1.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 240/6

1.

salută acțiunile CE de sprijinire a băncilor de promovare, precum și crearea platformelor de investiții, acestea constituind un element important al planului de investiții pentru Europa. Totodată, regretă că, în ciuda faptului că definiția oficială a băncilor naționale de promovare include, în principiu, băncile regionale, comunicarea Comisiei se concentrează în practică numai asupra rolului nivelului național și îndeamnă exclusiv la crearea de noi bănci naționale de promovare. În planul de investiții ar trebui recunoscute și luate în considerare însă și băncile de promovare active la nivel local și regional;

2.

reamintește definiția băncilor sau instituțiilor de promovare, astfel cum figurează în Regulamentul privind Fondul european pentru investiții strategice, și anume „entități juridice care desfășoară activități financiare cu titlu profesional, cărora un stat membru sau o entitate a unui stat membru de la nivel central, regional sau local le atribuie un mandat pentru a desfășura activități publice de dezvoltare sau de promovare”;

3.

arată că băncile de promovare, concepute pe baza unei varietăți de modele, joacă un rol esențial în combaterea efectelor crizei economice și financiare, mai ales în ce privește reducerea investițiilor publice la nivel local și regional, reducere confirmată în recentul raport elaborat în comun de Comitetul European al Regiunilor și OCDE;

4.

atrage atenția, în acest context, că, în anumite țări, de sprijinirea unor investiții substanțiale ale autorităților teritoriale răspund bănci cu caracter național (de ex. Franța, Polonia), bănci ale căror participații sunt uneori deținute de autoritățile teritoriale (țările scandinave și Țările de Jos), dar că, pe lângă băncile naționale de promovare, există și bănci de promovare regionale (de ex. în modelul german), aflate (integral sau parțial) în proprietatea landului respectiv, care îndeplinesc sarcini specifice acestuia în materie de promovare. Însuși caracterul băncilor de promovare este variat, în funcție de experiențele istorice și condițiile economice din țara sau regiunea respectivă;

5.

observă că instituțiile de promovare nu au întotdeauna forma unor bănci – în unele țări funcționează sub formă de agenții, societăți sau fonduri de investiții, uneori dotate cu „capital de risc”; și aceste tipuri de instituții nebancare ar putea juca un rol important în planul de investiții pentru Europa;

6.

atrage atenția asupra faptului că, în continuare, nu toate statele membre și regiunile dispun la nivel local și regional de instrumente financiare sau pot utiliza instrumentele financiare disponibile și experiența dobândită, iar implicarea sectorului privat se limitează adesea numai la realizarea contractelor de achiziții publice – ceea ce face ca necesitatea de sprijinire a instituțiilor financiare de promovare de la nivel local să fie mai mare;

7.

subliniază că pot exista mai multe căi de înființare a băncilor de promovare, așa cum geneza celor existente a fost diferită – unele au fost create de la început ca instituții independente, altele au evoluat dinspre statutul de departamente ale băncilor publice;

8.

observă că este necesară crearea și asigurarea funcționalității băncilor de promovare ca instrument de politică economică, structurală și socială, gândit, între altele, ca răspuns la carențe structurale sau la imperfecțiunile piețelor (inclusiv ale celor regionale); în același timp există dificultăți recunoscute în găsirea unei abordări unitare a definirii și evaluării imperfecțiunilor pieței; pledează, în acest context, pentru o interpretare cuprinzătoare a termenului de „disfuncționalitate a pieței” și utilizarea constantă a acesteia;

9.

atrage atenția Comisiei Europene că este deosebit de important ca autoritățile teritoriale să aibă o mai mare influență asupra selecției soluțiilor financiare care vin în ajutorul intereselor nivelului local. Dacă poziția acestor autorități nu este luată în considerare, aceasta duce adesea la sprijinirea unor investiții necorelate cu programele operaționale regionale și cu strategiile locale;

10.

apreciază că există frecvent disproporții substanțiale între nivelurile de dezvoltare ale sistemelor de promovare din anumite state, ceea ce are ca rezultat o carență sistemică în țările și regiunile cu o cultură mai puțin dezvoltată a acestui tip de activitate bancară. În consecință, este posibil ca autoritățile locale și întreprinderile să nu beneficieze întotdeauna de un sprijin suficient din partea băncilor naționale de promovare, care ar trebui să-și descentralizeze în mai mare măsură oferta de servicii;

11.

își exprimă preocuparea că modelele centralizate de sprijin pentru promovare, bazate în mod exclusiv pe o bancă națională și filialele locale, neautonome, ale acesteia, nu răspund întotdeauna pe deplin nevoilor partenerilor locali, mai ales în regiunile slab dezvoltate și în situațiile în care influența autorităților din teritoriu asupra băncii de promovare naționale este extrem de limitată;

12.

împărtășește convingerea că, la alegerea modelului de dezvoltare a activităților bancare de promovare de către autoritățile teritoriale, obiectivele de funcționare cele mai importante și unicele criterii de evaluare a eficacității, la toate nivelurile, trebuie să fie: eliminarea imperfecțiunilor pieței, sporirea pe termen lung a ofertei de locuri de muncă, protejarea intereselor comunităților locale și, astfel, îndeplinirea obiectivelor publice de dezvoltare economică;

13.

se teme că obligația prezentată de Comisia Europeană de a se efectua evaluări ex ante ale noilor bănci de promovare înființate și ale noilor produse financiare oferite de acestea ar putea să limiteze substanțial capacitatea acestora de operare, precum și să îngreuneze însuși procesul de înființare a unor astfel de bănci, atât la nivel național, cât și regional. În plus, în ce privește obligativitatea unor astfel de analize, merită observat că în regiunile mai slab dezvoltate va fi adesea dificil să se dovedească imperfecțiunile pieței, având în vedere că situația socioeconomică a întregii regiuni poate fi un fenomen datorat unor imperfecțiuni ale pieței în comparație cu teritoriile mai bine dezvoltate;

14.

își exprimă speranța că va avea loc o consolidare a cooperării între Comitetul European al Regiunilor și Banca Europeană de Investiții; pledează pentru crearea unei rețele complementare și conforme cu principiul subsidiarității de bănci publice de promovare, care să ducă la realizarea de sinergii economice și sociale; ar aprecia dacă acest sistem ar constitui un pol al schimburilor de experiență și cunoștințe interregionale și internaționale și ar ajuta în același timp trebuie să se evite riscul unei centralizări prea mari a proceselor;

15.

pentru acele regiuni care nu dispun încă de instrumente proprii de promovare, solicită o sporire substanțială a rolului autorităților locale în procesul de creare, în funcționarea și în evaluarea efectelor activității băncilor de promovare. Acesta poate fi îmbunătățit fie prin sporirea influenței autorităților locale și regionale asupra orientării strategice și a guvernanței băncilor naționale de promovare, fie prin completarea ofertei acestor bănci naționale și crearea de bănci de promovare regionale (sau locale), care să colaboreze strâns cu banca națională;

16.

este de părere că alegerea traseului concret de dezvoltare a modelului activității bancare de promovare în regiune și întrebarea dacă este suficient modelul unei bănci de promovare dominante la nivel național, sau dacă este preferabil un model descentralizat, cu un rol mai substanțial acordat instituțiilor financiare sau băncilor de promovare locale și regionale, ar trebui să rămână la alegerea autorităților regionale și locale, după consultarea cu cele naționale, sau la alegerea autorităților naționale, în funcție de sistemul juridic în vigoare în fiecare stat membru;

17.

este de părere că, pentru luarea deciziei privind crearea unei noi instituții, este nevoie de o analiză aprofundată a necesității de creare a unor noi structuri instituționale, pentru a se evita sporirea birocrației de care nu este nevoie și irosirea mijloacelor;

18.

consideră că, în eforturile lor de creare a unui cadru sistematic de sprijin pentru crearea unor astfel de noi bănci de promovare la nivel regional, Comisia și BEI ar trebui să țină seama de specificul fiecărei țări și regiuni și de cele mai bune practici în acest domeniu, păstrând structurile de promovare consacrate și valorificând în același timp și experiența băncilor create în ultima perioadă. Esențială este totodată adoptarea celor mai bune soluții instituționale în regiunile mai slab dezvoltate, cu reflectarea specificului local;

19.

arată că evaluarea ex post a eficienței cu care funcționează băncile de promovare deja existente și cele nou-înființate de la nivel regional ar trebui să fie urmărită pe termen lung, de 10-15 ani, aspect determinat de orizontul temporal de obicei multianual al proiectelor de investiții finanțate;

20.

atrage atenția asupra necesității de a se crea un cadru de cooperare între noile fonduri de investiții pe termen lung create la nivel european (European Long Term Investment Funds – FEITL) și băncile regionale de promovare, precum și alte instituții financiare de la nivel local; acestea ar trebui să se completeze reciproc, și nu să concureze în ce privește asigurarea de finanțare investițiilor pe termen lung de la nivel local și regional;

21.

este de acord cu ideea de a se încuraja crearea de platforme de investiții, ca instrument pentru aplicarea eficientă a Planului de investiții pentru Europa; subliniază totodată că un element important în realizarea acestuia este calificarea contribuțiilor la platformele de investiții provenite din mijloace publice, naționale, locale sau regionale drept contribuții neînregistrate drept cheltuieli în contextul pactului pentru stabilitate și dezvoltare;

22.

subliniază că este necesar să se precizeze de către Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții rolul băncilor regionale de promovare și al altor instituții financiare în sistemul de platforme de investiții în curs de creare, ca instrument pentru realizarea planului de investiții pentru Europa. Băncile regionale de promovare ar trebui să colaboreze cu Fondul european pentru investiții strategice (European Fund for Strategic Investments) pe baza unor platforme de investiții cu orientare sectorială, dar mai ales geografică;

23.

consideră că ar trebui precizate și aprofundate condițiile pentru colaborarea băncilor regionale sau locale de promovare și alte instituții financiare cu Platforma europeană de consiliere în materie de investiții (European Investment Advisory Hub). Platforma europeană de consiliere în materie de investiții ar trebui în special să sprijine autoritățile locale și băncile de promovare de la acest nivel la pregătirea proiectelor, să furnizeze consultanță financiară și să sprijine transferul de cunoștințe. Ar trebui, de asemenea, să existe posibilitatea ca Platforma să încheie parteneriate și cu băncile regionale, nu numai cu cele naționale.