COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 31.7.2015

COM(2015) 386 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene — Combaterea fraudei
Raportul anual pe 2014

{SWD(2015) 151 final}
{SWD(2015) 152 final}
{SWD(2015) 153 final}
{SWD(2015) 154 final}
{SWD(2015) 155 final}
{SWD(2015) 156 final}

CUPRINS

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2014    

REZUMAT

1.INTRODUCERE7

2.POLITICI ANTIFRAUDĂ LA NIVELUL UE7

2.1.Inițiative în materie de politici antifraudă adoptate de Comisie în 20147

2.1.1.Propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal7

2.1.2.Propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (EPPO)8

2.1.3.Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, EURATOM) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii8

2.1.4.Combaterea corupției în UE8

2.1.5.Raportarea neregulilor – dispoziții ale cadrului financiar multianual (CFM) 20142020 în domeniul cheltuielilor9

2.1.6.Politica antifraudă în domeniul vamal9

2.1.7.Combaterea comerțului ilicit cu produse din tutun11

2.1.8.Combaterea fraudei în materie de TVA11

2.1.9.Dispoziții antifraudă în cadrul acordurilor internaționale11

2.1.10.Norme privind achizițiile publice11

2.1.11.Directiva privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării12

2.1.12.Strategia antifraudă a Comisiei (SAFC)12

2.1.13.Programele Hercule și Pericles13

2.2.Comitetul consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF)14

2.3.Acțiuni subsecvente rezoluțiilor Parlamentului European privind protejarea intereselor financiare ale UE – Combaterea fraudei – Rapoartele anuale pe 2012 și 201314

2.3.1.Rezoluția Parlamentului European din 3 iulie 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – Combaterea fraudei – Raportul anual pe 201214

2.3.2.Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2015 privind protejarea intereselor financiare ale UE – Combaterea fraudei – Raportul anual pe 201315

3.MĂSURI ADOPTATE DE STATELE MEMBRE PENTRU COMBATEREA FRAUDELOR ȘI A ALTOR ACTIVITĂȚI ILEGALE CARE ADUC ATINGERE INTERESELOR FINANCIARE ALE UE15

3.1.Măsuri pentru combaterea fraudei și a altor nereguli care aduc atingere intereselor financiare ale UE15

3.2.Aplicarea de către statele membre a definițiilor incluse în prevederile referitoare la raportarea neregulilor16

3.3.Punerea în aplicare a recomandărilor din 201317

4.FRAUDĂ ȘI ALTE NEREGULI19

4.1.Nereguli raportate, tendințe generale 2010–201419

4.2.Nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă19

4.2.1.Venituri21

4.2.2.Cheltuieli22

4.2.3.Resurse naturale (agricultură, dezvoltare rurală și pescuit)24

4.2.4.Politica de coeziune (perioadele de programare 2007-2013 și 2000-2006)24

4.2.5.Politica de preaderare [Asistență pentru preaderare (PAA) și Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA)]25

4.2.6.Cheltuieli gestionate direct de Comisie25

4.3.Nereguli raportate ca nefiind de natură frauduloasă25

4.3.1.Venituri26

4.3.2.Cheltuieli26

4.4.Rezultate obținute din activitățile Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF)27

5.RECUPERARE ȘI ALTE MĂSURI PREVENTIVE ȘI CORECTIVE27

5.1.Cheltuieli: mecanisme preventive28

5.1.1.Întreruperi în anul 201428

5.1.2.Suspendări28

5.2.Cheltuieli: corecții financiare și recuperări în 201429

5.3.Recuperare legată de veniturile din resurse proprii29

6.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI29

6.1.Coordonare și cooperare îmbunătățite: un nou impuls în lupta împotriva fraudei30

6.1.1.Consolidarea structurilor juridice și administrative pentru o cooperare mai strânsă30

6.1.2.Măsuri de combatere a fraudei și a corupției în achizițiile publice30

6.1.3.Măsuri sectoriale: cheltuieli31

6.1.4.Măsuri sectoriale: venituri31

6.1.5.Perspective31

6.2.Creșterea ratei de detectare: rezultate obținute și probleme nesoluționate31

6.2.1.Cheltuieli31

6.2.2.Venituri: actualizarea strategiilor de control32

REZUMAT

Raportul anual privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene este prezentat de Comisie în cooperare cu statele membre în temeiul articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Acesta prezintă măsurile adoptate de Comisie și de statele membre în lupta împotriva fraudei, precum și rezultatele acestor măsuri. Acesta este primul raport înaintat de Comisia actuală, care și-a început mandatul la 1 noiembrie 2014. Conform priorităților de politică stabilite de președintele Comisiei, dl JeanClaude Juncker, noua Comisie urmează un program de activitate mai riguros, care acordă o importanță deosebită principiilor bunei gestiuni financiare. Concluziile și recomandările incluse în raport se bazează pe o analiză a informațiilor disponibile pentru ultimii cinci ani, precum și pe problemele și riscurile identificate în această perioadă de timp.

Măsuri privind protejarea intereselor financiare ale UE, adoptate la nivelul Uniunii în 2014

În anul 2014, Comisia și-a încheiat cu succes acțiunile din cadrul Strategiei sale multianuale antifraudă (SAFC), adoptată în iunie 2011. Prin urmare, toate serviciile și agențiile Comisiei dispun în prezent de o strategie antifraudă funcțională, ceea ce reprezintă o realizare extrem de importantă.

Comisia nu a încetat să sprijine statele membre în eforturile lor de prevenire a fraudei. Având în vedere că statele membre gestionează aproximativ 80 % din bugetul UE, sprijinul susținut acordat acestora de către Comisie în scopul elaborării propriilor strategii naționale antifraudă este de maximă importanță. În această privință, un rol major l-ar putea avea serviciile de coordonare antifraudă (AFCOS) din fiecare stat membru.

În anul 2014, au fost supuse dezbaterii în cadrul Parlamentului European și al Consiliului două propuneri destinate consolidării și sporirii eficienței dispozițiilor de drept penal în ceea ce privește protecția intereselor financiare ale UE, și anume:

o propunere de directivă privind combaterea fraudelor prin intermediul dreptului penal, prezentată în iulie 2012, având drept scop eliminarea acelor lacune din legislația antifraudă a statelor membre care împiedică urmărirea eficace a infractorilor;

o propunere de regulament privind înființarea unui Parchet European (EPPO), prezentată în iulie 2013. Înființarea EPPO, conform propunerii Comisiei, ar reprezenta un progres foarte important în cadrul acțiunilor destinate protejării intereselor financiare ale UE.

În plus, în urma adoptării în 2014 a unor directive revizuite privind achizițiile publice și serviciile publice, precum și a unei noi directive privind concesiunile, a fost sporită transparența și s-au consolidat dispozițiile antifraudă și anticorupție, prin definirea „conflictului de interese”, prin atribuirea unui caracter obligatoriu achizițiilor publice electronice, precum și prin introducerea unor obligații de monitorizare și de raportare pentru a împiedica frauda în domeniul achizițiilor și alte nereguli grave.

La 18 iunie 2014, Comisia a adoptat o propunere pentru revizuirea parțială a Regulamentului financiar în scopul alinierii acestuia cu Directiva privind achizițiile publice revizuită. Aceasta include consolidarea normelor de excludere a operatorilor economici și crearea unei noi baze de date pentru detectare timpurie și excludere.

Pe partea de cheltuieli a bugetului UE, în 2014 au fost dezbătute și stabilite împreună cu statele membre modalitățile de raportare a neregulilor din cadrul fondurilor cu gestiune partajată pentru noua perioadă de programare 2014-2020. Adoptarea acestor modalități este prevăzută pentru anul 2015.

Pe partea de venituri a bugetului, în 2014 a fost realizat un progres important în sensul protejării intereselor financiare ale UE:

Regulamentul (CE) nr. 515/97 privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, care a fost revizuit și care ar trebui să intre în vigoare în 2015, stabilește crearea unei baze de date privind operațiunile de intrare, de tranzit și de ieșire a mărfurilor, desfășurate pe teritoriul UE. În plus, în 2014 s-a arătat că notificările privind asistența reciprocă emise în urma operațiunilor vamale comune (OVC) desfășurate de OLAF constituie o importantă sursă de informații pentru detectarea neregulilor în cadrul tranzacțiilor care implică anumite tipuri de mărfuri;

lupta împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun ocupă în continuare o poziție de vârf pe ordinea de priorități ale UE, precum și ale statelor membre. În 2014, Comisia a continuat aplicarea activă a planului de acțiune stabilit în „Comunicarea privind intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun”, în strânsă cooperare cu statele membre.

Programul Hercule III, adoptat în 2014, va contribui la consolidarea operațiunilor și a capacităților administrative ale autorităților vamale și ale forțelor polițienești în statele membre.

Prin aceste măsuri, Comisia își aduce aportul în procesul de revizuire a politicii antifraudă la nivelul UE.

Detectarea și raportarea neregulilor de natură frauduloasă și nefrauduloasă care aduc atingere bugetului UE

În 2014, 1 649 de nereguli au fost raportate de statele membre ca fiind de natură frauduloasă (inclusiv suspiciuni de fraudă și fraude confirmate), valoarea fondurilor UE afectate fiind de 538 de milioane EUR. Numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă a crescut pe partea de venituri. Pe partea de cheltuieli, numărul de nereguli a cunoscut o scădere ușoară în 2014, comparativ cu 2013, deși sumele aferente au crescut. Anumite diferențe în materie de detectare și raportare persistă între statele membre, deși numărul acestora s-a diminuat față de anii precedenți.

Anumite tendințe s-au consolidat în ultimii doi ani: implicarea organismelor administrative în detectarea neregulilor de natură frauduloasă a continuat, deși utilizarea de documente falsificate este modul de operare cel mai frecvent detectat.

S-a înregistrat o creștere atât a numărului neregulilor raportate ca nefiind de natură frauduloasă, cât și a sumelor aferente acestora. Această evoluție se explică în mare măsură prin aplicarea progresivă a diferitelor programe de cheltuieli, precum și prin faptul că sistemele de control ale instituțiilor europene și ale serviciilor de audit naționale au fost consolidate.

Măsuri preventive și corective

În 2014, Comisia a luat măsuri pentru a se asigura că resursele UE sunt cheltuite conform principiului bunei gestiuni financiare și că interesele financiare ale UE sunt protejate. În domeniul politicii de coeziune și al dezvoltării rurale, aceasta a adoptat 193 de decizii de întrerupere a plăților (implicând peste 7,7 miliarde EUR). Dintre acestea, 145 erau încă în aplicare la sfârșitul anului 2014 (implicând o valoare de aproximativ 4,8 miliarde EUR a plăților întrerupte). Comisia a adoptat, de asemenea, 16 noi decizii de suspendare.

Comisia a aplicat corecții financiare de peste 2,2 miliarde EUR și a emis ordine de recuperare pentru 736 de milioane EUR.

Măsurile corective adoptate în 2014 arată că interesele financiare ale Uniunii sunt bine protejate. Totuși, în prezent, bugetele naționale sunt susceptibile de a suporta riscul nerecuperării sumelor care au fost achitate în mod necuvenit beneficiarilor, dar care sunt supuse unor corecții financiare.

Măsurile luate de statele membre

La sfârșitul anului 2014, toate statele membre și-au desemnat propriile servicii de coordonare antifraudă (AFCOS). O coordonare structurată între organismele antifraudă și alte autorități naționale s-a dovedit a fi una din cele mai eficiente practici.

În cursul anului 2014, statele membre au adoptat, de asemenea, un număr mare de măsuri antifraudă în ceea ce privește achizițiile publice, criminalitatea financiară, conflictul de interese, corupția, definirea fraudei și denunțătorii.

Aplicarea de către statele membre a definițiilor incluse în prevederile referitoare la raportarea neregulilor

Prezentul raport acordă o atenție specială aplicării de către statele membre a definițiilor referitoare la raportarea neregulilor (de natură frauduloasă și nefrauduloasă) și datelor raportării. În ciuda eforturilor de raționalizare a aplicării normelor privind raportarea neregulilor între statele membre, au fost identificate numite diferențe. Bazându-se pe dispozițiile referitoare la raportarea neregulilor pentru noua perioadă de programare, care sunt în curs de adoptare, precum și pe informațiile colectate și analizate în cadrul prezentului raport, Comisia va orienta statele membre către o abordare uniformă în interpretarea acestor definiții pentru a facilita compararea datelor raportate de statele membre.

1.INTRODUCERE

În fiecare an, în conformitate cu articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia, în cooperare cu statele membre, prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind măsurile adoptate pentru combaterea fraudelor și a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale UE.

Uniunea Europeană și statele membre au responsabilitatea comună de a proteja interesele financiare ale UE și de a combate frauda. Autoritățile naționale gestionează aproximativ 80 % din cheltuielile UE și colectează resursele proprii tradiționale (RPT). Comisia supraveghează aceste două domenii, stabilește standarde și verifică respectarea acestora. Este esențial ca statele membre și Comisia să colaboreze îndeaproape pentru a garanta protejarea intereselor financiare ale UE în mod eficient. Unul dintre obiectivele principale ale prezentului raport constă în evaluarea gradului de eficiență a desfășurării acestei cooperări în anul 2014 și a modului în care aceasta poate fi îmbunătățită.

Prezentul raport descrie măsurile adoptate la nivelul UE în anul 2014 și oferă un rezumat și o evaluare a acțiunilor întreprinse de statele membre pentru a combate frauda. Raportul include o analiză a principalelor realizări ale organismelor naționale și europene în ceea ce privește detectarea și raportarea cazurilor de fraudă și a neregulilor legate de cheltuielile și veniturile UE. Raportul pune în evidență în mod special modul în care au fost aplicate prevederile referitoare la raportarea neregulilor în fiecare stat membru, având în vedere că partea analitică a prezentului raport se bazează pe informațiile primite în cadrul acestei raportări.

Raportul este însoțit de șase documente de lucru ale serviciilor Comisiei 1 . Printre aceste documente se numără: „Punerea în aplicare a articolului 325 de către statele membre în anul 2014”, „Recomandări pentru a da curs raportului Comisiei privind protejarea intereselor financiare ale UE – Combaterea fraudei, 2013” și „Analiza statistică a neregulilor”, care conțin tabele ce prezintă sumar rezultatele acțiunilor antifraudă întreprinse de fiecare stat membru.

2.POLITICI ANTIFRAUDĂ LA NIVELUL UE

2.1.Inițiative în materie de politici antifraudă adoptate de Comisie în 2014

2.1.1.Propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal

În iulie 2012, Comisia a prezentat o propunere de directivă privind protejarea intereselor financiare ale UE prin intermediul dreptului penal 2 . Aceasta vizează consolidarea cadrului juridic existent prin crearea de norme comune minime privind definirea infracțiunilor penale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, precum și a sancțiunilor și a prescrierilor pentru aceste infracțiuni. Negocierile desfășurate între Parlamentul European și Consiliu au început în a doua jumătate a anului 2014, în urma adoptării unei abordări generale de către Consiliu la 6 iunie 2013 și a finalizării primei lecturi în Parlamentul European la 16 aprilie 2014.

2.1.2.Propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (EPPO)

La 17 iulie 2013, Comisia a adoptat o propunere de regulament de instituire a unui parchet european (EPPO) 3 . În cadrul strategiei globale a Comisiei, aceasta reprezintă o inițiativă majoră pentru o mai bună protejare a intereselor financiare ale UE.

Principalul obiectiv al propunerii este de a stabili un sistem european coerent și eficient pentru anchetarea și urmărirea penală a infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE, astfel cum sunt definite în propunerea de directivă privind combaterea fraudelor prin intermediul dreptului penal (punctul 2.1.1).

La sfârșitul anului 2014, negocierile în cadrul Consiliului erau încă în desfășurare. Parlamentul European a adoptat un prim raport interimar în martie 2014 4 , precum și un al doilea raport, în aprilie 2015 5 , prin care și-a exprimat susținerea în favoarea principalelor elemente ale EPPO.

2.1.3.Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, EURATOM) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii

La 18 iunie 2014, Comisia a adoptat o propunere 6 pentru revizuirea parțială a Regulamentului financiar în scopul alinierii acestuia cu Directiva privind achizițiile publice, astfel cum a fost revizuită. Obiectivul principal al propunerii este de a consolida protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin instituirea unui sistem gestionat de Comisie, care să faciliteze detectarea timpurie a riscurilor la adresa intereselor financiare ale Uniunii, precum și excluderea oricărui operator economic, astfel încât acesta să nu mai poată obține fonduri UE, și / sau impunerea unei sancțiuni financiare asupra operatorului respectiv.

Autoritatea legislativă a aprobat această propunere în iunie 2015. Astfel, noile norme se vor aplica începând din ianuarie 2016.

2.1.4.Combaterea corupției în UE

În anul 2014, Comisia și-a publicat primul Raport anticorupție al UE, în care a fost inclus un capitol referitor la corupția în domeniul achizițiilor publice. Raportul prezintă o evaluare a modului în care statele membre abordează corupția, analizează modul în care legile și politicile funcționează în practică și oferă sugestii cu privire la maniera în care fiecare țară își poate intensifica activitatea de combatere a corupției.

Pe baza acestui raport, Comisia a înființat o rețea a centrelor de contact naționale din statele membre și a inclus obiectivele anticorupție în procesul de guvernanță economică din cadrul semestrului european. În anul 2014, 12 state membre au primit, în cadrul semestrului european, recomandări cu privire la corupție, care au fost dezbătute ulterior cu ocazia unor vizite în țările respective.

Comisia a făcut, de asemenea, pregătirile necesare pentru lansarea „Programului de schimb de experiență” în primăvara anului 2015.

2.1.5.Raportarea neregulilor – dispoziții ale cadrului financiar multianual (CFM) 20142020 în domeniul cheltuielilor

În cadrul noii perioade de programare 2014-2020, era necesară definirea în actele delegate și de implementare a modalităților de raportare a neregulilor pentru toate domeniile din cadrul gestiunii partajate 7 . În 2014, Comisia a negociat patru regulamente delegate și de implementare, care au fost dezbătute și stabilite la nivel de experți ai statelor membre. Adoptarea acestor modalități este prevăzută pentru anul 2015. Pentru a obține o claritate optimă cu impunerea unei sarcini administrative minime asupra statelor membre, prevederile sunt armonizate cât mai profund în toate domeniile de cheltuieli ale UE. Informațiile raportate de statele membre sunt prezentate în raportul anual al Comisiei, în conformitate cu articolul 325 din TFUE.

2.1.6.Politica antifraudă în domeniul vamal 

2.1.6.1.Asistență administrativă reciprocă (propunerea de modificare a Regulamentului (CE) nr. 515/97)

În anul 2013, Comisia a adoptat o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 515/97 8 . În cursul anului 2014, au fost organizate negocieri cu Parlamentul European și cu Consiliul. Acestea s-au încheiat prin semnarea unui acord politic la 18 decembrie 2014. Instituțiile au salutat favorabil acordul, care elimină anumite lacune din actualele norme privind asistența reciprocă între statele membre și Comisia Europeană. Propunerea vizează crearea unei baze de date a UE în care să fie înregistrate operațiunile de intrare, de tranzit și de ieșire a mărfurilor, desfășurate pe teritoriul UE. În plus, propunerea are în vedere un sistem de monitorizare a containerelor, care va permite Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) să analizeze circulația containerelor în scopul identificării activităților susceptibile de a avea un caracter fraudulos. Intrarea în vigoare a regulamentului este prevăzută pentru mijlocul anului 2015, legislația secundară relevantă urmând să fie adoptată până la începutului anului 2016.

2.1.6.2.Operațiuni vamale comune (OVC)

Operațiunile vamale comune sunt măsuri operaționale coordonate și orientate, puse în aplicare de autoritățile vamale din statele membre și din țări terțe, pe o perioadă limitată de timp, având rolul de a combate traficul ilicit de mărfuri la nivel transfrontalier.

În 2014, OLAF a colaborat cu statele membre în cadrul unei serii de șapte operațiuni vamale comune, furnizând informații și sprijin tehnic și / sau financiar, asigurând accesul în siguranță la platforma AFIS, precum și schimbul de informații în condiții de securitate prin intermediul acestei platforme și punând la dispoziție structurile sale operaționale de coordonare permanente pentru a facilita desfășurarea acelor operațiuni vamale comune cu un număr mare de participanți.

OVC „REPLICA” 9 : această operațiune s-a axat pe importurile de mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală și a acordat o atenție deosebită mărfurilor periculoase ce implică un risc pentru mediu sau pentru siguranța ori sănătatea cetățenilor. În urma acestei operațiuni, au fost confiscate 1,2 milioane de mărfuri contrafăcute, inclusiv parfumuri, piese de schimb pentru autovehicule și biciclete, jucării, accesorii de modă și dispozitive electronice, precum și 130 de milioane de țigări. Numai confiscarea țigărilor a împiedicat pierderea a 25 de milioane EUR, reprezentând taxe și impozite vamale.

- OVC „SNAKE” 10 : această operațiune s-a axat pe cazurile de subevaluare a produselor textile și de încălțăminte importate din China. În urma operațiunii, au fost identificate peste 1 500 de containere pentru care fusese declarată o valoare vamală cu mult inferioară valorii lor reale, împiedicându-se astfel pierderea unor taxe vamale de peste 80 de milioane EUR.

- OVC „ERMIS” 11 : scopul acestei operațiuni a fost de a identifica mărfurile care intră pe teritoriul UE în colete de mici dimensiuni, după ce au tranzitat țări terțe. Au fost confiscate peste 70 000 de articole diferite, precum telefoane mobile, ochelari de soare și piese de schimb de mici dimensiuni pentru autovehicule, medicamente și produse farmaceutice.

- OVC „ATHENA IV” 12 : această operațiune a urmărit depistarea numerarului nedeclarat, precum și prevenirea spălării banilor pe teritoriul Uniunii Europene. În urma operațiunii, s-au reținut și confiscat sume în numerar cu o valoare de peste 1 200 000 EUR.

- OVC „WAREHOUSE II” 13 : această operațiune vamală comună a avut drept scop combaterea activităților de contrabandă și a fraudei în domeniul accizelor pentru produsele din tutun și alcool. Evaluarea rezultatelor finale ale operațiunii este în curs.

- OVC regională „ICARE” 14 : o operațiune de supraveghere maritimă, coordonată de administrația vamală din Franța și menită să conducă la depistarea traficului ilegal de mărfuri sensibile pe mare, în zona Atlanticului.

- OVC regională „ISIS 2014” 15 : o operațiune maritimă, coordonată de administrația vamală din Spania, având drept obiectiv lupta împotriva traficului de mărfuri sensibile pe Marea Mediterană. Aceasta a avut drept rezultat confiscarea a 39,3 kg de canabis.

2.1.6.3.Sistemul de informații antifraudă (AFIS)

Sistemul de informații antifraudă (AFIS) este alcătuit dintr-un set de aplicații antifraudă controlate de OLAF și este utilizat pentru efectuarea de schimburi rapide și securizate de informații legate de fraudă între administrațiile statelor membre, precum și pentru stocarea și analizarea datelor pertinente. Acesta include două domenii principale: asistența reciprocă în domeniul vamal și gestionarea neregulilor.

În 2014, un număr total de 6 560 de cazuri au fost înregistrate în bazele de date și în modulele AFIS de asistență reciprocă. Baza de date a informațiilor de tranzit (ATIS) a primit informații cu privire la șapte milioane de noi loturi de tranzit, reprezentând un total de 31,5 milioane de mișcări de mărfuri. În sistemul de gestionare a neregulilor (SGN) au fost înregistrate 23 735 de rapoarte. Șapte operațiuni vamale comune au fost efectuate în 2014 prin intermediul Unității de coordonare a operațiunilor virtuale (VOCU) a sistemului AFIS.

Bugetul pentru anul 2014 alocat programului a fost de 6,4 milioane EUR.

2.1.7.Combaterea comerțului ilicit cu produse din tutun

Comunicarea din 2013 privind intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun 16 a fost însoțită de un plan de acțiune cuprinzător. Până în prezent, Comisia a aplicat în mod activ planul de acțiune, în strânsă colaborare cu statele membre. În 2014, pe această temă au fost organizate trei reuniuni cu experți ai statelor membre.

2.1.8.Combaterea fraudei în materie de TVA

În decembrie 2014, Consiliul a conferit Comisiei un mandat de începere a negocierilor cu Norvegia în vederea încheierii unui acord privind cooperarea administrativă și recuperarea taxelor în materie de TVA. Negocierile sunt programate să înceapă în iunie 2015. În iunie 2014, statelor membre le-a fost prezentat proiectul-pilot derulat de țările din Benelux în vederea introducerii unei analize a rețelelor transfrontaliere implicate în activități frauduloase în contextul rețelei Eurofisc. Ulterior, o largă majoritate din cadrul grupului Eurofisc a solicitat extinderea și utilizarea acestui pilot în toate statele membre. Rețeaua Eurofisc continuă schimbul de informații operaționale privind frauda transfrontalieră și caută noi surse de informații, cum ar fi datele de înmatriculare a autovehiculelor. În plus, un grup al proiectului Fiscalis, având ca misiune îmbunătățirea cooperării între autoritățile fiscale și cele vamale, a înregistrat progrese substanțiale. În ceea ce privește noile amenințări pe care le implică comerțul electronic, a fost creat un grup de proiect, cu misiunea de a aduna cele mai bune practici în materie de la administrațiile fiscale naționale.

2.1.9.Dispoziții antifraudă în cadrul acordurilor internaționale

Multe dintre acordurile internaționale ale UE conțin prevederi referitoare la asistența administrativă reciprocă (AAR) în domeniul vamal și, în cazul unor acorduri preferențiale, acestea conțin, de asemenea, măsuri privind aplicarea unui tratament preferențial.

În 2014, 48 de acorduri cuprinzând prevederi referitoare la AAR pentru 71 de țări au intrat în vigoare, iar negocieri cu 49 de țări, inclusiv cu parteneri comerciali majori, precum SUA și Japonia, erau în curs. Au fost finalizate negocierile cu Canada și Vietnam. Acordurile de liber schimb cu Georgia și Moldova au devenit operaționale. Intrarea în vigoare a zonei de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare cu Ucraina este prevăzută pentru 1 ianuarie 2016. Toate aceste acorduri cuprind prevederi referitoare la AAR, precum și măsuri privind aplicarea unui tratament preferențial.

Comisia dorește includerea unor prevederi privind combaterea fraudei în alte acorduri internaționale ale UE, precum acordurile de asociere și acordurile de parteneriat. În 2014, OLAF a reușit să negocieze includerea unor prevederi privind combaterea fraudei în Acordul de parteneriat și cooperare (APC) cu Kazahstan. Negocierile privind prevederi similare în APC cu Malaysia au continuat.

2.1.10.Norme privind achizițiile publice

În aprilie 2014, directivele revizuite privind achizițiile publice și serviciile publice și o nouă directivă privind concesiunile au intrat în vigoare 17 . Noile directive sporesc transparența și consolidează dispozițiile antifraudă și anticorupție prin definirea „conflictului de interese”, prin atribuirea unui caracter obligatoriu achizițiilor publice electronice, precum și prin introducerea unor obligații de monitorizare și raportare pentru a împiedica frauda în domeniul achizițiilor și alte nereguli grave. Transpunerea noilor directive oferă fiecărui stat membru ocazia de a spori eficacitatea, de a elimina lacune, de a derula procese de achiziții mai eficiente și mai curate, precum și de a consolida mecanismele de control și de sancționare necesare, fără a afecta eficiența procesului.

Comisia oferă asistență statelor membre în ceea ce privește transpunerea pachetului legislativ privind achizițiile publice și colaborează îndeaproape cu unele state membre pentru stabilirea unor abordări naționale specifice.

2.1.11.Directiva privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării

Directiva 2014/62/UE 18 privind protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării a fost adoptată în martie 2014 19 .

Această directivă se bazează pe și înlocuiește Decizia-cadru 2000/383/JAI a Consiliului privind consolidarea protecției împotriva falsificării, prin sancțiuni penale și de altă natură, care a fost adoptată cu ocazia introducerii monedei euro. Directiva introduce dispoziții referitoare la următoarele elemente:

punerea la dispoziție a unor instrumente de investigare eficace în cazurile de falsificare de monedă;

aplicarea de sancțiuni comune maxime pentru cele mai grave infracțiuni de falsificare;

transmiterea, pe parcursul procedurilor judiciare aflate în curs de desfășurare, a bancnotelor și monedelor euro falsificate confiscate către centrele naționale de analiză și centrele naționale de analiză a monedelor spre analiză și identificare, pentru a permite detectarea altor monede și bancnote euro false aflate în circulație; și

obligația de a raporta Comisiei la fiecare doi ani numărul infracțiunilor de falsificare comise și numărul persoanelor condamnate.

2.1.12.Strategia antifraudă a Comisiei (SAFC)

În 2014, Comisia a emis cel de al doilea raport al său privind punerea în aplicare a SAFC 20 .

Raportul pe 2013 s-a axat în principal pe trei acțiuni prioritare ale SAFC:

1. includerea de clauze antifraudă în propunerile legislative pentru CFM 2014-2020;

2. elaborarea de strategii antifraudă la nivelul Comisiei;

3. revizuirea directivelor privind achizițiile.

În 2014, strategiile antifraudă de la nivelul Comisiei au fost extinse și la agențiile UE. În plus, două documente de orientare au fost elaborate în cadrul grupului de experți al Comitetului consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei. Unul din documentele de orientare este menit să sprijine statele membre în stabilirea strategiilor naționale antifraudă. Până în prezent, cinci state membre au elaborat asemenea strategii. Al doilea document de orientare prezintă rolul auditorilor în combaterea și detectarea fraudei. Ambele documente au fost elaborate în strânsă colaborare cu experți din statele membre.

Pe parcursul anului 2014, Comisia a organizat o serie de conferințe și a contribuit la seminarii organizate de statele membre ori de agenții, în scopul sporirii gradului de conștientizare cu privire la fraudă în cadrul propriilor strategii antifraudă sectoriale.

2.1.13.Programele Hercule și Pericles

2.1.13.1. Punerea în aplicare a programului Hercule

Programul Hercule III 21 (2014-2020) promovează activități de combatere a fraudei, a corupției și a altor activități care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. În 2014, a fost pus la dispoziție un buget de 13,7 milioane EUR pentru finanțarea acțiunilor destinate consolidării capacității operaționale și administrative a autorităților vamale și a forțelor polițienești, pentru activități de formare, conferințe și asistență informatică 22 .

În cursul primului an în care programul a fost pus în aplicare, în cadrul Hercule III s-a asigurat o finanțare pentru 21 de activități de asistență tehnică, desfășurate de agenții de punere în aplicare a legii din statele membre (8,7 milioane EUR). Acțiunile au constat, de exemplu, în achiziționarea de scanere cu raze X, instalate la frontierele externe ale UE pentru controlul containerelor, al camioanelor și al altor autovehicule. Scanerele au contribuit la detectarea unor cantități semnificative de țigări și de produse din tutun contrafăcute și de contrabandă și au dezvăluit, de asemenea, prezența unor băuturi alcoolice, droguri și arme.

De finanțarea din cadrul programului Hercule III au beneficiat și un număr de 34 de granturi și contracte pentru organizarea în 2014 a 55 de conferințe și seminarii de formare, permițând agenților serviciilor de aplicare a legii din statele membre să se întâlnească și să facă schimb de informații privind cele mai bune practici utilizate în lupta împotriva neregulilor, a corupției și a fraudei.

În 2014, programul Hercule II 23 , finalizat în anul 2013, a fost supus evaluării unui evaluator independent. Aceasta a confirmat faptul că programul și-a atins obiectivele scontate la un cost rezonabil, a fost primit în mod favorabil de părțile interesate și a reușit să ofere valoare adăugată. Pe baza acestei evaluări, Comisia a adoptat, la 27 mai 2015, raportul său 24 privind îndeplinirea obiectivelor programului Hercule II.

2.1.13.2. Punerea în aplicare a programului Pericles

În martie 2014, a fost adoptat Regulamentul (UE) nr. 331/2014 25 de stabilire a programului Pericles 2020, un program de schimb, asistență și formare profesională pentru protejarea monedei euro împotriva falsificării. Adoptarea propunerii de regulament al Consiliului de extindere la statele membre neparticipante a aplicării Regulamentului (UE) nr. 331/2014 este preconizată pentru anul 2015.

În cadrul programului Pericles pentru protejarea bancnotelor și monedelor euro împotriva fraudei și a falsificării, Comisia a luat parte la 10 activități, inclusiv seminarii, conferințe și schimburi de personal, organizate de Comisie și/sau de statele membre. Aceste evenimente s-au axat în special pe intensificarea cooperării în rețea și a cooperării regionale în domenii sensibile, precum și pe consolidarea cooperării între diferiți experți implicați în protejarea monedei euro împotriva falsificării. Până la sfârșitul anului 2014, bugetul de 924 200 EUR al Programului Pericles fusese angajat în proporție de 94,5 % 26 .

2.2.Comitetul consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF)

Reuniunea din 2014 a Comitetului consultativ pentru coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF) 27 cu experți ai statelor membre a oferit ocazia unei dezbateri privind, printre altele, evoluțiile principale din cadrul luptei împotriva comerțului ilicit cu produse din tutun, precum și raportarea neregulilor în utilizarea fondurilor UE pentru noul cadru de finanțare multianual 2014-2020.

Patru subgrupuri ale COCOLAF s-au reunit în 2014, ceea ce a permis negocierea cu privire la modalitățile de raportare a neregulilor și elaborarea de orientări, astfel cum se menționează la punctul 2.1.11. Serviciile de coordonare antifraudă (AFCOS) nou-instituite au realizat, de asemenea, schimburi de experiență și de bune practici utilizate în lupta antifraudă.

2.3.Acțiuni subsecvente rezoluțiilor Parlamentului European privind protejarea intereselor financiare ale UE – Combaterea fraudei – Rapoartele anuale pe 2012 și 2013

2.3.1.Rezoluția Parlamentului European din 3 iulie 2014 privind protejarea intereselor financiare ale UE – Combaterea fraudei – Raportul anual pe 2012

Răspunzând solicitării Parlamentului de stabilire a unei distincții între fraude, erori și nereguli, Comisia a clarificat diferența dintre neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă (inclusiv suspiciunile de fraudă și fraudele confirmate) și neregulile care raportate ca nefiind de natură frauduloasă. Definiția noțiunii de „neregulă” cuprinde încălcări ale normelor UE care sunt săvârșite cu intenție (pentru cazurile de suspiciuni de fraudă și de fraudă confirmată) și fără intenție și care au un impact financiar asupra bugetului UE. Conceptul de „eroare” nu este definit în legislația UE, însă derivă din practicile de audit și nu este inclus în obligațiile de raportare prevăzute la articolul 325 din TFUE. Începând din 2012, se prezintă informații privind proporția neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă în cazurile în care statele membre au arătat că frauda a fost confirmată.

Comisia a recunoscut faptul că există diferențe între statele membre în ceea ce privește modul de detectare și de urmărire penală a fraudelor. Totuși, în ultimii ani, aceasta a investit timp și resurse pentru sporirea gradului de conștientizare cu privire la fraudă a tuturor părților implicate în detectarea și prevenirea fraudelor care aduc atingere bugetului UE.

Obligația autorităților de management de a institui măsuri antifraudă eficiente și proporționale, bazate pe evaluări ale riscurilor de fraudă, a fost introdusă în dispozitivul legislativ referitor la fondurile UE alocate în cadrul gestiunii partajate pentru perioada 20142020. Autoritățile naționale de audit au, de asemenea, sarcina de a verifica faptul că autoritățile de management respectă aceste obligații prin instituirea unor măsuri antifraudă eficiente și proporționale, luând în considerare riscurile identificate.

În ceea ce privește corupția, începând din 2012, Comisia precizează în rapoartele sale privind protejarea intereselor financiare numărul cazurilor raportate de corupție, care aduc atingere intereselor UE. În plus, Comisia va publica Raportul anticorupție al UE din doi în doi ani și va continua cooperarea strânsă cu statele membre în vederea ameliorării punerii în aplicare a politicilor anticorupție.

S-a clarificat, de asemenea, faptul că raportul anual referitor al OLAF va conține și o analiză a informațiilor primite de OLAF, pertinente pentru investigații, inclusiv o defalcare pe surse publice și private și pe stat membru.

Începând din 2012, Parlamentului i s-a înaintat o prezentare generală anuală privind punerea în aplicare a programului Hercule II. Comisia va continua să înainteze Parlamentului această prezentare generală. Regulamentul Hercule III oferă o bază legală solidă în temeiul căreia Comisia solicită statelor membre informații referitoare la rezultatele obținute în punerea în aplicare a programului.

2.3.2.Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2015 privind protejarea intereselor financiare ale UE – Combaterea fraudei – Raportul anual pe 2013

În ceea ce privește durata neregulilor detectate, Comisia a precizat că va lua în considerare sugestiile Parlamentului European referitoare la durata medie, minimă și maximă a neregulilor pentru fiecare sector de politică în cadrul gestiunii partajate.

Comisia a acceptat să realizeze o evaluare intermediară în 2018 pentru a stabili dacă noua arhitectură normativă a politicii de coeziune previne și reduce în continuare riscul comiterii de nereguli.

Răspunzând solicitării Parlamentului de acordare a unui sprijin financiar jurnalismului de investigație transfrontalier, Comisia a subliniat că acordă fonduri pentru activitatea organizațiilor independente angajate în lupta împotriva corupției, precum Observatorul european al corupției, a cărui activitate este consacrată încurajării monitorizării la nivel paneuropean a știrilor legate de corupție și favorizării creșterii gradului de conștientizare cu privire la corupție.

Comisia a recunoscut nevoia de intensificare a cooperării cu statele membre. Aceasta a subliniat totuși că o bază de date cuprinzătoare privind neregulile există deja, și anume Sistemul de gestionare a neregulilor (SGN). Statele membre folosesc SGN pentru a raporta neregulile detectate, inclusiv suspiciunile de fraudă. Începând din octombrie 2014, s-a procedat la o uniformizare a SGN, iar noua versiune va fi pusă la dispoziția autorităților naționale până la sfârșitul lui 2015. Acesta va facilita o mai mare raționalizare a proceselor de raportare și analiză.

În ceea ce privește TVA, Comisia finanțează studii pentru a stabili „diferențele în materie de TVA” existente între statele membre. Acest lucru va contribui la adoptarea de măsuri pentru ameliorarea respectării și a aplicării normelor în materie de TVA, iar cifrele obținute pot fi servi drept referință pentru evaluarea progreselor în acest domeniu.

3.MĂSURI ADOPTATE DE STATELE MEMBRE PENTRU COMBATEREA FRAUDELOR ȘI A ALTOR ACTIVITĂȚI ILEGALE CARE ADUC ATINGERE INTERESELOR FINANCIARE ALE UE

3.1.Măsuri pentru combaterea fraudei și a altor nereguli care aduc atingere intereselor financiare ale UE

Conform rapoartelor statelor membre, în 2014 acestea au adoptat un număr mare de măsuri privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii și combaterea fraudei, ca urmare a adoptării majorității actelor legislative ale Uniunii pentru noua perioadă de programare 20142020.

Măsurile statelor membre au acoperit întregul ciclu antifraudă, în principal în domeniul achizițiilor publice, și au fost urmate de măsuri privind conflictul de interese, criminalitatea financiară, corupția și serviciul de coordonare antifraudă (AFCOS), precum și de măsuri referitoare la definirea fraudei și la denunțători. Până la sfârșitul anului 2014, toate statele membre și-au desemnat propriile servicii de coordonare antifraudă (AFCOS).

În anul 2014, jumătate din totalul statelor membre a adoptat măsuri preventive sau proceduri de gestionare a fondurilor UE 28 . De asemenea, șapte state membre au adoptat măsuri referitoare la raportarea neregulilor 29 , iar șapte state membre au organizat cursuri de formare pentru sensibilizarea cu privire la fraudă 30 .

Cinci state membre 31 au adoptat o strategie națională antifraudă (SNAF) pentru perioada de programare 2014-2020. Nouă state membre 32 au raportat măsuri naționale antifraudă privind fondurile alocate în cadrul politicii de coeziune 33 , iar șase state membre 34 au adoptat măsuri naționale antifraudă legate de fonduri alocate în domeniul agriculturii 35 . O strategie națională de prevenire a fraudei în domeniul achizițiilor publice a fost adoptată în unul din statele membre 36 , iar un program anticorupție a fost adoptat de alte două state membre 37 .

13 state membre 38 au raportat adoptarea unor măsuri de detectare a fraudei, iar șase state membre 39 au raportat adoptarea unor măsuri de investigare. Nouă state membre 40 au introdus sancțiuni penale pentru comiterea de fraude.

3.2.Aplicarea de către statele membre a definițiilor incluse în prevederile referitoare la raportarea neregulilor

Anul acesta, un accent special a fost pus pe examinarea punerii în aplicare de către statele membre a definițiilor referitoare la raportarea neregulilor (de natură frauduloasă și nefrauduloasă) și pe data raportării. Informațiile colectate sunt analizate de OLAF în scopul orientării statelor membre către o abordare uniformă în interpretarea acestor definiții și în vederea facilitării comparării datelor raportate de statele membre.

Aproape fiecare stat membru a menționat prevederile din propriul cod de conduită a funcționarilor publici sau din propriul cod penal, referitoare la obligațiile funcționarilor publici de a sesiza o autoritate de aplicare a legii sau judiciară în legătură cu orice infracțiune de care aceștia au luat cunoștință în exercițiul funcțiunii. În patru state membre 41 , legislația națională nu conține deloc astfel de prevederi.

Toate statele membre au raportat că dispun de și că aplică orientări referitoare la raportarea neregulilor. 20 de state membre 42 au furnizat informații detaliate cu privire la definițiile care sunt în mod special incluse în orientările lor naționale. Șapte state membre 43  au raportat aplicarea definiției noțiunii de „operator economic” în conformitate cu reglementările sectoriale și cu orientările UE 44 , respectând astfel Regulamentul Consiliului privind protejarea intereselor financiare ale UE 45 , excepție făcând un stat membru care își exercită prerogativele de autoritate publică.

Conform analizei efectuate, între statele membre există anumite diferențe în ceea ce privește aplicarea noțiunii de „prima constatare administrativă sau judiciară” în funcție de sector și de natura neregulii.

În ceea ce privește raportarea „suspiciunilor de fraudă”, statele membre 46 au precizat că nu solicită autorizarea din partea autorității judiciare înainte de raportarea suspiciunii de fraudă. Opt state membre 47 utilizează definiția noțiunii de „suspiciune de fraudă”, astfel cum este stabilită în legislația UE și în propriile orientări naționale.

Legislația națională a 16 state membre 48 conține dispoziții care menționează în mod explicit frauda care aduce atingere bugetului UE, în timp ce 12 state membre 49 susțin că legislația lor națională conține definiții generale ale acestui comportament, însă nicio mențiune specifică privind „victima”.

Jumătate din totalul statelor membre 50 folosește un sistem intern de raportare a neregulilor suspectate în afara sistemului de gestionare a neregulilor (SGN) utilizat de statele membre pentru raportarea neregulilor către Comisie. 10 state membre 51 se bazează doar pe SGN, iar patru state membre 52 nu folosesc deloc sisteme informatice interne de raportare a neregulilor suspectate.

Există unele diferențe și în ceea ce privește raportarea cazurilor care fac obiectul unor proceduri penale: opt state membre 53 raportează Comisiei acțiunile subsecvente punerii sub acuzare, șapte state membre 54 raportează acțiunile subsecvente pronunțării sentinței inițiale. 15 state membre 55 susțin că procedează la raportare în urma pronunțării sentinței finale (hotărâre judecătorească finală), iar 17 state membre 56 indică o „altă” practică de raportare a acțiunilor subsecvente.

3.3.Punerea în aplicare a recomandărilor din 2013

În raportul din 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE, Comisia a formulat o serie de recomandări pentru statele membre, în special privind: desemnarea serviciului de coordonare antifraudă (AFCOS); transpunerea directivelor privind achizițiile publice în legislația națională; punerea în aplicare a unor măsuri antifraudă; adoptarea de propuneri legislative cu privire la directiva privind lupta împotriva fraudei, la EPPO și la modificarea Regulamentului (CE) nr. 515/97; adoptarea unor măsuri de înăsprire a controalelor vamale; raportarea și actualizarea la timp a cazurilor de fraudă și de nereguli; precum și intensificarea raportării acolo unde aceasta este insuficientă; punerea în aplicare a acestor recomandări, prezentate în exercițiul de raportare 2014, a fost adecvată în general, deși anumite probleme nu au fost pe deplin abordate.

Cele patru state membre 57 cărora li s-a solicitat în mod expres înființarea unui AFCOS în exercițiul de raportare 2013, au dat curs acestei solicitări în 2014. Tuturor serviciilor astfel înființate li s-au conferit competențe de coordonare, iar unui AFCOS i-au fost conferite competențe atât de coordonare, cât și de investigare 58 . Până la sfârșitul anului 2014, toate statele membre dispuneau de un AFCOS.

Cele mai multe dintre statele membre 59 au inițiat un proces de pregătire a transpunerii pachetului de directive privind achizițiile publice în legislația națională. Acest proces de pregătire cuprinde: redactarea actelor legislative naționale necesare, lansarea de consultări și stabilirea de grupuri de lucru. Cu toate acestea, în câteva state membre sunt necesare încă măsuri în această privință.

Deși statele membre, în marea lor majoritate, au pus în aplicare măsuri antifraudă în cursul anului 2014, doar cinci state membre 60 au prezentat Comisiei o strategie națională antifraudă (SNAF), în timp ce alte trei 61 au inițiat procesul de elaborare a unei SNAF.

În ceea ce privește negocierile privind propunerile legislative specifice, acestea sunt încă în curs pentru două dintre propuneri (EPPO și directiva privind lupta împotriva fraudei prin intermediul dreptului penal) din trei (asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal). Câteva state membre au furnizat informații detaliate asupra măsurilor pe care acestea le-au luat în 2014 cu privire la propunerile menționate.

Pentru o mai bună detectare a operațiunilor de import frauduloase, 10 state membre 62 și-au îmbunătățit ori sunt pe cale de a-și moderniza sistemele informatice utilizate în domeniul vamal, în timp ce șase state membre 63 s-au axat pe elaborarea unui plan strategic de control în acest domeniu, Cu toate acestea, câteva state membre au raportat că nu au efectuat niciun fel de schimbări.

Șase state membre 64 au introdus ori sunt pe cale de a introduce noi orientări, instrucțiuni sau cursuri de formare specifice privind raportarea prin intermediul bazei de date OWNRES, iar în opt state membre 65 au fost elaborate ori sunt în curs de elaborare norme și procese interne îmbunătățite, prin care se va asigura că datele introduse în sistem sunt exacte, fiabile și actualizate. De asemenea, câteva state membre 66 consideră că, în momentul de față, calitatea și rapiditatea raportării lor în OWNRES sunt satisfăcătoare și nu sunt necesare noi măsuri.

Câteva dintre statele membre au descris interacțiunile dintre autoritățile de management, autoritățile de audit și organismele antifraudă relevante. În special, opt state membre 67 au raportat cu privire la colaborarea desfășurată între autoritățile de management relevante și AFCOS. În ceea ce privește instrumentele informatice utilizate, șapte state membre 68   69 au menționat instrumente care sunt în curs de elaborare, iar unele state membre 70 au menționat, în mod distinct, că analizează posibilitatea de a introduce instrumentul de gestionare a riscurilor ARACHNE.

În ceea ce privește numărul mic de nereguli raportate, unele dintre statele membre 71 menționate în recomandare susțin faptul că aceasta reflectă numărul mic de fraude din aceste țări, ca urmare a adoptării unor măsuri de prevenire a activităților cu caracter fraudulos. În domeniul politicii de coeziune, atât Franța, cât și Ungaria au prezentat acțiunile pe care le-au întreprins în vederea intensificării raportării, în timp ce Lituania, Portugalia și Finlanda și-au prezentat acțiunile în domeniul agriculturii.

4.FRAUDĂ ȘI ALTE NEREGULI

4.1.Nereguli raportate, tendințe generale 2010–2014

În anul 2014, au fost raportate Comisiei 16 473 de nereguli (de natură frauduloasă și nefrauduloasă), implicând o sumă totală de aproape 3,24 miliarde EUR, din care aproape 2,27 miliarde EUR vizează sectorul cheltuielilor din bugetul UE. Neregulile detectate reprezintă 1,8 % din plăți, pe partea de cheltuieli, și 4,46 % din valoarea totală brută a resurselor proprii tradiționale colectate.

Comparativ cu anul 2013, numărul de nereguli detectate a crescut cu 48 %, iar sumele aferente acestora au cunoscut o creștere de 36 %.

În perioada 2010-2014, numărul neregulilor raportate a crescut cu 9 %, în timp ce sumele aferente au crescut cu 80 %.

Câțiva factori au determinat această creștere. În primul rând, creșterea este legată de resursele disponibile pentru bugetul UE, care în 2014 au fost cu 10 % mai mari decât în 2010. În al doilea rând, circumstanțele ciclice, precum apropierea de finalul perioadei de programare 2007-2013, au avut o anumită influență. În al treilea rând, controlul gestiunii fondurilor UE de către instituțiile competente (Comisia Europeană și Curtea de Conturi) și de către serviciile naționale este ameliorat în mod constant, astfel cum o arată datele referitoare la măsurile corective și preventive 72 .

4.2.Nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă

Numărul de nereguli care au fost raportate ca fiind de natură frauduloasă (inclusiv cazuri de suspiciune de fraudă și de fraudă confirmată) și sumele corespunzătoare nu sunt strict corelate cu nivelul fraudei care afectează bugetul UE. Acestea tind să indice rezultatele obținute de statele membre și de organismele UE în detectarea cazurilor de eventuale fraude. Responsabilitatea de a emite o decizie finală prin care se statuează că un caz constituie într­adevăr o fraudă revine autorităților competente din statul membru respectiv 73 .

În anul 2014, 1 649 de nereguli au fost raportate ca fiind de natură frauduloasă, reprezentând 538,2 milioane EUR, atât pe partea de venituri, cât și pe partea de cheltuieli. Se înregistrează diferențe semnificative între sectoare, astfel cum se arată în tabelul 1.

Comparativ cu anul 2013, numărul neregulilor de natură frauduloasă 74 raportate în 2014 a crescut cu 2 %, impactul financiar al acestora crescând cu 68 %.

Graficul 1 prezintă tendințele generale din ultimii cinci ani, evidențiind o scădere a numărului de cazuri raportate și a sumelor aferente. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că după o scădere semnificativă în perioada 2010–2011, în anii următori s-a înregistrat o tendință de creștere a numărului de nereguli de natură frauduloasă detectate și raportate, în timp ce sumele aferente au cunoscut fluctuații importante. Ar trebui menționat faptul că variația numărului de cazuri este mai relevantă decât variația sumelor aferente, întrucât acestea din urmă diferă substanțial de la an la an, fiind modificate de cazuri individuale care implică sume mari.

Graficul 1: Nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă și sumele aferente, 2010-2014

Diferențe există, de asemenea, între tendința veniturilor (pentru care se indică în 2014 o creștere ușoară a numărului de cazuri, însă o creștere semnificativă a sumei aferente) și tendința cheltuielilor (în cazul cărora fluctuațiile par să fie determinate de evoluția ciclurilor programării multianuale, iar numărul de cazuri a scăzut ușor după doi ani în care a cunoscut o creștere).

Anexa 1 cuprinde o defalcare pe stat membru și pe sector bugetar a neregulilor de natură frauduloasă raportate în 2014.

4.2.1.Venituri

Numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă pentru anul 2014 (710) este cu 2 % mai mic decât numărul mediu al cazurilor raportate pentru perioada 2010-2014 (726). Valoarea totală confirmată a resurselor proprii tradiționale raportate pentru 2014 (157 de milioane EUR – 61 de milioane, inclusiv sumele estimate) este cu 54 % mai mare decât valoarea medie confirmată pentru perioada 2010-2014 (102 milioane EUR) 76 .

În 2014, cazurile de natură frauduloasă au fost descoperite în cea mai mare parte (40 %) în cadrul controalelor vamale realizate în timpul vămuirii mărfurilor, în timp ce 36 % au fost descoperite în timpul inspecțiilor realizate de serviciile antifraudă. În ceea ce privește sumele aferente, 43 % din totalul resurselor proprii tradiționale implicate în cazuri de natură frauduloasă au fost confirmate în cadrul controalelor ulterioare vămuirii, 27 % au fost confirmate în timpul inspecțiilor realizate de serviciile antifraudă, iar 15 % au fost confirmate în cadrul auditurilor fiscale.

Analiza arată o tendință de scădere a numărului cazurilor de natură frauduloasă în perioada 2010-2013 și o creștere de 12 % în 2014 comparativ cu anul precedent.

Creșterea sumelor confirmate se datorează parțial unui singur caz specific, detectat de Italia, în valoare de 44 milioane EUR.

4.2.2.Cheltuieli

În ceea ce privește cheltuielile UE, s-a înregistrat o foarte ușoară scădere a numărului de nereguli raportate, comparativ cu anul 2013. Scăderea este valabilă pentru toate sectoarele bugetare, cu excepția cheltuielilor directe. Cu toate acestea, ar trebui remarcate câteva diferențe semnificative între sectoare: resursele naturale, susținerea pieței, plățile directe și pescuitul înregistrează o scădere importantă, în timp ce dezvoltarea rurală înregistrează o creștere de 82 % (a se vedea punctul 2.2.2.1). Au fost constatate scăderi, de asemenea, în sectoarele politicii de coeziune (-5 %) și ale politicii de preaderare (-26 %). Fluctuațiile sumelor implicate sunt de obicei mai puțin relevante, după cum s-a menționat deja. Cu toate acestea, sumele implicate au crescut comparativ cu 2013, cu excepția agriculturii (-10 %) și a fondurile de preaderare (-7 %)

Graficele 4 și 5 prezintă neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă și sumele aferente acestora pentru fiecare sector de cheltuieli.

În ultimii doi ani consecutivi, majoritatea neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă (55 %) a fost detectată în sectorul agricol. Cu toate acestea, la fel ca în anii anteriori, cea mai mare parte a sumelor aferente (64 %) provine din nereguli în domeniul politicii de coeziune.

Utilizarea de documente sau de declarații false ori falsificate constituie în continuare tipul de fraudă cel mai des întâlnit. Șase dintre neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă au fost asociate unor cazuri de corupție 77 în sectorul politicii de coeziune.

Aproximativ 28 % din neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă în 2014 au fost detectate de organisme antifraudă sau pe parcursul unor anchete penale sau în cadrul altor controale externe; acest procent crește până la 47 % dacă se iau în considerare și detectările realizate în urma investigațiilor efectuate de OLAF. 46 % din nereguli au fost detectate de sistemele de control administrativ prevăzute în regulamentele sectoriale. Acest lucru subliniază importanța controalelor externe în combaterea fraudei și necesitatea unei coordonări puternice cu autoritățile de management și de audit. În cadrul investigațiilor antifraudă sau al anchetelor penale se detectează cazuri de potențiale fraude implicând sume ridicate, ceea ce reflectă eficacitatea acestor investigații și capacitățile de investigare solide ale autorităților implicate.

Rata de detectare continuă să varieze de la un stat membru la altul, însă diferențele s-au redus 78 . În 2014, doar două state membre, Austria și Luxemburg, nu au clasificat niciuna dintre neregulile detectate în aceste țări ca fiind de natură frauduloasă. Foarte puține nereguli de natură frauduloasă (mai puțin de trei pentru toate sectoarele de cheltuieli) au fost raportate de Croația, Malta și Finlanda, în timp ce, în 2013, nouă state membre au raportat foarte puține astfel de cazuri. Statele membre care au detectat și raportat cel mai mare număr de nereguli de natură frauduloasă sunt Ungaria, Polonia, România, Germania și Italia (între 65 și 208). În ceea ce privește sumele implicate, cele mai mari cifre au fost raportate de Polonia, Republica Cehă, România, Ungaria și Grecia (între 8,5 milioane EUR și 210 milioane EUR). Aceste diferențe sunt rezultatul mai multor factori și reflectă abordări diverse, nu doar la nivelul statelor membre, ci și la nivelul diferitelor administrații din același stat membru.

În perioada 2010-2014, 8 % din neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă au fost confirmate a fi fraude. În această privință, Bulgaria și Germania au raportat cel mai mare număr de proceduri încheiate.

4.2.3.Resurse naturale (agricultură, dezvoltare rurală și pescuit)

În sectorul dezvoltării rurale s-a înregistrat cel mai mare număr de nereguli raportate în 2014, ceea ce reprezintă cea mai mare creștere în comparație cu 2013. În alte sectoare s-a înregistrat o scădere semnificativă a numărului de nereguli.

Asemănător anului 2013, neregulile notificate de patru state membre (Ungaria, Polonia, România și Italia) reprezintă aproximativ 71 % din numărul total de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă.

Pentru Ungaria, cazurile raportate au fost detectate în cadrul unor investigații ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Polonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Portugalia și Regatul Unit au raportat un număr crescând al cazurilor de fraudă.

Creșterea numărului de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă vizează Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală 79 , în timp ce pentru Fondul european de garantare agricolă 80 s-a înregistrat o scădere substanțială. Pentru anul 2014, doar 1 % dintre cazurile raportate se referă la ambele fonduri. Cu toate acestea, procentul corespunzător din ultimii cinci ani a fost de 12 %.

Printre cele mai frecvente tipuri de nereguli de natură frauduloasă se numără utilizarea de documente incorecte și de operatori care nu dispun de capacitățile necesare, precum și derularea unor operațiuni interzise în cadrul măsurii respective (aproximativ 28 % din neregulile de natură frauduloasă). Aceste încălcări constituie modul de operare cel mai frecvent detectat de OLAF în cadrul investigației efectuate în Ungaria, prezentată mai sus. Al doilea cel mai frecvent mod de operare detectat constă în utilizarea de documente sau de declarații false ori falsificate.

În 2014, tipurile de controale cu cele mai bune rezultate au fost controalele administrative, în cadrul cărora au fost detectate 39 % din totalul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă, urmate de activitățile de control realizate de organismele UE (în special de OLAF).

Dintre neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă în ultimii cinci ani, 8 % sunt descrise ca fraude confirmate. Pe parcursul aceleiași perioade, 4 % din cazuri au fost clasate. În ceea ce privește frauda confirmată, Bulgaria și Germania au raportat cel mai mare număr de proceduri încheiate.

4.2.4.Politica de coeziune (perioadele de programare 2007-2013 și 2000-2006)

Pentru al doilea an consecutiv, politica de coeziune nu a fost domeniul de cheltuieli bugetare cu cel mai mare număr de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă. Totuși, sumele aferente au reprezentat cea mai mare proporție din total.

În conformitate cu tendințele evidențiate în ultimii ani, Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) i-a fost atribuită cea mai mare proporție a neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă în 2014. Cu toate acestea, cele mai mari sume aferente neregulilor au fost înregistrate în cazul Fondului de coeziune (59 %).

Cea mai mare parte a neregulilor de natură frauduloasă (64 %) a fost detectată de sistemul de control prevăzut în legislația UE. Aceasta a continuat astfel tendința evidențiată deja în 2012, dar reprezintă o schimbare evidentă față de perioada de programare anterioară (20002006), când neregulile de natură frauduloasă au fost detectate aproape exclusiv pe parcursul unor investigații antifraudă și al unor anchete penale.

Neregulile cu cea mai semnificativă valoare financiară au fost detectate tot în cadrul unor anchete penale și al unor investigații antifraudă (66 %).

Cazurile de nereguli de natură frauduloasă sunt raportate, în medie, în termen de 12 luni de la detectarea lor. Practicile ilegale sunt detectate, în medie, după șase ani și jumătate de la apariția lor.

În perioada 2010-2014, 10 % din neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă au fost confirmate a fi fraude (în 2013, acestea au reprezentat 11 % 81 ). Au fost clasate 1 % din cazuri. În ceea ce privește cazurile de fraudă confirmată, Germania, Polonia și Slovenia au raportat cel mai mare număr de proceduri încheiate.

4.2.5.Politica de preaderare [Asistență pentru preaderare (PAA) și Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA)]

Numărul de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă în cadrul PAA și sumele aferente acestora au scăzut în 2014, comparativ cu anul precedent. România și Bulgaria sunt țările care au raportat nereguli de natură frauduloasă în cadrul PAA, în principal în ceea ce privește dezvoltarea rurală 82 .

Numărul neregulilor de natură frauduloasă legate de IPA a rămas neschimbat, în timp ce sumele aferente au cunoscut o scădere comparativ cu nivelul acestora din 2013. Cea mai mare parte a neregulilor de natură frauduloasă a fost raportată de Turcia. Cele mai mari sume pentru care au fost raportate nereguli de natură frauduloasă au fost înregistrate în legătură cu cooperarea transfrontalieră și dezvoltarea rurală.

4.2.6.Cheltuieli gestionate direct de Comisie

Cheltuielile gestionate direct de Comisie sunt analizate pe baza informațiilor referitoare la ordinele de recuperare emise de serviciile Comisiei.

În 2014, conform sistemului contabilității de angajamente (ABAC), serviciile Comisiei au clasificat 83 de recuperări drept nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă (și anume, cazuri „semnalate către OLAF”). Acestea au reprezentat 4,67 milioane EUR – o cifră de aproape patru ori mai mare decât în anul precedent. Acest lucru se datorează numărului mare de investigații încheiate de OLAF.

4.3.Nereguli raportate ca nefiind de natură frauduloasă

În 2014, au fost raportate Comisiei 14 824 de nereguli ca nefiind de natură frauduloasă (cu aproape 5 % mai mult decât în 2013). S-a înregistrat o creștere a cifrelor pentru cele mai importate sectoare, în timp ce pentru sectorul preaderării și pentru cel al cheltuielilor directe sa înregistrat o scădere a acestora. Impactul financiar conex a crescut, de asemenea, până la aproape 2,71 miliarde EUR (cu 47 % mai mult decât în 2013 – a se vedea punctul 2.3.2), astfel cum se indică în tabelul 2.

Anexa 2 prezintă o defalcare pe stat membru și pe sector bugetar a tuturor neregulilor raportate ca nefiind de natură frauduloasă în 2014.

4.3.1.Venituri

Numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă pentru anul 2014 (4 475) este cu 10 % mai mare decât numărul mediu al cazurilor raportate pentru perioada 2010-2014 (4 073) 84 . Valoarea totală confirmată a resurselor proprii tradiționale raportate (802 milioane EUR) este cu 101 % mai mare decât valoarea medie confirmată pentru perioada 2010-2014 (398 de milioane EUR).

În special, Regatul Unit a detectat încălcări cu un mod de operare specific și cu un impact financiar substanțial, afectând valoarea financiară totală a neregulilor pentru toate statele membre. Aceasta poate fi considerată rezultatul activității Comisiei în domeniul determinării valorii în vamă.

În 2014, controalele ulterioare vămuirii au constituit metoda cea mai importantă pentru detectarea neregulilor raportate ca fiind de natură nefrauduloasă, atât în ceea ce privește numărul acestora (54 % din nereguli), cât și valorile confirmate ale resurselor proprii tradiționale (81 %).

4.3.2.Cheltuieli

Creșterea numărului de nereguli raportate ca nefiind de natură frauduloasă vizează principalele sectoare de cheltuieli ale bugetului UE (agricultura și politica de coeziune). Numărul de nereguli în sectorul preaderării și al cheltuielilor directe a crescut.

Această creștere are drept urmare o creștere semnificativă a sumelor aferente. Activitățile de control realizate de instituțiile europene (Curtea de Conturi și Comisia Europeană) joacă un rol important, conform rezultatelor măsurilor preventive și corective descrise la punctul 5. Toate neregulile detectate fac obiectul unor măsuri corective aplicate de autoritățile naționale cu scopul de a proteja interesele financiare ale UE.

4.4.Rezultate obținute din activitățile Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) 85

În 2014, OLAF a inițiat 234 de investigații și 54 de cazuri de coordonare. În aceeași perioadă, au fost încheiate 307 investigații și cazuri de coordonare și au fost emise 397 de recomandări.

OLAF a trimis autorităților naționale 101 recomandări de acțiuni judiciare și a recomandat recuperarea a aproximativ 901,0 milioane EUR, dintre care 133,7 milioane EUR aferente veniturilor și 767,3 milioane EUR aferente cheltuielilor (a se vedea tabelul 3).

5.RECUPERARE ȘI ALTE MĂSURI PREVENTIVE ȘI CORECTIVE

Un aspect important al protejării intereselor financiare ale UE implică utilizarea de mecanisme pentru prevenirea și corectarea fraudei și a altor nereguli, astfel încât să se asigure faptul că bugetul este executat în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare 87 .

În cadrul gestiunii partajate, Comisia poate adopta următoarele măsuri:

măsuri preventive: întreruperea plăților (decalarea termenului de plată cu până la șase luni) 88 ; suspendarea totală sau parțială a plăților intermediare către un stat membru 89 ;

măsuri corective: în cazul în care un stat membru nu adoptă măsurile necesare, Comisia poate decide să impună o corecție financiară 90 . Cheltuielile care nu sunt în conformitate cu normele aplicabile fie fac obiectul unui ordin de recuperare sau al unei deduceri dintr-o cerere ulterioară de plată, fie, în cazul politicii de coeziune, cheltuielile realizate în mod necuvenit pot fi înlocuite cu noi cheltuieli.

Datele privind recuperările directe ale statelor membre de la beneficiari sunt doar parțial disponibile 91 și sunt incluse în documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Evaluarea statistică a neregulilor”.

Datele privind tipurile de gestionare, altele decât gestiunea partajată (în special cheltuieli directe), vizează, în principal, ordinele de recuperare emise de departamentele din cadrul Comisiei sau deducerile din cererile de rambursare.

5.1.Cheltuieli: mecanisme preventive

5.1.1.Întreruperi în anul 2014

În 2014, Comisia a adoptat 193 de decizii de întrerupere a plăților în sectorul politicii de coeziune, implicând aproape 7,7 miliarde EUR, și a închis 181 de cazuri care au implicat sume cu o valoare totală de aproximativ 4,9 miliarde EUR. Dintre acestea, 145 de cazuri erau încă deschise la sfârșitul anului 2014, implicând peste 4,8 miliarde EUR.

Tabelul 4 ilustrează cazurile de întrerupere gestionate în 2014 și activitatea intensă de prevenire desfășurată, în special în ceea ce privește FEDR / Fondul de coeziune, care reprezintă peste 68 % din cazurile deschise și aproximativ 80 % din sumele totale în cauză.

5.1.2.Suspendări

Cinci 92 decizii de suspendare privind FEDR erau încă în aplicare la sfârșitul anului 2013. Două dintre acestea au fost anulate în 2014, iar celelalte trei au rămas în vigoare. Patru noi decizii de suspendare au fost adoptate în 2014, iar două dintre acestea erau încă în aplicare la sfârșitul anului.

În ceea ce privește FSE, o decizie de suspendare adoptată în 2011 era încă în aplicare la sfârșitul anului 2014. Dintr-un total de 11 decizii de suspendare adoptate în 2013, șapte erau încă în aplicare la sfârșitul anului 2014. Pe parcursul anului 2014, au fost adoptate 11 noi decizii de suspendare, care erau încă în aplicare la sfârșitul anului.

În ceea ce privește FEP, în 2014 a fost adoptată o singură decizie de suspendare, în urma unei deficiențe constatate în sistemul de gestionare și control al unui stat membru, în legătură cu măsura UE de reducere a capacității de pescuit excedentare.

În ceea ce privește FEADR, nu s-au luat decizii de suspendare în 2014.

5.2.Cheltuieli: corecții financiare și recuperări în 2014

În 2014, numărul de măsuri corective stabilite de Comisie cu privire la statele membre și la beneficiari a crescut în comparație cu anul anterior (cu 38 %), în timp ce numărul măsurilor puse în aplicare a scăzut (cu 11 %), în special în sectorul politicii de coeziune (cu 25 %) și mai ales în ceea ce privește FSE (în acest sector scăzând cu 67 %, a se vedea tabelul 5).

5.3.Recuperare legată de veniturile din resurse proprii

Cea mai mare partea din cuantumul resurselor proprii tradiționale confirmate în 2014 a fost colectată fără probleme deosebite. Statele membre au obligația de a recupera sumele restante din RPT și de a le înregistra în baza de date OWNRES. Pentru 2014, suma care trebuie recuperată, aferentă tuturor neregulilor, raportate atât ca fiind de natură frauduloasă, cât și ca nefiind de natură frauduloasă, implicând un cuantum al RPT de peste 10 000 EUR, a fost de 958 de milioane EUR. Statele membre au recuperat deja 229 de milioane EUR pentru cazuri detectate în 2014, ceea ce corespunde unei rate de recuperare de 24 % în 2014 și reprezintă punctul de plecare în procesul de recuperare. Conform analizei, proceduri de recuperare îndelungate sunt adesea necesare în cazuri complexe, în cazuri de fraudă sau cu un impact financiar major, fiind, în special, în strânsă legătură cu procedurile administrative și judiciare.

În plus, statele membre și-au continuat activitățile de recuperare în cazurile detectate și raportate în anii anteriori. În 2014, toate cele 27 de state membre au recuperat împreună o sumă totală de aproximativ 204 milioane EUR, aferentă unor cazuri de nereguli detectate între 1989 și 2013.

Rata de recuperare istorică globală (1989-2011) este de 80 % în cazul în care calculul ia în considerare numai cazurile închise, pentru care statele membre și-au finalizat acțiunile de recuperare.

Activitățile prin care statele membre recuperează RPT sunt monitorizate în cadrul unor inspecții.

6.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În 2014, a fost instituit noul cadru de reglementare pentru programul de cheltuieli 2014-2020, în care o atenție specială se acordă măsurilor antifraudă. Această acțiune a coincis cu învestirea noii Comisii, aducând un nou suflu în lupta împotriva fraudei.

6.1.Coordonare și cooperare îmbunătățite: un nou impuls în lupta împotriva fraudei

6.1.1.Consolidarea structurilor juridice și administrative pentru o cooperare mai strânsă

În 2014, au fost luate măsuri importante pentru protejarea intereselor financiare ale UE de către Comisie și statele membre.

În același an, Comisia și-a încheiat cu succes acțiunile prioritare din cadrul Strategiei sale multianuale antifraudă (SAFC). Deși SAFC se axează în primul rând pe elaborarea strategiilor antifraudă la nivelul serviciilor Comisiei și al agențiilor, Comisia acordă o atenție din ce în ce mai mare modului în care ar putea sprijini statele membre în elaborarea propriilor strategii antifraudă.

Regulamentul (UE) nr. 883/2013 prevede, printre altele, o cooperare consolidată cu statele membre prin desemnarea unui AFCOS.

La sfârșitul anului 2014, toate statele membre și-au desemnat propriile AFCOS. Responsabilitățile fiecărui AFCOS național diferă de la un stat membru la altul. Toate statele membre au conferit propriilor AFCOS competențe de coordonare, deși într-o măsură diferită. Doar câteva state membre au abilitat propriile AFCOS să efectueze investigații.

Coordonarea structurată între organismele antifraudă și alte autorități naționale s-a dovedit a fi cea mai bună practică și trebuie să fie pusă în aplicare de către toate statele membre.

6.1.2.Măsuri de combatere a fraudei și a corupției în achizițiile publice

În februarie 2014, primul raport anticorupție al UE a fost adoptat 93 , iar pachetul revizuit de directive privind achizițiile publice și o nouă directivă privind concesiunile au intrat în vigoare.

În cadrul transpunerii acestor directive, statele membre au ocazia de a spori transparența și de a-și consolida acțiunile antifraudă prin definirea „conflictului de interese”, prin atribuirea unui caracter obligatoriu achizițiilor publice electronice, precum și prin introducerea unor obligații de monitorizare și de raportare pentru a împiedica frauda în domeniul achizițiilor și alte nereguli grave.

În plus, statele membre au adoptat un număr semnificativ de măsuri legislative și administrative, care au avut ca obiectiv consolidarea acțiunilor antifraudă în domeniul achizițiilor publice.

6.1.3.Măsuri sectoriale: cheltuieli

În 2014, au fost finalizate principalele dispoziții de reglementare pentru programele de cheltuieli 2014-2020. Pentru prima dată, acestea conțin o cerință specifică pentru autoritățile naționale, și anume de a institui măsuri antifraudă eficace și proporționale, luând în considerare riscurile identificate. Este preferabil ca aceste măsuri antifraudă să fie incluse în strategiile naționale antifraudă.

În 2014 au fost elaborate, de Comisie împreună cu autoritățile naționale, orientări privind evaluarea riscurilor de fraudă și măsuri antifraudă eficiente și proporționale 94 . Unul dintre documentele de orientare este menit să sprijine statele membre în stabilirea strategiilor naționale antifraudă.

6.1.4.Măsuri sectoriale: venituri

Regulamentul (CE) nr. 515/97 privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, astfel cum a fost revizuit, oferă fundamentul necesar pentru crearea unei baze de date privind operațiunile de intrare, de tranzit și de ieșire a mărfurilor, desfășurate pe teritoriul UE. În plus, introducerea unui sistem de monitorizare a containerelor va permite analizarea mișcărilor containerelor în scopul identificării activităților susceptibile de a avea un caracter fraudulos.

6.1.5.Perspective

Două propuneri legislative majore au fost prezentate colegiuitorilor în anii anteriori și sunt încă în curs de aprobare:

(1)o directivă privind combaterea fraudelor prin intermediul dreptului penal;

(2)un regulament privind înființarea Parchetului European;

Adoptarea acestor propuneri ar completa și ar consolida cadrul juridic și ar intensifica în mod semnificativ lupta împotriva fraudei, în special prin înființarea unui organism european cu competențe de investigare depline.

6.2.Creșterea ratei de detectare: rezultate obținute și probleme nesoluționate

6.2.1.Cheltuieli

Pe partea de cheltuieli, o interpretare a numărului fluctuant de nereguli de natură frauduloasă raportate din ultimii cinci ani este dificilă. Cu toate acestea, cu excepția anilor 2011 și 2012, sumele vizate s-au menținut relativ stabile. Această situație ar putea fi determinată de faptul că programele de cheltuieli sunt multianuale, iar gradul de detectare urmează natura ciclică a acestora.

Începând din 2012, autoritățile de management și de plată joacă un rol tot mai important în detectarea fraudelor, iar acesta ar trebui amplificat în următorii ani, în conformitate cu noul cadru de reglementare pentru perioada 2014-2020.

Practicile de detectare a fraudelor diferă în continuare de la un stat membru la altul, iar Comisia își exprimă preocuparea cu privire la numărul scăzut al potențialelor nereguli de natură frauduloasă raportate de anumite state membre. Cu toate acestea, numărul statelor membre care raportează foarte puține cazuri de fraudă sau care nu raportează deloc astfel de cazuri a scăzut în ultimii ani. Comisia va continua să ofere orientări care să asigure o mai mare convergență a sistemelor naționale și o conștientizare mai puternică cu privire la fraudă, astfel încât să se garanteze o mai mare eficiență în protejarea intereselor financiare ale UE.

În 2014, Italia și România au fost țările în care s-a înregistrat cea mai mare eficiență în detectarea potențialelor fraude în sectorul agricol 95 . Germania, Polonia și Republica Cehă au fost cele mai eficiente în domeniul politicii de coeziune.

Per ansamblu, Germania a fost statul membru cu cea mai mare eficiență în detectarea fraudelor.

Deși raportarea neregulilor este satisfăcătoare, calitatea acesteia ar putea fi sporită, în special în ceea ce privește clasificarea neregulilor de natură frauduloasă și data raportării, astfel cum se subliniază în analiza răspunsurilor la chestionar date de statele membre.

Având în vedere noile norme privind raportarea neregulilor, care sunt în curs de adoptare, precum și domeniile în care sunt necesare încă îmbunătățiri, domenii identificate de Comisie în urma analizei informațiilor furnizate de statele membre, Comisia va elabora, în strânsă colaborare cu statele membre, un document de lucru privind raportarea neregulilor.

6.2.2.Venituri: actualizarea strategiilor de control

În 2014, pe partea de venituri, numărul neregulilor detectate și, în special, valoarea sumelor confirmate au crescut semnificativ față de anii anteriori. Luând în considerare riscurile de fraudă transfrontalieră, Comisia este încredințată că o cooperare strânsă între statele membre și un schimb de informații dincolo de granițe pentru desfășurarea controalelor vamale sunt oportune. Schimbul de informații privind tranzacțiile vamale, operatorii economici sau datoriile financiare ar trebui să asigure includerea tuturor tranzacțiilor vamale și a operatorilor economici în sfera de aplicare a controalelor ulterioare vămuirii, indiferent de locul în care se realizează importul fizic al mărfurilor sau de locul în care ființează operatorul economic. Informațiile primite de la alte state membre ar trebui să reprezinte o parte integrantă a managementului riscurilor și să completeze efectivul național utilizat în scopuri de management al riscurilor. Absența unei astfel de cooperări ar putea da naștere unui pasiv financiar în domeniul RPT.

Pe baza cifrelor aferente anului 2014, se poate desprinde concluzia că detectarea cazurilor de fraudă și a neregulilor este de multe ori mai eficientă după vămuirea mărfurilor. Ar trebui reținut faptul că o combinație de strategii de control diferite este necesară. Cu toate acestea, controalelor ulterioare vămuirii reprezintă metoda cea mai eficientă de detectare, în ceea ce privește atât numărul de cazuri detectate, cât și sumele aferente confirmate. Controalele realizate în momentul vămuirii bunurilor și inspecțiile realizate de serviciile antifraudă sunt cruciale pentru detectarea anumitor tipuri de fraude existente și a noilor tipuri de fraudă.

În plus, notificările privind asistența reciprocă emise în urma OVC desfășurate de OLAF constituie o importantă sursă de informații pentru detectarea neregulilor în cadrul tranzacțiilor care implică anumite tipuri de mărfuri.

ANEXA 1 – Nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă

(Numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă reflectă rezultatele activităților statelor membre de combatere a fraudelor și a altor activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE; a nu se interpreta ca nivel al fraudelor pe teritoriile statelor membre). Totalurile sunt diferite față de tabelul 1, întrucât în anexa 1 nu sunt incluse țările terțe (preaderare) și cheltuielile directe.

ANEXA 2 – Nereguli raportate ca nefiind de natură frauduloasă

Totalurile sunt diferite față de tabelul 2, întrucât în anexa 2 nu sunt incluse țările terțe (preaderare) și cheltuielile directe.

(1)  Punerea în aplicare a articolului 325 de către statele membre în anul 2014; (ii) Evaluarea statistică a neregulilor raportate pentru anul 2014 cu privire la resursele proprii, resursele naturale, politica de coeziune și asistența pentru preaderare; (iii) Recomandări pentru a da curs raportului Comisiei privind protejarea intereselor financiare ale UE – Combaterea fraudei, 2013; (iv) Metodologia referitoare la evaluarea statistică a neregulilor raportate pentru anul 2014; (v) Prezentare generală anuală conținând informații referitoare la rezultatele Programului Hercule III în anul 2014; (VI) Punerea în aplicare a Strategiei antifraudă a Comisiei (SAFC).

(2)  COM(2012) 363 final.

(3)  COM(2013) 534 final.

(4)  P7_TA-PROV(2014)0234 – Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European [COM(2013)0534 – 2013/0255(APP)].

(5)  A8-0055/2015 (APP), 29/4/2015.

(6)  COM(2014) 358.

(7)  Articolul 122 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, JO 347, 20.12.2013, p. 320, articolele 48 și 50 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, JO 347, 20.12.2013, p. 549, articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, JO 72, 12.3.2014, p.1 și articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, JO 150, 20.5.2014, p. 112.

(8)  JO L 82, 22.3.1997, p. 1–16.

(9)  Coordonată de OLAF și organizată în cadrul Reuniunii Asia-Europa (ASEM), fiind una dintre acțiunile comune din cadrul luptei împotriva mărfurilor contrafăcute. La aceasta au participat statele membre ale UE, Norvegia, Elveția și alți 11 parteneri internaționali din afara UE, precum și Europol, Interpol și Organizația Mondială a Vămilor.

(10)  Coordonată de OLAF și de Biroul pentru Combaterea Contrabandei din cadrul Administrației Generale a Vămilor din China, în această operațiune au fost implicate administrațiile vamale ale tuturor statelor membre ale UE, precum și cea din Republica Populară China.

(11)  Coordonată de Administrația Vămilor din Grecia și de OLAF, cu participarea statelor membre ale UE, a FRIM, a Muntenegrului, a Serbiei și a Turciei.

(12)  Coordonată de Consiliul Național Vamal din cadrul Administrației Fiscale de Stat din Letonia și de OLAF, cu participarea tuturor statelor membre ale UE și a Europol.

(13)  Coordonată de administrația vămilor din Italia, Agenzia delle Dogane e dei Monopoli, și de OLAF.

(14)  Coordonată de administrația vamală din Franța, cu participarea autorităților vamale din Irlanda, Portugalia, Spania, Regatul Unit, Germania, Italia și Țările de Jos.

(15)  Coordonată de administrația vamală din Franța, cu participarea serviciilor vamale din Italia și Spania.

(16)  COM(2013) 324 final din 6.6.2013. 

(17)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE și a Directivei 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entități care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CE.

(18)  JO L 151, 21.5.2014, p. 1.

(19)  În 2014, această competență, care aparținea OLAF, a fost conferită DG ECFIN.

(20)  A se vedea SWD (vi) privind punerea în aplicare a SAFC.

(21)  Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014.

(22)  A se vedea SWD (v) „Prezentare generală anuală conținând informații referitoare la rezultatele Programului Hercule III în anul 2014”.

(23)  Decizia 878/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2007 (JO L 193, 27.7.2007, p. 18).

(24)  COM(2015) 221 final din 27 mai 2015: Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind îndeplinirea obiectivelor programului Hercule II.

(25)  JO L 103, 5.4.2014, p. 1.

(26)  A se vedea nota de subsol 18.

(27)  Decizia 94/140/CE a Comisiei din 23 februarie 1994, modificată la 25 februarie 2005.

(28)  Germania, Irlanda, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Ungaria, Țările de Jos, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia.

(29)  Bulgaria, Franța, Croația, Austria, Portugalia, Slovacia, Suedia. 

(30)  Danemarca, Germania, Irlanda, Franța, Ungaria, Portugalia, Suedia.

(31)  Bulgaria, Grecia, Croația, Malta și Slovacia (SNAF în domeniul acțiunilor structurale: Grecia, Croația, Malta, iar SNAF în toate domeniile: Bulgaria și Slovacia).

(32)  Franța, Croația, Lituania, Ungaria, Țările de Jos, Portugalia, România, Finlanda, Regatul Unit.

(33)  Articolul 125 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

(34)  Germania, Irlanda, Ungaria, Portugalia, Slovacia, Regatul Unit.

(35)  Articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(36)  Bulgaria.

(37)  Italia, Lituania. 

(38)  Bulgaria, Republica Cehă, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Polonia, România, Slovenia și Regatul Unit.

(39)  Estonia, Franța, Italia, Ungaria, Țările de Jos, Polonia.

(40)  Belgia, Estonia, Grecia, Spania, Franța, Ungaria, Malta, Portugalia, România.

(41)  Danemarca, Irlanda, Suedia, Regatul Unit.

(42)  Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Grecia, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Polonia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda și Suedia.

(43)  Belgia, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Țările de Jos, Polonia, România.

(44)  Regulamentele (CE) nr. 1828/2006 și nr. 1848/2006.

(45)  Articolul 7 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.

(46)  Italia solicită autorizarea în mod sistematic, iar România, doar în funcție de caz.

(47)  Belgia Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Letonia, România și Slovacia.

(48)  Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru, Ungaria, Malta, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia și Suedia.

(49)  Germania, Estonia, Franța, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Irlanda, Austria, Polonia, Finlanda și Regatul Unit.

(50)  Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Spania, Croația, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, România și Slovacia.

(51)  Germania, Irlanda, Franța, Italia, Țările de Jos, Austria, Portugalia, Slovenia, Finlanda și Suedia.

(52)  Danemarca, Grecia, Polonia și Regatul Unit.

(53)  Belgia Danemarca, Germania, Grecia, Letonia, Polonia, România și Finlanda.

(54)  Belgia, Germania, Grecia, Letonia, Austria, România și Finlanda.

(55)  Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Polonia, România, Slovenia, Slovacia și Finlanda.

(56)  Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Irlanda, Franța, Croația, Italia, Cipru, Lituania, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, Slovenia, Suedia, Regatul Unit.

(57)  Irlanda, Spania, Luxemburg și Suedia.

(58)  Regatul Unit.

(59)  Belgia, Bulgaria, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Italia, Slovenia, Suedia, Finlanda.

(60)  Bulgaria, Grecia, Croația, Malta, Slovacia.

(61)  Italia, România, Slovenia.

(62)  Belgia, Bulgaria, Estonia, Grecia, Spania, Cipru, Letonia, Lituania, Italia, Suedia. 

(63)  Danemarca, Germania, Croația, România, Slovenia, Regatul Unit. 

(64)  Danemarca, Estonia, Grecia, Franța, Cipru, Letonia.

(65)  Letonia, Cipru, Republica Cehă, Ungaria, Malta, Belgia, Slovacia, Suedia. 

(66)  Italia, Republica Cehă, Germania, Irlanda, Lituania, Polonia.

(67)  Belgia, Danemarca, Croația, Italia, Cipru, Letonia, Malta, Slovacia.

(68)  Bulgaria, Republica Cehă, Finlanda, Grecia, Italia, Ungaria, Slovacia.

(69)  Autoritatea italiană Guardia di Finanza elaborează în prezent un instrument informatic specific numit „Sistemul de informații antifraudă (SIAF)”, destinat prevenirii fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale UE. Crearea instrumentului menționat este cofinanțată de OLAF, în cadrul programului Hercule II.

(70)  Bulgaria, Spania, Croația, Cipru, Țările de Jos, Slovenia.

(71)  Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos.

(72)  A se vedea punctul 6.

(73)  Aceasta implică faptul că acele cazuri raportate inițial de statele membre ca fiind de natură potențial frauduloasă pot fi respinse de autoritățile judiciare.

(74)  A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei IV.

(75)  Procentul ridicat al sumelor pentru care au fost raportate nereguli ca fiind de natură frauduloasă în raport cu plățile totale pentru asistența pentru preaderare (ultima coloană din tabelul 1) are drept cauză, în întregime, faptul că plățile pentru acest sector au fost foarte limitate în 2014 (75 de milioane EUR), deoarece programele de asistență erau aproape finalizate. Neregulile de natură frauduloasă detectate și raportate în 2014 se referă la acțiunile finanțate în cadrul exercițiilor financiare anterioare.

(76)  Din motive de comparabilitate, cifrele pentru perioada 2010-2013 se bazează pe datele utilizate pentru rapoartele aferente acestor ani.

(77)  Patru state membre au raportat detectarea unor astfel de cazuri: Estonia, Lituania, Polonia și România.

(78)  A se vedea anexa 1.

(79)  FEADR.

(80)  FEGA.

(81)  Această scădere se datorează faptului că Grecia a corectat informațiile privind anumite cazuri raportate inițial ca fraude confirmate.

(82)  SAPARD.

(83)  A se vedea nota de subsol 77.

(84)  Din motive de comparabilitate, cifrele pentru perioada 2010-2013 se bazează pe datele utilizate pentru rapoartele aferente acestor ani.

(85)  Pentru o descriere completă, a se vedea „The OLAF report 2014” (Raportul OLAF pe 2014). http://ec.europa.eu/anti_fraud/documents/reports-olaf/2014/olaf_report_2014_en.pdf  

(86)  Idem, figura 24, pagina 21. Fonduri structurale – 5 milioane EUR au vizat Fondul social european.

(87)  Datele prezentate în această secțiune reflectă datele publicate în conturile anuale provizorii ale UE, și anume, în nota explicativă nr. 6 din conturile Uniunii, în așteptarea auditului Curții de Conturi Europene.

(88)  Cazuri în care s-au înregistrat deficiențe semnificative ale sistemelor de gestionare și control ale unui stat membru în perioada 2007-2013 sau cheltuieli certificate asociate unor nereguli grave.

(89)  Aplicate în trei cazuri: dovezi de deficiență gravă în sistemul de gestionare și control și neadoptarea niciunei măsuri corective; cheltuieli certificate asociate unei nereguli grave; încălcarea gravă de către un stat membru a obligațiilor sale de gestionare și control.

(90)  Corecțiile financiare urmează trei etape principale: (a) în curs: supuse unei modificări neacceptate în mod oficial de statul membru; (b) confirmate/stabilite: aprobate de statul membru sau stabilite printr-o decizie a Comisiei; (c) executate: corecția financiară este aplicată, iar cheltuielile nejustificate sunt corectate.

(91)  Modificările ulterioare aduse cadrului juridic au schimbat în mod semnificativ normele de raportare pentru perioada de programare actuală.

(92)  Întru-unul din cazuri, decizia de anulare a suspendării a fost luată în 2013, însă a fost notificată în mod oficial în 2014.

(93) A se vedea punctul 4.1.4.

(94) În 2013 și 2014.

(95)  Ungaria a raportat cel mai mare număr de nereguli de natură frauduloasă, descoperite în cursul unei investigații a OLAF.