This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014SC0123
COMMISSION STAFF WORKING DOCUMENT EXECUTIVE SUMMARY OF THE IMPACT ASSESSMENT Accompanying the document Proposal for a DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on single-member private limited liablity companies
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMATUL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoţeşte documentul Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMATUL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoţeşte documentul Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic
/* SWD/2014/0123 final */
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMATUL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoţeşte documentul Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic /* SWD/2014/0123 final
Definirea problemei
Doar
2 % din întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) investesc în
străinătate prin înființarea de societăți comerciale
în alte țări. Nivelul scăzut al investițiilor poate fi
explicat printr-o serie de factori, inclusiv disparitățile dintre
legislațiile naționale și lipsa de încredere în societățile
străine în rândul potențialilor clienți și parteneri de
afaceri. Pentru a câștiga încrederea clienților străini și
pentru a fi mai aproape de piața locală pe care își desfășoară
activitatea, IMM-urile și alte societăți aleg frecvent să
acționeze prin intermediul unor filiale pe care le „dețin integral”[1].
Cu
toate acestea, înființarea unor filiale în străinătate este
adesea greoaie. Diferențele lingvistice,
administrative și juridice dintre statele membre pot face costisitoare
înființarea și administrarea unor filiale în străinătate.
În primul rând, costurile directe (suportate din cauza cerințelor
obligatorii legate de înființarea unei societăți[2]) pot
fi mai ridicate decât în țara de origine a societății. În al
doilea rând, diferențele dintre legislațiile naționale[3] generează
adesea o mai mare nevoie de consultanță juridică și, prin
urmare, costuri suplimentare. În cazul în care cerințele ar fi mai
asemănătoare în întreaga UE, nu ar mai fi necesară consultanța
suplimentară. Toate aceste costuri sunt susceptibile de a fi mai ridicate
în special pentru grupurile de societăți, întrucât societatea-mamă
trebuie să îndeplinească cerințe diferite pentru fiecare țară
în care dorește să înființeze o filială. Comisia
Europeană a urmărit să abordeze obstacolele cu care se
confruntă societățile care doresc să desfășoare
activități transfrontaliere în propunerea sa din 2008 privind un
statut al societății private europene (SPE). Adoptarea propunerii
necesita însă un acord unanim al statelor membre și, având în vedere
că nu s-au înregistrat progrese în cadrul negocierilor, Comisia a decis
să retragă propunerea (decizie luată în contextul exercițiului
REFIT[4]).
S-a anunțat că, în schimb, Comisia va propune măsuri alternative
pentru a soluționa unele dintre problemele cu care se confruntă
IMM-urile, precum și alte societăți, atunci când încearcă
să își desfășoare activitatea dincolo de granițele naționale.
Această abordare este în concordanță cu Planul de acțiune din
2012 privind dreptul european al societăților comerciale și
guvernanța corporativă[5],
care a reafirmat angajamentul Comisiei de a lansa alte inițiative, în
continuarea propunerii SPE, pentru a crea mai multe oportunități
pentru societățile care doresc să își desfășoare
activitatea la nivel transfrontalier. Prezenta evaluare a impactului se înscrie
în acest context și se concentrează, în special, asupra
dificultăților întâmpinate în înființarea unei filiale în
străinătate.
Necesitatea unei inițiative
europene
Până
în prezent, soluțiile adoptate de către statele membre pentru a
simplifica procesul și pentru a reduce costurile implicate de înființarea
unei societăți s-au concentrat asupra situațiilor lor naționale
(și anume, normele naționale în vigoare ale acestora) și nu au
fost coordonate cu alte state membre. Prin urmare, diferențele între
normele naționale persistă și este puțin probabil ca, în
viitorul apropiat, statele membre să urmărească, din proprie inițiativă,
introducerea în cadrul sistemelor juridice naționale a unor cerințe
identice pentru o anumită formă juridică de societate comercială.
În schimb, este posibil ca acțiunile individuale ale statelor membre
să continue să genereze o serie de abordări naționale
divergente. Prin urmare, conformarea la astfel de sisteme diferite ar continua
să genereze costuri suplimentare pentru IMM-uri și le-ar descuraja
să fie mai active în străinătate. Având în vedere această
situație, singura modalitate posibilă de a depăși obstacolele
cu care se confruntă societățile comerciale în prezent este
abordarea acestora la nivel european.
Obiectivele inițiativei
Uniunii Europene
Obiectivul general
al inițiativei UE este stimularea activității antreprenoriale
acordând antreprenorilor, în special IMM-urilor, posibilitatea de a înființa
mai ușor societăți în străinătate, cu scopul de a
stimula creșterea economică, crearea de locuri de muncă și
inovarea în UE. Obiectivul specific este reducerea anumitor costuri
asociate, de regulă, cu înființarea și funcționarea
filialelor în străinătate. Obiectivul operațional este armonizarea
anumitor aspecte relevante ale normelor naționale pentru a facilita înființarea
de societăți comerciale în străinătate.
Opțiuni de politică
Având
în vedere faptul că inițiativa ar avea ca scop eliminarea
obstacolelor cu care se confruntă societățile comerciale, în
special IMM-urile, similare celor abordate de propunerea privind SPE din 2008, prezenta
evaluare a impactului ia în calcul opțiuni de politică similare, dar
respinge de la bun început opțiunile care par nerealiste, care nu sunt
legate direct de înființarea de filiale sau care ar putea crea
discriminare nejustificată între societăți. În acest sens, opțiunea
stabilirii unor norme aplicabile doar IMM-urilor a fost respinsă, întrucât
punerea acestora în aplicare nu ar fi practică și ar reduce în mod
inutil domeniul de aplicare a inițiativei. În schimb, obiectivul este de a
elabora norme care sunt adecvate în mod special pentru IMM-uri și grupurile
de societăți deținute de IMM-uri, dar care nu împiedică
societățile comerciale mai mari să beneficieze de acestea. În
plus, evaluarea impactului a respins posibilitatea instituirii unei noi forme
juridice europene sensu stricto sau a armonizării domeniului
dreptului societăților comerciale referitor la demersurile aferente
înființării de filiale, atât sub formă de societăți
comerciale pe acțiuni, cât și de societăți comerciale cu
răspundere limitată. Opțiunile
de politică analizate în continuare se referă la societățile
comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic, aceasta fiind
forma de societate comercială utilizată cel mai des pentru a înființa
filiale. Armonizarea propusă a domeniului relevant al dreptului
societăților comerciale ar necesita ca statele membre să adopte
dispoziții în legislația lor națională pentru o formă națională
de societate comercială care ar fi definită din punct de vedere
juridic în același mod în toate statele membre și ar avea o abreviere
comună, SUP (Societas Unius Personae). Opțiunile de
politică mai detaliate au fost analizate în raport cu următoarele
aspecte: 1)
înregistrare, 2)
cerința minimă de capital. Au
fost examinate diferite modele ale procesului de înregistrare, luând în
considerare posibilele opțiuni pentru aspecte specifice ale modelului,
precum și interacțiunea dintre aspectele respective, de exemplu, înregistrarea
online (înregistrare posibilă numai online sau înregistrare posibilă
atât online, cât și pe suport de hârtie) și utilizarea unui model de statut
(obligatoriu în cazul în care înregistrarea se realizează online). Au
fost examinate, de asemenea, diferite modele de cerință minimă
de capital, având în vedere, în mod similar, interacțiunea dintre
diferitele aspecte, de exemplu, cerința minimă de capital (stabilirea
cerinței minime de capital la un nivel echivalent cu media cerințelor
minime de capital din țările UE sau cu 1 EUR) și utilizarea
de instrumente de protecție a creditorilor (stabilirea cerinței minime
de capital la 1 EUR, dar cu cerințe suplimentare de promovare a testului
bilanțului și de emitere a unei declarații de solvabilitate). 5.
Opțiunile preferate și
impactul acestora Înregistrare
„Scenariul
de statu-quo” nu ar atinge obiectivul inițiativei UE deoarece nu ar reduce
costurile asociate înființării de societăți comerciale cu
răspundere limitată cu asociat unic. În plus, modificările potențiale
aduse dispozițiilor naționale în materie de drept al societăților
comerciale care nu sunt coordonate la nivelul UE nu ar crea o coerență
sau compatibilitate suficientă între dispozițiile în materie de drept
al societăților comerciale ale statelor membre. Opțiunea
cea mai potrivită pentru a atinge obiectivele ar fi punerea la dispoziție
a înregistrării online cu un model uniform de statut. Dintre toate opțiunile
avute în vedere, aceasta ar conduce la cea mai mare reducere a costurilor, cu
economii care rezultă atât din procedura directă de înregistrare
online, cât și din utilizarea unui model unic la nivelul întregii Uniuni
Europene de către societăți care aleg să se înregistreze
online. Această opțiune ar fi în concordanță cu alte
politici ale UE[6].
Opțiunea ar asigura disponibilitatea unui proceduri de înregistrare
online, pentru care s-ar furniza un model la nivelul UE, fără a
obliga statele membre și societățile să îl accepte ca fiind
singura procedură de înregistrare pentru SUP. Această opțiune ar
avea cel mai mare impact pozitiv asupra fondatorilor de societăți,
fără a avea asupra altor părți interesate un impact negativ
mai mare în comparație cu celelalte opțiuni. Pentru a oferi o indicație
cu privire la amploarea potențialelor reduceri de costuri pentru
fondatorii de societăți comerciale cu răspundere limitată
cu asociat unic, s-au calculat scenarii cu grad de economisire scăzut și
cu grad de economisire ridicat. Economiile de costuri pentru fondatorii de SUP din
UE ar putea crește de la 21 de milioane EUR în cadrul scenariului cu grad
de economisire scăzut până la 58 de milioane EUR în cadrul
scenariului cu grad de economisire ridicat într-un an. Dintre
măsurile propuse în cadrul diferitelor opțiuni, introducerea unei
proceduri de înregistrare online ar avea cel mai mare impact asupra statelor
membre și asupra altor părți interesate. Nivelul efectelor ar fi
însă diferit de la un stat membru la altul, în funcție de măsura
în care procesul de înregistrare este digitizat, în prezent, la nivel național,
de resursele umane disponibile, precum și de modul în care statul membru
alege să se conformeze cu standardul impus de inițiativă, întrucât
statelor membre nu li se va impune o metodă sau un mijloc anume de atingere
a „rezultatului final” dorit. Acestea ar rămâne pe deplin responsabile de
calitatea controalelor necesare efectuate asupra solicitanților, iar inițiativa
nu ar reduce nivelul standardelor existente referitoare la astfel de controale.
Acest lucru ar trebui să atenueze preocupările anumitor grupuri de
părți interesate, precum notarii, cu privire la scăderea nivelului
de control exercitat în statele membre. Astfel cum se întâmplă deja în
multe state membre, procedura de înregistrare ar putea fi controlată în
mod eficace și fără ca fondatorul societății să se
prezinte în persoană în fața notarului în statele membre în care
există o astfel de dispoziție. Majoritatea statelor membre ar trebui
să își adapteze actualele sisteme de înregistrare online naționale,
și nu să creeze altele noi, iar singurele costuri asociate cu modelul
unic de statut ar fi cele asociate punerii la dispoziție online a acestuia.
În plus, costurile respective ar fi suportate de statele membre o singură
dată, în timp ce beneficiile pentru fondatorii de societăți ar
continua în viitor. Cerința
minimă de capital „Scenariul
de statu-quo” nu ar fi eficace în ceea ce privește atingerea obiectivelor
inițiativei UE, deoarece măsurile naționale pot conduce statele
membre în direcții diferite, astfel cum ilustrează exemplele de
reforme din Ungaria, Republica Cehă și Slovacia[7]. Mai
mult, astfel de reforme adoptate la nivel național se referă, de regulă,
la un context național și nu ar fi fost suficient de coordonate la
nivelul UE. Opțiunea
cea mai potrivită pentru a atinge obiectivele ar fi o cerință minimă
de capital de 1 EUR, fără măsuri suplimentare de protecție
a creditorilor. Acest lucru ar reduce costurile asociate îndeplinirii cerinței
minime de capital pentru societățile din mai multe state membre,
fără a impune costuri suplimentare. Totuși, această opțiune
nu este la fel de eficientă în ceea ce privește atingerea
obiectivelor și nu oferă același grad de coerență cu
alte politici ale UE precum o opțiune care ar reduce cerința minimă
de capital, dar care ar impune, de asemenea, societăților să promoveze
testului bilanțului și să emită o declarație de
solvabilitate. Opțiunea din urmă ar fi benefică pentru
societăți, deși într-o măsură mai mică, și ar
acționa, în același timp, în interesul creditorilor. Impactul celor
două opțiuni asupra statelor membre, în ceea ce privește
introducerea noilor norme în sistemele lor juridice naționale, nu ar fi
foarte diferit. Opțiunea preferată (o cerință minimă de
capital de 1 EUR, plus cerințele de promovare a testului bilanțului
și de emitere a unei declarații de solvabilitate) ar genera pentru fondatorii
de societăți din UE economii de 215-595 de milioane EUR într-un an[8]
(cu
deducerea eventualelor costuri de emitere a declarațiilor de solvabilitate,
în cazul în care se efectuează distribuiri), garantând în același
timp un nivel adecvat de protecție a creditorilor. Această
opțiune ar afecta statele membre care nu dispun în prezent de o cerință
minimă de capital minim de 1 EUR și/sau care nu utilizează
declarații de solvabilitate pentru a reglementa distribuirile în legislația
lor națională. Prin urmare, este posibil ca statele membre în
cauză să nu fie în favoarea unei astfel de inițiative. Cu toate
acestea, chestiunea cerinței minime de capital de 1 EUR ar fi dezbătută
în cadrul unui context instituțional diferit față de propunerea privind
SPE care a fost retrasă și nu ar fi legată de alte chestiuni
sensibile, cum ar fi participarea angajaților și transferul sediului
social al unei societăți. Acest aspect, precum și introducerea
unei protecții mai solide a creditorilor decât cea inclusă în
propunerea privind SPE, ar trebui să îmbunătățească șansele
unui acord între statele membre, în special datorită faptului că
lipsa de măsuri compensatorii pentru a proteja creditorii este unul dintre
motivele pentru care multe state membre tind să fie împotriva reducerii
cerinței minime de capital. În schimbul unui nivel scăzut al cerinței
minime de capital, societățile comerciale ar trebui să acorde o
atenție sporită asigurării unui nivel adecvat de lichidități
înainte de efectuarea distribuirilor (de exemplu, plata dividendelor sau a
profiturilor către asociatul unic). Combinația
preferată de opțiuni Combinația
opțiunilor preferate din fiecare dintre rubricile anterioare - înregistrarea
online a SUP, un model uniform de statut la nivelul UE, o cerință minimă
de capital de 1 EUR și o cerință de promovare a testului
bilanțului și de emitere a unei declarații de solvabilitate - ar
avea un impact pozitiv asupra exercitării drepturilor fundamentale și
ar consolida, în special, principiul libertății de a desfășura
o activitate comercială prin furnizarea unui alt mod de exercitare a
acestui drept și prin acordarea unei game mai largi de opțiuni fondatorilor
de societăți comerciale cu privire la modul în care aceștia se implică
în activități comerciale. Opțiunile
preferate ar avea, de asemenea, efecte economice și sociale pozitive. Prin
încurajarea activității antreprenoriale, aceste opțiuni ar
trebui să conducă la o gamă mai largă de bunuri și
servicii pentru consumatori, la crearea de noi locuri de muncă și la
un sistem de protecție a creditorilor care ar fi mai bine adaptat la
mediul de afaceri de astăzi. Întrucât opțiunile preferate nu ar avea
niciun impact asupra aspectelor privind transferul sediului social sau
participarea angajaților, nu ar fi necesar să se introducă
măsuri pentru a reduce la minim eventuala eludare a drepturilor sociale
aplicabile și a altor drepturi, întrucât măsurile împotriva
abuzurilor sunt prevăzute, în cazul în care este necesar, de legislația
națională. Combinația
opțiunilor preferate ar putea conduce la economii de 236-653 de
milioane EUR pe an pentru fondatorii de societăți din UE. Este
dificil de anticipat proporția relativă a economiilor pentru
fondatorii străini și naționali, însă economiile totale ar
trebui să permită în special IMM-urilor să beneficieze mai mult
de oportunitățile de a desfășura activități
comerciale dincolo de frontierele naționale. Deși acestea ar trebui în
continuare să respecte legislațiile din statele membre în care ar
urma să desfășoare activități comerciale, altele decât
cele în materie de societăți comerciale, simplificarea cadrului de
reglementare în ceea ce privește diferitele probleme abordate de opțiunile
de politică preferate ar trebui să creeze pentru societăți condiții
mai favorabile decât cele care există în prezent. 6.
Monitorizare și evaluare Comisia Europeană
va evalua progresul înregistrat în raport cu obiectivele stabilite. Monitorizarea
se va concentra într-o primă etapă asupra punerii în aplicare a
propunerii, după care se vor colecta informații mai specifice privind
efectele acesteia, de exemplu, prin monitorizarea numărului de
societăți cu asociat unic (inclusiv de SUP) create, tendințele
în activitățile transfrontaliere, costurile de înființare și
costurile operaționale ale acestora și disponibilitatea înregistrării
online. O evaluare ulterioară ar trebui să analizeze modul în care
propunerea a fost pusă în aplicare în legislațiile naționale,
precum și efectele pe care aceasta le-a avut asupra costurilor specifice pentru
crearea și funcționarea unei societăți comerciale în
străinătate, și să raporteze cu privire la orice probleme
practice încă nesoluționate. [1] Filialele
au o personalitate juridică distinctă și aplică normele din
țara de înregistrare. Prin urmare, acestea pun la dispoziția
consumatorilor marca și reputația societății mamă și
le oferă, în același timp, siguranța de a avea legături
comerciale cu o societate care are statutul juridic al unei societăți
naționale, mai degrabă decât cu o societate străină. [2] De
exemplu, cerințele minime de capital, costurile de înregistrare sau taxele
notariale. [3] De
exemplu, diferențele la nivelul statutului, al organizării și al
structurii societăților sau al cerințelor de raportare. [4] Retragerea
propunerii privind SPE a fost menționată în anexa la Comunicarea
privind „Adecvarea și performanța reglementării (REFIT):
Rezultatele și etapele următoare”, COM(2013) 685, 2.10.2013. [5] COM(2012) 740. [6] În
cadrul oricăreia dintre opțiunile avute în vedere, obiectivele pot fi
atinse numai cu generarea unor cheltuieli suplimentare pentru statele membre, a
căror sumă ar depinde de procedura actuală de înregistrare în
vigoare la nivel național. Opțiunile care oferă atât
înregistrare online, cât și pe suport de hârtie, sunt conforme cu Agenda
digitală a UE, deoarece prevăd posibilitatea - și nu obligația
- de a înregistra o societate online. [7] A se vedea textul integral al evaluării
impactului. [8] A se vedea calculele din anexa la evaluarea
impactului.