23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 482/89

—

având în vedere titlul XVII articolul 173 (fostul articol 157 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind politica industrială a Uniunii, care menționează, printre altele competitivitatea industriei Uniunii,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială” (COM(2012)0582),

—

având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică (1),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 29 noiembrie 2012 de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un Program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (COM(2012)0710),

—

având în vedere propunerea de regulament a Comisiei din 30 noiembrie 2011 de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020) (COM(2011)0834),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 iulie 2012 intitulată „Strategie pentru competitivitatea durabilă a sectorului construcțiilor și a întreprinderilor sale” (COM(2012)0433),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 intitulată „«Gândiți mai întâi la scară mică»: Prioritate pentru IMM-uri – Un «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2008)0394),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008 intitulată „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” (COM(2008)0699),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 – O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor” (COM(2011)0571),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2011 intitulată „Politica industrială: Creșterea competitivității” (COM(2011)0642),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011 intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2012 intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” (COM(2012)0060),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 mai 2012 intitulată „Acțiuni pentru stabilitate, creștere și ocuparea forței de muncă” (COM(2012)0299),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 iunie 2012 intitulată „O strategie europeană privind tehnologiile generice esențiale – o punte către creștere economică și locuri de muncă” (COM(2012)0341),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2013 intitulată „Carte verde – Finanțarea pe termen lung a economiei europene” (COM(2013)0150),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2013 intitulată „Carte verde – Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei” (COM(2013)0169),

—

având în vedere documentul de lucru care însoțește Comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008 intitulată „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” (COM(2008)0699 – SEC(2008)2741),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 septembrie 2012 intitulat „Competitivitatea sectoarelor europene ale produselor de lux” (SWD(2012)0286),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 octombrie 2012 care însoțește comunicarea intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială” (SWD(2012)0297),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulat „Raport pe 2012 privind competitivitatea europeană. Valorificarea avantajelor globalizării” (SWD(2012)0299),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 11 aprilie 2013 intitulat „Relațiile industriale în Europa în 2012” (SWD(2013)0126),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iunie 2013 intitulată „Acțiuni subsecvente ale Comisiei în urma consultării „TOP 10” a IMM-urilor cu privire la reglementările UE (COM(2013)0446),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 aprilie 2013 intitulat „Strategie pentru competitivitatea durabilă a sectorului construcțiilor și a întreprinderilor sale” (2),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 martie 2013 intitulat „Implicarea și participarea lucrătorilor – pilonul de bază al unui bun management al întreprinderilor și al unor căi echilibrate de ieșire din criză” (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2010 referitoare la investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET) (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la Actul privind piața unică: următoarele etape în direcția creșterii (10),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 intitulată „Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile): competitivitate și oportunități de afaceri” (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2012 referitoare la impactul activităților de extracție a gazelor de șist și a uleiului de șist asupra mediului (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2012 referitoare la aspecte industriale, energetice și de altă natură legate de gazele de șist și de uleiul de șist (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la Perspectiva energetică 2050, un viitor cu energie (14),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050 (15),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la provocările și oportunitățile actuale pentru energia regenerabilă pe piața internă europeană a energiei (16),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la strategiile regionale pentru zonele industriale din Uniunea Europeană (17),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la contribuția cooperativelor la depășirea crizei (19),

—

având în vedere dezbaterea sa din 4 februarie 2013, ca urmare a declarației Comisiei, cu privire la redresarea industriei europene în contextul dificultăților actuale (2013/2538(RSP)),

—

având în vedere concluziile celei de-a 3208-a reuniuni a Consiliului Competitivitate din 10 și 11 decembrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei”,

—

având în vedere raportul intitulat „Structura industrială a UE în 2011 – Tendințe și performanță”, realizat în 2011 în numele Comisiei,

—

având în vedere raportul realizat pe baza unui studiu al inițiativelor incluse în Strategia Europa 2020, intitulat „O politică industrială pentru era globalizării” și realizat în aprilie 2013 în numele Comitetului Regiunilor,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 iunie 2013 intitulat „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială” (20),

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11 aprilie 2013 privind „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (21),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0464/2013),

A.

întrucât industria europeană traversează o criză fără precedent, confruntându-se, de asemenea, cu numeroase deficiențe care îi afectează competitivitatea;

B.

întrucât cifrele prezentate de Comisia Europeană sunt ambițioase, însă depind de numeroși factori, care nu sunt încă bine definiți;

C.

întrucât industria europeană joacă un rol esențial și este o parte importantă a soluției la această criză;

D.

întrucât concurenții industriali ai Europei au dezvoltat de multă vreme strategii industriale solide;

E.

întrucât UE are nevoie de o strategie care să combată criza economică și financiară și să lanseze o nouă dinamică economică;

F.

întrucât Comisia urmează să fie felicitată pentru lansarea unei politici industriale prin comunicarea sa care vizează organizarea unui reviriment industrial;

G.

întrucât viitorul comun al Europei ca zonă industrială depinde de o ofensivă a modernizării care să consolideze centrele de inovare și să elimine deficitele de dezvoltare din regiunile cu potențial industrial și structural scăzut;

H.

întrucât disponibilitatea redusă a investițiilor cu limite de credit împiedică inovarea, precum și adoptarea de tehnologii eficiente noi; întrucât o politică industrială în Europa necesită prin urmare o arhitectură financiară robustă care să promoveze investițiile;

I.

întrucât condițiile de finanțare în Europa de sud sunt mai stricte, necesitând soluții de finanțare adaptate;

J.

întrucât statele membre ar trebui să se inspire din metodele de restructurare industriale care au avut succes în Europa și în alte țări din lume;

K.

întrucât Comisia a arătat că industriile UE pot redeveni atractive ca urmare a unei scăderi preconizate a diferențelor salariale globale;

L.

întrucât crearea unor condiții generale mai bune pentru politica industrială europeană cuprinde construcția și funcționarea adecvată a pieței interne a UE în cadrul unei economii de piață sociale;

M.

întrucât prioritatea principală a Europei trebuie să fie protejarea sectoarelor de producție și a know-how-lui, permițând totodată industriei să își recâștige competitivitatea la nivel mondial;

N.

întrucât costurile la energie pentru industrie și diferențele de creștere a prețului la energie în Europa și în alte țări industrializate (în special Statele Unite) vor juca un rol tot mai important dacă tendințele actuale nu sunt gestionate în mod adecvat;

O.

întrucât, pentru ca industria europeană să își mențină competitivitatea în viitor, în pofida confruntării cu provocările la nivel global, este esențial ca eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor să stea la baza reînnoirii industriale europene;

P.

întrucât UE necesită o abordare bazată pe o politică industrială care să combine competitivitatea, durabilitatea și munca decentă pentru a răspunde provocărilor majore ale societății;

Q.

întrucât este necesar să se asigure coerența politicilor UE privind energia, clima, mediul, industria și comerțul în vederea garantării unui echilibru între obiectivele politicii privind protecția mediului și a climatului și cele ale strategiei RISE;

R.

întrucât, în ultimele decenii, productivitatea muncii s-a dezvoltat mult mai rapid decât productivitatea resurselor, estimările arătând că forța de muncă reprezintă mai puțin de 20 % din costurile de producție, iar resursele reprezintă 40 % din acestea;

S.

întrucât Uniunea Europeană posedă și o imensă capacitate de inovare, șase state membre situându-se printre primele 10 dintre cele mai inovatoare 50 de țări din lume;

T.

întrucât politica industrială are o dimensiune socială puternică ce atinge toate nivelurile societății;

U.

întrucât o politică industrială europeană necesită o forță de muncă puternică, însă, în medie, doar 7 % din mâna de lucru slab calificată a beneficiat de formare;

1.

salută atenția deosebită acordată de Comisie politicii industriale (PI), atenție esențială pentru dezvoltarea și competitivitatea economică, care asigură prosperitate pe termen lung și soluționează problema șomajului, având în vedere că una din patru persoane lucrează în industrie, ceea ce înseamnă că industria creează aproximativ 34 de milioane de locuri de muncă; subliniază că orice politică industrială a UE trebuie să abordeze punctele slabe comparative ale economiei UE, printre care se numără lipsa investițiilor în C&D, evoluția prețurilor la energie, birocrația sau accesul dificil la finanțare; ia act de faptul că industria este responsabilă de 80 % din cheltuielile în domeniul cercetării și dezvoltării și că aproape 75 % din exporturile europene constau în produse industriale; subliniază că industria este responsabilă în mare parte pentru crearea de valoare în economie, aceasta creând pentru fiecare loc de muncă în industrie aproximativ două locuri de muncă suplimentare în sectoarele bunurilor și serviciilor;

2.

subliniază faptul că forța industrială viitoare a Uniunii Europene se bazează pe o strategie de renaștere a industriei pentru o Europă durabilă (RISE), care să aibă drept obiectiv inovarea tehnologică, economică, financiară, de mediu și socială, deschizând calea către o a treia revoluție industrială, inclusiv printr-o strategie eficientă care să ducă la reindustrializarea Europei și consolidarea industriei europene în general și să ofere un răspuns la provocările sociale din ce în ce mai numeroase; susține că RISE poate crea piețe noi pentru, printre altele, produse și servicii noi și inovatoare, modele de afaceri noi și antreprenori creativi și întreprinderi creative, noi locuri de muncă și locuri de muncă decente, atrăgând după sine o reînnoire industrială caracterizată prin dinamism, încredere și competitivitate economică; consideră că una dintre prioritățile principale este menținerea unor sectoare de producție solide și a know-how-lui și că piețele deschise, disponibilitatea energiei și a materiilor prime, precum și inovarea, eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor sunt pilonii-cheie ai acestei strategii pentru competitivitate; ia act de faptul că o infrastructură fiabilă, orientată spre viitor, pentru transport, producția și distribuția de energie, precum și telecomunicații are, de asemenea, o importanță majoră;

3.

consideră că strategia RISE trebuie integrată într-o economie de piață cu caracter ecologic și social, în conformitate cu principiul antreprenoriatului, concurenței loiale, al obiectivului pe termen lung al internalizării externalităților, politicilor financiare solide și al unui cadru de reglementare responsabil din punct de vedere ecologic; subliniază că politica industrială a Uniunii Europene trebuie să fie coerentă cu o viziune ghidată de inovare, sustenabilitate și competitivitate, care consolidează sectoarele de producție și know-how-ul, precum și economia circulară; ia act de rolul determinant pe care îl joacă industria și întreprinderile ca promotori ai sustenabilității, precum și de importanța transparenței în lanțurile de aprovizionare;

4.

subliniază faptul că strategia RISE necesită o agendă pe termen scurt pentru a proteja instrumentul de producție și know-how-ul, cu scopul de a răspunde provocărilor urgente (cum ar fi supracapacitatea de producție, restructurările, concurența neloială) a anumitor sectoare, precum și o foaie de rută și un calendar într-un cadru pe termen lung, pe baza unei strategii cu obiective clare și stabile, indicatori cu baze științifice și o economie circulară și fondată pe ciclul de viață, care să permită și să ofere stimulente pentru dirijarea investițiilor în creativitate, competențe, inovare și noile tehnologii și care să promoveze modernizarea, sustenabilitatea și competitivitatea bazei industriale a Europei printr-o politică conștientă de lanțul valorii adăugate, care acoperă întreprinderile de toate mărimile, acordă atenția cuvenită industriilor de bază și favorizează menținerea lanțului de producție în Europa; consideră că această modernizare ar trebui construită atât în sectoarele cheie, cât și în noile sectoare industriale și că trebuie dirijată spre creștere, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile;

5.

subliniază că politica industrială include toate domeniile politicii care au un impact asupra industriei; recunoaște faptul că politica industrială trebuie să abordeze marile probleme cu caracter social și ecologic, enunțate în Strategia Europa 2020 și în obiectivele și scopurile aferente, inclusiv în obiectivele viitoare privind energia, resursele, ocuparea forței de muncă și obiectivele industriale și cele privind clima, și că aceasta trebuie integrată efectiv în procesul semestrului european și în programele naționale de reformă în vederea stabilirii condițiilor prealabile necesare investițiilor și a creării de locuri de muncă de calitate, în special pentru tineri; solicită Comisiei să își îmbogățească comunicarea privind angajamentul său de a sprijini politica industrială în vederea restabilirii încrederii investitorilor, a lucrătorilor și a cetățenilor în acțiunea europeană;

6.

constată că cota de participare a industriei europene la produsul intern brut (PIB) european agregat a scăzut în 15 ani de la 20 %, la 15 %;

7.

consideră că strategia RISE trebuie să urmărească obiective industriale ambițioase și realiste; constată că obiectivul principal referitor la un procent de 20 % necesită crearea a cel puțin 400 000 de locuri de muncă pe an în sectorul industrial; susține cu fermitate obiectivul de 20 % și propune să fie considerat un obiectiv direcțional aliniat la obiectivele „20/20/20” ale UE;

8.

consideră că aceste obiective ar trebui să reflecte noile realități industriale, precum integrarea producției și a serviciilor (producție-servicii), precum și o trecere la o economie orientată spre date și la o producție cu valoare adăugată; invită Comisia, în acest sens, să evalueze și să își argumenteze lucrările privind obiectivele și să reexamineze clasificarea sectoarelor industriale;

9.

subliniază faptul că activitățile sectoarelor industriale asigură rezistența la crize și prin intermediul economiei serviciilor generate în jurul producției lor;

10.

solicită Comisiei să-și onoreze angajamentul de a elabora indicatori care să permită monitorizarea și evaluarea procesului de reindustrializare; subliniază că acești indicatori trebuie să fie nu doar cantitativi ci și calitativi, pentru a garanta că acest proces este durabil și compatibil cu protecția mediului;

11.

speră ca, grație unei implementări corecte, RISE să poată revitaliza industria și să repatrieze producția în UE, acordând atenție gestionării lanțului de aprovizionare și luând în considerare culturile de producție și cererea locale și regionale specifice, cu promovarea în același timp a sectoarelor emergente importante, necesare unei economii și societăți durabile;

12.

subliniază faptul că RISE va înregistra succese numai dacă va fi sprijinită de un cadru macroeconomic adecvat, clar și previzibil, evitând politicile conflictuale, și de resursele bugetare necesare pentru a atrage investiții publice și private și pentru a promova competitivitatea globală a UE; regretă faptul că politica macroeconomică dominantă actuală a Uniunii Europene nu oferă accesul adecvat la capitalurile destinate investițiilor și inovației, în special pentru IMM-uri opunându-se astfel unei politici industriale; în acest context, solicită o strategie de creștere europeană inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și regretă reducerile operate de Consiliu la rubrica 1A din cadrul financiar multianual (CFM), în special ale instrumentului „Orizont 2020”, COSME și mecanismul „Conectarea Europei”; invită statele membre să consolideze în mod substanțial puterea financiară a acestor programe;

13.

subliniază faptul că crearea de resurse proprii ale bugetului european ar putea fi utilă pentru reindustrializarea Europei;

14.

subliniază că politica industrială a Uniunii ar trebui să fie definită clar, data fiind faptul că în prezent există numeroase alte practici și tendințe care domină domeniul politicii industriale în UE și în statele membre;

15.

salută abordarea transversală a Comisiei față de politica industrială și subliniază importanța unei abordări globale care este în același timp coerentă și coordonată în domenii în care alte politici (cum ar fi concurența, comerțul, energia, mediul, inovarea, fondurile structurale, piața unică etc.) iau în considerare obiectivele RISE; reamintește, în acest sens, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), care dovedește că o acțiune de succes, integrată și inovatoare este posibilă în cadrul politicii industriale și că aceasta generează creștere economică și locuri de muncă, promovează propria sa integrare și este de natura unui parteneriat social; susține faptul că RISE ar trebui să se bazeze pe un concept de politică industrială orizontal, și nu vertical; consideră că, în timp ce acordă o atenție corespunzătoare sectoarelor de bază, măsurile specifice sectoarelor ar trebui să sprijine lanțurile de valoare și clusterele de activitate cu un potențial însemnat de creștere și că acestea trebuie să fie conectate la specializarea sectorială care promovează strategii de înaltă tehnologie și cu valoare adăugată ridicată, precum și inovarea, competențele, spiritul antreprenorial, ocuparea forței de muncă și creativitatea; ia notă, în acest sens, de strategiile sectoriale din industria autovehiculelor (Cars 2020) și a oțelului (planul de acțiune privind oțelul) și solicită Comisiei să adopte măsuri adecvate de implementare a strategiilor; solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție suficientă sectoarelor care dispun de un know-how solid, de un nivel înalt de investiție în cercetare și dezvoltare și asupra creării unei valori adăugate, inclusiv în procesul de inovare;

16.

recomandă Comisiei să examineze în mod aprofundat, pentru fiecare sector în parte, valoarea adăugată a producției industriale europene în cadrul lanțurilor mondiale de producție pentru a determina ancorarea diverselor sectoare industriale în diferitele state membre, precum și să elaboreze de o manieră mai eficientă o strategie comună de protejare a intereselor industriale europene;

17.

este de părere că Uniunea Europeană necesită o combinație inteligentă de industrii private și instituții publice în vederea intensificării formării de lanțuri de valoare adăugată în Uniunea Europeană;

18.

subliniază că viitoarea politică de coeziune va fi una dintre principalele politici ale UE care va promova inovarea industrială prin specializare inteligentă, în vederea lansării unui răspuns la provocările legate de sursele durabile de energie, schimbările climatice și utilizarea eficientă a resurselor materiale și umane; consideră, așadar, că este esențial să se asigure un sprijin din partea viitoarei politici de coeziune și a fondurilor structurale și de investiții europene pentru reindustrializarea UE și a regiunilor sale prin intermediul unei politici industriale cu adevărat moderne, care trebuie să fie favorabilă incluziunii, durabilă, eficientă din punct de vedere energetic și foarte competitivă; solicită o mai bună coordonare și sinergii mai bune între politica de coeziune și programele Orizont 2020 în vederea înființării de incubatoare regionale și a optimizării inovării la nivel regional;

19.

este de acord cu Comisia că politica industrială trebuie să fie o structură de guvernanță eficientă și integrată, care să includă monitorizarea activităților; reamintește recomandarea PE, inclusă în raportul Lange privind industria, de a institui un grup operativ permanent al Comisiei în materie de politică industrială, alcătuit din direcțiile generale relevante care ia în considerare contribuțiile părților interesate și coordonează și monitorizează punerea în aplicare; subliniază că Parlamentul ar trebui să fie informat în mod regulat cu privire la evoluțiile politicii industrială și solicită Comisiei să prezinte rapoarte anuale Parlamentului cu privire la progresele înregistrate de strategia RISE și măsura în care ambițiile sale sunt realizate cu instrumentele disponibile; propune ca grupul operativ pentru liniile de acțiune prioritară să publice, de asemenea, un raport anual; invită Comisia să studieze și să identifice provocările legate de supracapacitate și restructurare cu care se confruntă industria europeană și anumite sectoare specifice, în vederea prezentării unor soluții pe termen scurt, și invită Comisia să monitorizeze procesele de delocalizare a producției manufacturiere europene; subliniază faptul că strategia RISE necesită o alianță de parteneriat a părților interesate din industria din diferite sectoare (inclusiv IMM-uri), sindicate, mediul academic și societatea civilă, precum grupurile de supraveghere împotriva abuzurilor față de consumatori și organizațiile neguvernamentale; solicită Comisiei să aplice în totalitate articolul 173 alineatul (2) din tratat, pentru a promova strategia RISE și a mobiliza mai eficient resursele acesteia; subliniază importanța îmbunătățirii comunicării Uniunii privind politica sa industrială în atenția cetățenilor și, în special, a tinerilor, în vederea valorificării importanței industriei europene, a meseriilor sale și a know-how-ului său;

20.

consideră că RISE trebuie orientată către crearea unui mediu atractiv și competitiv în Europa care revitalizează fluxurile de investiții din întreaga UE și regiunile ei, în special în sudul Europei, pentru a relansa creșterea, în special printr-o specializare inteligentă și prin formarea de grupuri (clustere), inclusiv de grupuri transnaționale și regionale, precum și rețele de întreprinderi;

21.

salută activitatea vicepreședintelui Tajani în ceea ce privește coordonarea mai strânsă a politicii industriale cu Consiliul Competitivitate; recunoaște că o politică industrială pentru strategia RISE ar trebui să formeze o bază comună pentru UE, dar subliniază faptul că aceasta trebuie să ia în considerare diferitele circumstanțe naționale și regionale și să fie coordonată cu politica industrială a statelor membre; sprijină ideea unui Consiliu Competitivitate mai puternic care, în coordonare cu Comisia, să contribuie la coordonarea verticală a politicilor la nivel european, regional și de stat membru; constată, printre altele, că o reglementare inteligentă și reducerea birocrației sunt condiții prealabile indispensabile pentru creșterea industrială;

22.

consideră că diversele niveluri ale unităților teritoriale ar trebui să fie de deplin angrenate și să acționeze în mod coordonat în procesul de reindustrializare, în identificarea priorităților, potențialului și punctelor forte pentru industrie de pe teritoriile lor, precum și în stimularea dezvoltării IMM-urilor; subliniază că IMM-urile reprezintă un avantaj, având în vedere că au dimensiunea și reactivitatea suficiente pentru a răspunde schimbărilor, dar că ele au fost cel mai grav afectate de criză; solicită Comisiei și statelor membre să introducă programe specifice de sprijin și de însoțire a IMM-urilor și să le creeze facilități pentru a deveni lideri industriali în domeniul lor; salută activitatea întreprinsă de Comitetul Regiunilor, precum și eforturile Comisiei, în ceea ce privește strategiile de specializare inteligentă în vederea direcționării fondurilor UE către obiectivele Strategiei Europa 2020;

23.

solicită statelor membre ca, în cazul unor eventuale modificări ale tratatelor, să elaboreze o politică industrială comună cu aspirații și mijloace comparabile cu cele ale politicii agricole comune, care să implice o veritabilă consultare transnațională pentru elaborarea unei strategii comune, înzestrate cu mijloace financiare importante și instrumente de reglementare a piețelor de care dispun celelalte mari zone comerciale mondiale, cum ar fi, de exemplu, un instrument monetar sau norme privind ajutoarele de stat adaptate la nevoile industriei UE, respectând, totodată, legislația internațională.

24.

salută interesul Comisiei pentru producători, în special cei industriali, și nu numai pentru consumatori;

25.

regretă absența din propunerea Comisiei a unor măsuri împotriva dumpingului salarial și a dumpingului social și în ceea ce privește participarea și restructurarea angajaților;

26.

subliniază că o strategie pentru inovare, eficiență și noi tehnologii, inclusiv tehnologii pentru sustenabilitate, împreună cu noile modele economice, creativitate și producție avansate are potențialul de a regenera și moderniza baza industrială a UE, ducând la creșterea competitivității sale de bază la nivel regional și global; consideră că inovarea trebuie să fie promovată la toate nivelurile, luând în considerare toate părțile interesate, de la ateliere și inovare netehnică, la cercetarea și dezvoltarea de înaltă tehnologie în laboratoarele de cercetare; constată, în acest context, importanța implicării angajaților într-o manieră proactivă în procesul de inovare, stimulând întreprinderile inovatoare, care ocupă poziția de lideri în termeni economici, sociali și de mediu; subliniază necesitatea creării unui mediu propice, pe care îl consideră esențial pentru a asigura condițiile necesare pentru ca întreprinderile să funcționeze și să fie competitive; consideră necesară consolidarea bazei de cunoștințe a Europei, reducerea fragmentării prin promovarea excelenței în domeniul științei și al educației, crearea de condiții pentru transformarea ideilor bune în produse comercializabile și sporirea accesului la finanțare prin întreprinderi inovatoare, creând un mediu favorabil inovării și eliminând inegalitățile sociale și geografice făcând cunoscute pe teritoriul Europei beneficiile inovării; subliniază că, în acest context, ar trebui luat în considerare raportul anual al Comisiei privind inovarea („Tabloul de bord al Uniunii inovării 2013”), care arată modul în care inovarea afectează ameliorarea competitivității de lungă durată și care prevede o evaluare comparativă a statelor membre din UE în ceea ce privește cercetarea și inovarea și indică punctele tari și punctele slabe ale sistemelor lor de cercetare și inovare;

27.

consideră că fondurile UE destinate cercetării și inovării ar trebui să funcționeze ca un catalizator și să fie utilizate în sinergie cu diverse instrumente și fonduri la nivel european, național și regional; reamintește obiectivul de 3 % destinat cercetării și dezvoltării, două treimi provenind din sectorul privat; sprijină instituirea de parteneriate public-private (PPP) în cadrul inițiativei „Orizont 2020” și solicită Comisiei să asigure o mobilizare suficientă a investițiilor din sectorul privat;

28.

salută cota de 4 % din fonduri care vor fi implementate prin intermediul unui instrument specific pentru IMM-uri în cadrul programului Orizont 2020;

29.

salută accentul pus de Comisie pe proiectarea ecologică, reciclabilitate cu specificații în ceea ce privește circuitul în natură, noile criterii de durabilitate pentru produsele și procesele din sectorul construcțiilor, precum și pe utilizarea eficientă a resurselor în conceptul de economie circulară; solicită ca proiectele de dispoziții legislative și de studii privind utilizarea eficientă a resurselor să ia în considerare viabilitatea investițiilor pe baza criteriilor de eficiență, de rentabilitate și de amortizare pe termen lung; solicită Comisiei să promoveze pe viitor abordarea bazată pe ciclul de viață prin intermediul unei politici integrate privind produsele, care ia în considerare întregul ciclu de viață al unui produs (abordarea „circuitului în natură”);

30.

salută liniile de acțiune ale Comisiei, precum și posibilele PPP-uri; este preocupat însă de faptul că evoluțiile din domeniul volumelor mari de date („big data”) și al tehnologiilor de informare și comunicare (TIC) nu sunt incluse în mod adecvat; invită Comisia să integreze aceste evoluții în mod corespunzător; consideră că serviciile în bandă largă reprezintă cheia dezvoltării industriei UE și ar putea contribui la creșterea economică a UE și ocuparea forței de muncă și, prin urmare, că promovarea investiției în facilitățile în bandă largă în vederea atingerii unor rețele în bandă largă de înaltă capacitate și fibra optică în rețelele de acces ar trebui să continue să fie una dintre prioritățile UE; solicită Comisiei să sprijine formarea de clustere la nivelul liniilor de acțiune, promovând sinergii și efecte de contagiune între acestea;

31.

subliniază rolul cheie al TIC în tranziția către o economie sustenabilă, care cuprinde domenii precum dematerializarea, ecomonitorizarea, eficiența în sectorul transporturilor și al logisticii, serviciile electronice și asistența medicală; salută noua strategie europeană industrială pentru electronică ce vizează dublarea producției de cipuri în UE la 20 % din producția globală; insistă asupra promovării ulterioare a TIC în sectoarele industriale tradiționale și asupra dezvoltării de noi produse și servicii digitale care contribuie la obiectivele dezvoltării durabile;

32.

salută linia de acțiune care vizează producția avansată; consideră că aceasta ar putea beneficia de pe urma PPP-urilor, cum ar fi SPIRE; consideră că lansarea, până în 2016, a unei comunități a cunoașterii și inovării în domeniul producției cu valoare adăugată reprezintă o prioritate; solicită Comisiei să integreze experiențele CEEP (Centrul European de expertiză în domeniul PPP-urilor al BEI) în viitoarele PPP; încurajează Comisia să creeze sinergii în producția avansată și în statele membre, industrie și institute de cercetare; solicită Comisiei să examineze măsura în care Rețeaua Națională din Statele Unite pentru inovarea producției ar putea servi ca model;

33.

salută linia de acțiune privind rețelele inteligente și consideră că aceasta ar putea obține câștiguri din extinderea domeniului său de aplicare și adăugarea de noi propuneri; recomandă că activitatea sa ar trebui să includă și aspectele legate de o infrastructură energetică adecvată, stocarea energiei și capacitatea rezervei menționate de Comisie, cum ar fi o rețea de electricitate de înaltă eficiență cu interconectori care ajută la completarea pieței interne pentru energie și care poate manipula sursele de energie regenerabilă cum ar fi energia eoliană offshore, precum și o infrastructură digitală de ultimă generație;

34.

invită Comisia să propună o politică privind clusterele și rețele de clustere sub forma unei cooperări, în special în lanțurile de valoare adăugată, între întreprinderi, furnizori, prestatori de servicii, universități și centre de cercetare, care stimulează la rândul lor apariția organică de clustere într-o manieră ascendentă, ca reacție la nevoile întreprinderilor și/sau cercetării; evidențiază importanța creării de clustere transnaționale, în special în vederea integrării unor regiuni mai slabe din punct de vedere structural din lanțul industrial european de valoare adăugată, pe baza unei concurențe în întreaga Uniune care încurajează participarea țărilor/regiunilor subreprezentate și asigură transferul de know-how în rândul comunităților de cercetare din toate statele membre; consideră că acesta este un aspect esențial care trebuie integrat în politicile industriale regionale; ia notă de faptul că Comisia ar trebui, de asemenea, să acorde atenția cuvenită clusterelor existente; încurajează Comisia să instituie clustere care utilizează eficient resursele prin intermediul noului plan ecologic de acțiune pentru IMM-uri;

35.

salută strategia pentru tehnologii generice esențiale (TGE) în care UE deține un avantaj competitiv puternic și posibilitatea de a-l consolida, având în vedere baza sa solidă de cercetare, însă consideră că este necesar un efort mult mai mare în ceea ce privește exploatarea rezultatelor pentru a obține acest avantaj; sprijină acțiunile propuse de îmbunătățire a coordonării și a sinergiilor între politici și instrumente, inclusiv Orizont 2020, BEI, fondurile structurale ale UE și alte fonduri publice și private; salută inițiativele de intensificare a acțiunilor specifice grupurilor și asociate TGE, precum și cooperarea transregională consolidată; solicită Comisiei să evite stabilirea unor „cluburi exclusiviste” pentru consorții individuale sau societăți individuale; remarcă faptul că finanțarea infrastructurii de cercetare trebuie să fie în beneficiul unei multitudini de actori și pentru utilizarea de către actori multipli;

36.

invită Comisia să consolideze rețelele de comunicații în conformitate cu proiectele Smart Cities, prin colaborarea între regiuni, orașe, teritorii, pentru a gestiona serviciile comune, pentru a produce și a consuma energie în mod eficient, promovând măsuri de economisire a energiei care încurajează, de exemplu, construirea de clădiri cu un înalt conținut tehnologic și un consum energetic redus;

37.

constată orientarea predominantă de „impulsionare a tehnologiei” a programelor de cercetare și inovare ale Comisiei; consideră că există o nevoie generală de a consolida măsurile și activitățile care au cerere pe piață (market pull) și care pot aduce soluții pe piețe în mod efectiv;

38.

solicită Comisiei să asocieze instrumentele politicii privind oferta cu instrumentele legate de cerere prin crearea unor parteneriate de inovare (precum cele referitoare la orașele inteligente, îmbătrânirea activă sau materiile prime) și dezvoltarea unor „piețe de vârf”, care vizează promovarea absorbției pe piață a noilor produse și servicii pe măsura nevoilor societății;

39.

solicită Comisiei să dezvolte o strategie care garantează că Europa atrage talentele din afara Uniunii, menținând totodată relațiile cu talentele europene de vârf din străinătate; subliniază importanța conectării cu comunitățile UE expatriate, încurajându-le să își utilizeze cunoștințele și relațiile în favoarea oportunităților de afaceri în cadrul UE;

40.

consideră că încurajarea tipurilor de turism sustenabil legat de consumul de produse locale poate stimula redresarea activităților agricole și artizanale și răspândirea microîntreprinderilor la nivel local și ar putea acționa ca o rampă de lansare economică importantă care ar putea contribui la redresarea economică, asigurând în același timp gestionarea corespunzătoare a mediului, protecția culturilor și a așezărilor umane și prevenirea eroziunii și a alunecărilor de teren;

41.

consideră că sectorul științelor vieții este un sector strategic al Uniunii datorită potențialului său de inovare, rolului său în producția industrială europeană, numărului de locuri de muncă directe și indirecte create și potențialului său de a exporta produse;

42.

consideră că, în vederea dezvoltării politicii sale industriale, UE trebuie să facă alegeri politice și să își concentreze eforturile pe sectoare strategice pe măsura provocărilor societății, sprijinindu-se pe know-how-ul european; încurajează, prin urmare, Comisia Europeană, să dezvolte o agendă strategică pentru industria europeană a științelor vieții, astfel cum este prevăzut în Comunicarea intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială”;

43.

subliniază că piața europeană unică joacă un rol central ca piață-gazdă pentru industria europeană și că strategia pentru piața internă de stimulare a inovării bazate pe cerere trebuie dezvoltată în vederea promovării preluării de noi tehnologii, contribuind astfel la crearea de piețe noi, modele de afaceri și sectoare industriale; subliniază că acest aspect este pertinent în special atunci când vine vorba de difuzarea rezultatelor C-D pe piață; evidențiază că normele și standardele predictibile de pe piața internă, aplicate în mod eficient în statele membre, contribuie la furnizarea unui cadru stabil pentru întreprinderi; invită Comisia și statele membre să finalizeze de urgență piața unică privind bunurile, energia, telecomunicațiile, transportul, produsele ecologice (stabilite de Comisie în propunerea sa) și capitalul de risc și să asigure libera circulație a cercetătorilor, a cunoștințelor științifice și a tehnologiei; subliniază că nefinalizarea pieței interne constituie o barieră pentru creșterea economică și solicită Comisiei să realizeze un studiu pentru a evalua impactul crizei asupra pieței interne și pentru a aborda diferențele de cost din UE care pot crea dezavantaje întreprinderilor europene față de concurenții lor din țările terțe; avertizează asupra faptului că fragmentarea pieței interne ar putea conduce la denaturarea concurenței între statele membre în cadrul Uniunii; solicită ca Uniunea Europeană să își intensifice cooperarea în domeniul dreptului muncii și al avantajelor fiscale; îndeamnă Comisia să promoveze utilizarea brandului „Fabricat în Europa” pentru a consolida piața unică și produsele de origine europeană;

44.

salută intenția Comisiei de a dezvolta un plan de acțiune orizontal care să încurajeze cererea de produse și de servicii inovatoare; invită Comisia să continue studiul privind ciclul de viață al produselor, de la materiile prime până la reciclare, pentru a realiza progrese în stabilirea de valori de referință pentru produse, care țin cont de raportul costuri/beneficii și potențialul de inovare;

45.

subliniază faptul că achizițiile publice ar trebui să fie vectori ai inovării; reamintește că achizițiile publice sunt parte integrantă a politicii industriale a partenerilor comerciali ai Uniunii; consideră că orientările privind ajutoarele de stat ar trebui să urmărească stimularea competitivității industriei UE, preluând bunele practici și exemplele pozitive ale partenerilor noștri comerciali, și să fie deschise măsurilor politice de stimulare a inovării; consideră că standardizarea și etichetarea ecologică, precum și responsabilitatea socială a societăților, inclusiv pentru bunurile importate, joacă un rol important în stimularea absorbției noilor tehnologii; solicită Comisiei să prioritizeze activitățile pentru a sprijini standardizarea și interoperabilitatea pentru produsele, serviciile și tehnologiile emergente, ca un pilon pentru concurența internă europeană și oportunitățile comerciale internaționale;

46.

confirmă faptul că supravegherea pieței constituie un pilon esențial în garantarea siguranței și a calității produselor în cadrul pieței interne; salută pachetul legislativ propus de Comisie privind siguranța produselor și supravegherea piețelor, subliniind importanța pe care o poate avea indicarea originii, nu numai pentru consumatori, dar și în vederea unui politici comerciale, interne și externe, mai transparente; invită Comisia să exploateze puterea și eficacitatea internetului în activitățile de supraveghere a piețelor, acordând publicului posibilitatea de a participa prin furnizarea de aprecieri calificate asupra produselor; subliniază, în această privință, importanța funcționării adecvate a protecției consumatorilor în Uniunea Europeană;

47.

evidențiază că finalizarea pieței interne digitale este un element important al strategiei industriale a UE; reamintește importanța pentru IMM-uri a digitalizării pieței interne și a dezvoltării comerțului electronic pe piața internă; consideră ca piața digitală și piața noilor tehnologii ale informației constituie o oportunitate de dezvoltare industrială care încă nu a fost exploatată pe deplin, iar Europa are argumente solide în acest sens; subliniază necesitatea stringentă de a adapta politica UE de standardizare în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) la evoluțiile pieței și ale politicilor, fapt ce ar conduce la realizarea obiectivelor politicii europene care necesită interoperabilitate, cum ar fi e-afacerile, e-comerțul, e-transportul și sistemele de transport inteligente (STI) etc.;

48.

evidențiază că finalizarea pieței interne digitale ar trebui să constituie un element important al strategiei industriale a UE; subliniază că un cadru de reglementare echivalent ar trebui aplicat piețelor online și offline pentru a asigura concurența loială și a proteja consumatorii;

49.

salută recunoașterea de către Comisie a definirii industriilor culturale și creative de lux ca sectoare ale economiei, care acoperă nișele de lux ale piețelor de produse și servicii și care reflectă caracteristici specifice cum ar fi dimensiunea culturală și creativă a produsului sau serviciului, prestigiul produsului, proprietatea intelectuală, calitatea de fabricație, designul și inovarea, modul în care produsele și serviciile sunt comercializate și promovate; invită Comisia să recunoască specificul profesiilor cu înaltă calificare în cadrul industriilor europene, care creează un număr important de locuri de muncă în Europa și care se bazează pe patru criterii: creativitate, excelență, know-how și învățare pe întreaga durată a carierei;

50.

salută intenția Comisiei Europene de a sprijini competitivitatea sectorului produselor de lux, care reprezintă 3 % din PIB-ul european și peste 1,5 milioane de locuri de muncă directe și indirecte și îi solicită să ia măsuri care să contracareze riscul penuriei de competențe în acest sector, în vederea protejării metodelor de producție și a know-how-ului specifice europene;

51.

constată că siderurgia europeană funcționează la 50 % din capacitatea sa și că producția europeană de oțel a scăzut cu 25 % din 2008;

52.

constată că sectorul european al autovehiculelor, care producea 16 milioane de automobile în 2007, nu va fi reușit să producă 12 milioane de automobile în 2013;

53.

consideră că, dată fiind actuala criză financiară, economică și socială, investițiile publice și private sunt esențiale în cadrul unei strategii globale pentru creștere durabilă; sprijină, în acest sens, reforma globală a regimului de ajutoare de stat prin aplicarea unei abordări cu o bază socială și economică mai solidă și printr-o mai mare flexibilitate a normelor de concurență, astfel cum sunt prevăzute la articolele 101 și 102 din TFUE; reamintește importanța acordării unei mai mari atenții calității și a eficienței cheltuielilor publice;

54.

subliniază că politica industrială ar trebui să utilizeze pe deplin instrumentele politicii privind concurența pentru a crea condiții de concurență echitabile și pentru a promova piețele competitive;

55.

sugerează Comisiei să evalueze în ce măsură este în conformitate cu legislația europeană în materie de concurență refuzul unui grup de cu activități la nivel mondial de a ceda o unitate pe care a decis să o închidă altui grup sau unei entități publice pentru o utilizare temporară;

56.

ia act de investigația Comisiei asupra reformei pieței interne a produselor industriale; solicită Comisiei să garanteze că standarde relevant sunt compatibile cu piața;

57.

recunoaște eforturile Comisiei în materie de reglementare inteligentă, menite să reducă povara asupra industriei, fără să submineze eficiența legislației, care include evaluarea impactului, teste de competitivitate, verificarea adecvării și testul IMM-urilor, în special în cazul microîntreprinderilor și al IMM-urilor și recunoaște necesitatea stabilității în domeniul reglementării în scopul încurajării investițiilor; consideră că povara birocratică și politicile contradictorii sunt adeseori obstacole în calea îmbunătățirii competitivității întreprinderilor industriale; consideră că demersurile de a reduce această povară ar trebui să se afle pe primul plan în agenda politică; așteaptă cu interes din partea Comisiei propuneri cu obiective concrete pe această temă; sprijină coerența și abordarea transversală în materie de reglementare, precum și testele de competitivitate îmbunătățită, care ar trebui să fie obligatorii și să facă parte integrantă din orientările privind evaluarea impactului; solicită statelor membre să utilizeze testul IMM-urilor și testele de competitivitate îmbunătățită și la nivel național; salută eforturile depuse de Comisie pentru a evalua efectul cumulativ al legislației în sectorul oțelului și invită Comisia să dezvolte în continuare metodologia, precum și să identifice alte sectoare care ar putea beneficia de o astfel de abordare;

58.

încurajează valorificarea sporită a potențialului procedurii de notificare prevăzute de Directiva 98/34/CE și sugerează statelor membre să introducă testele de competitivitate în evaluările de impact realizate în etapele de elaborare ale proceselor legislative naționale, în cadrul mai extins al „testului pieței unice” solicitat în Rezoluția Parlamentului din 7 februarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice;

59.

solicită implementarea rapidă a inițiativei în favoarea întreprinderilor mici (Small Business Act) pentru a sprijini IMM-urle din Europa; constată importanța Rețelei întreprinderilor europene în sprijinirea IMM-urilor în comerțul transfrontalier din UE; subliniază importanța susținerii întreprinderilor mici și a ajutorului pentru ca acestea să devină întreprinderi mijlocii, iar IMM-urile să devină actori mai importanți, în vederea facilitării competitivității lor la nivel mondial; atrage atenția asupra beneficiului economic ale creării de legături între întreprinderi în anumite sectoare, cum ar fi industria apărării, în vederea realizării unor economii de scară și a unor proiecte industriale comune;

60.

consideră că un acces mai simplu, mai puțin costisitor și mai rapid al IMM-urilor la procedurile antidumping este un element esențial pentru a le proteja mai eficient împotriva practicilor neloiale ale partenerilor comerciali; invită Uniunea Europeană să țină seama de acest punct în reforma instrumentelor de protecție comercială;

61.

invită UE să-și consolideze producția industrială, furnizând informații mai precise consumatorilor, stabilind caracterul obligatoriu al mențiunii provenienței produselor UE și a produselor importate din țările terțe, precum și asigurând respectarea indicațiilor geografice ale produselor alimentare europene în țările terțe;

62.

reamintește că dezvoltarea tehnologică este un sector sensibil și fragil; consideră că drepturile de proprietate intelectuală (DPI) sunt o componentă esențială a unei economii a cunoașterii și a unei politici industriale sănătoase care pot stimula inovarea și cercetarea și consolida industria europeană; salută, în acest sens, crearea unui brevet unitar al UE și invită statele membre să îl implementeze fără întârziere; consideră că procesul care a dus la crearea acestui brevet ar trebui să constituie un exemplu de bună practică în contextul consolidării integrării industriale și a pieței interne; își exprimă îngrijorarea legată de faptul că actualul regim DPI adeseori nu își îndeplinește misiunea de a stimula inovația; consideră că o transparență sporită, practici de gestionare și de autorizare inovatoare pot aduce soluții mai rapide pe piață; în acest context, salută activitatea inițiată de Comisie în acest context; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, în special pentru combaterea contrafacerii și a spionajului industrial; subliniază că sunt necesare noi structuri și forumuri de guvernanță pentru protecția DPI la nivel internațional; invită Comisia să stabilească o strategie europeană de protecție a secretelor comerciale;

63.

subliniază importanța asigurării respectării DPI în mediile fizice și digitale pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în industriile europene; salută, în această privință, reforma în desfășurare a sistemului UE de mărci, care are potențialul de a spori protecția mărcilor online, offline și în întreaga piață internă;

64.

sprijină reforma în curs a sistemului dreptului mărcilor care va consolida protecția mărcilor online, offline, în întreaga piață internă și în cadrul schimburilor internaționale;

65.

salută recunoașterea problemei reprezentate de suprapunerile de brevete și de „ambuscadele” realizate cu ajutorul brevetelor; sprijină modificarea sistemului de reglementare în vederea stimulării unor regimuri favorabile concurenței, care ar permite acordarea de licențe încrucișate sau stabilirea unor grupări de brevete;

66.

solicită Comisiei să propună o legislație care să le permită societăților europene să producă medicamente generice și biosimilare în UE pe durata valabilității certificatului suplimentar de protecție (SPC), după expirarea protecției brevetului, pentru a pregăti lansarea imediată după expirarea SPC sau pentru a le exporta în țări în care nu există niciun brevet sau SPC; consideră că o astfel de dispoziție ar putea contribui la evitarea externalizării producției și la promovarea creării de locuri de muncă în UE, precum și la crearea unor condiții de concurență echitabile între societățile europene și concurenții lor din țări terțe;

67.

subliniază că relațiile externe au implicații care depășesc domeniul de aplicare al acordurilor semnate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și că, la dezvoltarea dimensiunii externe a politicii industriale, UE și statele membre ar trebui să convină asupra unor poziții comune pentru a asigura că există condiții de concurență echitabile la nivel global;

68.

reamintește că în comunicarea comună din 7 februarie 2013 intitulată „Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat” (22), Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și-a luat angajamentul de a dezvolta și de a promova resurse industriale și tehnologice pentru securitatea cibernetică;

69.

insistă asupra necesității de a îmbunătăți competitivitatea întreprinderilor europene pe piața mondială; remarcă importanța unei strategii comerciale a UE; invită Comisia, în contextul concurenței crescute a partenerilor noștri comerciali, să reorganizeze politica comercială pentru a garanta că politica comercială și în materie de concurență a Uniunii este compatibilă cu obiectivele politicii industriale europene și nu periclitează potențialul de inovare și competitivitate al societăților europene; solicită Comisiei, împreună cu VP/ÎR, să elaboreze o strategie prin care să fie incluse birouri pentru IMM-uri cu ocazia misiunilor UE; remarcă faptul că aceste birouri pentru IMM-uri ar trebui să ia în considerare activitatea camerelor de comerț și ar trebui să integreze experiența centrelor europene de afaceri; solicită Comisiei și statelor membre să își consolideze cooperarea pentru susținerea întreprinderilor europene pe piețele externe; le invită acorde prioritate, în special, instrumentelor pentru sprijinirea IMM-urilor și să centralizeze informațiile adresate IMM-urilor prin crearea de ghișee unice pe teritoriul întregii UE; solicită Comisiei să includă testele de competitivitate îmbunătățită în evaluările de impact ale acordurilor comerciale și ale impactului lor cumulat;

70.

constată că din ce în ce mai mult costurile de mediu suportate de industria europeană îi determină pe industriașii europeni să investească în afara Uniunii Europene;

71.

subliniază importanța standardelor de mediu și sociale în acordurile comerciale bilaterale și relațiile comerciale multilaterale pentru a stabili un comerț loial și echitabil și condiții de concurență echitabile la nivel global; solicită Comisiei, la semnarea de noi acorduri comerciale sau revizuirea celor existente, să se asigure că operatorii din UE și din afara UE își desfășoară activitatea în condiții de egalitate; menționează că UE ar trebui să ia măsuri reale pentru a ridica problema denaturărilor specifice, care sunt dăunătoare pentru interesele industriale europene și ar trebui să introducă treptat principiul reciprocității în relațiile comerciale, în special, în materie de acces la piețele de achiziții publice și de îmbunătățire a răspunsului, fapt ce ar contribui la deschiderea piețelor;

72.

reamintește Comisiei că nivelurile scăzute de salarizare și de protecție a mediului constituie în continuare elemente foarte importante ale concurenței internaționale și că este imperativ să se urmărească o aliniere de jos în sus a acestor norme pentru ca Uniunea să se poată reindustrializa cu adevărat; în acest sens, invită Comisia să negocieze angajamente obligatorii în materie de drepturi ale lucrătorilor și de protecție a mediului în ALS cu țările terțe;

73.

ia act de propunerea Comisiei de a moderniza instrumentele de protecție comercială ale UE, care reprezintă elemente esențiale ale politicii industriale; speră ca această modernizare să poată îmbunătăți eficacitatea lor; în acest sens, îndeamnă Comisia să nu slăbească aceste instrumente de jure sau de facto, ci să le consolideze pentru a proteja mai eficient și într-un timp mai scurt, întreprinderile europene, indiferent de dimensiunea lor, împotriva practicilor comerciale ilegale sau neloiale;

74.

reamintește că este necesar, ori de câte ori circumstanțele o justifică, să se utilizeze instrumente de protecție comercială împotriva țărilor care nu respectă normele comerțului internațional sau dispozițiile acordurilor de liber schimb încheiate cu UE și solicită ca accesul IMM-urilor la procedurile antidumping să fie mai simplu, rapid și mai ieftin, astfel încât acestea să se poată proteja mai bine împotriva practicilor neloiale;

75.

subliniază importanța cercetării și inovării pentru asigurarea competitivității întreprinderilor europene pe piețele globale și insistă asupra necesității ca întreprinderile noastre să anticipeze mai bine nevoile piețelor terțe, astfel încât să răspundă cererii mondiale;

76.

consideră că este esențial ca Uniunea să se creeze, în cadrul revitalizării politicii sale industriale, instrumente care permit:

77.

invită Comisia să aducă îmbunătățiri semnificative evaluărilor acordurilor comerciale, în special evaluărilor impactului, ținând seama de aspectele legate de competitivitatea sectorului industrial și realizând evaluări ex post, precum și analize ale efectelor cumulative ale tuturor acordurilor deja încheiate sau în curs de negociere; subliniază importanța angajamentului privind parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) pentru realizarea obiectivelor reindustrializării europene, creșterii economice și ocupării forței de muncă, parteneriat care prezintă potențial în ceea ce privește simplificarea și creșterea exportului de produse industriale europene, îmbunătățirea competitivității industriei prin creșterea nivelului standardelor de producție internaționale și reducerea costurilor importurilor de materii prime și prelucrate efectuate de fabricanți; pledează în favoarea includerii în cadrul TTIP, la fel ca și în cazul altor acorduri comerciale, a unui capitol axat asupra unor aspecte legate de energie, cum ar fi cele care ar putea afecta piața internă; solicită Comisiei să îmbunătățească, prin eliminarea tarifelor, accesul pe piață al serviciilor și investițiilor, să intensifice cooperarea în materie de reglementare, să asigure îmbunătățirea normelor în materie de achiziții publice și a protecției proprietății intelectuale și să urmărească aceste obiective în mod activ în cadrul politicii din domeniul concurenței și în ceea ce privește energia și materiile prime; subliniază necesitatea simplificării reglementărilor, precum și a reducerii sarcinilor normative și administrative, astfel cum se vizează și în TTIP, și consideră că, la punerea în aplicare a acestor obiective, trebuie să se ia în considerare și să se protejeze cu strictețe standarde sociale și de mediu de înalt nivel și drepturile lucrătorilor; subliniază faptul că eventuala încheiere a TTIP va crea perspectiva unui spațiu economic vast care, la rândul său, ar consolida relațiile UE și ar acționa ca multiplicator pentru investițiile străine directe în UE;

78.

solicită Comisiei să studieze exemplul oferit de SUA, care permit sindicatelor să depună reclamații legate de aspecte comerciale, întrucât distorsiunile schimburilor comerciale pot avea efecte negative asupra industriei și, în consecință, asupra lucrătorilor, și să propună măsuri similare pentru UE;

79.

subliniază că lanțul valoric al industriei din Europa trebuie consolidat prin noi acorduri comerciale, de investiții și acorduri privind proprietatea intelectuală și că, în acest sens, trebuie ca în mandatul care va fi acordat să se integreze, încă de pe acum, o orientare strategică corespunzătoare;

80.

invită Comisia să elaboreze o strategie europeană de export pentru tehnologiile eficiente din punctul de vedere al consumului energetic și al utilizării resurselor și pentru serviciile corespunzătoare, care să includă o diplomație care să acționeze în serviciul standardizării, astfel încât standardele europene să fie promovate la nivel mondial;

81.

semnalează că standardele și reglementările tehnice joacă un rol fundamental în garantarea supremației Uniunii Europene în sectoarele novatoare, inclusiv în domeniul tehnologiilor ecologice; invită Comisia, prin urmare, să consolideze capacitatea UE de a stabili standarde și norme tehnice internaționale în sectoarele novatoare; mai mult decât atât, îndeamnă Comisia, să amelioreze cooperarea cu țările terțe care prezintă o importanță determinantă, inclusiv cu țările emergente, pentru a elabora standarde și norme tehnice comune;

82.

recunoaște existența constrângerilor legate de împrumuturilor bancare și impactul negativ al acestora, îndeosebi asupra IMM-urilor; consideră regretabil faptul că acest tip de constrângeri afectează, de asemenea, instrumentele de finanțare puse la dispoziție de Uniunea Europeană și consideră că Comisia ar trebui să solicite rapoarte anuale din partea intermediarilor financiari responsabili cu administrarea instrumentelor în cauză; salută Cartea verde a Comisiei privind finanțarea pe termen lung; subliniază necesitatea consolidării robusteții și credibilității sectorului bancar al UE prin intermediul Basel III, al unei uniuni bancare și al MES; subliniază cât de important este ca partenerii noștri internaționali să pună la rândul lor în aplicare normele Basel III; atrage atenția asupra faptului că investițiile în industrie sunt investiții pe termen lung; solicită Comisiei și statelor membre să aducă îmbunătățiri cadrului legislativ, pentru a-i spori gradul de claritate și previzibilitate și a încuraja, în acest mod, investițiile în industrie;

83.

consideră că este necesar să se studieze noi căi de finanțare alternative și creative, în special în ceea ce privește finanțarea privată și prin capitaluri proprii; constată că promovarea unei culturi financiare de bază joacă, de asemenea, un rol important în această privință și că, în programa școlară, ar trebui integrate cunoștințe financiare de bază;

84.

subliniază importanța resurselor financiare pentru întreprinderile nou create și IMM-uri, astfel încât întreprinzătorii să dispună de resursele necesare pentru a introduce idei novatoare pe piață;

85.

salută inițiativa Comisiei de a crea instrumente financiare comune cu BEI și constată că această inițiativă a fost aprobată în iunie 2013 în cadrul reuniunii Consiliului European; salută, de asemenea, faptul că Comisia și BEI intenționează să prezinte Consiliului European înainte de reuniunea din octombrie 2013 un raport global referitor la aplicarea lor, care stabilește obiective cantitative, instrumente și un calendar;

86.

solicită Consiliului, în consultare cu Comisia și BEI, să specifice fără întârziere parametrii pentru aceste instrumente, pentru a se genera un efect de pârghie important; subliniază că aceste instrumente ar trebui să fie operaționale înainte de sfârșitul lui 2013;

87.

salută majorarea capitalului Băncii Europene de Investiții și orientările referitoare la împrumuturi, recent publicate, care prevăd obligația de a respecta un nou standard de performanță în materie de emisii (SPE) de 550 grame de CO2 pe kilowatt oră (g/kWh); consideră că BEI ar putea contribui la atenuarea problemelor legate de fragmentarea piețelor financiare din UE; solicită BEI să analizeze în continuare elaborarea de noi modele de creditare adaptate la necesitățile industriei; solicită BEI să își pună în aplicare planul de creștere a activității de creditare în UE cu peste 50 % în perioada 2013-2015;

88.

subliniază că subsidiaritatea deschide calea către o gamă largă de politici fiscale și de sisteme de împrumuturi și subvenții în întreaga Europă;

89.

invită Comisia să analizeze în ce mod ar putea fi valorificat efectul de levier al pieței titlurilor garantate cu active și al formulelor alternative de finanțare, cu supravegherea prudențială adecvată, pentru a se facilita finanțarea IMM-urilor; remarcă rolul pe care dezvoltarea afacerilor și băncile specializate în finanțarea infrastructurilor îl pot exercita în realizarea de investiții în obligațiuni garantate structurate emise de bănci, care să combine astfel de investiții cu obiective de creditare sporită a IMM-urilor; salută faptul că se propun parteneriate public-private de împrumut, în cadrul cărora o companie de asigurări și o bancă se asociază pentru a oferi împrumuturi pe termen scurt și pe termen lung;

90.

consideră că este important să se promoveze noi modele novatoare de finanțare pentru IMM-uri, în special pentru cele cu un potențial ridicat de creștere; atrage atenția asupra multiplicării inițiativelor de finanțare participativă și a platformelor electronice pentru împrumuturi în Europa și asupra avantajelor financiare și nefinanciare pe care această finanțare le oferă IMM-urilor și întreprinzătorilor, precum furnizarea unei finanțări destinate întreprinderilor nou create, validarea produselor, feedback din partea clienților și o structură stabilă a acționariatului, bazată pe asumarea unui angajament; invită Comisia să publice o comunicare privind finanțarea participativă; solicită Comisiei să elaboreze un cadru de reglementare eficace privind finanțarea participativă, pe baza unei alocări de până la 1 milion EUR pe proiect, și să abordeze, în cadrul respectiv, și problema protecției investitorilor; solicită Comisiei să ia în considerare punerea la dispoziție a unor fonduri limitate pentru servicii de finanțare participativă, așa cum au făcut deja unele state membre;

91.

invită Comisia să sprijine crearea de piețe locale de obligațiuni pentru IMM-uri în vederea asigurării unei finanțări pe termen lung, în special în regiunile în care creditarea este limitată; consideră că piețele locale de obligațiuni precum Bursa de la Stuttgard ar putea oferi un posibil model;

92.

invită Comisia să sprijine dezvoltarea de bănci naționale de investiții pentru IMM-uri și să le permită celor existente să își extindă activitățile în alte state membre, implicându-se astfel în proiecte de finanțare situate în afara frontierelor lor naționale, elaborând orientări vizând depășirea crizei generalizate a creditelor;

93.

consideră că întârzierea efectuării plăților este o sursă de instabilitate și de pierdere a competitivității pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri; felicită statele membre care au pus pe deplin în aplicare Directiva privind întârzierea efectuării plăților și solicită ca aceasta să fie pe deplin pusă în aplicare în UE; consideră că ajutoarele și instrumentele financiare puse la dispoziție de Uniunea Europeană nu sunt suficient cunoscute de către operatorii economici și, în special, de IMM-uri; solicită înființarea, în întreaga Uniune, a unor ghișee unice care să centralizeze informațiile destinate IMM-urilor privind finanțările puse la dispoziție de UE; subliniază importanța constituirii unor rețele de asociații de intermediere pentru întreprinzători, fără scop lucrativ, care să aibă drept obiective înființarea de IMM-uri și furnizarea de asistență, consiliere și de împrumuturi IMM-urilor în vederea dezvoltării spiritului antreprenorial;

94.

consideră că concurența fiscală neloială între statele membre nu este adecvată pentru dezvoltarea unei PI europene puternice;

95.

susține o mai bună coordonare a sistemelor de impozitare a societăților din UE prin introducerea unor baze de impozitare armonizate;

96.

solicită Comisiei să elaboreze un studiu global privind factorii de competitivitate, care să nu ia în considerare costurile și să abordeze diversele activități industriale desfășurate pe teritoriul Uniunii Europene (termenele de livrare, brevete, calitatea produselor, serviciul post-vânzare, calitatea rețelelor de transport, energia, rețelele de infrastructuri informatice etc.), comparându-i în general cu cei înregistrați în alte regiuni din lume; solicită Comisiei să realizeze o analiză permanentă a competitivității macroeconomice a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește rețelele de transporturi, energie și cele informatice, și să elaboreze studii privind finanțarea pe termen lung a infrastructurilor noi sau a celor existente, necesare pentru ca UE să rămână competitivă;

97.

subliniază importanța capitalului de risc și a rețelelor de investitori providențiali, în special pentru femei; solicită punerea promptă în funcțiune a portalului online pentru femeile antreprenor; salută sprijinul acordat de UE la stabilirea de rețele de investitori providențiali și de incubatoare de afaceri; salută în special constituirea unui mecanism de capitaluri proprii în cadrul programelor Orizont 2020 și COSME, prin care se urmărește sprijinirea creșterii cantitative și calitative a ofertei de fonduri de capital de risc; consideră că Fondul european de investiții trebuie să exercite un rol esențial în dezvoltarea piețelor de capital de risc, în special pentru dezvoltarea de noi tehnologii; este de părere că diferențierea, din rațiuni de ordin fiscal, între capital propriu și creanțe ar trebui eliminată;

98.

invită Comisia să studieze efectele de multiplicare ale întreprinderilor care exercită un rol de unități principale de competență, cu referire la rețelele lor de producție, de creare de valori și de ocupare a forței de muncă în economie în ansamblul său; consideră că unitățile principale de competență nu se definesc neapărat prin dimensiunea lor, ci îndeplinesc o serie de criterii, precum orientarea internațională, o anumită cotă minimă a pieței naționale și mondiale, o activitate de C-D intensă și cooperarea cu o rețea largă de întreprinderi; consideră că un astfel de studiu ar putea atrage atenția înainte de toate asupra interdependenței întreprinderilor industriale și a IMM-urilor, infirmând astfel anumite stereotipuri în ceea ce privește baza industrială de prelucrare;

99.

consideră că, de la începutul crizei, aproximativ 5 500 de întreprinderi industriale europene au fost restructurate, aproximativ 2,7 milioane de locuri de muncă fiind desființate ca urmare a acestor restructurări;

100.

subliniază că strategia RISE reprezintă o oportunitate pentru stabilitatea ocupării forței de muncă, cu locuri de muncă bune și o remunerație decentă; subliniază parteneriatul indispensabil cu părțile interesate, în special partenerii sociali, camerele și organizațiile de tineret, în contextul integrării tinerilor pe piața forței de muncă; solicită Comisiei și statelor membre să intensifice dialogul social și la nivelul ramurilor industriale și al întreprinderilor; consideră că implicarea partenerilor sociali încă din primele etape în orice procedură legislativă ar prezenta importante avantaje; invită Comisia, de asemenea, să promoveze rolul partenerilor sociali la nivelul său, ținând seama de diferențele dintre diversele sisteme naționale; invită partenerii sociali să stabilească un dialog la nivelul Uniunii Europene de fiecare dată când acest lucru este posibil;

101.

constată faptul că strategia RISE va necesita un acces mai larg și mai eficient la formare, la învățare pe tot parcursul vieții, la formare profesională pentru viitor, la studii universitare, precum și un accent puternic pus pe domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și al matematicii (STEM), în special pentru femei, precum și sprijin pentru întreprinzători; pledează în favoarea includerii acestor materii în programele școlare; sprijină dezvoltarea de sisteme de formare profesională la locul de muncă și de ucenicie și a unor dispozitive adecvate de protecție socială, însoțite de o politică a celei de-a doua șanse; consideră, în această privință, că programele și instrumentele Uniunii Europene, precum Orizont 2020 și Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) ar trebui să exercite un rol important;

102.

consideră că sprijinirea unei forțe de muncă calificate oferă Europei un avantaj major și constituie un vector important al dezvoltării investițiilor în C-D; solicită să se acorde o atenție specială sprijinirii educației, în vederea creării unor centre de cercetare care să se situeze în avangarda internațională a excelenței academice;

103.

consideră că inovarea la locul de muncă, dezvoltarea competențelor, creativitatea și autonomia lucrătorilor și lucrul în echipă reprezintă atuuri importante, atât în ceea ce privește performanța socială, cât și performanța economică a întreprinderilor; subliniază că democratizarea locului de muncă, inclusiv participarea activă a reprezentanților personalului și a sindicatelor, trebuie să capete o amploare mai mare; invită statele membre sau organismele regionale competente să creeze un cadru pentru formarea continuă, indiferent de forma sa – drept individual la formare sau alte sisteme -, astfel încât rezervele lor de lucrători calificați să anticipeze creșterea cererii din sectorul în cauză și să se poată adapta la o nouă piață sau să poată fi transferată, în caz de disponibilizări, către un alt sector industrial; constată că angajatorii și lucrătorii au o responsabilitate comună în ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții; mai mult decât atât, constată că informarea și consultarea la locul de muncă constituie un drept fundamental prevăzut în tratat;

104.

invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu statele membre și cu partenerii sociali sectoriali interesați pentru a elabora previziuni pe termen mediu și lung în ceea ce privește competențele cerute de piața forței de muncă, în special prin crearea unor consilii europene pentru competențe industriale;

105.

solicită statelor membre să abordeze carențele de competențe digitale la toate nivelurile educaționale și prin învățarea pe tot parcursul vieții, dat fiind faptul că evoluțiile TIC pot avea, pe termen lung, un impact important asupra industriilor de viitor, în sectoare precum eficiența energetică, planificarea ecologică, obiectivele legate de siguranță și alte aptitudini de comunicare (de exemplu, sisteme de transport eficiente și inteligente, sisteme de comunicare persoană-persoană, persoană-mașină și mașină-mașină);

106.

subliniază că existența unor competențe puternice în inginerie și tehnologia informației îmbunătățește reziliența ocupării forței de muncă; solicită statelor membre, cu sprijinul Comisiei, să examineze oportunitatea stabilirii unor obiective naționale vizând creșterea numărului studenților care studiază materii din grupul STEM; consideră că înființarea de platforme STEM naționale, regionale și europene pentru schimbul de bune practici între regiuni, universități și industrie ar putea avea efecte benefice asupra stabilirii obiectivelor STEM; consideră, de asemenea, că platformele europene, dacă sunt înființate, ar putea fi importante în asigurarea coordonării și cooperării dintre platformele naționale la nivel european; subliniază că, în acest context, competențele TIC de bază ar trebui să fie, la rândul lor, încurajate în școli și în programele de formare profesională;

107.

solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare modelul american de instituire a unor fonduri College-to-Career (C2C – de la universitate către mediul profesional), în vederea creării de parteneriate între industrie și universități, pentru a forma tinerii pentru locuri de muncă în sectoarele industriale de viitor; remarcă planurile de înființare a unor „colegii tehnice universitare” împreună cu partenerii din industrie, dezbătute în prezent în Regatul Unit;

108.

subliniază importanța intensificării mobilității voluntare în rândul tinerilor, prin promovarea programului Erasmus pentru toți și eliminarea barierelor existente în calea uceniciilor și a stagiilor transfrontaliere, precum și prin consolidarea transferabilității pensiilor, a drepturilor de protecție socială și a drepturilor lucrătorilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene; subliniază că programul „Erasmus pentru tinerii antreprenori”, în special, ar trebui să fie extins în mod semnificativ;

109.

recomandă mobilizarea tuturor instrumentelor financiare și legislative disponibile pentru a promova relocalizarea economică și solicită să se creeze centre de informare pentru a crește nivelul de conștientizare în rândul întreprinzătorilor cu privire la avantajele menținerii sau relocalizării activităților lor în Europa, prin scurtarea lanțurilor de aprovizionare și, eventual, prin crearea de tradiții de producție locale și prin creșterea eficienței respectivului sector, creând, în același timp, mai multe locuri de muncă la nivel local; îndeamnă ca EURES să fie utilizat cât mai eficient posibil, pentru a se valorifica competențele tinerilor europeni aflați în căutarea unui loc de muncă; invită statele membre să pună aplicare într-un mod mai eficace Directiva privind serviciile și să elimine dumpingul social;

110.

subliniază că educația reprezintă o cerință de bază și că toate nivelurile de educație, de la învățământul primar la cel universitar, ar trebui să fie accesibile tuturor;

111.

subliniază necesitatea reducerii ratei abandonului școlar, accentuând faptul că persoanele care părăsesc școala au nevoie de oportunități în ceea ce privește plasamentele pentru formare, cum este cazul „garanției pentru formare” din Austria;

112.

salută deciziile de a pune în aplicare garanția pentru tineret și aspirațiile acestui dispozitiv, precum și disponibilitatea statelor membre de a aloca fonduri pentru a combate șomajul în rândul tinerilor; salută promovarea unei alianțe pentru ucenicii; semnalează că, în anumite state membre, uceniciile nu constituie într-o suficientă măsură o parte integrantă a politicii de ocupare a forței de muncă; solicită Comisiei să elaboreze indicatori comuni privind investițiile sociale, îndeosebi în ceea ce privește șomajul în rândul tinerilor; solicită industriei să exercite un rol activ în punerea în aplicare a garanției pentru tineret la nivelurile naționale respective, să le ofere tinerilor, pe cât posibil, locuri de muncă sau stagii de calitate și să creeze stagii de calitate remunerate decent; îndeamnă statele membre să sporească, printr-o gamă diversă de măsuri, gradul de atractivitate al sistemelor de ucenicie în rândul întreprinderilor;

113.

evidențiază faptul că statele membre care au sisteme robuste de formare profesională au dispus de piețe ale forței de muncă relativ solide în perioade de criză; invită toate statele membre să examineze și să introducă astfel de sisteme, în colaborare cu partenerii sociali și alte părți interesate relevante, precum camerele; ia act de încercarea pe care o reprezintă creșterea compatibilității Sistemului european de credite de învățare pentru educație și formare profesională (ECVET) cu Sistemul european de credite transferabile și acumulare de credite (ECTS); evidențiază, de asemenea, importanța comparabilității și a creșterii compatibilității dintre diferitele sisteme naționale de formare profesională, astfel încât să se faciliteze mobilitatea pe piața muncii în cadrul categoriilor relevante de locuri de muncă;

114.

subliniază că școlile din învățământul tehnic secundar și sistemele de formare profesională exercită un rol esențial și sprijină inițiativele Comisiei de promovare a schimburilor transfrontaliere între statele membre;

115.

consideră că îmbunătățirea imaginii educației și formării profesionale ar trebui să se realizeze nu doar prin scoaterea în evidență a valorii lor intrinseci, dar și prin asocierea sa cu o eventuală tranziție către educația universitară sau altă formă de învățământ superior; constată că, în acest scop, este necesar ca statele membre să atribuie educației profesionale și calificărilor profesionale de înaltă calitate, la rândul lor, un nivel mai înalt de clasificare în cadrele naționale de calitate; subliniază importanța îmbunătățirii competențelor educaționale în vederea îmbunătățirii calității dezvoltării de noi competențe industriale, inclusiv prin intermediul unor măsuri ale Uniunii Europene de standardizare a politicilor de resurse umane, începând de la formarea de bază;

116.

invită statele membre să elaboreze, în colaborare cu partenerii sociali, și să pună în aplicare programe de orientare profesională pentru tineri în disciplinele științifice și tehnologice pentru a promova dezvoltarea unei economii viabile și durabile, precum și măsuri de informare și de sensibilizare în ceea ce privește aspectele ecologice și de mediu, atât prin intermediul sistemului de educație formală, cât și prin măsuri ale autorităților locale și regionale;

117.

consideră că, dacă se dezvoltă în continuare libertatea de circulație a lucrătorilor, prin utilizarea unor instrumente precum recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și formările pe tot parcursul vieții, în special în cazul lucrătorilor vulnerabili, este foarte posibil să se reducă deficitul de lucrători calificați și să se stimuleze creșterea favorabilă incluziunii;

118.

solicită statelor membre să lanseze facilități de microcredite pentru tineri, în vederea promovării antreprenoriatului;

119.

preconizează că măsurile și acțiunile adoptate pentru a promova antreprenoriatul la nivel european sau național se vor aplica tuturor tipurilor de întreprinderi, cooperative, activități meșteșugărești, profesii liberale și întreprinderi din economia socială;

120.

subliniază că strategia RISE ar trebui să se ghideze după principiul „remunerației egale pentru muncă egală” pentru a asigura atât egalitatea de gen la locul de muncă, cât și condiții egale pentru angajați în cazul unor tipuri diferite de contract;

121.

subliniază faptul că, în fiecare an, femeile reprezintă peste jumătate dintre absolvenții învățământului superior din Europa; subliniază impactul pozitiv pe care l-ar putea avea aportul competențelor femeilor calificate în cadrul întreprinderilor, în special asupra creșterii, a productivității și a competitivității industriei europene; invită, prin urmare, actorii din domeniul economiei, al educației și din domeniul social, precum și Comisia să promoveze și să consolideze rolul femeilor în sectoarele industriale din Europa;

122.

subliniază importanța evitării dezechilibrului tradițional de gen în cadrul industriei; consideră că este important să se elimine acest dezechilibru astfel încât atât femeile, cât și bărbații să poată participa pe deplin la piața muncii, în special având în vedere provocările demografice cu care se confruntă UE;

123.

subliniază rolul important al lucrătoarelor în cadrul RISE; subliniază că absența perspectivelor de gen din politicile industriale sporește inegalitatea de gen; consideră că este important să se elimine actualul dezechilibru de gen, astfel încât atât femeile, cât și bărbații să poată participa pe deplin la piața muncii, pe baza principiului remunerației egale pentru muncă egală; invită Comisia și statele membre să se asigure că lucrătoarele nu sunt subreprezentate sau chiar excluse din cursuri de formare, din proiecte și programe privind transformarea ecologică și subliniază necesitatea integrării dimensiunii de gen; îndeamnă statele membre să implementeze măsuri care să permită concilierea vieții familiale cu viața profesională, cu scopul de a garanta oportunități maxime femeilor în vederea unei evoluții continue și regulate a carierei;

124.

constată că trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon nu numai că va crea noi locuri de muncă în noi sectoare economice, dar ar putea conduce la pierderi de locuri de muncă în activități mai puțin sustenabile; recomandă, în acest context, instituirea și consolidarea unor instrumente pentru anticiparea la timp a schimbării, pentru a garanta o trecere fără dificultăți de la un loc de muncă la altul;

125.

solicită Comisiei să elaboreze și să promoveze gama de instrumente pentru o politică sustenabilă privind societățile (care include responsabilitatea socială a întreprinderilor, raportarea privind sustenabilitatea, acțiuni de promovare a modelelor cu emisii scăzute de carbon sau cu o producție scăzută de deșeuri);

126.

subliniază relevanța responsabilității sociale a întreprinderilor, instrument esențial pentru o politică privind societățile care acordă atenție unei utilizări eficiente a resurselor naturale, aspectelor sociale privind raportul cu comunitatea, cu lucrătorii și cu reprezentanții lor, precum și aspectelor economice privind gestionarea corectă a întreprinderii;

127.

invită statele membre, în dialog cu partenerii sociali și părțile interesate relevante, să aibă în vedere politici care să flexibilizeze orele de muncă în perioade de recesiuni economice;

128.

propune ca subiectul privind includerea convergenței unor standarde sociale minime în lanțul de prețuri de cumpărare al industriei europene să fie pus pe ordinea de zi a viitoarei reuniuni sociale tripartite la nivel înalt pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă, prevăzută la articolul 152 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

129.

subliniază faptul că resursele și energia reprezintă fundamentul strategiei RISE, dat fiind faptul că acestea sunt esențiale pentru competitivitatea internațională; consideră că disponibilitatea materiilor prime are o importanță fundamentală pentru posibilitățile de dezvoltare ale industriei europene și avertizează că, în lipsa anumitor materii prime cheie, majoritatea industriilor strategice europene nu se vor putea dezvolta în viitor; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri active pentru a combate costurile excesive din sectorul energetic și al resurselor; militează în favoarea unei abordări bazate pe triunghiul rentabilitate–sustenabilitate–accesibilitate, care să pună accentul pe toate cele trei dimensiuni menționate, având, în același timp, drept obiectiv separarea creșterii de utilizarea unui număr tot mai mare de resurse; subliniază importanța garantării unei piețe a energiei competitive și transparente care să evite dezechilibrele între statele membre și care să faciliteze accesul la o energie sigură, sustenabilă, accesibilă și fiabilă; ia act de necesitatea unei strategii care să faciliteze atât integrarea pieței europene a energiei, cât și dezvoltarea infrastructurilor energetice;

130.

salută Inițiativa europeană privind materiile prime, Parteneriatul european pentru inovare privind materiile prime și planul său strategic de implementare, precum și Foaia de parcurs privind utilizarea eficientă a resurselor; subliniază necesitatea de a aborda precaritatea resurselor în ceea ce privește resursele esențiale precum apa și invită Comisia să își dezvolte în continuare strategia privind materiile prime, ce are la bază cei trei piloni ai comerțului și parteneriatelor internaționale, aprovizionării cu materii prime în UE și utilizarea eficientă, reciclarea și reutilizarea resurselor; solicită Comisiei să includă obiectivele politicii privind deșeurile în semestrul european și în recomandările pentru fiecare țară, precum și în programele naționale de reformă; îndeamnă Comisia să creeze în continuare etaloane sectoriale în materie de utilizare eficientă a resurselor, îndeosebi în scopuri legate de achiziții publice; invită Comisia să integreze o strategie 3R (reducere, reutilizare, reciclare) și să analizeze cu atenție propunerile vizând limitarea utilizării materiilor prime importante; accentuează importanța unui sistem de certificare global pentru reciclarea ca primă tratare a deșeurilor periculoase și pentru deșeurile de echipamentele electrice și electronice (DEEE); subliniază faptul că, în unele state membre, există sisteme adecvate de colectare și reciclare în clădiri; observă că industriile extractive din Europa respectă unele dintre cele mai înalte standarde din lume și solicită Comisiei să evalueze în următorii doi ani propunerea vizând înființarea unui institut european de geologie; solicită Comisiei să prezinte măsuri care vizează armonizarea normelor și a procedurilor de autorizare a extracției materiilor prime în Uniunea Europeană; solicită statelor membre, industriei, institutelor geologice și Comisiei să coopereze în ceea ce privește cartografierea localizării materiilor prime;

131.

subliniază potențialul trecerii la o economie bazată în mai mare măsură pe conceptul bio, dat fiind faptul că materiile prime, cum ar fi cele obținute din păduri, de exemplu, pot avea un rol major în producerea de energie din surse regenerabile și în producția industrială sustenabilă;

132.

solicită punerea rapidă în aplicare a Directivei privind eficiența energetică și a planurilor naționale de acțiune sprijinite prin stimulente financiare corespunzătoare; solicită crearea unei exceptări în bloc pentru toate schemele de eficiență energetică ce au fost notificate Comisiei Europene ca parte a planurilor de acțiune privind eficiența energetică ale statelor membre; consideră că statele membre ar trebui să stabilească strategii ambițioase pentru a renova în mod special stocul de clădiri existent în conformitate cu normele tehnice comune; subliniază că instrumentele financiare ar putea promova în continuare o agendă a eficienței; îndeamnă Comisia să depună eforturi pentru stabilirea unor criterii eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru energia regenerabilă; subliniază că o aprovizionare cu energie care să fie fiabilă, sigură, la un preț accesibil este indispensabilă pentru competitivitatea industriei europene; subliniază importanța unor obiective clare, pe termen lung privind clima, pentru a le permite întreprinderilor să investească, în special în industriile ecologice și invită Comisia să propună un cadru juridic și stabil de acțiuni pe termen mediu și lung pentru politica energetică și climatică europeană până în 2030, în vederea încurajării investițiilor în reducerea emisiilor de carbon, în eficiența energetică și în energia din surse regenerabile;

133.

constată că UE este singura care are o schemă de comercializare a certificatelor de emisii și că, pe lângă statele membre, mai puțin de șase țări, care nu reprezintă nici măcar 15 % din emisiile globale de dioxid de carbon, inclusiv UE, continuă să respecte Protocolul de la Kyoto;

134.

solicită Comisiei să prezinte o strategie industrială pentru energiile din surse regenerabile care să acopere întreaga gamă de activități de cercetare, inclusiv finanțarea, astfel încât să se asigure că poziția de lider a UE în domeniul energiilor din surse regenerabile este menținută;

135.

consideră că industria europeană, precum și consumatorii individuali, ar beneficia de pe urma infrastructurii energetice modernizate, precum rețelele inteligente care ar putea ajuta la maximizarea potențialului energetic autohton și ar putea integra pe deplin sursele regenerabile în alimentarea cu energie electrică;

136.

solicită Comisiei să se asigure că există un cadru stabil pentru aprovizionarea cu energie în deceniile următoare, astfel încât să se asigure securitatea investițiilor și, prin urmare, să fie posibilă luarea unor măsuri de intensificare a competitivității sustenabile;

137.

evidențiază tendințele actuale ale prețurilor globale la energie, care sunt legate de resursele neconvenționale de petrol și gaze în SUA, precum și de evoluțiile din Orientul Mijlociu și constată că prețurile mari la energie constituie un factor important de slăbire a competitivității industriilor europene; subliniază necesitatea analizării factorilor care influențează prețul la energie; invită Comisia să țină cont de acest lucru, precum în evaluările sale ale impactului, atunci când prezintă propuneri viitoare; subliniază că RISE necesită coerență între politicile privind industria, energia și clima; constată că prețurile mai mici la energie din SUA au permis noi investiții industriale; trimite la rezoluțiile Parlamentului privind aceste investiții; subliniază rolul foarte important al industriilor mari consumatoare de energie, care produc materiale de bază esențiale; subliniază că aceste industrii sunt supuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și că, prin urmare, sunt necesare măsuri de precauție speciale pentru a le menține competitivitatea; solicită Comisiei să prezinte recomandări pentru a preveni riscul de relocare a emisiilor de carbon;

138.

regretă faptul că Comisia nu și-a reiterat angajamentul față de principiul precauției în ceea ce privește sectoarele care utilizează tehnologii care nu au demonstrat lipsa de riscuri;

139.

subliniază că țările din sudul Europei plătesc cele mai mari prețuri la gaze din Europa, lăsând astfel industriile, în special industriile intensive din punct de vedere energetic, cu un dezavantaj concurențial, dar sporind totodată creșterea riscului de relocare a emisiilor de carbon;

140.

invită Comisia și statele membre să reexamineze condițiile aplicabile contractelor energetice pe termen lung și să revizuiască contractele privind gazele bazate pe mecanisme de stabilire a prețurilor prin indexarea petrolului și să se îndrepte către o stabilire a prețurilor bazată în mai mare măsură pe huburi cu o concurență mai mare pe piața internă; îndeamnă Comisia să participe la explorarea posibilităților de a renegocia acele contracte și de a facilita tranziția la alternative mai flexibile, promovând astfel obiectivele legate de un acces sporit la gaz pentru toate statele membre;

141.

militează în favoarea unei abordări bazate pe o politică industrială multiregională care să relanseze creșterea sustenabilă în economiile aflate în recesiune și în cele care sunt expuse la riscuri semnificative la adresa bazei lor industriale; menționează urgența punerii în aplicare a unor măsuri de sprijinire a sectoarelor industriale cel mai afectate de criză și de concurența mondială; susține o strategie cu valoare adăugată ridicată pentru integrarea economiilor regionale, în special a celor din sud, în lanțurile valorice mondiale; consideră că strategiile de specializare inteligentă sunt în special relevante în acest context și că punctele tari industriale existente trebuie promovate printr-o inovare și o specializare sporite; consideră că, în paralel cu strategiile de specializare inteligentă, în ceea ce privește accesul la finanțare, este necesară o strategie de investiții pentru partea sudică;

142.

subliniază că împrumuturile trebuie îmbunătățite în statele membre aflate în criză și susține că ar putea fi introdus un program de microcreditare finanțat de BEI sau de băncile naționale de dezvoltare care să le permită IMM-urilor să proceseze comenzi;

143.

constată că mai multe regiuni sunt afectate de poziția lor periferică și că lipsa unei infrastructuri adecvate și bine conectate afectează capacitatea lor de a fi competitive pe piața internă și în afara Uniunii; constată că acest aspect este în mod special important pentru anumite zone din sudul Europei, dar că zonele din estul și nordul Europei – unde se află o mare parte din resursele naturale ale Uniunii –, trebuie să fie, de asemenea, mai bine conectate cu restul Uniunii; solicită Comisiei să promoveze o integrare deplină a infrastructurii europene, în special pentru economiile sudice, în special căile ferate, energia și TIC, și subliniază necesitatea mobilizării mecanismului Conectarea Europei în acest sens; solicită instituțiilor europene și statelor membre să garanteze niveluri adecvate ale finanțării și proceduri birocratice simplificate pentru a consolida PPP, finanțarea proiectelor și obligațiunile pentru proiecte; regretă faptul că Peninsula Iberică nu este pe deplin integrată în piața europeană a căilor ferate și că, împreună cu părți ale Europei de sud și de est, nu este integrată în piața europeană a energiei;

144.

menționează că regiunile sudice au un potențial mare de dezvoltare a sectorului strategic al surselor regenerabile de energie; solicită măsuri de stimulare a piețelor în aceste regiuni, inclusiv acțiuni de încurajare a microgenerării de către întreprinderile care doresc să își producă propria energie electrică și să vândă energia reziduală în rețea;

145.

subliniază că diversitatea sporită a aprovizionării cu energie și utilizarea de resurse autohtone, inclusiv de energie din surse regenerabile, pot juca un rol semnificativ în redresarea economiilor țărilor sudice; constată că țările sudice sunt puternic dependente de importurile de energie, în unele cazuri, de la un singur furnizor;

146.

subliniază importanța infrastructurii TIC, în special a unor soluții flexibile și mobile, în facilitarea dezvoltării industriei și în regiunile periferice și mai puțin populate;

147.

subliniază importanța schimburilor de cele mai bune practici și a mecanismelor de reproducere a piețelor; salută propunerile de intensificare a cooperării, a simbiozei industriale și de dezvoltare a unor rețele de servicii de consultanță în materie de utilizare eficientă a resurselor; consideră că eforturile de simbioză industrială ar putea contribui la crearea unei valori adăugate și a unei eficiențe mai mari; constată că modelul de simbioză industrială din Regatul Unit ar putea servi ca șablon pentru alte state membre;

148.

subliniază faptul că transformarea întreprinderilor de capital în cooperative a avut succes în unele regiuni care asigură în mod eficace o abordare pe termen lung, ancorându-le pe acestea în economia locală și acordându-le o miză în dezvoltarea locală sustenabilă; observă că, în UE, cooperativele reprezintă o realitate economică importantă, unde peste 160 000 de întreprinderi cooperative sunt deținute de 123 de milioane de membri, inclusiv peste 50 000 de întreprinderi cooperative din industrie și servicii care asigură locuri de muncă pentru 1,4 milioane de oameni și contribuie la PIB-ul fiecărui stat membru în medie cu 5 %; consideră, în acest sens, că modelele de afaceri ale cooperativelor ar trebui să fie luate, de asemenea, în considerare și că particularitățile lor ar trebui considerate în cadrul politicilor UE relevante;

149.

consideră că economiile țărilor din sudul Europei pot beneficia de noile piețe de export și au o poziție strategică în special pentru piețele din sudul Mediteranei, în timp ce țările din estul Europei pot beneficia în mod similar de noi piețe de export în țările Comunității Statelor Independente (CSI); afirmă necesitatea promovării spiritului antreprenorial și îi îndeamnă pe migranții din sudul și estul Europei să creeze întreprinderi care să poată avea acces la aceste piețe de export; invită Comisia și statele membre să promoveze relații de afaceri între nordul și sudul Mediteranei; salută, de asemenea, misiunile pentru creștere conduse de vicepreședintele Tajani; este de părere că o concentrare mai atentă asupra punctelor forte industriale regionale și a clusterelor ar putea determina o competitivitate mai mare pentru dezvoltarea structurală a Europei; solicită ca acest aspect să fie luat în considerare în mod corespunzător în cadrul evoluțiilor instituționale și structurale viitoare din Europa;

150.

este de părere că o concentrare mai atentă asupra punctelor forte industriale regionale și a clusterelor ar putea determina o competitivitate mai mare pentru dezvoltarea structurală a Europei; solicită ca acest aspect să fie luat în considerare în mod corespunzător în cadrul evoluțiilor instituționale și structurale viitoare din Europa;

151.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.