This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52015DC0136
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL on tax transparency to fight tax evasion and avoidance
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite
/* COM/2015/0136 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite /* COM/2015/0136 final */
INTRODUCERE Lupa împotriva evaziunii fiscale ilicite este esențială
pentru asigurarea unui grad mai mare de echitate și de eficiență
economică în cadrul pieței interne, în conformitate cu
prioritățile politice de vârf ale Comisiei[1].
Combaterea evaziunii fiscale licite a societăților este strâns
legată de această agendă. Spre deosebire de evaziunea fiscală ilicită care este
ilegală, evaziunea fiscală licită se încadrează în mod
normal în limitele legii. Cu toate acestea, mai multe forme de evaziune fiscală
licită nu respectă spiritul legii, forțând interpretarea a ceea
ce este „legal” pentru a minimiza contribuția fiscală globală a
unei societăți. Cu ajutorul unor tehnici de planificare fiscală
agresivă, unele societăți exploatează lacunele juridice ale
sistemelor fiscale și neconcordanțele dintre normele naționale
pentru a evita plata taxelor și impozitelor datorate. În plus, regimurile
fiscale din multe țări permit societăților să își
transfere în mod artificial profiturile către jurisdicțiile respective,
efectul acestei practici fiind încurajarea planificării fiscale agresive. Aceste activități subminează repartizarea
echitabilă a obligațiilor între contribuabili, concurența
loială între societăți și colectarea echitabilă între
statele membre a impozitelor pe profit care le sunt datorate în mod legitim.
Politica fiscală este, în principal, stabilită la nivel
național. Cu toate acestea, pentru a asigura o impozitare mai
echitabilă și pentru a susține principiul potrivit căruia
impozitarea trebuie să reflecte locul în care se desfășoară
activitatea economică, Comisia își intensifică în prezent
eforturile pentru a ajuta statele membre să combată evaziunea
fiscală ilicită și licită pe piața internă. Pe lângă eforturile necesare din partea statelor membre în vederea
simplificării și a eficientizării sistemelor fiscale,
transparența în acest domeniu este de o importanță crucială
pentru atingerea acestor obiective. Pentru a prospera, planificarea
fiscală agresivă, regimurile fiscale dăunătoare și
frauda fiscală se bazează pe un mediu caracterizat de complexitate
și de lipsa cooperării. Prin urmare, combaterea evaziunii fiscale
licite și ilicite necesită o mai mare deschidere a
autorităților fiscale față de alte autorități
omoloage și o mai strânsă cooperare între guverne. De asemenea,
societățile trebuie să aibă obligația mai
puternică de a se angaja în practici fiscale care să fie transparente
și echitabile. UE a fost cu consecvență un lider în ceea ce privește
buna guvernanță în chestiuni fiscale și, timp de mulți ani,
a promovat în acest domeniu principii care, în prezent, sunt adoptate tot mai
mult la nivel mondial. Impulsul fără precedent pe care l-a primit
recent lupta împotriva evaziunii fiscale licite și ilicite a fost, în mare
măsură, rezultatul cererii cetățenilor de a beneficia de o
impozitare corectă în timpuri dificile. Acest nou avânt de a garanta
că toți își plătesc contribuțiile produce rezultate
semnificative, atât la nivelul UE, cât și la nivel internațional. UE
a contribuit în mod activ la lucrările OCDE/G20 de revizuire a
standardelor de transparență și de combatere a practicilor
fiscale abuzive din întreaga lume. Proiectul BEPS[2], ce
urmează să fie finalizat în 2015, urmărește să
conducă la o reformă fundamentală a mediului fiscal mondial, în
urma căreia acesta să devină, pe viitor, mult mai ostil
față de cei implicați în evaziune fiscală și în
planificare fiscală agresivă. În pofida acestor progrese însă, sunt necesare noi măsuri
care să permită statelor membre să își protejeze bazele de
impozitare, iar societăților să concureze în condiții
echitabile în cadrul pieței interne și care să asigure, în
același timp, respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv a dreptului
la protecția datelor cu caracter personal. În acest sens, comunicarea de față prezintă un pachet de
măsuri de transparență fiscală, concentrat asupra celor mai
urgente probleme care trebuie soluționate în acest domeniu. El
reprezintă o primă acțiune de pe agenda ambițioasă a Comisiei
pentru 2015 în ceea ce privește combaterea evaziunii fiscale licite
și ilicite. Prezenta comunicare va fi urmată, înainte de începutul
verii, de un plan de acțiune detaliat referitor la impozitarea
societăților, care va expune punctul de vedere al Comisiei în
privința impozitării echitabile și eficiente a
societăților în UE și va propune o serie de modalități
de a atinge acest obiectiv, inclusiv modalități de consolidare a
discuțiilor din cadrul Consiliului și de relansare a propunerii
privind o bază fiscală consolidată comună a
societăților (common consolidated corporate tax base - CCCTB).
Pe lângă faptul că ar putea reducere costurile și sarcinile
administrative ale societăților în cadrul pieței interne, CCCTB
ar putea fi un instrument eficace de combatere, în cadrul UE, a evaziunii
fiscale licite a societăților. CREȘTEREA
TRANSPARENȚEI ÎN MATERIE DE FISCALITATE:
DEȘI S-AU REALIZAT MULTE, RĂMÂN ÎNCĂ
ȘI MAI MULTE DE FĂCUT În ultimii ani, s-au făcut progrese majore către o mai mare
transparență și cooperare între administrațiile fiscale din
UE. Începând din 1997, statele membre și-au asumat angajamentul
politic de a respecta principiile concurenței fiscale loiale, în temeiul
Codului de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor. Ele
cooperează în cadrul Grupului de lucru pentru codul de conduită pentru
a studia cu atenție regimurile fiscale și pentru a încerca să
garanteze respectarea principiilor bunei guvernanțe în materie
fiscală în cadrul pieței interne. Deși acest cod, aprobat
politic de către statele membre, nu este obligatoriu din punct de vedere
juridic, de-a lungul anilor el a reușit totuși să elimine cu
succes o serie de practici fiscale dăunătoare. În 2012, Comisia a prezentat un plan de acțiune care cuprindea
peste 30 de măsuri de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale.
Multe dintre acestea s-au concentrat în mod specific pe sporirea
transparenței fiscale și pe intensificarea schimbului de
informații. S-au realizat progrese importante în privința acestor
măsuri, o serie de inițiative-cheie fiind deja finalizate. Revizuirea Directivei privind cooperarea administrativă,
adoptată de Consiliu în decembrie 2014[3], a fost o
realizare însemnată. Aceasta îi asigură Uniunii Europene un cadru
legislativ solid pentru schimbul automat de informații și pune
capăt în mod categoric secretului bancar în scopuri fiscale la nivelul
întregii UE. Directiva revizuită le impune statelor membre să schimbe
între ele, în mod automat, o gamă largă de informații
financiare, în concordanță cu noul standard global al OCDE/G20 pentru
schimbul automat de informații între jurisdicții. Adoptarea unor mandate de negociere a unor acorduri fiscale mai
puternice cu Elveția, Andorra, Monaco, San Marino și Liechtenstein a
marcat, deopotrivă, un progres important pe agenda UE în materie de
transparență fiscală. În prezent, Comisia finalizează
aceste negocieri cu cele cinci țări învecinate și
intenționează să prezinte o propunere în vederea semnării
acordurilor respective până în vara anului 2015. Acordurile vor fi cu mult
mai ambițioase decât s-a prevăzut inițial, deoarece vor fi
aliniate la noul standard global și vor asigura cea mai amplă
sferă de aplicare a schimbului automat de informații între
părți. Printre realizările legate de planul de acțiune din 2012 se
numără și adoptarea versiunii revizuite a Directivei privind societățile-mamă
și filialele acestora în vederea prevenirii anumitor practici fiscale
abuzive ale societăților, crearea unei Platforme pentru buna
guvernanță fiscală și lansarea forumului consacrat TVA-ului
în vederea stabilirii unui dialog între autoritățile fiscale și
societăți. Au fost întreprinse și anumite inițiative
practice pentru a facilita transparența fiscală, cum ar fi
formularele‑tip pentru schimbul de informații și formatele
electronice pentru schimbul automat de informații în ceea ce privește
veniturile nefinanciare. Referitor la trasabilitatea fluxurilor financiare,
autoritățile fiscale și vamale cooperează în prezent pentru
a utiliza mai bine informațiile cu privire la mișcările de
numerar. Cea de-a patra directivă privind combaterea spălării
banilor, aprobată de curând de colegiuitori, contribuie și ea la
obiectivul transparenței sporite în privința fluxurilor de capital.
Deși directiva vizează în mod special îmbunătățirea
combaterii spălării de bani și finanțării
terorismului, introducerea unor registre centrale de informații cu privire
la beneficiarii reali, la care au acces unitățile de investigare
financiară din toată Europa, va ajuta, în mod indirect, lupta
împotriva evaziunii fiscale. Lucrările continuă în privința altor inițiative din
planul de acțiune care urmăresc să sporească
transparența în materie fiscală. De exemplu, se analizează în
prezent fezabilitatea creării unui număr european de identificare
fiscală (NIF), întrucât ar putea înlesni considerabil activitatea
administrațiilor fiscale de identificare a contribuabililor în scopul
schimbului automat de informații. Totodată, Comisia analizează
posibilitatea de a extinde sfera EUROFISC, un instrument de schimb rapid de
informații privind frauda în materie de TVA, astfel încât acesta să
acopere și impozitarea directă. Statele membre ar fi astfel ajutate
să identifice schemele de fraudă recurente și tendințele de
planificare fiscală agresivă și să se informeze reciproc cu
rapiditate în acest sens. Comisia va prezenta, de asemenea, un raport privind progresele
realizate de statele membre în punerea în aplicare a recomandării din 2012
privind paradisurile fiscale, care stabilește standarde minime de
bună guvernanță în chestiuni fiscale pe care partenerii internaționali
ai UE trebuie să le respecte. Pe baza acestui raport, Comisia va examina
dacă ar putea fi necesare măsuri suplimentare pentru a se asigura
că UE dispune de o politică coerentă și consecventă în
materie de transparență fiscală față de
țările terțe. CĂTRE O MAI
MARE TRANSPARENȚĂ FISCALĂ ÎN UE ȘI ÎN AFARA ACESTEIA În pofida progreselor realizate, este în continuare necesar să se
întreprindă noi acțiuni la nivelul UE, având în vedere amploarea
evaziunii fiscale licite[4],
lacunele rămase în ceea ce privește transparența și
cooperarea, complexitatea sistemelor fiscale și gradul de sofisticare al
practicilor de planificare fiscală agresivă. În mod concret, de cele mai multe ori administrațiile
naționale nu dispun de informațiile necesare cu privire la impactul
regimurilor și practicilor fiscale ale altor țări asupra
propriilor sisteme fiscale. Investigațiile preliminare ale Comisiei,
activitatea desfășurată de Grupul de lucru pentru codul de
conduită în domeniul impozitării întreprinderilor și recentele
dezvăluiri publice oferă dovezi reale ale necesității de a
spori transparența regimurilor fiscale ale statelor membre care sunt
aplicabile societăților, în beneficiul asigurării unei
concurențe loiale în domeniul fiscal. În special deciziile fiscale necesită o atenție
deosebită în această privință. Deciziile fiscale se emit în
principal pentru a oferi securitate juridică și, în principiu, nu
prezintă probleme. Cu toate acestea, atunci când sunt utilizate pentru a
oferi avantaje fiscale selective sau pentru transferul artificial al profiturilor
către jurisdicții în care impozitele sunt mici sau egale cu zero, ele
denaturează concurența și erodează bazele impozabile ale
statelor membre. Comisia a demarat deja investigații privind ajutoarele de
stat în legătură cu o serie de decizii fiscale ale statelor membre
și a solicitat tuturor statelor membre să furnizeze informații
cu privire la practicile lor în materie de decizii fiscale, pentru a determina
dacă avantajele fiscale selective generează denaturări ale concurenței
pe piața internă[5].
Consolidarea cerințelor în materie de transparență în
interiorul granițelor sale va conferi totodată mai multă
credibilitate Uniunii Europene în demersurile sale de promovare a
adoptării unei agende ambițioase la nivel mondial în privința
transparenței. 2015 este anul în care ar trebui finalizat proiectul BEPS
al OCDE/G20, iar UE ar trebui să continue să ia parte activă la
acest proces internațional de reformă. Astfel, prin intermediul pachetului de măsuri de
transparență fiscală în discuție, Comisia prezintă o
serie de măsuri care pot fi luate pe termen scurt pentru a spori
transparența fiscală, pentru a combate, în cadrul UE, evaziunea
fiscală ilicită și evaziunea fiscală licită a
societăților, pentru a asigura legătura dintre impozitare
și locul de desfășurare a activității economice reale,
precum și pentru a promova standarde similare la nivel mondial. Aceste măsuri sunt: 1.
Instituirea unor cerințe stricte de
transparență în cazul deciziilor fiscale Deciziile fiscale care au ca rezultat o fiscalitate scăzută
într-un stat membru pot încuraja societățile să își transfere
în mod artificial profiturile către respectiva jurisdicție.
Această practică conduce nu numai la o erodare gravă a bazei de
impozitare din alte state membre, ci poate să și încurajeze mai mult
planificarea fiscală agresivă și evaziunea fiscală
licită a societăților. În prezent, există puține schimburi de informații între
autoritățile naționale cu privire la deciziile fiscale. Statele
membre ale căror venituri sunt afectate negativ de deciziile fiscale ale
altora nu pot lua măsurile necesare de contracarare. În conformitate cu
efortul comun de combatere a evaziunii fiscale licite a societăților,
există o nevoie urgentă de a dispune de o transparență
sporită și de un schimb mai intens de informații în ceea ce
privește deciziile fiscale transfrontaliere, inclusiv acordurile privind
prețurile de transfer. Prin urmare, Comisia prezintă o propunere referitoare la schimbul
automat de informații în ceea ce privește deciziile fiscale
transfrontaliere. Autoritățile fiscale naționale vor fi obligate
să facă schimb automat de informații de bază cu privire la
deciziile lor fiscale transfrontaliere cu toate celelalte state membre, la
intervale regulate. Atunci când este cazul, statele membre care primesc aceste
informații pot să solicite ulterior mai multe detalii. Comisia
propune ca aceste noi cerințe să fie integrate în cadrul legislativ
existent pentru schimbul de informații, prin modificarea Directivei
privind cooperarea administrativă. În acest mod, schimbul automat de
informații cu privire la deciziile fiscale va putea fi implementat cu
rapiditate, dat fiind că există deja proceduri și procese în
acest sens. 2.
Raționalizarea legislației
referitoare la schimbul automat de informații Acordul asupra Directivei revizuite privind impozitarea economiilor la
care s-a ajuns în luna martie 2014 a reprezentat un progres major. Directiva
respectivă a extins sfera de cuprindere a informațiilor care trebuie
schimbate în mod automat de către statele membre cu privire la veniturile
din economii. Cu toate acestea, nivelul de ambiție al Directivei UE
privind impozitarea economiilor a fost rapid depășit de cel al
Directivei revizuite privind cooperarea administrativă din decembrie 2014.
Prin aceasta din urmă, toate statele membre s-au angajat la un schimb
automat de informații care acoperă în întregime informațiile
financiare în scopuri fiscale, în conformitate cu noul standard
internațional al OCDE. Dispozițiile de procedură și de fond cuprinse anterior
în Directiva UE privind impozitarea economiilor sunt acoperite, în prezent, de
domeniul de aplicare mult mai amplu al Directivei privind cooperarea
administrativă. Pentru a se evita duplicarea și suprapunerea
legislației UE în acest domeniu, Comisia propune abrogarea Directivei
privind impozitarea economiilor în cadrul pachetului de măsuri de
transparență fiscală menționat. Astfel se va asigura un
cadru legislativ mai simplu și raționalizat atât pentru
societăți, cât și pentru administrațiile fiscale. 3.
Evaluarea posibilelor inițiative
viitoare în materie de transparență Comisia va analiza dacă ar trebui introduse cerințe
suplimentare privind dezvăluirea publică a anumitor informații
fiscale ale societăților, într-un mod care să
depășească granițele cooperării administrative și
care să asigure accesul public la un set limitat de informații
fiscale referitoare la societățile multinaționale. În prezent există astfel de cerințe de transparență
pentru bănci (în temeiul Directivei privind cerințele de capital IV)
și în cazul plăților către guverne efectuate de
societățile mari din sectoarele extractiv și forestier (în
temeiul Directivei privind contabilitatea), sub forma „raportării
defalcate pe fiecare țară în parte”(country-by-country reporting
- CBCR). Extinderea obligației de a dezvălui public anumite
informații fiscale la societățile multinaționale din toate
sectoarele ar putea supune respectivele societăți unei
monitorizări mai atente din partea publicului și ar putea duce la o
cunoaștere mai bună a practicilor lor fiscale. Astfel s-ar crea
și condiții de concurență echitabile între societățile
din UE în ceea ce privește cerințele de transparență
și s-ar evita complicațiile juridice în ceea ce privește
definirea sectoarelor. Obiectivele și domeniul de aplicare ale oricărei astfel de
inițiative posibile ar necesita însă o calibrare foarte atentă.
Este necesar să se facă o analiză aprofundată pentru a
stabili beneficiile, costurile și garanțiile necesare în ceea ce
privește, de exemplu, protecția datelor, protecția secretelor de
afaceri etc. și să se examineze impacturile posibile, inclusiv
dimensiunea competitivității la nivel internațional, luându-se
în considerare și activitatea desfășurată în privința
legislației sectoriale aflate deja în vigoare. Prin urmare, va fi
demarată o activitate de evaluare a impactului pentru a strânge și a
analiza baza informațională necesară cu privire la
opțiunile posibile. Trebuie avută în vedere și chestiunea
cerințelor de transparență referitoare la acordurile de
planificare fiscală agresivă, cerințe care fac parte din
activitatea desfășurată de OCDE în privința BEPS,
ținându-se de exemplu seama de costurile și beneficiile transpunerii
unor astfel de norme în legislația UE. 4.
Revizuirea Codului de conduită în
domeniul impozitării întreprinderilor Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor a
fost un instrument important de contestare a regimurilor fiscale
dăunătoare. În pofida caracterului său voluntar și
interguvernamental, în trecut, acest cod a fost eficace în a elimina anumite
practici fiscale dăunătoare din statele membre. Cu toate acestea, au
existat cazuri recente care au scos în evidență o serie de
limitări ale domeniului de aplicare al codului și de puncte slabe ale
mandatului Grupului de lucru pentru codul de conduită. De exemplu, atunci
când a dezbătut posibilul caracter dăunător al regimurilor
fiscale favorabile pentru brevete din trei state membre, grupul nu a
reușit inițial să ia o decizie, din cauza faptului că acest
tip modern de stimulent fiscal nu putea fi evaluat pe baza criteriilor din cod.
Pentru a putea face față noilor provocări complexe la adresa
impozitării corecte și pentru a garanta transparența
fiscală sunt necesare măsuri mai ferme ale Grupului de lucru pentru
codul de conduită, dar și o monitorizare mai riguroasă care să
asigure că statele membre își respectă angajamentele. Prin
urmare, Comisia reflectează în prezent asupra modalităților de
îmbunătățire a codului de conduită și de eficientizare
a grupului de lucru. Rezultatul acestui proces de reflecție va fi
prezentat statelor membre și va fi inclus în planul de acțiune
referitor la impozitarea societăților, care urmează să fie
adoptat până în vara acestui an. 5.
Realizarea unor acțiuni în sensul
unei mai bune cuantificări a decalajului fiscal Decalajul fiscal este diferența dintre impozitele exigibile
și impozitele efectiv colectate de către autoritățile
naționale. Evaziunea fiscală licită și cea ilicită nu
sunt singurele care contribuie la acest decalaj, existând și alți
factori, precum erorile administrative și falimentele, care joacă un
rol important. Cu toate acestea, statisticile referitoare la decalajul fiscal
oferă un indicator important al gradului de neconformare
intenționată în domeniul impozitării. Există dovezi ample că evaziunea fiscală licită a
societăților și evaziunea fiscală ilicită sunt
persistente în UE, costul acestora pentru bugetele publice fiind în general
estimat la miliarde de euro pe an. Nu sunt disponibile însă cifre exacte,
date fiind natura clandestină a acestor activități și lipsa
unor estimări din partea mai multor state membre. Disponibilitatea unor
statistici fiabile cu privire la incidența și impactul evaziunii
fiscale licite și ilicite ar permite o direcționare mai precisă
a măsurilor de politică și ar oferi un etalon pentru
măsurarea succesului lor. Prin urmare, Comisia și Eurostat vor colabora cu statele membre
pentru a examina modul în care ar putea fi strânse date mai comparabile și
mai fiabile cu privire la amploarea și impactul economic al evaziunii
fiscale licite și ilicite. În acest scop, a fost lansat un grup de proiect
FISCALIS cu scopul de a încuraja transparența sporită între statele
membre în ceea ce privește datele referitoare la decalajul fiscal
național și metodologiile de calculare a acestuia. 6. Promovarea unei transparențe fiscale sporite la nivel
internațional UE susține de multă vreme standardele de bună
guvernanță în chestiuni fiscale la nivel mondial, fiind și un
susținător puternic al proiectului BEPS al OCDE/G20 de combatere a
evaziunii fiscale licite a societăților la nivel internațional,
care urmează să fie finalizat în 2015. UE trebuie să continue
să investească masiv în acest proiect și să militeze pentru
un cadru fiscal internațional nou și ambițios. Se preconizează că proiectul BEPS va introduce măsuri
referitoare la schimbul spontan de informații între autoritățile
fiscale cu privire la deciziile fiscale preferențiale. Astfel de
dispoziții ar fi mai puțin ambițioase decât măsurile
propuse pentru UE prin prezentul pachet și, spre deosebire de normele UE,
ele nu ar fi obligatorii din punct de vedere juridic. Prin urmare, UE va
continua să promoveze ideea schimbului automat de informații la nivel
mondial în cazul deciziilor fiscale. Totodată, Comisia colaborează cu OCDE și cu alți
parteneri internaționali pentru a se asigura că planul de
acțiune BEPS ia în considerare constrângerile legate de capacitatea
țărilor în curs de dezvoltare și pentru a le susține pe
acestea în activitatea de consolidare a sistemelor lor fiscale și în
combaterea fluxurilor financiare ilicite. Echitatea și transparența
financiară sporite sunt cruciale pentru ca țările noastre
partenere să își atingă obiectivele în materie de dezvoltare
și să pună în aplicare agenda de dezvoltare globală
după 2015. În plus, în cadrul activității sale de evaluare a posibilelor
inițiative viitoare în materie de transparență, Comisia va
analiza dacă o transparență sporită ar putea
îmbunătăți totodată capacitatea statelor membre de a aborda
practicile fiscale dăunătoare și transferul profiturilor în
afara granițelor UE, modul în care s-ar putea realiza acest lucru, precum
și impactul său asupra competitivității internaționale
a societăților din UE. CONCLUZIE Prin inițiativele expuse în prezenta
comunicare, Comisia face primii pași în direcția respectării
angajamentului de a promova o agendă puternică și ambițioasă
în privința combaterii evaziunii fiscale licite a societăților
și a evaziunii fiscale ilicite. Parlamentul European, Consiliul și
mulți actori din societatea civilă au făcut apel la luarea unor
măsuri urgente și eficace de sporire a transparenței fiscale,
mai ales în domeniul impozitării societăților. Pachetul de
măsuri de transparență fiscală în discuție
reprezintă un prim răspuns la această solicitare. Măsurile
propuse în acest pachet pot aduce o contribuție substanțială la
reducerea evaziunii fiscale licite și ilicite a societăților,
precum și la asigurarea unei concurențe fiscale mai corecte între
statele membre. Ele pot sprijini de asemenea poziția de prim-plan a UE în
lupta pentru transparență fiscală la nivel mondial. Comisia invită Consiliul să adopte
aceste propuneri legislative, acordându-le o prioritate politică de prim
rang. Într-o a doua etapă, Comisia va prezenta, până în vară,
măsuri suplimentare de contracarare a evaziunii fiscale licite și a
concurenței fiscale dăunătoare în cadrul unui plan de
acțiune privind impozitarea societăților. [1] Un nou început pentru Europa: Orientări politice pentru
următoarea Comisie Europeană (iulie 2014). [2] Base Erosion and Profit Shifting (erodare a bazei impozabile
și transfer al profiturilor). [3] Directiva 2014/107/UE a Consiliului de modificare a Directivei
2011/16/UE. [4] Administrațiile
fiscale, ONG-urile, mediul academic și presa oferă numeroase
estimări și rapoarte diferite cu privire la amploarea evaziunii
fiscale licite în general și la cea legată de anumite
societăți în particular. Nu există o cifră
concludentă, care să cuantifice amploarea evaziunii fiscale licite a
societăților, dar, potrivit consensului general, aceasta pare a fi
considerabilă. Una dintre estimările cele mai pesimiste
menționează suma de 860 miliarde de euro pe an pentru evaziunea
fiscală ilicită și de 150 miliarde de euro pe an pentru
evaziunea fiscală licită. Linkul către studiu este:
http://europeansforfinancialreform.org/en/system/files/3842_en_richard_murphy_eu_tax_gap_en_120229.pdf.
] [5] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-2742_en.htm