5.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/16

1.

recunoaște importanța unei abordări strategice în procesul de elaborare a politicilor, care să definească obiective comune bazate pe valori comune și să identifice acțiunile care trebuie întreprinse pentru atingerea obiectivelor stabilite în mod colectiv. Astfel, oportunitățile create de revizuirile la jumătatea perioadei ale Strategiei Europa 2020 și ale cadrului financiar 2014-2020 nu vor fi pierdute și ar putea conduce la o structură de guvernanță îmbunătățită în mod substanțial prin implicarea tuturor nivelurilor de guvernare;

2.

consideră că o abordare bazată pe dovezi a politicii publice – anticiparea și evaluarea impactului opțiunilor de politică – este esențială pentru acceptarea de către public a unor decizii coerente în materie de politici;

3.

în ceea ce privește dezbaterea referitoare la măsurarea progresului în societățile noastre, scoate în evidență legătura strânsă dintre măsurare, percepție și acțiune; accentuează faptul că măsurile trebuie alese pe baza unor valori societale împărtășite pe scară largă, într-o manieră orientată spre viitor;

4.

arată că acțiunile sau obiectivele exprimate pe baza unor indicatori nu pot înlocui niciodată o strategie politică reală și clar exprimată; prin urmare, ele reprezintă un mijloc pentru atingerea unui scop, și anume mijloace pentru punerea în aplicare a unor obiective strategice;

5.

observă că dezbaterea pe tema „Indicatori pentru dezvoltarea teritorială – dincolo de PIB” este o dezbatere de natură politică, care ar trebui să plece de la o definiție participativă și democratică a obiectivelor strategice pentru generațiile actuale și viitoare, obiective care să fie asumate de o colectivitate în contextul acțiunii sale politice;

6.

crede, în acest context, că este necesar să se îmbunătățească în continuare metodele utilizate la ora actuală pentru orientarea politicilor la nivelul UE, cu scopul de a obține mai multe informații actualizate, mai cuprinzătoare și mai apropiate de realitate și să se definească o metodă uniformă adecvată pentru a include aspecte economice, sociale și de mediu în analiza situației;

7.

subliniază faptul că toate nivelurile de guvernare din Uniunea Europeană ar trebui incluse în această dezbatere privind viitoarele criterii de referință pentru realizarea dezvoltării durabile și a coeziunii în Uniunea Europeană, care să meargă dincolo de PIB;

8.

subliniază că este importantă evaluarea riguroasă a necesității de a introduce criterii de referință, metode și indicatori suplimentari, deja testați sau utilizați la nivel teritorial, precum și a fezabilității și consecințelor acestora; este de părere că este timp suficient pentru a realiza o analiză aprofundată în acest sens, astfel încât să se contribuie la dezbaterile privind următoarea perioadă de programare;

9.

subliniază provocarea pe care o reprezintă dezechilibrele teritoriale tot mai pronunțate în Europa în ceea ce privește, printre altele, investițiile publice și private, inovarea, serviciile digitale, productivitatea, ocuparea forței de muncă, sărăcia, bunăstarea socială, evoluția demografică și distribuția populației în teritoriu și solicită Comisiei Europene să țină seama de acest lucru la evaluarea politicilor UE și la elaborarea de noi instrumente de politică;

10.

în acest sens, subliniază că CoR ar putea face parte din această dezbatere, promovând poziția autorităților locale și regionale și contribuind substanțial la definirea unei metode care să echilibreze informațiile economice, sociale și de mediu și care ar avea o importanță deosebită pentru autoritățile locale și regionale, ca referință pentru deciziile de finanțare;

11.

în perspectiva următoarei perioade de programare, de după 2020, sugerează Comisiei Europene să demareze cât mai curând posibil discuții aprofundate cu autoritățile locale și regionale privind obiectivele viitoare ale acestor politici și indicatorii necesari pentru a măsura progresul; plecând de la Comunicarea Comisiei din 2009 și ținând seama de ultimele evoluții, invită Comisia să prezinte o foaie de parcurs pe tema „Dincolo de PIB”;

12.

recunoaște meritele indicatorului „produs intern brut” (PIB) ca indicator simplu, clar și linear, bazat pe o metodologie clară, care permite compararea a numeroase măsuri macroeconomice relevante, în timp și între țări și regiuni, reprezentând, prin urmare, un instrument util de alocare a resurselor;

13.

cu toate acestea, observă că PIB-ul nu reprezintă o măsură precisă a capacității unei societăți de a rezolva probleme precum schimbările climatice, eficiența folosirii resurselor și competitivitatea regiunilor, calitatea vieții, îmbătrânirea populației, incluziunea socială, specificul geografic, distribuția veniturilor sau distribuția geografică a resurselor și a vectorilor de creștere economică; adaugă că aceste aspecte îi preocupă în mod deosebit pe cetățeni, după cum au constatat reprezentanții regionali și locali;

14.

salută, prin urmare, numeroasele inițiative de la nivel internațional, național, regional și local pentru a stabili indicatori de măsurare a progreselor dincolo de PIB, capabili să contribuie la dezvoltarea unor indicatori la nivelul UE care să reflecte situația din statele membre, inclusiv la nivel local și regional;

15.

reamintește, printre altele, alternativa reprezentată de utilizarea indicelui dezvoltării umane, care poate furniza o contribuție metodologică adaptată la contextul UE, prin intermediul unor indicatori privind speranța de viață, sănătatea, educația și un standard de viață decent, după modelul ONU și al programului său pentru dezvoltare;

16.

recunoaște progresul remarcabil realizat de Eurostat în contextul măsurării progreselor dincolo de PIB în următoarele domenii: „calitatea vieții”, „economia gospodăriilor” și „mediul durabil”;

17.

observă că nu toate regiunile și orașele dispun de competențele, resursele și capacitatea administrativă necesare pentru a se implica în stabilirea obiectivelor și propune să se adopte soluții, inclusiv o abordare de tipul „direcția schimbării”, cu o dimensiune calitativă mai accentuată; această direcție a schimbării, și anume dacă regiunile și orașele contribuie sau nu în mod pozitiv la obiectivele naționale și europene, va fi mai importantă decât însăși atingerea anumitor obiective prestabilite. Aceasta ar permite autorităților locale și regionale să progreseze într-un ritm care să corespundă potențialului și capacităților proprii;

18.

subliniază, cu toate acestea, că indicatorii aleși pentru a fi utilizați pe plan local, regional, național și european pentru elaborarea și punerea în aplicare a politicilor UE și măsurarea progreselor în direcția obiectivelor comune trebuie să fie uniformi și coerenți;

19.

reamintește că nu toate tipurile de abordări metodologice, în general împărțite de comunitatea cercetătorilor în metode de înlocuire, de ajustare sau de completare a PIB, sunt la fel de utile pentru o metodă „Dincolo de PIB” care să fie aplicată în întreaga UE, în vederea evaluării situației și progreselor la nivel național, regional și local;

20.

reafirmă, în ceea ce privește politica regională a UE, că coeziunea teritorială completează coeziunea economică și socială și, prin urmare, nu poate fi măsurată doar printr-un indicator economic, dar este de acord cu Comisia Europeană că orice metodă care urmărește să înlocuiască PIB-ul prin excluderea indicatorilor economici din sfera sa de observație nu este adecvată pentru măsurarea în mod uniform a progreselor în direcția unor obiective comune;

21.

sugerează ca CoR să mențină o cooperare strânsă, în special cu OCDE, pentru inițiative de tipul „Cum este viața în regiunea dumneavoastră?”, care reprezintă un instrument ușor de înțeles și o abordare mai cuprinzătoare pentru a măsura progresele înregistrate la nivel local și regional; însă, în contextul unei strategii multianuale pentru Europa, Comitetul se opune unei abordări a măsurării progreselor pe baza unei clasificări, utilizând un singur indicator; reamintește în acest sens că o serie de regiuni și-au manifestat interesul și pentru indicele de creștere a calității vieții (Better Life Index) al OCDE, dar mai ales pentru indicatorii utilizați de acesta, deoarece, chiar dacă el nu permite măsurarea dezvoltării regionale, rezultatele sale furnizează informații cu privire la calitatea vieții populației, ceea ce ar putea servi drept punct de plecare pentru a stabili, pe viitor, obiective și strategii la nivel local și regional;

22.

consideră că ar putea fi examinate mai în detaliu metodele care încearcă să ajusteze PIB-ul prin extinderea măsurării performanței economice tradiționale cu factori de mediu și sociali cuantificați, în scopul unei modelări sau simulări a efectelor economice, sociale și de mediu ale diferitelor acțiuni politice, și este de părere că indicele progresului social, utilizat deja în 40 de țări, reprezintă un reper foarte util în acest sens;

23.

consideră că este urgentă obținerea unor date statistice comparabile la nivel local și sub-local, precum și traducerea actualei clasificări rural-urban existente în cadrul OCDE și al Comisiei în categorii Eurostat care să fie în măsură, pornind de la informații fiabile de pe teren, să sprijine atât elaborarea politicilor UE, cât și evaluarea lor;

24.

semnalează faptul că nu există suficiente date cantitative referitoare la o serie de regiuni ale UE cu caracteristici teritoriale specifice – în special de natură geografică, ecologică, economică și socială – care le condiționează posibilitățile de dezvoltare, un exemplu aparte în acest sens fiind regiunile ultraperiferice, și propune ca Eurostat să adopte categoriile teritoriale identificate în Tratat, așa cum este cazul regiunilor ultraperiferice, iar pe baza acestor categorii să se genereze statistici care să contribuie la adaptarea și adecvarea corespunzătoare a politicilor și acțiunilor UE, în funcție de teritoriu;

25.

salută activitatea relevantă desfășurată de Comisia Europeană în materie de ajustare a PIB-ului, în special prin utilizarea unei abordări de succes, aceea de a extinde conturile naționale, astfel încât să includă domeniul social și cel al mediului, dar atrage atenția asupra dificultăților teoretice și resurselor importante necesare pentru exprimarea în termeni monetari a aspectelor sociale, în special în ceea ce privește conturile regionale și municipale și, de asemenea, se îndoiește că rezultatele unei astfel de abordări complexe pot fi comunicate ușor publicului;

26.

sprijină, prin urmare, metodele care vin în completarea PIB-ului la măsurarea progreselor în direcția obiectivelor strategice comune, deoarece aceste metode țin seama de situația reală și de multiplele ei dimensiuni, acoperind diverse aspecte ale bunăstării în domeniile economic, social și de mediu, cu ajutorul unui număr limitat de indicatori;

27.

în acest context, crede că metodologia cea mai adecvată pentru procesul de elaborare a politicilor la toate nivelurile de guvernanță este cea care măsoară bunăstarea în mod cuprinzător, inclusiv aspectele economice (printre altele, productivitatea, inovarea, exporturile), munca (printre altele, indicatori privind ocuparea forței de muncă și calitatea locurilor de muncă), aspectele de mediu (printre altele, intensitatea și eficiența energetică a economiei, spațiile naturale protejate și biodiversitatea, ponderea energiei din surse regenerabile, emisiile de CO2) și aspectele demografice (printre altele, indicatori privind situația și mișcarea populației), incluziunea socială (printre altele, numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, distribuția veniturilor) și aspectele teritoriale (inclusiv accesibilitatea și capacitatea de susținere a activităților umane);

28.

sugerează, în plus, că alegerea indicatorilor ar trebui să fie orientată în special către cei care măsoară efectele posibile ale politicilor puse în aplicare, în special prin măsurarea rezultatelor și a impactului, precum și a costurilor și subliniază că, în cazul regiunilor ultraperiferice, există o nevoie specifică de date privind anumite lipsuri și condiții defavorabile, care trebuie luate în considerare înainte de definirea și implementarea politicilor;

29.

propune, prin urmare, să se realizeze în toate instituțiile europene o monitorizare a tendințelor la nivelul UE, în continuarea activității valoroase a Sistemului european de evaluare a strategiilor și a politicilor (ESPAS). Astfel s-ar crea un sistem de avertizare timpurie pentru toate nivelurile de guvernare în ceea ce privește tendințele economice, sociale sau de mediu, relevante la nivel european, care ar putea avea efect asupra obiectivelor strategice sau care necesită o adaptare a priorităților strategice;

30.

subliniază că Strategia Europa 2020 a stabilit un set de obiective, cu indicatorii-cheie aferenți și a recunoscut importanța completării datelor privind creșterea economică (PIB) cu alți indicatori economici, sociali, de mediu și demografici pentru măsurarea progresului durabil; menționează că această constatare este valabilă și la nivelurile subnaționale;

31.

subliniază că procesul de stabilire a obiectivelor Strategiei Europa 2020 și de selectare a indicatorilor pentru a măsura progresele înregistrate s-a bazat în mare parte pe o abordare descendentă, fără a lua în considerare situația specifică la nivel local și regional. În schimb, politica de coeziune recunoaște nevoile și obiectivele diferențiate teritorial, deoarece accentul pus pe îndeplinirea obiectivelor globale ale UE nu trebuie să limiteze potențialul de dezvoltare al unei regiuni sau localități specifice, bazat pe cunoștințele și competențele specifice regiunii respective; din acest motiv, în contextul Strategiei Europa 2020, CoR solicită stabilirea unor obiective regionalizate;

32.

CoR apreciază politica actuală de coeziune, care furnizează regiunilor un sprijin și o valoare adăugată considerabile și contribuie semnificativ la dezvoltarea acestora, și solicită Comisiei: să elaboreze o strategie privind funcționarea politicii de coeziune pentru perioada de programare care începe în 2021, menținând modul actual de punere în practică, în cadrul căruia PIB-ul, corelat corespunzător cu alți indicatori, are un rol esențial în determinarea nivelului acestor fonduri și a utilizării lor;

33.

atrage atenția, în acest context, asupra orientării diferite a obiectivului „Cooperare teritorială europeană” al politicii de coeziune. Dezvoltarea cooperării transfrontaliere vizează în special sprijinirea strângerii legăturilor dintre regiunile de frontieră în toate aspectele legate de viața cetățenilor, depășind astfel cu mult cadrul obiectivelor Strategiei Europa 2020. În acest domeniu se impune conceperea de metode și indicatori care să faciliteze cartografierea și evaluarea progreselor înregistrate sub acest aspect;

34.

menționează strânsa aliniere a politicii de coeziune la Strategia Europa 2020, dar critică disparitățile dintre metodele de măsurare și de intervenție ale Strategiei Europa 2020, pe de o parte, și politica de coeziune, pe de altă parte;

35.

amintește Comisiei Europene că dimensiunea teritorială ar trebui evidențiată mai bine în Strategia Europa 2020 revizuită, în special în contextul coeziunii teritoriale, în cadrul căreia dezvoltarea indicatorilor economici, de mediu și sociali relevanți ar putea îmbunătăți calitatea politicilor locale și regionale; astfel de strategii ar trebui să recurgă la metode bazate pe o abordare multidimensională, în care PIB-ul sau alți indicatori economici sunt completați prin măsuri sociale și de mediu care beneficiază de sprijin politic la toate nivelurile de guvernanță;

36.

subliniază că, în contextul concentrării tematice a stimulentelor puternice în favoarea resurselor financiare din fondurile structurale pe un număr limitat de domenii de politică ce contribuie la realizarea Strategiei Europa 2020, este rezonabil să se presupună că succesul politicii de coeziune va fi măsurat în funcție de progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

37.

sugerează ferm ca noile obiective principale ale Strategiei Europa 2020 și ale programului care îi succede după 2020 să fie elaborate de jos în sus, astfel încât viitoarele programe naționale de reformă să poată raporta cu privire la contribuția autorităților locale și regionale la realizarea obiectivelor principale la nivel național. Aceasta ar determina guvernele naționale să implice autoritățile locale și regionale în pregătirea programelor naționale de reformă, ceea ce în prezent nu constituie o practică, în majoritatea statelor membre;

38.

speră ca politica de coeziune să revină la rolul său inițial, acela de a reduce disparitățile în materie de dezvoltare dintre regiuni și de a constitui principala politică de investiții la nivelul UE, revizuindu-și, în acest scop, legătura cu viitoarea strategie UE 2020 pentru perioada de după 2020;

39.

subliniază, cu toate acestea, că o serie de instrumente ale UE se bazează în continuare pe o măsurătoare economică excesiv de restrictivă. Aceasta vizează și politica de coeziune, în cazul căreia fondurile sunt repartizate între statele membre în funcție de PIB-ul pe locuitor și șomaj, în timp ce clasificarea regiunilor de nivel NUTS 2 în una dintre cele trei categorii care determină alocarea creditelor se bazează numai pe PIB-ul pe locuitor;

40.

arată că, prin urmare, deciziile de eligibilitate, în principiu, nu țin cont de aspectele sociale, de mediu și teritoriale din regiunile europene, în timp ce etapa logică ar fi ca instrumentele viitoare să se bazeze pe o metodă uniformă și mai cuprinzătoare, recurgând în mai mare măsură la indicatorii sociali, de mediu și teritoriali, care să evidențieze, printre altele, specificitățile regionale prevăzute de Tratat care trebuie luate în considerare atunci când se examinează eligibilitatea regiunilor;

41.

se întreabă care este capacitatea reală a nivelului NUTS 2 de a reflecta comunități și delimitări geografice reale, dat fiind că în multe state membre zonele NUTS înseamnă delimitări geografice pur statistice, bazate pe populație și nu reflectă granițe sau zone geografice funcționale reale. Zonele NUTS sunt folosite în prezent și pentru alocarea fondurilor structurale ale UE, iar prin utilizarea lor pentru a formula și a evalua impactul teritorial al politicilor UE legate de coeziune, transporturi, mediu și altele, efectele se propagă, ceea ce face ca politicile UE să nu mai fie în concordanță cu situația de pe teren. În acest sens, pentru a se asigura o alocare mai echitabilă a fondurilor, este esențial ca deficiențele majore ale PIB, cum ar fi distorsiunile teritoriale cauzate de naveta peste frontierele NUTS, trebuie contrabalansate prin luarea în considerare, la momentul luării deciziilor cu privire la eligibilitate, a situației sociale și de mediu din regiuni;

42.

în acest sens, subliniază că, în următoarea perioadă financiară multianuală, alocarea fondurilor structurale, inclusiv a Fondului de coeziune, va trebui să se deschidă către măsurile de completare a indicatorului PIB, în măsura în care acestea sunt acceptabile din punct de vedere politic la toate nivelurile de guvernanță;

43.

recunoaște, în același timp, legitimitatea obiectivelor principale pentru atingerea obiectivelor strategice cuprinzătoare și subliniază că, în vederea monitorizării progresului, trebuie să fie disponibile în timp util date regionale relevante pentru obiective, armonizate și comparabile;

44.

în acest context, subliniază că este esențială disponibilitatea indicatorilor și a unor date actualizate în mod frecvent la nivel regional pentru a îmbunătăți responsabilitatea propunerii tehnice și pentru a lua decizii politice adecvate. Din acest motiv, deși sistemul de date al Eurostat privind indicatorii bunăstării s-a dovedit deja eficient și foarte bine structurat, provocarea majoră pentru responsabilii politici de la nivel local și regional, dar și pentru punerea în aplicare pe mai multe niveluri a Strategiei Europa 2020 și a politicii de coeziune ar trebui abordată de urgență de către Comisia Europeană și de Eurostat, în vederea îmbunătățirii sistemului de date și creșterii eficienței acestuia, în condițiile elaborării și utilizării, în paralel, a unor metodologii de evaluare a impactului politicilor;

45.

salută, în această privință, progresele înregistrate de Comisie în ceea ce privește foaia de parcurs din 2009, intitulată „Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare”, dar regretă faptul că s-a înregistrat doar o ușoară îmbunătățire în producția și difuzarea de date la nivel local și regional;

46.

subliniază că, adesea, țările în care disponibilitatea datelor de la nivel regional și, foarte important, de la nivel local este mai redusă sunt cele care, în cadrul fondurilor structurale ale UE, pot să consacre o parte importantă din resursele care le-au fost alocate realizării așa-numitului obiectiv tematic nr. 11 (consolidarea capacității instituționale). Având în vedere că ne aflăm la începutul perioadei de programare, există ocazia unică de a construi o bază paneuropeană de date comparabile la nivel regional și local, care să poată fi utilizate pentru a servi drept bază în procesul de elaborare și evaluare a politicilor UE post-2020;

47.

îndeamnă Sistemul Statistic European să îmbunătățească și mai mult calitatea datelor administrative și să accelereze punerea în aplicare a statisticilor georeferențiale pentru a crește valoarea colectărilor de date și pentru a reduce sarcina respondenților;

48.

salută faptul că de la publicarea ultimului aviz al CoR pe tema „Dincolo de PIB” a crescut constant cantitatea de date disponibile la nivelul UE, îndeosebi datele referitoare la nivelul local și regional, dar regretă că aceste date au încă lacune semnificative. De aceea, sugerează Comisiei Europene să prezinte cât mai curând posibil o analiză a lacunelor actuale și viitoare în ce privește furnizarea unui set cuprinzător de date economice, sociale, de mediu și demografice în Europa, care să nu se reducă la PIB;

49.

regretă în special faptul că, în această privință, regionalizarea actuală a indicatorilor Strategiei Europa 2020 nu este satisfăcătoare, întrucât numai o parte a indicatorilor necesari pentru a urmări obiectivele principale ale Strategiei Europa 2020 la nivel regional (nivelul NUTS 2 și 3) sunt disponibili, și uneori cu o întârziere considerabilă. Același lucru este valabil și pentru indicatorii alternativi, pe care regiunile și orașele i-ar putea considera necesari în ce privește teritoriile lor, ca o condiție prealabilă pentru progresul în direcția obiectivelor și țintelor UE. Actualizarea statisticilor regionale ar face posibilă crearea unui indicator de progres regional sintetic, astfel cum a propus Comitetul Regiunilor;

50.

solicită Comisiei Europene și Eurostat să stabilească un calendar pentru implicarea autorităților locale și regionale în procesul de stabilire a unor obiective (realiste) și să furnizeze statisticile regionale necesare pentru elaborarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea Strategiei Europa 2020 reînnoite, prin stabilirea unor obiective diferențiate din punct de vedere teritorial;

51.

subliniază necesitatea de a depăși sfera actualului sistem de statistici și indicatori (pe baza Regulamentului NUTS) pentru măsurarea progreselor la nivel local și regional, în special în ceea ce privește conceptul de „regiuni funcționale” și în zonele transfrontaliere, și sugerează Comisiei Europene să dezvolte în continuare conceptele și indicatorii aferenți, ținând seama totodată de zonele vizate de strategiile macroregionale;

52.

reiterează faptul că dimensiunile urbane și rurale ar trebui mai bine promovate într-o serie de politici UE, în special în contextul coeziunii teritoriale, în cadrul căreia elaborarea indicatorilor economici, de mediu și sociali relevanți ar putea îmbunătăți calitatea politicilor locale și regionale.

53.

îndeamnă Comisia Europeană să includă în programul statistic european măsurile necesare în vederea eliminării deficitelor de date statistice privind diversitatea și particularitățile teritoriale existente în UE, în special măsuri vizând colectarea de date și dezvoltarea de indicatori cu privire la fenomene ca depărtarea și izolarea regiunilor, cu scopul de a îmbunătăți elaborarea și punerea în aplicare a unor politici europene mai bine adaptate la regiunile afectate de aceste fenomene, în concordanță cu principiul coeziunii teritoriale;

54.

consideră că este necesar să se elaboreze un model de sprijinire a procesului decizional, în măsură să stabilească o ierarhie a priorităților în materie de bunăstare la nivel local, pentru evidențierea trăsăturilor specifice ale teritoriilor într-un cadru comun tuturor teritoriilor din UE, și să se folosească această ierarhizare pentru a evalua eficacitatea politicilor, ex-ante și ex-post, inclusiv cu ocazia negocierilor dintre Comisia Europeană și autoritățile locale sau a consultărilor cu părțile interesate de la nivel local.