezentau migranții proveniți din țări care, conform datelor furnizate de Eurostat, au o rată ridicată de recunoaștere a cererilor la nivelul UE (în 2014, migranții din Siria și Eritreea, țări cu o rată de recunoaștere a cererilor la nivelul UE de peste 75 %, au reprezentat peste 40 % din numărul migranților neregulamentari în Italia și peste 50 % în Grecia).

Conform datelor Eurostat, în Italia, în 2014, au solicitat protecție internațională 64 625 de persoane, comparativ cu 26 920 în 2013 (ceea ce reprezintă o creștere de 143 %). În Grecia s­a înregistrat o creștere mai mică a numărului de cereri de protecție internațională, acesta fiind de 9 430 (ceea ce reprezintă o creștere de 15 %).

Conform datelor Frontex, o altă rută importantă de migrație către Uniune a fost în 2014 cea a Balcanilor de Vest, care a fost utilizată de 43 357 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera (reprezentând 15 % din totalul la nivelul UE). Cu toate acestea, majoritatea migranților care utilizează ruta Balcanilor nu au nevoie, prima facie, de protecție internațională, 51 % din numărul total al acestora fiind resortisanți din Kosovo.

Amplasarea geografică a Italiei și Greciei, implicând existența în vecinătatea lor imediată a unor conflicte în curs de desfășurare, le face în viitorul apropiat mai vulnerabile decât alte state membre, preconizându-se că fluxuri de migranți fără precedent vor ajunge în continuare pe țărmurile acestor țări. Acești factori externi, constând în creșterea presiunii exercitate de migrație, se adaugă la deficiențele structurale existente în sistemele lor de azil, punând și mai mult sub semnul întrebării capacitatea acestora de a gestiona în mod adecvat această situație de presiune ridicată.

Niciunul dintre celelalte state membre nu pare să se afle în prezent în situații de urgență precum cea cu care se confruntă Italia și Grecia, prezentând vârfuri similare în ceea ce privește numărul de migranți sosiți în mod neregulamentar, o proporție ridicată dintre aceștia fiind persoane care au nevoie în mod clar de protecție internațională, asociată cu o vulnerabilitate gravă la nivelul sistemelor lor de azil.

Prin urmare, peisajul actual în materie de migrație din Italia și Grecia este unic în UE și presiunile la care este supusă capacitatea acestora de a procesa cererile de protecție internațională și de a le oferi persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională condițiile de primire și perspective de integrare adecvate, este nevoie ca toate celelalte state membre să își demonstreze solidaritatea.

Evoluția fluxurilor migratorii va continua să fie monitorizată îndeaproape de către Comisie cu privire la toate statele membre, inclusiv Malta, care, ca urmare a amplasării geografice similare cu Italia și Grecia, a gestionat situații de urgență similare în trecut. Prin urmare, în viitor pot fi activate măsuri similare în ceea ce privește acele state membre care ar putea să se confrunte cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe.

2.CONSULTAREA PĂRȚILOR INTERESATE

Această propunere este prezentată ca urmare a unei crize în materie de azil existentă în Italia și Grecia. Pentru a preveni deteriorarea în continuare a situației în materie de azil în aceste două țări și pentru a le oferi un sprijin eficace, Comisia a trebuit să reacționeze rapid și să prezinte în cel mai scurt timp propunerea sa, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din tratat, în vederea adoptării sale rapide de către Consiliu și a punerii în aplicare de către statele membre a unor măsuri provizorii în beneficiul Italiei și Greciei.

Instituțiile UE și actorii-cheie și-au exprimat deja opiniile de ansamblu cu privire la acest subiect. Prin declarația sa din 23 aprilie 2015, Consiliul European s-a angajat să ia în considerare opțiunile pentru organizarea unui transfer de urgență între toate statele membre pe bază de voluntariat. Prin rezoluția sa din 29 aprilie 2015, Parlamentul European a solicitat Consiliului să analizeze cu seriozitate posibilitatea de a recurge la articolul 78 alineatul (3) din tratat.

ICNUR 4 a solicitat UE să se angajeze în privința unor instrumente de solidaritate în cadrul UE, pentru a sprijini în special Grecia și Italia, inclusiv prin transferul în diferite țări din Europa al refugiaților sirieni care sunt salvați pe mare, pe baza unui sistem de distribuție echitabil. Sectorul ONG-urilor și-a exprimat de asemenea punctul de vedere privind chestiunea transferului persoanelor care au nevoie de protecție internațională 5 .

3.ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

3.1.Rezumatul acțiunii propuse

Obiectivul propunerii este de a institui măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale pentru Italia și Grecia, pentru a le permite acestora să facă față cu eficacitate actualului aflux semnificativ de resortisanți ai unor țări terțe pe teritoriul lor, care exercită presiuni asupra sistemelor lor de azil.

Măsurile prevăzute în prezenta decizie implică o derogare temporară de la criteriul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și de la etapele procedurale, inclusiv termenele-limită, prevăzute la articolele 21, 22 și 29 din respectivul regulament. Garanțiile juridice și procedurale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 604/2013, inclusiv dreptul la o cale de atac eficientă, rămân aplicabile în ceea ce privește solicitanții care intră sub incidența prezentei decizii.

În conformitate cu articolul 78 alineatul (3), măsurile care pot fi întreprinse în beneficiul unui stat membru trebuie să fie de natură provizorie. În același timp, pentru a se asigura că măsurile luate au un impact real în practică și ar ajuta realmente Italia și Grecia să facă față afluxului de migranți, durata acestor măsuri nu ar trebui să fie prea scurtă. Prin urmare, se propune ca măsurile provizorii prevăzute în această propunere să se aplice pentru o perioadă de 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Măsurile provizorii avute în vedere în prezenta propunere se referă, în primul rând, la transferul solicitanților de protecție internațională care par să aibă, prima facie, în mod clar nevoie de protecție internațională din Italia și Grecia către alte state membre.

Celelalte state membre, denumite în cadrul propunerii drept „state membre de transfer”, devin responsabile de examinarea cererii persoanei care urmează să fie transferată. Examinarea cererii va fi efectuată în conformitate cu normele prevăzute în Directiva 2011/95/UE și în Directiva 2005/85/CE, și, începând cu 20 iulie 2015, în Directiva 2013/32/UE, care va înlocui Directiva 2005/85/CE. Condițiile de primire se vor conforma normelor prevăzute în Directiva 2003/9/CE și, începând cu 20 iulie 2015, în Directiva 2013/33/UE, care va înlocui Directiva 2003/9/CE.

Propunerea stabilește o țintă numerică în privința solicitanților care să fie transferați din Italia și Grecia, și anume 24 000 și, respectiv, 16 000 de persoane, și include în anexele sale două chei de repartizare care definesc numărul de solicitanți care trebuie transferați din Italia și din Grecia către alte state membre. Această alocare între Italia și Grecia se bazează pe ponderea numărului total de treceri neregulamentare ale frontierei către Italia și Grecia de către persoane care au nevoie în mod clar de protecție internațională. Cheia de repartizare ia, de asemenea, în considerare creșterea bruscă a numărului de treceri ilegale ale frontierei către Grecia în perioada ianuarie-aprilie 2015 în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut. Se propune ca Italia și Grecia să nu fie luate în considerare în calitate de state membre de transfer. Totalul de 40 000 de solicitanți care ar trebui transferați din Italia și Grecia corespunde unui procentaj de aproximativ 40 % din numărul total al persoanelor care au nevoie în mod clar de protecție internațională care au intrat neregulamentar în aceste două țări în 2014. Prin urmare, măsura de transfer propusă prin prezenta decizie constituie o distribuire echitabilă a sarcinilor între Italia și Grecia, pe de o parte, și celelalte state membre, pe de alta.

Domeniul de aplicare al procedurii de transfer prevăzute în prezenta decizie este limitat în două privințe.

În primul rând, se propune ca prezenta decizie să se aplice numai în privința solicitanților care, prima facie, au în mod clar nevoie de protecție internațională. Prezenta propunere definește astfel de candidați ca fiind cei care aparțin unor naționalități pentru care rata medie de recunoaștere la nivelul UE, astfel cum a fost stabilită de Eurostat, este mai mare de 75 %.

În al doilea rând, se propune ca prezenta decizie să se aplice numai în ceea ce privește candidații pentru care Italia sau Grecia ar fi, în principiu, statul membru responsabil în conformitate cu criteriile de preluare definite în Regulamentul (UE) nr. 604/2013. În acest fel, se asigură că Regulamentul (UE) nr. 604/2013 rămâne aplicabil în ceea ce privește solicitanții aflați în Italia și Grecia, inclusiv cei cu o rată de recunoaștere mai mare de 75 %, pentru care unul dintre criteriile obiective prevăzute în respectivul regulament (de exemplu prezența membrilor de familie într-un alt stat membru) indică faptul că ar fi responsabil un alt stat membru. Prin urmare, acești candidați vor fi transferați către alte state membre în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 604/2013, și nu ca parte a măsurilor provizorii prevăzute în prezenta propunere. În același timp, Regulamentul (UE) nr. 604/2013 continuă să se aplice și în ceea ce privește persoanele care nu au fost transferate în cadrul sistemului actual și care pot fi retrimise în Italia de către celelalte state membre. În această ultimă privință, situația este diferită pentru Grecia, în cazul căreia statele membre au dispus suspendarea transferurilor Dublin către Grecia, în cadrul punerii în aplicare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza M.S.S./Belgia și Grecia, urmată de hotărârea N. S./Marea Britanie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au confirmat existența unor deficiențe sistemice la nivelul procedurii de azil și al condițiilor de primire a solicitanților de azil în Grecia.

Propunerea instituie o procedură simplă de transfer, pentru a se asigura un transfer rapid al persoanelor în cauză în statul membru de transfer. Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact în scopul punerii în aplicare a prezentei decizii și comunică celorlalte state membre și Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) coordonatele acestui punct de contact. Cu sprijinul EASO și, dacă este cazul, al ofițerilor de legătură din statele membre, Italia și Grecia identifică solicitanții care ar putea fi transferați. În acest sens, ar trebui să se acorde prioritate solicitanților vulnerabili. Italia și Grecia comunică apoi punctelor de contact din celelalte state membre și EASO numărul exact de solicitanți care ar putea fi transferați. Celelalte state membre trebuie să indice numărul de solicitanți care pot fi transferați imediat pe teritoriul lor, precum și orice alte informații relevante, cum ar fi cele referitoare la primirea familiilor sau la solicitanții vulnerabili. O decizie oficială privind transferul unui solicitant trebuie apoi să fie luată de Italia sau Grecia și notificată solicitantului. Propunerea precizează că solicitanții care trebuie amprentați în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 nu pot fi transferați dacă nu le-au fost prelevate amprentele. Propunerea precizează, de asemenea, că statele membre își mențin dreptul de a refuza transferul unui solicitant în cazul căruia este probabil să existe preocupări legate de securitatea națională sau ordinea publică. Propunerea prevede că toate etapele procedurale trebuie efectuate cât mai curând posibil și că, în orice caz, transferul solicitantului trebuie să aibă loc cel târziu în termen de o lună de la identificarea acestuia în calitate de solicitant care face obiectul procedurii de transfer. În fine, propunerea mai precizează că statele membre pot decide să trimită ofițeri de legătură în Italia și Grecia pentru a se ocupa de procedura de transfer.

Este evident că angajamentul deplin și o veritabilă cooperare din partea statelor membre, în cadrul sprijinului coordonat care urmează a fi furnizat de EASO, sunt esențiale pentru a asigura o punere în aplicare eficace a măsurilor provizorii preconizate.

Pe lângă transfer, propunerea prevede și alte măsuri de sprijin care urmează să fie furnizat Italiei și Greciei la fața locului. În particular, propunerea prevede o creștere a sprijinului oferit de alte state membre Italiei și Greciei sub coordonarea EASO și a altor agenții relevante. Obiectivul este de a sprijini Italia și Grecia, în special la verificarea migranților și în etapele inițiale ale prelucrării cererilor, precum și la punerea în aplicare a procedurii de transfer prevăzute de prezenta propunere (în special furnizarea de informații și asistență specifică pentru persoanele vizate și modalitățile practice de punere în aplicare a transferurilor).

Propunerea prevede, de asemenea, obligația ca Italia și Grecia să prezinte Comisiei o foaie de parcurs care să includă măsuri adecvate în materie de azil, primire inițială și returnare prin care să se consolideze capacitatea, calitatea și eficiența sistemelor lor în aceste domenii, precum și măsuri pentru a garanta o aplicare corectă a prezentei decizii. Propunerea prevede posibilitatea suspendării de către Comisie, în anumite circumstanțe, a aplicării prezentei decizii.

Propunerea include garanții și obligații specifice pentru solicitanții care fac obiectul transferului în alt stat membru. Propunerea prevede dreptul de a primi informații cu privire la procedura de transfer, la dreptul de a fi informat cu privire la decizia de transfer, care trebuie să precizeze exact statul membru de transfer, și la dreptul de a fi transferat în același stat membru ca și membrii familiei. Propunerea reamintește, de asemenea, obligația de a acorda prioritate interesului superior al copilului la stabilirea statului membru de transfer. Aceasta implică, printre altele, obligația ca Italia și Grecia să precizeze celorlalte state membre dacă solicitantul este un minor neînsoțit și, împreună cu statul membru care și-a manifestat interesul pentru transferul minorului respectiv, să se asigure că, înainte ca transferul să aibă loc, s-a efectuat o evaluare a interesului superior al minorului, în conformitate cu comentariul general nr. 14 (2013) al Comitetului ONU pentru drepturile copilului, care prevede ca interesul superior al copilului să fie considerat primordial 6 . Propunerea reamintește, de asemenea, consecințele deplasărilor secundare ale solicitanților sau ale beneficiarilor unei protecții internaționale care au făcut parte din mecanismul de transfer bazat pe dreptul UE aplicabil în prezent, și anume în cazul în care aceștia intră fără autorizare pe teritoriul altui stat membru decât statul membru responsabil (în acest caz, statul membru de transfer).

Propunerea reamintește posibilitatea, care derivă din articolul 78 alineatul (3) din tratat, ca Consiliul, pe baza unei propuneri din partea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, să adopte măsuri provizorii în beneficiul unui alt stat membru decât Italia sau Grecia care s-ar confrunta cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți din țări terțe. În plus, propunerea prevede că aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.

Propunerea precizează că măsurile de relocare prevăzute în prezenta decizie vor beneficia de sprijin financiar în cadrul Fondului pentru azil, migrație și integrare (AMIF), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014. În acest scop, statele membre de transfer vor primi o sumă forfetară de 6 000 EUR pentru fiecare solicitant de protecție internațională transferat din Italia și Grecia în temeiul prezentei decizii. Acest sprijin financiar va fi acordat prin aplicarea procedurilor prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014.

Propunerea prevede ca Italia și Grecia să prezinte la fiecare trei luni Consiliului și Comisiei un raport privind punerea în aplicare a prezentei decizii, care să includă foile de parcurs.

În fine, propunerea prevede faptul că prezenta decizie se aplică persoanelor care sosesc pe teritoriul Italiei și al Greciei începând cu data intrării în vigoare a deciziei. Decizia se va aplica și în cazul solicitanților care au sosit pe teritoriul statelor membre respective începând cu 15 aprilie 2015, dată în jurul căreia au avut loc evenimentele tragice care au determinat Consiliul European să decidă consolidarea solidarității și responsabilității interne, precum și să se angajeze în special să sporească ajutorul de urgență acordat statelor membre din prima linie.

3.2.Temeiul juridic

Temeiul juridic al propunerii de decizie a Consiliului îl constituie articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În conformitate cu dispozițiile Protocolului nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TFUE, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea de către Consiliu a măsurilor propuse care intră sub incidența părții a treia titlul V din TFUE. Regatul Unit și Irlanda pot notifica Consiliului, în termen de trei luni de la prezentarea unei propuneri sau a unei inițiative ori în orice moment după adoptarea acesteia, că doresc să participe la adoptarea și aplicarea măsurilor propuse.

În conformitate cu dispozițiile Protocolului nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea de către Consiliu a măsurilor propuse care intră sub incidența părții a treia titlul V din TFUE. Danemarca poate, în orice moment, în conformitate cu cerințele sale constituționale, să notifice celorlalte state membre intenția sa de a aplica pe deplin toate măsurile relevante adoptate în temeiul titlului V din TFUE.

Comunitatea Europeană a încheiat acorduri de asociere la „acquis-ul Dublin/Eurodac” (Regulamentul nr. 343/2003, care a fost înlocuit de Regulamentul nr. 604/2013, și Regulamentul nr. 2725/2000, care va fi înlocuit de Regulamentul nr. 603/2014) cu Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein. Această propunere de decizie nu constituie o dezvoltare a „acquis-ul Dublin/Eurodac” și, prin urmare, statele asociate nu au obligația de a notifica Comisia cu privire la acceptarea deciziei, în urma aprobării acesteia de către Consiliu. Cu toate acestea, statele asociate pot decide să participe, pe bază voluntară, la măsurile provizorii stabilite prin prezenta decizie.

3.3.Principiul subsidiarității

Titlul V din TFUE privind spațiul de libertate, securitate și justiție conferă Uniunii Europene anumite competențe în domeniile menționate. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, respectiv numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii Europene.

Situația de urgență creată de afluxul brusc de resortisanți ai țărilor terțe sosiți în Italia și Grecia, astfel cum a fost descrisă mai sus, exercită o presiune considerabilă asupra sistemelor de azil și asupra resurselor acestor țări. Ca o consecință a acestui fapt, și alte state membre pot fi afectate, date fiind mișcările secundare ale acestor persoane din Italia și Grecia către alte state. Este clar că acțiunile întreprinse la nivelul fiecărui stat membru nu pot răspunde în mod satisfăcător la toate provocările comune cu care se confruntă statele membre din regiune. Acțiunea UE în acest domeniu este, prin urmare, esențială.

3.4.Principiul proporționalității

Diferitele măsuri financiare și operaționale luate până în prezent de Comisia Europeană și de EASO pentru a sprijini sistemele de azil din Italia și Grecia nu s-au dovedit suficiente pentru a soluționa situația de criză actuală din aceste două state membre. Având în vedere caracterul urgent și gravitatea situației create de afluxul descris mai sus, decizia de a întreprinde, la nivelul UE, acțiuni suplimentare în ceea ce privește țările respective nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul de soluționare în mod eficace a situației. În special, propunerea prevede transferul, pe o perioadă de doi ani, din Italia și Grecia pe teritoriul altor state membre, a unui număr de 24 000 și, respectiv, 16 000 de solicitanți care au nevoie în mod clar de protecție internațională. Pe baza datelor statistice din 2014 și din primele patru luni ale anului 2015, raportat la numărul total al persoanelor care au trecut neregulamentar frontiera în Italia și Grecia, procentul de persoane care urmează să fie transferate reprezintă 12 % în cazul Italiei și 19 % în cazul Greciei.

Restul resortisanților țărilor terțe care au solicitat sau nu protecție internațională nu vor face obiectul mecanismului de transfer, urmând să rămână sub responsabilitatea Italiei și a Greciei sau a statului care a fost identificat ca fiind statul membru responsabil în temeiul Regulamentului (UE) nr. 604/2013. În același timp, sprijinul oferit Italiei și Greciei de statele membre pe teritoriul cărora vor fi transferate persoanele menționate este legat de prezentarea, de către Italia și Grecia, a unor foi de parcurs, și de monitorizarea, de către Comisie, a respectării acestora. Aceste foi de parcurs includ măsurile concrete care trebuie să fie luate de Italia și Grecia pentru a garanta faptul că, după încheierea punerii în aplicare a procedurii de transfer prevăzute în prezenta propunere, sistemele lor de azil și migrație vor fi mai bine pregătite pentru a face față situațiilor de presiune deosebită.

3.5.Impactul asupra drepturilor fundamentale

Ca urmare a instituirii unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei, drepturile fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), ale solicitanților care au nevoie în mod clar de protecție internațională vor fi protejate.

În special, prin asigurarea unui acces rapid al persoanelor în cauză la o procedură adecvată de acordare a protecției internaționale, prezenta decizie urmărește să asigure protecția dreptului de azil și respectarea principiului nereturnării, astfel cum se prevede la articolele 18 și 19 din cartă. În plus, prin asigurarea transferului persoanelor în cauză către un stat membru care este în măsură să le ofere condiții corespunzătoare de primire și perspective de integrare, prezenta decizie urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la demnitate și protecție împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente inumane sau degradante, astfel cum se prevede la articolele 1 și 4 din cartă. Prin prezenta decizie se urmărește, de asemenea, asigurarea protecției drepturilor copilului, în conformitate cu articolul 24 din cartă, și a dreptului la reîntregirea familiei, în conformitate cu articolul 7 din cartă.

3.6.Implicații bugetare

Această propunere generează costuri suplimentare pentru bugetul UE, suma totală a acestora fiind de 240 000 000 EUR.

2015/0125 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”), în special articolul 78 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)În conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din tratat, în cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză.

(2)În conformitate cu articolul 80 din tratat, politicile Uniunii în domeniul controalelor la frontieră, al azilului și al imigrației, precum și punerea lor în aplicare ar trebui să fie reglementate de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, iar actele Uniunii adoptate în acest domeniu trebuie să cuprindă măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.

(3)Recenta situație de criză din Marea Mediterană a determinat instituțiile Uniunii să recunoască imediat faptul că această regiune se confruntă cu fluxuri de migrație excepționale și să solicite luarea de măsuri concrete de solidaritate față de statele membre din prima linie. În special, în cadrul unei reuniuni comune a miniștrilor afacerilor externe și interne, care a avut loc la 20 aprilie 2015, Comisia Europeană a prezentat un plan de zece acțiuni imediate care să fie întreprinse ca răspuns la această criză, printre care se numără și angajamentul de a analiza opțiunile legate de instituirea unui mecanism de transfer de urgență.

(4)În concluziile sale din 23 aprilie 2015, Consiliul European a decis, printre altele, să consolideze solidaritatea și responsabilitatea, angajându-se, în special, să sporească ajutorul de urgență acordat statelor membre din prima linie, să analizeze opțiunile privind organizarea transferului de urgență între statele membre pe bază voluntară și să desfășoare echipe ale Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) în statele membre din prima linie, în vederea prelucrării în comun a cererilor de acordare de protecție internațională, inclusiv în vederea înregistrării și a prelevării de amprente digitale.

(5)În rezoluția sa din 29 aprilie 2015, Parlamentul European a reiterat necesitatea ca Uniunea să își întemeieze răspunsul la cele mai recente tragedii din Marea Mediterană pe acțiuni de solidaritate și de distribuire echitabilă a răspunderii și să își intensifice eforturile depuse în acest domeniu în beneficiul statelor membre care primesc cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de protecție internațională, în termeni absoluți sau în mod proporțional.

(6)Mai multe state membre s-au confruntat cu o creștere semnificativă a numărului total de migranți, inclusiv a numărului solicitanților de protecție internațională, care au sosit pe teritoriul lor în 2014, situație care s-a menținut, în unele dintre aceste state membre, în primele luni ale anului 2015. Pentru a face față acestei creșteri, câteva state membre au beneficiat de ajutor financiar de urgență din partea Comisiei Europene și de sprijin operațional din partea EASO.

(7)Dintre statele membre care se confruntă cu o situație de presiune deosebită și având în vedere recentele evenimente tragice survenite în Marea Mediterană, în special Italia și Grecia sunt nevoite să facă față unor fluxuri fără precedent de migranți, inclusiv de solicitanți de protecție internațională care au în mod clar nevoie de protecție internațională, care sosesc pe teritoriul lor, fapt care exercită o presiune semnificativă asupra sistemelor lor de migrație și de azil.

(8)Conform datelor Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex), rutele din centrul și estul Mării Mediterane au fost principalele zone de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune în 2014. În 2014, numai în Italia au sosit peste 170 000 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera, ceea ce reprezintă o creștere de 277 % comparativ cu anul 2013. Și Grecia s­a confruntat cu o creștere constantă, numărul migranților care au trecut neregulamentar frontiera acestei țări fiind de peste 50 000, ceea ce reprezintă o creștere de 153 % comparativ cu anul 2013. Statisticile pentru primele luni din 2015 confirmă această tendință clară în cazul Italiei. În plus, în primele patru luni ale anului 2015, Grecia s-a confruntat cu o creștere bruscă a numărului de cazuri de trecere neregulamentară a frontierei, ceea ce reprezintă peste 50 % din numărul total al cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei înregistrate în 2014 (aproape 28 000 în primele patru luni ale anului 2015, în comparație cu un număr total de aproape 55 000 în 2014). Din numărul total al migranților aflați în situație neregulamentară detectați în cele două zone menționate, un procent semnificativ îl reprezentau migranții proveniți din țări care, conform datelor furnizate de Eurostat, au o rată ridicată de recunoaștere a cererilor, la nivelul Uniunii (în 2014, migranții din Siria și Eritreea, țări cu o rată de recunoaștere a cererilor de peste 75 % la nivelul Uniunii, , au reprezentat mai mult de 40 % din numărul total al migranților aflați în situație de ședere neregulamentară în Italia, iar în Grecia procentul acestora a fost de peste 50 %). Conform datelor Eurostat, în 2014 , numărul resortisanților sirieni din Grecia aflați în situație de ședere neregulamentară a fost de 30 505, comparativ cu 8 220 în 2013.

(9)Conform datelor Eurostat, în Italia 64 625 de persoane au solicitat protecție internațională în 2014, comparativ cu 26 920 în 2013 (ceea ce reprezintă o creștere de 143 %). În Grecia s-a înregistrat o creștere mai mică a numărului de cereri, numărul solicitanților fiind de 9 430 (ceea ce reprezintă o creștere de 15 %).

(10)Conform datelor Frontex, o altă rută importantă de imigrare în Uniune în 2014 a fost cea a Balcanilor de Vest, rută utilizată de 43 357 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera. Cu toate acestea, majoritatea migranților care utilizează ruta Balcanilor nu au nevoie, prima facie, de protecție internațională, 51 % din numărul total al migranților care intră pe această rută în Uniune fiind resortisanți din Kosovo.

(11)Până în prezent, în cadrul politicii în materie de migrație și azil au fost întreprinse numeroase acțiuni în sprijinul Italiei și al Greciei, inclusiv prin acordarea de asistență de urgență substanțială și de sprijin operațional din partea EASO. Italia și Grecia s-au situat pe locul al doilea și, respectiv, al treilea, în clasamentul celor mai mari beneficiari de fonduri acordate în perioada 2007-2013 în cadrul programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii” (SOLID) și au primit, în plus, importante fonduri de urgență. Italia și Grecia vor continua să fie principalii beneficiari ai Fondului pentru azil, migrație și integrare (AMIF) în perioada 2014­2020.

(12)Având în vedere instabilitatea și conflictele persistente din imediata vecinătate a Italiei și Greciei, este foarte probabil ca sistemele de migrație și azil ale acestor țări să continue să se confrunte cu o presiune semnificativă, tot mai mare, în contextul în care este posibil ca un număr considerabil de migranți să aibă nevoie de protecție internațională. Acest lucru demonstrează necesitatea acută de a da dovadă de solidaritate față de Italia și Grecia și de a completa acțiunile de sprijin întreprinse până în prezent în favoarea acestora cu măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale.

(13)În același timp, Italia și Grecia ar trebui să ofere soluții structurale pentru a aborda deficiențele legate de funcționarea sistemelor lor de azil și migrație. Măsurile prevăzute în prezenta decizie ar trebui fie coroborate cu instituirea, de către Italia și Grecia, a unui cadru strategic solid pentru a răspunde situației de criză și a intensifica procesul de reformă în curs în domeniile menționate. În această privință, atât Italia, cât și Grecia,ar trebui să prezinte Comisiei, în termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei decizii, o foaie de parcurs care să includă măsuri adecvate în materie de azil, primire inițială și returnare, prin care să se consolideze capacitatea, calitatea și eficiența sistemelor lor în aceste domenii, precum și măsuri prin care să se asigure punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei decizii, pentru a fi în măsură ca, după expirarea perioadei de valabilitate a prezentei decizii, să facă față mai bine unei posibile creșteri a afluxului de migranți pe teritoriile lor.

(14)Comisiei ar trebui să i se confere competența de a suspenda, după caz, aplicarea prezentei decizii, pe o perioadă limitată de timp, în cazul în care Italia sau Grecia nu își respectă angajamentele în această privință.

(15)În cazul în care un alt stat membru decât Italia sau Grecia se confruntă cu o situație de urgență similară, caracterizată printr-un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.

(16)În conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din tratat, măsurile prevăzute în beneficiul Italiei și al Greciei ar trebui să aibă un caracter provizoriu. O perioadă de 24 luni este rezonabilă pentru a garanta că măsurile prevăzute în prezenta decizie au un impact real în ceea ce privește sprijinirea Italiei și a Greciei pentru a face față fluxurilor migratorii semnificative pe teritoriile lor.

(17)Măsurile prevăzute în prezenta decizie implică o derogare temporară de la criteriul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 7 și de la etapele procedurale, inclusiv termenele-limită, prevăzute la articolele 21, 22 și 29 din respectivul regulament.

(18)Pentru a decide care solicitanți și câți anume urmează să fie transferați din Italia și Grecia, a fost necesar să se aleagă criteriile care să fie aplicate. Se are în vedere instituirea unui sistem clar și operațional, bazat pe un prag al ratei medii la nivelul Uniunii a deciziilor de acordare a protecției internaționale în cadrul procedurilor în primă instanță, raportată la numărul total, la nivelul Uniunii, al deciziilor adoptate în primă instanță privind cererile de azil prin care se solicită protecție internațională, utilizându-se cele mai recente date statistice disponibile, furnizate de Eurostat. Pe de o parte, instituirea acestui prag ar trebui să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că toți solicitanții care este cel mai probabil să aibă nevoie de protecție internațională vor fi în măsură să își exercite pe deplin și rapid dreptul la protecție în statul membru de transfer. Pe de altă parte, acesta ar împiedica, în cea mai mare măsură posibilă, situațiile în care solicitanții cu privire la care există probabilitatea să primească un răspuns negativ la cererea introdusă ar fi transferați către un alt stat membru, prelungind, astfel, în mod nejustificat, șederea acestora în Uniune. Pe baza datelor Eurostat privind hotărârile pronunțate în primă instanță, în 2014, în prezenta decizie ar trebui să se utilizeze un prag de 75 %, care corespunde deciziilor din anul respectiv privind cererile introduse de resortisanții sirieni și eritreeni.

(19)Măsurile provizorii vizează reducerea presiunii considerabile exercitate asupra Italiei și a Greciei de fluxurile de solicitanți de azil, în special prin transferul unui număr mare de solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională care au ajuns pe teritoriul Italiei și al Greciei după data de la care prezenta decizie devine aplicabilă. Pe baza numărului total de resortisanți ai țărilor terțe care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014 și a numărului persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, ar trebui să fie transferați în total din Grecia și Italia 40 000 de solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională. Această cifră reprezintă aproximativ 40 % din totalul resortisanților țărilor terțe având în mod clar nevoie de protecție internațională care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014. Astfel, măsura de transfer propusă în prezenta decizie reprezintă o repartizare echitabilă a poverii între Italia și Grecia, pe de o parte, și celelalte state membre, pe de altă parte. Pe baza cifrelor totale disponibile pentru 2014 și pentru primele patru luni din 2015, care permit o comparație între Italia și Grecia, 60 % din acești solicitanți ar trebui transferați din Italia, iar 40 % din Grecia.

(20)În conformitate cu anexa la Comunicarea Comisiei referitoare la Agenda europeană privind migrația 8 , cheia de repartizare propusă ar trebui să se bazeze pe a) dimensiunea populației (o pondere de 40 %); b) PIB-ul total (o pondere de 40 %); c) numărul mediu al cererilor de azil spontane și numărul de refugiați relocați raportat la 1 milion de locuitori în perioada 2010-2014 (o pondere de 10 %) și d) rata șomajului (o pondere de 10 %). Cheile de repartizare stabilite în anexele I și II la prezenta decizie reflectă faptul că statele membre din care va avea loc transferul nu ar trebui să fie luate în considerare în calitate de state membre de transfer.

(21)Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 9 , oferă finanțare pentru operațiunile de repartizare a poverii care sunt convenite între statele membre și este deschis noilor evoluții ale politicii în acest domeniu. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea ca statele membre să realizeze acțiuni legate de transferul solicitanților de protecție internațională în cadrul programelor lor naționale, iar articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea alocării unei sume forfetare de 6 000 EUR pentru fiecare beneficiar de protecție internațională transferat din alt stat membru.

(22)În scopul de a aplica principiul solidarității și al unei repartizări echitabile a responsabilităților și ținând seama de faptul că prezenta decizie constituie o nouă etapă a politicii în acest domeniu, este oportun să se asigure că statele membre care primesc solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională, transferați din Italia și Grecia în temeiul prezentei decizii, primesc o sumă forfetară pentru fiecare persoană transferată, care este aceeași cu suma forfetară prevăzută la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 și se acordă în conformitate cu aceleași proceduri. Pentru aceasta este necesară o derogare limitată, temporară de la articolul 18 din Regulamentul 516/2014, întrucât suma forfetară ar trebui să fie plătită pentru solicitanții transferați, și nu pentru beneficiarii de protecție internațională. O astfel de extindere temporară a domeniului de aplicare în ceea ce privește beneficiarii potențiali ai sumei forfetare este considerată o parte integrantă a mecanismului de urgență instituit prin prezenta decizie.

(23)Este necesar să se asigure instituirea unei proceduri rapide de transfer și ca punerea în aplicare a măsurilor provizorii să fie însoțită de o cooperare administrativă strânsă între statele membre, precum și de sprijin operațional din partea EASO.

(24)În cadrul întregii proceduri de transfer, până la transferul efectiv al solicitantului, ar trebui să se țină seama de considerentele de securitate națională și ordine publică.

(25)Atunci când se decide care solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională ar trebui transferați din Italia și Grecia, ar trebui să se acorde prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolului 22 din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului 10 . În această privință, necesitățile speciale ale solicitanților, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, ar trebui să reprezinte criteriul principal. Interesul copilului ar trebui să fie întotdeauna considerat primordial.

(26)În plus, pentru a decide care stat membru ar trebui să fie statul membru de transfer, ar trebui să se țină cont de calificările specifice ale solicitanților respectivi care ar putea facilita integrarea acestora în statul membru de transfer, cum ar fi competențele lor lingvistice. În cazul solicitanților deosebit de vulnerabili, ar trebui să se aibă în vedere capacitatea statului membru de transfer de a le oferi o asistență adecvată.

(27)Numirea de către statele membre a unor ofițeri de legătură în Italia și în Grecia ar trebui să faciliteze punerea în aplicare eficace a procedurii de transfer, inclusiv identificarea adecvată a solicitanților care să fie transferați, ținând seama în special de vulnerabilitatea și de calificările acestora.

(28)Garanțiile juridice și procedurale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 604/2013 sunt în continuare aplicabile în ceea ce privește solicitanții care fac obiectul prezentei decizii. În plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu procedura de transfer prevăzută de prezenta decizie, iar decizia de transfer ar trebui să le fie notificată. Având în vedere că, în temeiul dreptului UE, solicitanții nu au dreptul de a alege statul membru care să fie responsabil de cererea lor de azil, aceștia ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac eficientă împotriva deciziei de transfer, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013, exclusiv în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor lor fundamentale.

(29)Înainte și după sosirea în statul membru de transfer, solicitanții ar trebui să beneficieze de drepturile și garanțiile prevăzute de Directiva 2003/9/CE a Consiliului 11 și de Directiva 2005/85/CE a Consiliului 12 , precum și, începând cu 20 iulie 2015, de Directiva 2013/33/UE și Directiva 2013/32/UE 13 ale Parlamentului European și Consiliului, inclusiv în ceea ce privește necesitățile speciale procedurale și de primire ale acestora. În plus, Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului 14 și, începând cu 20 iulie 2015, Regulamentul (UE) nr. 603/2013 15 , sunt în continuare aplicabile în ceea ce privește solicitanții care fac obiectul prezentei decizii.

(30)Ar trebui luate măsuri pentru a se evita circulația secundară a persoanelor transferate, din statul membru de transfer către alte state membre. În special, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu consecințele unei deplasări ulterioare în alt stat membru și cu faptul că, dacă statul membru de transfer le acordă protecție internațională, în principiu vor avea drepturile aferente protecției internaționale doar în statul membru respectiv.

(31)Deoarece obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(32)Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de cartă.

(33)[În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, statele membre respective și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.]

SAU

(34)[În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, statele membre respective nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.]

SAU

(35)[În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(36)În conformitate cu articolul 3 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Irlanda și-a notificat (, prin scrisoarea din...,) dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.]

SAU

(37)[În conformitate cu articolul 3 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și-a notificat (, prin scrisoarea din...,) dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.

(38)În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.]

(39)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(40)Având în vedere caracterul urgent al situației, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1
Obiect

Prezenta decizie instituie măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și a Greciei, pentru a permite acestora să facă față situației de urgență caracterizate de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe pe teritoriul lor.

Articolul 2
Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

(a) „cerere de protecție internațională” înseamnă o cerere de protecție internațională astfel cum este definită la articolul 2 litera (h) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului 16 ;

(b) „solicitant” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;

(c) „protecție internațională” înseamnă statutul de refugiat și statutul de protecție subsidiară, astfel cum sunt definite la articolul 2 literele (e) și (g) din Directiva 2011/95/UE;

(d) „membri de familie” înseamnă membrii de familie definiți la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului;

(e) „transfer” înseamnă transferul unui solicitant de pe teritoriul statului membru pe care criteriile prevăzute în capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 îl indică drept responsabil de examinarea cererii de protecție internațională a acestuia către teritoriul statului membru de transfer;

(f) „stat membru de transfer” înseamnă statul membru care devine responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 604/2013, a unui solicitant în urma transferului său pe teritoriul acestui stat membru.

Articolul 3
Domeniu de aplicare

1. Transferul are loc numai în ceea ce privește solicitanții ale căror cereri de protecție internațională trebuie să fie, în principiu, examinate de către Italia și Grecia în temeiul criteriilor de determinare a statului membru responsabil prevăzute în capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 604/2013.

2. Transferul în temeiul prezentei decizii se efectuează numai în ceea ce îi privește pe solicitanții care aparțin unor naționalități pentru care, în conformitate cu cele mai recente date privind cifrele medii la nivelul întregii UE publicate de Eurostat, procentajul deciziilor de acordare a protecției internaționale din totalul deciziilor în primă instanță cu privire la cererile de protecție internațională, astfel cum sunt prevăzute în capitolul III din Directiva 2013/32/UE, este de cel puțin 75 %. În cazul apatrizilor, se ia în considerare țara reședinței obișnuite anterioare.

Articolul 4
Cheie de repartizare

1. 24 000 de solicitanți se transferă din Italia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei I.

2. 16 000 de solicitanți se transferă din Grecia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei II.

Articolul 5
Procedura de transfer

1. În scopul cooperării administrative necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, fiecare stat membru desemnează un punct de contact național, a cărui adresă o comunică celorlalte state membre și EASO. Statele membre, în colaborare cu EASO, adoptă toate măsurile corespunzătoare pentru a institui o cooperare directă și un schimb de informații între autoritățile competente.

2. La intervale regulate în cursul perioadei de aplicare a prezentei decizii, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO și, după caz, a ofițerilor de legătură ai statelor membre menționați la alineatul (8), identifică solicitanții individuali care să fie transferați în alte state membre și comunică punctelor de contact ale statelor membre respective și EASO numărul de solicitanți care pot fi transferați. În ceea ce privește transferul, se acordă prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolului 22 din Directiva 2013/33/UE.

3. Cât mai curând posibil după primirea informațiilor menționate la alineatul (2), statele membre indică numărul de solicitanți care pot fi transferați imediat pe teritoriul lor și orice alte informații relevante, respectându-se cifrele care figurează în anexa I și, respectiv, în anexa II.

4. Pe baza informațiilor primite în temeiul alineatului (3), Italia și Grecia iau o decizie, cât mai curând posibil, de transfer al fiecăruia dintre solicitanții identificați către un anumit stat membru de transfer și transmit solicitantului o notificare în acest sens în conformitate cu articolul 6 alineatul (4).

5. Solicitanții cărora trebuie să li se ia amprentele digitale în temeiul obligațiilor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 pot fi transferați numai dacă li s-au luat amprentele.

6. Transferul solicitantului pe teritoriul statului membru de transfer are loc cât mai curând posibil de la data notificării deciziei de transfer menționate la articolul 6 alineatul (4).

7. Statele membre își rezervă dreptul de a refuza transferul unui solicitant în cazul căruia este probabil să existe probleme legate de securitatea națională sau de ordinea publică.

8. Pentru punerea în aplicare a tuturor aspectelor procedurii de transfer descrise la prezentul articol, statele membre pot decide să trimită ofițeri de legătură în Italia și în Grecia.

9. Procedura de transfer prevăzută la prezentul articol nu durează mai mult de o lună de la momentul identificării candidaților care urmează a fi transferați în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol.

Articolul 6
Drepturile și obligațiile solicitanților de protecție internațională care fac obiectul prezentei decizii

1. Atunci când pun în aplicare prezenta decizie, statele membre acordă o importanță primordială interesului copilului.

2. Statele membre se asigură că membrii de familie care intră sub incidența prezentei decizii sunt transferați pe teritoriul aceluiași stat membru.

3. Înainte de a lua decizia privind transferul unui solicitant, Italia și Grecia informează solicitantul, într-o limbă pe care acesta o cunoaște sau pe care se presupune în mod rezonabil că o cunoaște, în legătură cu procedura de transfer prevăzută de prezenta decizie.

4. După luarea deciziei de a transfera un solicitant și înainte de transferul efectiv, Italia și Grecia notifică în scris persoanei în cauză decizia privind transferul. Decizia respectivă indică statul membru de transfer.

5. Dacă un solicitant sau un beneficiar de protecție internațională intră pe teritoriul unui alt stat membru decât statul membru de transfer fără să îndeplinească condițiile de ședere în acel alt stat membru, acestuia i se cere să se întoarcă imediat și este reprimit de statul membru de transfer, conform normelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și, respectiv, de Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului 17 .

Articolul 7
Sprijin operațional pentru Italia și Grecia

Statele membre își intensifică sprijinul acordat Italiei și Greciei în domeniul protecției internaționale, prin intermediul activităților relevante coordonate de EASO și de alte agenții competente, în special prin punerea la dispoziție, atunci când este necesar, a unor experți naționali pentru următoarele activități de sprijin:

(a) verificarea resortisanților țărilor terțe care sosesc în Italia și în Grecia, inclusiv identificarea lor clară, prelevarea amprentelor și înregistrarea cererilor de protecție internațională;

(b) prelucrarea inițială a cererilor;

(c) furnizarea informațiilor și a asistenței specifice de care pot avea nevoie solicitanții sau solicitanții potențiali care ar putea face obiectul transferului în temeiul prezentei decizii;

(d) efectuarea transferului solicitanților în statul membru de transfer.

Articolul 8
Măsuri complementare care trebuie luate de Italia și de Grecia

1. Atât Italia, cât și Grecia prezintă Comisiei, în termen de o lună de la intrarea în vigoare a prezentei decizii, o foaie de parcurs care să includă măsuri adecvate în materie de azil, primire inițială și returnare, prin care să se consolideze capacitatea, calitatea și eficiența sistemelor lor din aceste domenii, precum și măsuri de asigurare a punerii în aplicare adecvate a prezentei decizii. Italia și Grecia pun pe deplin în aplicare foaia de parcurs respectivă.

2. În cazul în care Italia sau Grecia nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1), Comisia poate decide să suspende prezenta decizie în ceea ce privește statul membru respectiv pentru o perioadă de până la trei luni. Comisia poate decide să prelungească această suspendare o dată, pentru o perioadă suplimentară de până la trei luni.

Articolul 9
Situații de urgență în statele membre de transfer

În cazul în care un stat membru de transfer se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.

Articolul 10
Sprijin financiar

Statul membru de transfer primește o sumă forfetară de 6 000 EUR pentru fiecare solicitant de protecție internațională transferat în temeiul prezentei decizii. Acest sprijin financiar este acordat prin aplicarea procedurilor prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014.

Articolul 11
Informare

O dată la trei luni, Italia și Grecia informează Consiliul și Comisia cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv cu privire la foile de parcurs menționate la articolul 8.

Articolul 12
Intrarea în vigoare

1. Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2. Prezenta decizie se aplică până la [24 de luni de la intrarea în vigoare].

3. Prezenta decizie se aplică persoanelor care intră pe teritoriul Italiei și al Greciei începând cu [JO: a se înlocui cu data exactă a intrării în vigoare] și până la [JO: a se înlocui cu data exactă a intrării în vigoare plus 24 de luni], precum și solicitanților care au ajuns pe teritoriul respectivelor state membre începând cu 15 aprilie 2015.

Adoptată la Bruxelles,

(1) COM(2015) 240 final, 13.5.2015.

(2) Declarația emisă în urma reuniunii speciale a Consiliului European (23 aprilie 2015), EUCO 18/15.

(3) P8_TA(2015)0176, 29 aprilie 2015.

(4) Propunerile ICNUR de gestionare a actualelor și viitoarelor sosiri de solicitanți de azil, refugiați și migranți pe mare în Europa, martie 2015, disponibile la următoarea adresă: http://www.refworld.org/docid/55016ba14.html .

(5) A se vedea, de exemplu, Planul în zece puncte al ECRE pentru a preveni pierderea de vieți omenești pe mare (Ten point pan to prevent deaths at sea), 23 aprilie 2015, disponibil la adresa: www.ecre.org . 

(6) http://www2.ohchr.org/English/bodies/crc/docs/GC/CRC_C_GC_14_ENG.pdf.

(7) Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).

(8) COM(2015) 240 final.

(9) Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).

(10) Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).

(11) Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (JO L 31, 6.2.2003, p. 18).

(12) Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (JO L 326, 13.12.2005, p. 13).

(13) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).

(14) Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin (JO L 316, 15.12.2000, p. 1).

(15) Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și ale Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 180, 29.6.2013, p. 1).

(16) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).

(17) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 27.5.2015

COM(2015) 286 final

ANEXE

care însoțesc

Propunerea de DECIZIE A CONSILIULUI

de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei

ANEXE

care însoțesc

Propunerea de DECIZIE A CONSILIULUI

de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei

ANEXA I

Cheia de repartizare pentru Italia

Cheia are la bază următoarele criterii 1   2 :

a) dimensiunea populației (cifre din 2014, pondere de 40 %). Acest criteriu reflectă capacitatea unui stat membru de a absorbi un anumit număr de refugiați;

b) PIB total (cifre din 2013, pondere de 40 %). Acest criteriu reflectă avuția unei țări, în termeni absoluți, și este un indiciu al capacității unei economii de a absorbi și a integra refugiați;

c) numărul mediu al cererilor de azil spontane și numărul de refugiați relocați raportat la 1 milion de locuitori în perioada 2010-2014 (pondere de 10 %). Acest criteriu reflectă eforturile depuse de statele membre în ultimii ani;

d) rata șomajului (cifre din 2014, pondere de 10 %). Acest criteriu reflectă capacitatea de a integra refugiați.

ANEXA II

Cheia de repartizare pentru Grecia

Cheia are la bază următoarele criterii 3   4 :

a) dimensiunea populației (cifre din 2014, pondere de 40 %). Acest criteriu reflectă capacitatea unui stat membru de a absorbi un anumit număr de refugiați;

b) PIB total (cifre din 2013, pondere de 40 %). Acest criteriu reflectă avuția unei țări, în termeni absoluți, și este un indiciu al capacității unei economii de a absorbi și a integra refugiați;

c) numărul mediu al cererilor de azil spontane și numărul de refugiați relocați raportat la 1 milion de locuitori în perioada 2010-2014 (pondere de 10 %). Acest criteriu reflectă eforturile depuse de statele membre în ultimii ani;

d) rata șomajului (cifre din 2014, pondere de 10 %). Acest criteriu reflectă capacitatea de a integra refugiați.

ANEXA III

Fișa financiară legislativă

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

1.4.Obiectiv(e)

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.6.Durata și impactul financiar

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

2.MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor 

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

3.2.5.Contribuția terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB 5  

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă 

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 6  

☑ Propunerea/inițiativa se referă la prelungirea unei acțiuni existente 

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă 

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/ grupurilor vizate.

1.4.4.Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerință (cerințe) de îndeplinit pe termen scurt sau lung

1.5.2.Valoarea adăugată a implicării UE

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

1.5.4.Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

1.6.Durata și impactul financiar

☑Propunere/inițiativă pe durată determinată

–◻    Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–☑    (Impact financiar din 2015 până în 2017

◻ Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

–punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

–urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 

◻ Gestiune directă asigurată de către Comisie

–◻ prin intermediul serviciilor sale, inclusiv al personalului din delegațiile Uniunii;

–◻    prin intermediul agențiilor executive;

☑ Gestiune partajată cu statele membre

◻ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului european de investiții;

–◻ organismelor menționate la articolele 208 și 209 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

–◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.2.1.Riscul (riscurile) identificat(e).

2.2.2.Informații privind sistemul de control intern instituit

2.2.3.Estimarea costurilor și a beneficiilor controalelor și evaluarea nivelului estimat al riscului de eroare

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Noile linii bugetare solicitate: N/A

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu trei zecimale)

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici:

milioane EUR (cu trei zecimale)

milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.Sinteză

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Creditele necesare pentru resurse umane și alte cheltuieli cu caracter administrativ vor fi acoperite de credite ale DG-ului în cauză alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

3.2.3.2.Necesarul de resurse umane estimat

–◻    Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–☑    Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

–☑    Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

–◻    Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

–◻    Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual.

3.2.5.Contribuția terților

–☑ Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților.

–Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

–☑    Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻    Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

asupra resurselor proprii

asupra diverselor venituri

milioane EUR (cu trei zecimale)

Pentru diversele venituri alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul al impactului asupra veniturilor.

(1) Calculele se bazează pe date statistice furnizate de Eurostat (care a fost consultat la 8 aprilie 2015).

(2) Procentajele au fost calculate cu cinci zecimale și rotunjite în sus sau în jos la două zecimale în vederea prezentării în tabel; alocarea persoanelor s-a efectuat pe baza cifrelor cu cinci zecimale, nerotunjite.

(3) Calculele se bazează pe date statistice furnizate de Eurostat (care a fost consultat la 8 aprilie 2015).

(4) Procentajele au fost calculate cu cinci zecimale și rotunjite în sus sau în jos la două zecimale în vederea prezentării în tabel; alocarea persoanelor s-a efectuat pe baza cifrelor cu cinci zecimale, nerotunjite.

(5) ABM (activity based management): gestiune pe activități; ABB (activity-based budgeting): întocmirea bugetului pe activități.

(6) Astfel cum sunt menționate la articolul 54 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(7) Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(8) AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(9) Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

(10) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(11) Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex. numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

(12) Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”

(13) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(14) AC = agent contractual; AL = agent local; END= expert național detașat; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară; JED = expert tânăr în delegații.

(15) Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(16) În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea unei cote de 25 % pentru costuri de colectare.