52014DC0439

Raport referitor la funcționarea Regulamentului privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului

1.        Introducere

Cheltuielile de consum reprezintă în prezent mai mult de 56 % din PIB-ul UE și sunt un vector puternic al economiei europene[1]. Prin îmbunătățirea condițiilor de consum și creșterea încrederii în piața unică, politica Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor poate contribui semnificativ la rate de creștere mai ridicate în cadrul UE. După cum s-a prezentat în Agenda consumatorului european din 2012, intensificarea controlului aplicării legislației în materie de protecție a consumatorilor este una dintre prioritățile acestei politici. Asigurarea aplicării legislației într-un mod echitabil și eficient este orientată spre stimularea consumului privat și oferirea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi. Aceasta, la rândul său, stimulează concurența și inovația în avantajul consumatorului[2].

Punerea în aplicare a legislației UE în ceea ce privește interesele economice ale consumatorilor a fost consolidată în 2004, odată cu adoptarea Regulamentului privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului (Regulamentul CPC)[3]. Acest cadru unic reunește autoritățile naționale din toate statele membre ale UE[4]. Principalul său scop este de a soluționa încălcările la nivel transfrontalier ale normelor, prin stabilirea unor proceduri pentru schimbul de informații, cereri de aplicare a legii la nivel transfrontalier și acțiuni coordonate, pentru a nu permite comercianților care încalcă legislația să se mute dintr-un stat membru în altul cu scopul de a exploata lacunele granițelor jurisdicționale. Acesta permite, de asemenea, încheierea de acorduri de cooperare internațională.

În cele două Rapoarte bienale[5] din 2009 și 2012, Comisia a evaluat modul de funcționare a Regulamentului CPC și a identificat modurile de a face cooperarea în domeniul aplicării legii mai eficientă, în conformitate cu cadrul legislativ existent. Articolul 21a a introdus o clauză de reexaminare în Regulamentul CPC, solicitând Comisiei să evalueze eficacitatea și mecanismele operaționale ale regulamentului.

O evaluare externă (denumită în continuare „Evaluarea”)[6] a concluzionat în 2012 că Regulamentul CPC a fost benefic pentru autoritățile competente și pentru consumatori, confirmând, de asemenea, caracterul oportun și relevanța obiectivelor CPC, menționând că acestea nu au fost încă pe deplin îndeplinite.

Concluziile reuniunii UE la nivel înalt din 2013 dedicată consumatorilor[7] au subliniat că o abordare mai integrată a asigurării respectării drepturilor consumatorilor la nivelul UE este necesară mai ales pentru a aborda încălcările la scară largă ale normelor[8]. În același timp, autoritățile naționale de aplicare a legii și organizațiile de consumatori au luat măsuri împotriva unor astfel de încălcări la scară largă ale normelor, de exemplu, în cazurile privind practicile înșelătoare legate de drepturile de garanție legală[9]. Astfel de acțiuni nu arată numai că există probabilitatea ca marii comercianți să aplice aceleași practici într-o serie de state membre simultan, ci, de asemenea, furnizează elemente valoroase de reflecție cu privire la cel mai bun mod de abordare a unor astfel de încălcări larg răspândite la nivelul UE.

Ca o etapă următoare în procesul de reexaminare, Comisia a publicat o foaie de parcurs[10] ce oferă o imagine de ansamblu asupra principalelor posibile domenii de îmbunătățire și le-a testat printr-o consultare publică[11] desfășurată în perioada 11 octombrie 2013 - 13 februarie 2014. Aceste domenii se referă la înțelegerea uniformă a cadrului CPC de către toți participanții, la potențialele lacune din mecanismele de alertă, la barierele procedurale și legale în calea soluționării cererilor de asistență reciprocă, la atribuțiile autorităților competente, la rolul Comisiei, precum și la necesitatea de a dezvolta instrumente comune pentru abordarea încălcărilor la scară largă ce afectează mai multe state membre în același timp (încălcările relevante la nivelul UE).

Până acum, procesul de reexaminare a confirmat că punerea în aplicare a Regulamentului CPC în 2007 a avut drept rezultat dezvoltarea mijloacelor eficiente pentru a proteja interesele colective ale consumatorilor în întreaga UE. Regulamentul CPC a stabilit capacitățile comune minime de aplicare a legii pentru autoritățile naționale și le-a permis să efectueze acțiuni comune de aplicare a legii, coordonate de Comisia Europeană. De exemplu, peste 3 000 de site-uri de comerț electronic din diferite sectoare economice au fost verificate privind încălcarea legislației UE, ceea ce a dus la o conformitate crescută. În ultimii doi ani s-a realizat încă un pas, solicitându-se operatorilor să înceteze practicile comerciale neloiale în domeniile de interes comun pe teritoriul UE - abordări comune privind asigurarea aplicării CPC. O acțiune CPC recentă privind achizițiile pentru utilizarea unei aplicații (in-app)[12], care a determinat autoritățile naționale de aplicare a legii din întreaga Uniune Europeană să prezinte marilor companii de tehnologie o înțelegere comună a modului de aplicare a normelor relevante de consum în acest domeniu, reprezintă un exemplu concret al modului în care aplicarea legii, utilizând CPC, poate gestiona problemele moderne ale consumatorilor care apar în mai multe state membre.

În paralel, Comisia a depus eforturi pentru a dezvolta orientări interpretative de a facilita și mai mult aplicarea și respectarea legii[13] pe măsură ce protecția consumatorilor și politica UE în acest domeniu s-au extins. Următoarele orientări cu privire la aplicarea Directivei privind drepturile consumatorilor [14] și la Directiva privind practicile comerciale neloiale[15] ar trebui să promoveze o înțelegere comună în ceea ce privește evaluarea cazurilor, îmbunătățind astfel punerea în aplicare a legislației privind protecția consumatorilor.

Privind în perspectivă, procesul de reexaminare a indicat în mod clar că, pentru a răspunde noilor provocări ale economiei digitale, punerea în aplicare a legislației din domeniul protecției consumatorilor trebuie să abordeze atât caracteristicile specifice ale comerțului dematerializat, cât și viteza cu care încălcările legislației din domeniul protecției consumatorilor se pot răspândi în întreaga UE. Datele din tabloul de bord al piețelor de consum și rapoartele centrelor europene ale consumatorilor indică, de asemenea, menținerea unor condiții inegale de consum la nivel de țări și a unui număr mare de încălcări la nivel transfrontalier ale legislației privind protecția consumatorilor. Consultarea publică a prezentat un apel clar al părților interesate ca factorii de decizie să își intensifice eforturile în vederea asigurării efective a aplicării legislației privind protecția consumatorului.

Prezentul raport este un pas mai departe în procesul de reexaminare. Acesta include toate documentele menționate, noile rapoarte bienale prezentate de statele membre în 2013[16] și rezultatul consultării publice. În concordanță cu principiile reglementării inteligente[17], acest raport va fi urmat de o evaluare aprofundată a impactului posibilelor îmbunătățiri ale Regulamentului CPC pentru a permite Comisiei să finalizeze reexaminarea impusă de articolul 21a din Regulamentul CPC la începutul anului 2015 și să pregătească terenul pentru adoptarea unei decizii în cazul în care este necesară o propunere legislativă de modificare a regulamentului CPC.

2.        Începând cu anul 2007, datorită cooperării în materie de aplicare a legislației UE privind protecția consumatorilor, au crescut beneficiile pe care această legislație le aduce consumatorilor

Încă din 2007, Regulamentul CPC a adus beneficii substanțiale consumatorilor din UE datorită consolidării capacităților de asigurare a aplicării legislației în întreaga Europă. Cooperarea dintre autoritățile naționale responsabile de asigurarea aplicării legislației privind protecția consumatorilor a determinat o aplicare mai uniformă a legislației UE în materie de protecție a consumatorilor, contribuind la o mai bună funcționare a pieței unice pentru cetățeni și întreprinderi. În mod special:

· Mecanismul de asistență reciprocă CPC a oferit un cadru juridic clar și cuprinzător pentru schimburi reciproce de informații și acțiuni transfrontaliere de asigurare a aplicării legii. Cea mai importantă inovație o reprezintă posibilitatea de a pune în aplicare legislația privind protecția consumatorilor la nivel transfrontalier (articolul 8 din Regulamentul CPC). Acest lucru nu numai că reduce costurile de aplicare a legii, ci, permite, de asemenea, utilizarea mijloacelor administrative ale unei țări în beneficiul consumatorilor din alte țări și împiedicarea comercianților care încalcă prevederile legale să se deplaseze în cadrul Uniunii.

Cererile de asistență reciprocă

Regulamentul CPC permite autorităților competente să facă schimb de informații din anchete (articolul 6) la cerere și să ceară altor autorități competente să pună capăt unei încălcări intracomunitare (articolul 8). Aceste instrumente permit autorităților competente să obțină probe pentru a pune capăt încălcărilor comise de către agenții economici din alte state membre, care dăunează consumatorilor din jurisdicția acestora.

Până la finalul anului 2013, statele membre au prezentat în total 1 454 de cereri de asistență reciprocă, care au cuprins 699 de cereri de informații și 755 de cereri de asigurare a aplicării legii. Evaluarea enumeră numeroasele beneficii care au fost obținute prin mecanismul de asistență reciprocă, cum ar fi eficiența crescută a acțiunilor transfrontaliere de asigurare a aplicării legii, schimbul de experiență cu privire la cele mai bune practici, creșterea gradului de conștientizare a autorităților cu privire la noile încălcări și creșterea capacității administrative[18].

· „Acțiunile de verificare” și abordările comune în materie de aplicare a legislației prevăzute de articolul 9 din Regulamentul CPC au permis statelor membre să își coordoneze abordările proprii de aplicare a legii la scară mai largă. Acestea au furnizat instrumente eficiente la nivelul UE pentru detectarea și combaterea încălcărilor grave și la scară largă, cu un efect clar de descurajare asupra altor comercianți. De exemplu, măsurile corective luate în domeniile produselor electronice, serviciilor de voiaj și conținutului digital au determinat în mod clar o creștere măsurabilă a conformității și a gradului de conștientizare cu privire la drepturile consumatorilor în rândul întreprinderilor.

„Acțiunile de verificare”

Împreună cu autoritățile competente din statele membre, Comisia a dezvoltat un format specific Uniunii pentru verificările site-urilor web (cunoscute ca „acțiuni de verificare”). O „acțiune de verificare” este o verificare a site-urilor web, la nivelul UE, pentru a identifica încălcări ale legislației privind protecția consumatorilor pe o anumită piață online și pentru a asigura conformitatea ulterioară prin activități de asigurare a aplicării legii. Începând din anul 2007, acțiunile de verificare au avut loc anual, fiind coordonate de Comisia Europeană și desfășurate simultan de către autoritățile naționale responsabile de asigurarea aplicării legislației din țările participante. Deși acțiunile s-au bazat pe voluntariat, aproape toate statele membre au participat în fiecare an. În perioada 2007-2013, au fost verificate peste 3 000 de site-uri web:

Piața online || Statele membre implicate || Site-uri web investigate || Site-uri web cu nereguli || Rata de punere în conformitate*

Bilete de avion (2007) || 15 + 1 SEE || 447 || 32% || 81%

Conținut telefonie mobilă (2008) || 27 + 2 SEE || 554 || 54% || 71%

Produse electronice (2009) || 26 + 2 SEE || 369 || 55% || 71%

Vânzări de bilete online (2010) || 27 + 2 SEE || 414 || 59% || 79%

Credite de consum (2011) || 27 + 2 SEE || 565 || 69% || 75%

Conținut digital (2012) || 27+ 2 SEE || 330 || 52% || 80%

Servicii de voiaj (2013) || 27+ 2 SEE || 552 || 69% || 62%**

* Rata de punere în conformitate indică gradul de conformitate ca urmare a unei acțiuni de verificare: o proporție din site-urile conforme din numărul total de site-uri care au fost verificate. ** Rezultatele după 6 luni. De obicei este necesară o perioadă minimă de 12 luni de la ancheta inițială pentru ca autoritățile naționale să fie în măsură să prezinte un raport privind rezultatele finale ale activităților lor de asigurare a aplicării legii.

Evaluarea evidențiază beneficiile acțiunilor de verificare, atât pentru încălcările intracomunitare, cât și pentru cazurile interne. Acțiunile de verificare oferă un bun indiciu al respectării normelor de protecție a consumatorilor în cadrul sectorului/pieței și conferă vizibilitate rețelei CPC. Acestea contribuie la înțelegerea comună a problemelor juridice și a altor probleme între autoritățile CPC.

Abordări comune în materie de asigurare a aplicării legii

Abordarea comună în materie de asigurare a aplicării legii reprezintă un nou format de acțiune comună de asigurare a aplicării legii dezvoltat încă din 2013 în temeiul articolului 9 din Regulamentul CPC. Se permite astfel autorităților competente din statele membre, cu ajutorul Comisiei, să își coordoneze abordarea privind aplicarea legislației de protecție a consumatorilor pentru o anumită problemă. Prima acțiune de acest fel vizează achizițiile pentru utilizarea unor aplicații de jocuri online. Un alt exemplu este reprezentat de sectorul închirierilor auto. În ambele cazuri există discuții în curs de desfășurare cu industria în cauză pentru a asigura conformitatea cu legislația privind protecția consumatorilor.

· Mecanismul de alertă CPC a oferit pentru prima dată statelor membre un cadru pentru a face schimb de informații cu privire la noile încălcări și pentru a determina încălcările care pot necesita o abordare coordonată.

· Activitățile și proiectele, atelierele și alte evenimente comune au amplificat capacitatea statelor membre de a asigura aplicarea legislației și capacitatea lor administrativă în domeniul protecției consumatorilor și au condus la o creștere a încrederii și înțelegerii reciproce între autoritățile statelor membre implicate în rețeaua CPC.

· Cooperarea internațională a permis schimbul de bune practici cu principalii parteneri comerciali ai UE.

Aceste realizări au fost obținute în ciuda limitărilor resurselor administrative generate de criză. De fapt, acestea demonstrează că mecanismul CPC poate asigura o utilizare mai eficientă a resurselor în vederea abordării încălcărilor de pe teritoriul UE. Punerea în aplicare a Regulamentului CPC a avut în general rezultate pozitive și a creat un mecanism de cooperare bazat pe o rețea, care constituie un model pentru alte domenii ale pieței unice.

3.        Cooperare în materie de asigurare a aplicării legii: un mod mai inteligent de a aborda noile provocări generate de economia digitală

Regulamentul CPC rămâne extrem de relevant și un avantaj pentru viitorul politicii UE în domeniul protecției consumatorilor. Evaluarea, rapoartele bienale ale Comisiei și ale statelor membre, precum și rezultatul consultării publice, evidențiază în mod clar necesitatea unor orientări globale pentru rețeaua CPC. Ar putea fi necesară dezvoltarea în continuare a cadrului CPC, inclusiv o posibilă revizuire a Regulamentului CPC, în următoarele domenii:

· Mecanismele de asistență reciprocă, inclusiv chestiunile și dispozițiile legale și procedurale care asigură cooperarea globală (articolul 9 din Regulamentul CPC) ar putea avea nevoie de clarificare și consolidare[19].

· Activitățile comune de asigurare a aplicării legii, cum ar fi acțiunile de verificare sau acțiunile comune de asigurare a aplicării legii, recent lansate, sunt eficiente și ar trebui extinse în cadrul altor sectoare[20]. După cum au demonstrat anumite cazuri CPC, sunt necesare progrese suplimentare pentru a combate practicile comerciale frauduloase și agresive, care pot necesita mijloace specifice de asigurare a aplicării legii[21].

· Poate fi necesară dezvoltarea monitorizării pieței și a mecanismului de alertă CPC pentru a asigura identificarea rapidă a amenințărilor emergente pentru consumatori care ar necesita o acțiune CPC[22]. Ar trebui studiată în special posibilitatea de a asocia alți actori, cum ar fi organizațiile de consumatori și centrele europene ale consumatorilor[23].

· Dificultățile care decurg din normele procedurale naționale diferite și standardele aplicabile în procedurile de asigurare a aplicării legii par a fi o barieră în calea cooperării eficace și eficiente[24]. Aceste diferențe pot împiedica asistența reciprocă și cooperarea, întârziind combaterea eficientă a încălcărilor. Pot fi necesare clarificări și în ceea ce privește setul de instrumente al autorităților competente și atribuțiile comune minime ale acestora[25].

· În general, respondenții din cadrul consultării publice susțin Comisia pentru a avea un rol mai activ în rețeaua CPC[26]. În 2013-2014 s-au făcut deja pași în această direcție prin lansarea unor noi activități coordonate de asigurare a aplicării legii, care au avut drept rezultat o abordare comună în materie de aplicare a legii cu privire la problema achizițiilor pentru utilizarea unor aplicații. Mai sunt multe de făcut în viitor împotriva încălcărilor relevante extinse la nivelul UE care cauzează prejudicii semnificative economiei UE[27].

· Având în vedere provocările în creștere generate de practicile comerciale din țări terțe într-o economie digitală globalizată, poate fi necesară o cooperare aprofundată cu partenerii internaționali[28].

4.        Suplimentarea asistenței bilaterale cu mai multe acțiuni comune la nivelul UE

Evaluarea și rapoartele bienale arată că, după o perioadă de testare inițială în intervalul 2007-2009, autoritățile naționale au folosit mecanismul de asistență reciprocă CPC pentru cazurile care puteau fi soluționate mai eficient prin intermediul rețelei CPC, decât apelând la alte mijloace disponibile la nivel național[29]. În paralel, o internaționalizare mai mare a comerțului cu amănuntul din UE a determinat comercianții mari să înființeze filiale locale pe piețele lor principale și să aplice aceleași practici pe aceste piețe. Autoritățile naționale se confruntă cu aceleași încălcări în cadrul piețelor lor. Totuși, constrângerile bugetare determină statele membre să își concentreze resursele limitate mai degrabă asupra cazurilor interne decât asupra problemelor transfrontaliere[30].

Internaționalizarea comerțului cu amănuntul contribuie astfel la răspândirea acelorași încălcări la nivel transfrontalier în cadrul UE. Această chestiune a fost abordată în cadrul rețelei CPC prin consolidarea activităților comune, cum ar fi acțiunile de verificare și, începând cu 2013, prin dezvoltarea unui nou instrument, și anume, abordarea comună în materie de asigurare a aplicării legii. Concentrarea asupra problemelor de interes comun la nivelul UE a permis o acțiune eficientă de aplicare a legii.

Utilizarea inegală a mecanismului de asistență reciprocă între statele membre, identificată deja în primul raport bienal al Comisiei, confirmată de Evaluare[31] și observată în perioada 2012-2013[32], indică o nevoie de creștere a gradului de conștientizare și înțelegere comună a Regulamentului CPC în rândul autorităților naționale. Acest lucru este, de asemenea, puternic susținut de respondenții din cadrul consultării publice[33]. Aceasta se referă în special la normele privind cererile de asigurare a aplicării legii (cum ar fi termenele maxime și pașii următori în situația în care punerea în aplicare nu este posibilă), și la procedurile pentru tratarea cererilor. Mai mult decât atât, se pare că este oportună reflectarea cu privire la cooperarea între organizațiile de consumatori și rețeaua CPC, în special în ceea ce privește schimbul de informații cu privire la practicile emergente care ar putea încălca legislația UE privind protecția consumatorilor.

Evaluarea recomandă și îmbunătățirea acțiunilor de verificare prin activități de sensibilizare a opiniei publice și prin acțiuni de monitorizare care să asigure un nivel constant de conformitate cu legislația privind protecția consumatorilor dintr-un anumit sector. Aceasta a sugerat, de asemenea, crearea „unui observator”, care ar aduna informații în mod sistematic[34]. Mai mult, rezultatele consultării publice evidențiază necesitatea globală de a consolida mecanismele de monitorizare a pieței pentru detectarea din timp a încălcărilor.

În afară de acțiunile de verificare și dezvoltarea unor abordări comune în materie de asigurare a aplicării legii, în perioada 2007-2013 nu a fost realizat întregul potențial al articolului 9. De exemplu, articolul 9 nu a fost direct utilizat de statele membre pentru a coordona acțiuni paralele simultane de asigurare a aplicării legii. Unul din motivele evidențiate de Evaluare a fost necesitatea de a oferi orientări suplimentare pentru rețeaua CPC cu privire la modul de utilizare și coordonare a unor astfel de acțiuni[35], inclusiv necesitatea de a clarifica rolul Comisiei[36].

Rezultatul consultării publice indică importanța tot mai mare a încălcărilor grave, larg răspândite, ale legislației privind protecția consumatorilor (încălcările relevante la nivelul UE)[37] și interesul pentru consolidarea mecanismelor de cooperare menționate la articolul 9 în vederea abordării eficiente a unor astfel de încălcări în viitor.

5.        Un Regulament CPC care abordează în mod eficient noile încălcări relevante la nivelul UE

Evaluarea subliniază că încălcările care au loc simultan în mai multe state membre, sau sunt comise de același comerciant, nu pot fi abordate în totalitate în temeiul actualului Regulament CPC[38]. Astfel de încălcări pot cauza un prejudiciu semnificativ consumatorilor din UE, deoarece comercianții transnaționali care operează din locații multiple pot amenința interesele economice ale tuturor consumatorilor din UE. În Evaluare s-a sugerat că, pentru a pune capăt unor astfel de încălcări, este necesară o abordare coordonată puternic sau o acțiune unică la nivelul UE.

Abordarea eficientă a „încălcărilor relevante la nivelul UE” necesită un temei juridic clar, inclusiv o definiție a încălcărilor relevante la nivelul UE, și coordonarea fermă a acțiunilor de asigurare a punerii în aplicare, eventual cu o implicare mai puternică a Comisiei[39]. După cum s-a menționat mai sus, articolul 9 din Regulamentul CPC prevede deja posibilitatea de coordonare a punerii în aplicare a legii. Deși două instrumente eficiente de asigurare a punerii în aplicare a legii au fost dezvoltate în baza articolului 9 (acțiunile de verificare și abordările comune în materie de asigurare a aplicării legii), experiența a arătat că actualul cadru de coordonare este încă prea vag, lipsindu-i în special o procedură de coordonare bine definită și transparentă, claritatea cu privire la rolurile și responsabilitățile actorilor și consecințele lipsei de acțiune. Rolul și responsabilitățile coordonatorului nu sunt definite suficient. Deși orientările și clarificările suplimentare pot fi explorate ca o modalitate de a contribui la o utilizare mai frecventă a mecanismului de coordonare prevăzut de articolul 9, pare puțin probabil că acestea vor rezolva pe deplin toate problemele identificate, în special atunci când vine vorba de abordarea în modul cel mai eficient a încălcărilor relevante, larg răspândite la nivelul UE.

Având în vedere posibilele prejudicii larg răspândite pe care încălcările relevante la nivelul UE le-ar putea cauza consumatorilor din mai multe state membre, foaia de parcurs pe 2013 a subliniat, ca o opțiune pentru reexaminare, posibilitatea introducerii unui mecanism/unei proceduri mai eficiente de coordonare a aplicării legii, în vederea combaterii cazurilor relevante la nivelul UE[40]. O majoritate clară a părților interesate din cadrul consultării publice a considerat că astfel de încălcări sunt semnificative și că ar putea fi necesară o procedură specifică la nivelul UE pentru a fi abordate[41].

Părțile interesate au considerat că, pentru a pune capăt încălcărilor relevante la nivelul UE, următoarele abordări ar fi cele mai eficiente: (i) o obligație a statelor membre de alertare a altor state membre cu privire la orice acțiune de aplicare a legii adoptată; (ii) obligația statelor membre de a semnala cazurile care corespund criteriilor definite de relevanță la nivelul UE; (iii) acțiuni obligatorii comune de aplicare a legii și (iv) recunoașterea reciprocă a deciziilor de aplicare a legii. Mai mult, peste 75% dintre toate părțile interesate, în special din partea asociațiilor de consumatori și a centrelor europene pentru consumatori, au fost convinse că o procedură unică la nivelul UE, în care Comisia sau un stat membru ar putea aduce dovada unei încălcări relevante la nivelul UE, ar fi extrem de eficientă pentru a opri sau descuraja încălcările relevante la nivelul UE. Autoritățile publice și guvernele și-au exprimat puncte de vedere oarecum mai moderate[42].

În baza Regulamentului CPC, autoritățile competente fac schimb de informații cu privire la încălcările suspectate în cadrul Uniunii și la măsurile lor de aplicare a legii. O astfel de avertizare timpurie și mecanismul de alertă reciprocă ajută autoritățile CPC să detecteze încălcările din interiorul Uniunii într-un stadiu timpuriu și le permite să-și coordoneze mai bine activitățile de aplicare a legii și să folosească acțiuni comune de aplicare a legii, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul CPC.

În primii doi ani ai rețelei CPC, mecanismul de avertizare a fost utilizat mai frecvent decât în perioada următoare[43]. Acest lucru poate fi atribuit, de asemenea, unei perioade inițiale de probă și unei creșteri treptate a înțelegerii rolului acestui instrument printre alte instrumente CPC. În anii următori (și anume, 2009-2013), numărul de alerte pe an a rămas relativ stabil[44].

Ca posibile cauze pentru scăderea numărului alertelor, Evaluarea identifică o lipsă de claritate în ceea ce privește scopul, utilizarea și monitorizarea informațiilor furnizate prin alerte, și confundarea acestora cu cererile de informații[45]. În timp ce anumite orientări sau măsuri de implementare ar fi putut oferi mai multe clarificări cu privire la aceste probleme, este puțin probabil ca astfel de măsuri să fi rezolvat problemele mai extinse cu privire la modul de urmărire a alertelor sau la implicarea altor actori în mecanismul de alertă.

Rezultatele consultării publice corespund în linii mari acelora ale Evaluării. Majoritatea părților interesate a constatat că actualul sistem de alertă necesită îmbunătățiri, inclusiv, de exemplu, o posibilitate pentru Comisie și alte organizații de a trimite alerte (organizațiilor de consumatori și centrelor europene pentru consumatori) și o clasificare a acțiunilor de avertizare pe baza monitorizării așteptate (de exemplu, în scopul acțiunii/ doar în scopul informării)[46]. Părțile interesate au sprijinit și măsurile suplimentare, cum ar fi acțiunile de supraveghere obligatorii coordonate, realizate de către statele membre, precum și un mecanism de colectare și analizare a informațiilor privind aplicarea legii.      

6.        Clarificări privind componentele principale ale Regulamentului CPC

Rețeaua CPC

Regulamentul CPC prevede ca statele membre să desemneze autoritățile naționale („autorități competente”) responsabile cu aplicarea legislației UE privind protecția consumatorilor, enumerate în anexa la Regulamentul CPC, precum și un birou unic de legătură, responsabil de coordonarea chestiunilor legate de CPC în fiecare stat membru, acestea alcătuind rețeaua CPC. Statele membre trebuie să se asigure că sunt alocate resurse adecvate acestor autorități, în vederea îndeplinirii îndatoririlor CPC.

Rețeaua de autorități competente a fost extinsă în mod considerabil în perioada 2007-2013. Principalul motiv pentru acest lucru a fost extinderea treptată a domeniului de aplicare material al Regulamentului CPC, pe măsură ce noua legislație UE a fost adăugată în anexă.

Există abordări diferite în statele membre în ceea ce privește cadrul instituțional național pentru Regulamentul CPC: acesta poate fi concentrat într-o singură autoritate sau în câteva autorități, ori distribuit între mai multe autorități cu responsabilități sectoriale și/sau regionale din statele federale. Evaluarea a subliniat posibilele dificultăți cauzate de cadre instituționale complexe și divergente, cum ar fi liniile de comunicații extinse ce cauzează întârzieri în soluționarea cererilor. S-a subliniat importanța rolului biroului unic de legătură, în special într-un cadru instituțional complex[47]. Acest lucru a fost, de asemenea, susținut de răspunsurile la consultarea publică[48].

Atât Evaluarea, cât și rapoartele bienale ale Comisiei și ale statelor membre, arată că nu toate statele membre utilizează mecanismele CPC în mod activ și frecvent[49]. Deși cauzele pot fi multiple, Evaluarea sugerează că o lipsă a resurselor adecvate poate împiedica unele state membre să beneficieze pe deplin de mecanismele de cooperare CPC[50]. Evaluarea a identificat diferențe notabile în ceea ce privește resursele și capacitatea de aplicare a legii în cadrul statelor membre[51].

            Diversitatea sistemelor naționale de aplicare a legii și barierele în calea cooperării

Regulamentul CPC recunoaște rolul pe care autoritățile judiciare l-ar putea juca în cadrul sistemelor naționale de aplicare a legii: autoritățile competente își pot exercita competențele fie sub propria autoritate, fie sub supravegherea autorităților judiciare sau prin sesizarea instanței. Există o mare variație între statele membre în ceea ce privește implicarea autorităților judiciare în procedurile publice de aplicare a legii[52].

Evaluarea subliniază obstacolele cauzate de diferența dintre statele membre în ceea ce privește natura procedurilor și atribuțiile autorităților competente[53]. Astfel de obstacole pot nu doar să cauzeze întârzieri în ceea ce privește cooperarea și gestionarea cazurilor, ci și să afecteze eficacitatea aplicării legislației UE privind protecția consumatorilor și încrederea în sistem. Evaluarea recomandă abordarea acestor probleme printr-o coordonare mai precisă a aspectelor procedurale relevante legate de CPC[54].

În cadrul consultării publice, o mare majoritate a părților interesate a fost de acord că ar fi utilă introducerea unor standarde comune de gestionare a încălcărilor relevante ale legislației din domeniul protecției consumatorilor și a considerat că definirea unor astfel de standarde ar fi o prioritate ridicată în ceea ce privește publicarea deciziilor de aplicare a legii, numirea comercianților care încalcă legislația, accesul la documente, strângerea de probe și investigarea site-urilor web[55].

Atribuțiile autorităților competente în baza Regulamentului CPC

Autoritățile competente trebuie să fie învestite cu atribuțiile necesare pentru a îndeplini obligațiile care le revin în temeiul Regulamentului CPC. Regulamentul stabilește lista atribuțiilor minime necesare asigurării bunei funcționări a rețelei CPC. Aceste atribuții includ abilitatea de a obține informațiile și dovezile necesare pentru a aborda încălcările intracomunitare, a efectua inspecții la fața locului, a solicita încetarea sau interzicerea unei încălcări intracomunitare, a obține angajamente și plăți din partea comercianților către bugetul public. Se pare că cele mai multe autorități folosesc setul de atribuții minime stabilit de Regulamentul CPC, fie direct, fie în baza legislației naționale care prevede atribuții similare[56].

Autoritățile sunt, de asemenea, mandatate să facă uz, după caz, de alte atribuții care le sunt acordate la nivel național pentru a opri încălcările. Totuși, lipsa uniformității în ceea ce privește disponibilitatea anumitor astfel de atribuții suplimentare în cadrul tuturor țărilor s-a dovedit a fi un obstacol în calea unei cooperări mai eficiente[57]. Diferențele care derivă din diferitele tradiții juridice naționale și sistemele de aplicare a legii ar putea fi depășite într-o anumită măsură prin îndrumare și clarificări, îmbunătățind înțelegerea reciprocă cu privire la posibilitățile și limitele diferitelor instrumente și sisteme naționale. Cu toate acestea, orientările detaliate nu se pot substitui atribuțiilor care lipsesc la nivel național în unele state membre; lipsa acestor atribuții ar putea reduce eficiența globală a acțiunii de aplicare a legislației în materie de protecție a consumatorului.

În acest context, marea majoritate a părților interesate din cadrul consultării publice a sprijinit introducerea în Regulamentul CPC a unor instrumente suplimentare pentru autoritățile competente, și anume atribuția de a efectua achiziții cu titlu de test în scopurile investigării, de a numi comercianții care încalcă legislația, de a solicita penalități pentru recuperarea câștigurilor obținute ilicit și de a solicita măsuri provizorii[58]. O majoritate clară a părților interesate a sprijinit, de asemenea, măsuri care ar face mai ușoară solicitarea despăgubirilor de către consumatori[59].

Interacțiunea cu autoritățile de urmărire penală

În temeiul Regulamentului CPC, autoritățile competente ar trebui să utilizeze și alte atribuții sau măsuri ce le sunt acordate la nivel național pentru a opri încălcările intracomunitare, inclusiv cererea de urmărire penală. Experiența de până acum evidențiază necesitatea de a asigura simplificarea schimbului de informații între autoritățile de urmărire penală și autoritățile competente, în special în cazul unor practici agresive sau frauduloase.

Implicarea organizațiilor de consumatori și a altor actori în cooperarea CPC

Regulamentul CPC recunoaște rolul esențial al organizațiilor de consumatori cu privire la protecția intereselor consumatorului. Acesta permite, în special, statelor membre să desemneze, în afară de autoritățile publice, alte organisme care au un interes legitim de oprire a încălcărilor intracomunitare. Aceste organisme pot fi instruite de către autoritățile CPC să ia măsurile necesare de aplicare a legii pe care le au la dispoziție în temeiul legislației naționale pentru a opri încălcările intracomunitare.

În perioada 2007-2013, câteva state membre au desemnat astfel de organisme. Acestea cuprind în mare parte asociații de consumatori și asociații cu interese de grup care acționează în nume propriu. De asemenea, de câțiva ani, organizațiile naționale de consumatori cooperează mai strâns și coordonează activități de aplicare a legii în cadrul proiectului Consumer Justice Enforcement Forum (COJEF)[60]. Multe state membre au dezvoltat o cooperare cu asociațiile de consumatori și centrele europene pentru consumatori, pentru a obține informații cu privire la evoluția pieței și încălcări.

Evaluarea subliniază că asociațiile de consumatori care acționează în interesul colectiv al consumatorilor joacă un rol important în punerea în aplicare a drepturilor consumatorilor[61] (acestea au un rol în conformitate cu Directiva privind acțiunile în încetare[62]). Părțile interesate din cadrul consultării publice au subliniat, de asemenea, că o cooperare periodică între autoritățile CPC și organizațiile de consumatori este esențială pentru detectarea timpurie și tratarea eficientă a încălcărilor. Mai mult, părțile interesate au sugerat că un schimb regulat de informații cu organizațiile de consumatori și centrele europene ale consumatorilor și implicarea acestora în mecanismul de alertă CPC și în identificarea domeniilor prioritare de aplicare a legii ar spori eficacitatea și eficiența aplicării legislației UE privind protecția consumatorilor.

Ciclul de planificare și de stabilire a priorităților CPC

Din 2009, activitățile rețelei CPC au fost stabilite prin Planurile de acțiune anuale privind aplicarea legii[63]. Inițial, planurile au identificat domenii de interes comun, cum ar fi subiectele acțiunilor de verificare și temele atelierelor. Raportul bienal 2012 a subliniat în mod clar necesitatea de a uni resursele și de a stabili prioritățile în ceea ce privește acțiunile de aplicare a legii. A fost nevoie de o abordare comună a priorităților[64]. În decembrie 2011, procesul de planificare și de stabilire a priorităților CPC a fost revizuit. Cinci domenii prioritare au fost identificate în 2013 și aprobate de Comitetul CPC [65], asigurând un cadru multianual pentru acțiuni comune pentru perioada 2014-2016. Pe această bază a fost aprobat de către Comitetul CPC un plan de acțiune anual privind aplicarea legislației.

Acest proces a îmbunătățit eficiența rețelei CPC și a determinat o utilizare mai eficientă a resurselor limitate. Părțile interesate din cadrul consultării publice au menționat totuși necesitatea unor măsuri suplimentare de sprijinire a bazei de cunoștințe pentru stabilirea priorităților în materie de asigurare a aplicării legii[66]. Majoritatea respondenților a sprijinit acțiunile de supraveghere coordonate, o platformă IT pentru împărtășirea experienței în domeniul aplicării legii și implicarea organizațiilor de consumatori și a centrelor europene ale consumatorilor în identificarea tendințelor pieței și a încălcărilor legislației privind protecția consumatorilor[67].

Domeniul de aplicare al Regulamentului CPC

Cooperarea CPC vizează directivele transpuse în sistemul juridic al statelor membre și regulamentele care sunt enumerate în anexa la Regulamentul CPC. Începând cu anul 2007, domeniul de aplicare al anexei a fost extins treptat, iar la sfârșitul anului 2013, acesta acoperea 18 acte legislative ale UE cu privire la protecția consumatorilor.

Evaluarea a concluzionat că domeniul de aplicare existent al Regulamentului CPC este în general corespunzător[68]. Unele zone pot fi mai puțin importante în ceea ce privește cooperarea, deoarece acestea sunt acoperite de legislația sectorială specifică UE și de alte mecanisme și/sau organisme specifice de cooperare existente la nivelul UE[69]. Dacă este cazul, modalitățile de a asigura coordonarea și schimbul de informații între aceste rețele și CPC ar trebui examinate în detaliu pentru a asigura coerența în domeniile de politică.

Dezvoltarea viitoarelor metode și practici de vânzare și adoptarea sau revizuirea legislației privind protecția consumatorilor, în special pentru a aborda provocările digitale și mai ales transparența prețurilor, ar trebui să se reflecte în cazul în care domeniul de aplicare al legislației acoperite ar urma să fie revizuit.

Baza de date CPC

Regulamentul CPC (articolul 10) mandatează Comisia să mențină o bază de date electronică în care să fie stocate și procesate informațiile cu privire la cererile de asistență reciprocă și alerte. În acest sens, Comisia a instituit Sistemul CPC (SCPC). Începând cu anul 2007, SCPC a fost îmbunătățit pentru a permite autorităților CPC să facă schimb de informații și documente referitoare la cererile de asistență reciprocă. Rapoartele bienale, Evaluarea și rezultatele consultării publice indică nemulțumirea față de SCPC[70]. Acestea subliniază faptul că lipsa unui instrument IT care să funcționeze bine este o barieră în calea unei cooperări CPC eficiente.

7.        Consolidarea activităților CPC comune și internaționale

Activitățile comune și schimbul de funcționari subvenționate prin Programul UE de protecție a consumatorilor

Începând cu anul 2007, autoritățile CPC au întreprins o gamă largă de activități comune, inclusiv webinarii, ateliere de lucru, măsuri de sensibilizare, proiecte de dezvoltare a standardelor comune, metodologii și tehnici de aplicare a legii, precum și schimbul de funcționari care au primit subvenții prin Programul UE de protecție a consumatorilor.

Exemple de activități comune subvenționate prin Programul de protecție a consumatorilor începând din 2007

· Un proiect comun întreprins de Franța și Portugalia în perioada 2010-2011 viza creșterea vizibilității rețelei CPC, cu participarea a zece state membre. Acesta a dus la crearea unei celule de comunicare, la un proiect de protocol de cooperare între autoritățile competente și reprezentanții centrelor europene pentru consumatori, [71] precum și la publicarea buletinului informativ al rețelei CPC.

· În 2012, nouă state membre au participat la proiectul comun coordonat de Letonia, axat pe problemele de aplicare a legii referitoare la Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori.

· Un proiect din 2010-2011, intitulat „Construirea unei capacități europene de aplicare a legii pe internet”, și acțiunea de monitorizare (2012-2013), întreprinse de Regatul Unit, au implicat unsprezece alte state membre. Acesta a avut ca scop îmbunătățirea capacității rețelei CPC de a desfășura activități de cercetare și de aplicare a legii online și schimbul de cunoștințe între autoritățile de aplicare a legii cu privire la evoluțiile legislative recente și provocările tehnologiilor site-urilor web. Acțiunea de monitorizare a implicat cincisprezece state membre și a stabilit instruirea privind investigarea online ca resursă pe termen lung pentru investigatorii mediului online. Acesta a creat, de asemenea, o bază de date comună privind jurisprudența în domeniul comerțului electronic.

Ultimele două acțiuni comune au determinat crearea unui grup permanent de aplicare a legii în mediul online în aprilie 2014, mărind capacitățile de aplicare a legii online ale rețelei CPC. Grupul va oferi o bază de competențe pentru a ajuta rețeaua CPC să identifice noile amenințări online pentru consumatori și să direcționeze mai bine acțiunile sale de aplicare a legii online. Acesta va asista autoritățile naționale cu pregătire și instrumente de ultimă generație în investigațiile online. În 2014, grupul este condus de Regatul Unit și Slovacia, iar 12 state membre participă la acesta. Un nou proiect comun CPC cu privire la anchetele efectuate pe internet, condus de Spania între 2014 și 2015, va contribui la materialele de instruire, iar Spania va găzdui ateliere de stimulare a acțiunilor de verificare redusă organizate de paisprezece parteneri de proiect.

Aceste activități au oferit un cadru pentru schimbul permanent de bune practici între autoritățile de aplicare a legii și a promovat înțelegerea reciprocă și încrederea între diverșii actori. Acestea ar putea fi dezvoltate în continuare, în timp ce procedurile administrative de finanțare a acestora, adesea considerate de către autoritățile naționale ca fiind o barieră în calea extinderii acestor activități, ar putea avea nevoie de simplificare.

Cooperarea internațională în domeniul aplicării drepturilor consumatorilor

Evoluțiile tehnologice și tendința menajelor către o mai mare utilizare a cumpărăturilor online la nivel internațional au întărit nevoia de descurajare a comercianților necinstiți din țări terțe și de punere în aplicare a protecției consumatorilor dincolo de granițele Spațiului Economic European.

Regulamentul CPC prevede că Uniunea „cooperează cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniile reglementate de prezentul regulament pentru a îmbunătăți protecția intereselor economice ale consumatorilor”. În plus, Uniunea are posibilitatea de a solicita o cooperare mai structurată în domeniul aplicării legii din partea țărilor terțe, pe baza unor acorduri internaționale.

Autoritățile competente din rețeaua CPC cooperează în continuare în mod regulat în cadrul ICPEN și OCDE sau pe o bază bilaterală cu țări terțe, identificate ca parteneri prioritari de cooperare în domeniul aplicării legii, cum ar fi Statele Unite ale Americii. Această cooperare reprezintă un aspect foarte important al politicii de protecție a consumatorilor și ar putea fi deosebit de util, de exemplu, în domeniul protecției datelor.

Rețeaua Internațională de protecție a consumatorilor și de asigurare a respectării normelor (ICPEN)

ICPEN este o rețea internațională informală alcătuită din autorități de protecție a consumatorilor din peste 50 de țări, care are scopul de a preveni încălcările transfrontaliere ale legislației privind protecția consumatorilor dincolo de granițele Europei și de a crea piețe echitabile pentru consumatori. Conferințele periodice, grupurile de lucru și conferințele telefonice permit un schimb intens de experiență între autoritățile participante.

Comisia este un punct de legătură între membrii din conducerea ICPEN și CPC. Rețeaua CPC a salutat inițiativa Comisiei de a fi un punct de legătură și de a se implica pro-activ în anumite activități comune ale ICPEN.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)

Comisia Europeană participă la Comitetul OCDE privind protecția consumatorilor în calitate de observator, alături de statele membre ale UE.

Cooperarea cu Comisia Federală pentru Comerț din SUA

Pe fondul fluxurilor comerciale foarte intense și al unui interes convergent față de combaterea practicilor ilegale ce afectează interesele consumatorilor de pe ambele maluri ale Atlanticului, rețeaua CPC a identificat SUA ca un partener internațional prioritar, și în special Comisia Federală pentru Comerț (FTC)[72]. Până când va fi disponibil un cadru bazat pe un acord internațional, rețeaua CPC și FTC din SUA au construit o cooperare informală. De exemplu, în aprilie 2013 a avut loc un seminar comun între autoritățile de aplicare a legii CPC și FTC, care a dus la un schimb fructuos de informații și expertiză cu privire la cazuri concrete, cum ar fi problema practicilor înșelătoare în cazul achizițiilor pentru utilizarea unei aplicații.

8.        Concluzii și etape viitoare

În ultimii șapte ani, Regulamentul CPC a oferit mijloace eficiente pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor din întreaga UE. Acest fapt a condus la o conformitate crescută cu legislația UE privind protecția consumatorilor în multe sectoare vizate de acțiunile de verificare, în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor. Abordările comune în materie de aplicare a legislației CPC, au arătat că noile probleme de consum care se regăsesc simultan într-un număr de state membre pot fi cel mai bine abordate printr-o strânsă coordonare și acțiune comună a tuturor statelor membre.

În lumea digitală în curs de dezvoltare rapidă, o cooperare flexibilă și modernă în materie de protecție a consumatorilor, capabilă să răspundă rapid la noile provocări în materie de aplicare a legii, este o necesitate pentru a reduce pierderile suportate de consumatori și a menține condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile din cadrul pieței unice. O aplicare mai bună și mai coerentă a normelor de protecție a consumatorilor ar trebui să contribuie la o mai mare transparență a pieței și să reducă costurile de conformitate pentru întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere, stimulând concurența și inovația și aducând o contribuție importantă la creșterea economică.

Un mecanism mai bun de cooperare la nivelul UE poate oferi un răspuns rapid și rentabil la încălcările normelor UE privind protecția consumatorilor care se înregistrează în mai multe state membre. Acest lucru este deosebit de important având în vedere limitările viitoare ale resurselor și reducerea sarcinii administrative. Se pot aștepta beneficii în ceea ce privește guvernanța în statele membre, dar și la nivelul UE, ca urmare a îmbunătățirii cooperării administrative, a reducerii întârzierilor de aplicare a legii și, în cele din urmă, a unei mai bune funcționări a piețelor.

Pentru a determina cel mai bun mod posibil de a utiliza cooperarea CPC în beneficiul statelor membre și a permite tuturor părților interesate să obțină beneficii, Comisia efectuează în prezent studii de evaluare a impactului. Acestea vor examina întreaga gamă de opțiuni disponibile pentru abordarea provocărilor în materie de aplicare a legii din viitor - de la menținerea cadrului actual, la introducerea unei noi legislații - și ar trebui să pună bazele deciziilor Comisiei cu privire la cea mai eficientă strategie.

[1]     http://europa.eu/rapid/press-release_IP-12-491_ro.htm

[2]     http://ec.europa.eu/consumers/archive/strategy/docs/consumer_agenda_2012_ro.pdf

[3]     Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004, privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (JO L 364 din 9.12.2004, p. 1)

[4]     Acesta include, de asemenea, țările partenere membre ale SEE: Islanda, Liechtenstein și Norvegia

[5]     COM (2009) 336 și COM (2012) 100; http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/biennial_national_reports_en.htm#biennial

[6]     Evaluare externă a Regulamentului privind protecția consumatorilor, Raportul final al Consorțiului pentru evaluarea politicii de protecție a consumatorilor, 17 decembrie 2012 („Evaluarea”), http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/docs/cpc_regulation_inception_report_revised290212_en.pdf

[7]    http://ec.europa.eu/consumers/events/ecs_2013/report/Summitconclusions.pdf

[8]     Reuniunea UE la nivel înalt dedicată consumatorilor, document de reflecție „Către o aplicare mai eficientă a drepturilor consumatorilor din UE", aprilie 2013, http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/docs/07032013_consumer_summit_discussion_paper_en.pdf

[9] http://www.cojef-project.eu/IMG/pdf/BEUC_PR_Apple.pdf

[10]    Foaia de parcurs „Evaluarea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului”, 09/2013. http://ec.europa.eu/smart-regulation/impact/planned_ia/docs/2014_sanco_001_consumer_protection_cooperation_review_en.pdf

[11] Sinteza răspunsurilor părților interesate la consultarea publică cu privire la Regulamentul (CE) nr.2006/2004 (Regulamentul CPC privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului), disponibilă la http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/index_en.htm

[12]             http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-187_ro.htm

[13]             http://ec.europa.eu/justice/consumer-marketing/rights-contracts/directive/index_en.htm             

[14]             Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor

[15]             Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale

[16]             http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/index_en.htm

[17]             http://ec.europa.eu/smart-regulation/index_ro.htm și în special în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (2003/C 321/01)

[18]             p. 98 din Raportul de evaluare externă 2012.

[19]             p. 14-20 din Rezumatul consultării publice și http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/docs/cpc_regulation_inception_report_revised290212_en.pdf.

[20] http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/docs/cpc_regulation_inception_report_revised290212_en.pdf.

[21]             Combaterea acestor practici implică o cooperare strânsă între autoritățile de protecție a consumatorilor și autoritățile penale. Având în vedere că astfel de practici sunt de cele mai multe ori pe termen scurt, autoritățile de aplicare a legii ar putea avea nevoie să intervină chiar și în cazul în care practica a încetat.

[22] http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/docs/cpc_regulation_inception_report_revised290212_en.pdf

[23]             p. 14-20 și 49 din Rezumatul consultării publice

[24] http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/docs/cpc_regulation_inception_report_revised290212_en.pdf

[25]             p. 22-29 din Rezumatul consultării publice.

[26]             p. iii și 45-48 din Rezumatul consultării publice.

[27]             Problema încălcărilor la scară largă a fost identificată deja în Comunicarea privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor, în iulie 2009 (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52009DC0330&from=RO), și confirmată prin Evaluarea externă (http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/docs/cpc_regulation_inception_report_revised290212_en.pdf). Rezultatul consultării publice confirmă, de asemenea, că astfel de încălcări sunt semnificative - p. 35 din Rezumatul consultărilor publice.

[28]              Mai multe state membre evidențiază, în cadrul rapoartelor bienale proprii, problemele de aplicare a legii care rezultă din comerțul cu țările terțe. Consultați, de asemenea, http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/docs/cpc_regulation_inception_report_revised290212_en.pdf.

[29]             Numărul cererilor de asistență reciprocă a atins un nivel maxim în perioada 2008-2009, înregistrând în medie 306 cereri pe an; a urmat o scădere în perioada 2010-2013, până la 162 de cereri în medie pe an, http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/biennial_national_reports_en.htm#biennial și p. 76 din Raportul de evaluare externă 2012.

[30]             p. 76 din Raportul de evaluare externă 2012.

[31]             p. 98 din Raportul de evaluare externă 2012.

[32]             Rapoartele bienale ale statelor membre (2012-2013) disponibile la: http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/biennial_national_reports_en.htm#biennial

[33]             p. 9-13 din Rezumatul consultării publice.

[34]             p. 91-92 și 98 din Raportul de evaluare externă 2012.

[35]             p. 99 din Raportul de evaluare externă 2012.

[36]             p. 17 din Raportul de evaluare externă 2012. Nevoia unei mai bune susțineri din partea Comisiei a activităților de aplicare a legii ale statelor membre, în special în cazuri de încălcări paralele ce afectează consumatorii din mai multe state membre, a fost identificată, de asemenea, în Comunicarea Comisiei privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor, 2009, p. 5 (punctul 2.3).

[37]             p. 35-37 din Rezumatul consultării publice. Peste 80 % dintre respondenți au considerat că astfel de încălcări au fost foarte importante sau importante și 56 % dintre respondenți au considerat că ar fi foarte important să se instituie o procedură specifică privind aplicarea legii în cazul unor astfel de încălcări.

[38]             p. 94-95 și 122 din Raportul de evaluare externă.

[39]             p. 94 din Raportul de evaluare externă.

[40]             Foaia de parcurs pe 2013 pentru revizuirea Regulamentului CPC, 09/2013.

[41]             p. 35-38 din Rezumatul consultării publice.

[42]             p. 51-53 din Rezumatul consultării publice.

[43]             Numărul alertelor a atins apogeul în 2008, cu mai mult de 100 de alerte pe an, iar în anii următori numărul alertelor a scăzut la mai puțin de jumătate din această cifră.

[44]             p. 85-88 din Raportul de evaluare externă 2012.

[45]             p. 85-87 din Raportul de evaluare externă 2012.

[46]             p. 15-21 din Rezumatul consultării publice.

[47]             p. 76-77 din Raportul de evaluare externă 2012.

[48]             p. 9-13 din Rezumatul consultării publice.

[49]             p. 78 din Raportul de evaluare externă 2012 și http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/biennial_national_reports_en.htm#biennial.

[50]             p. 78 din Raportul de evaluare externă 2012 și http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/biennial_national_reports_en.htm#biennial.

[51]             p. 76 din Raportul de evaluare externă 2012.

[52]             În unele state membre, numai instanțele pot emite somații de încetare, în timp ce în altele, instanțele sunt în principal responsabile de controlul jurisdicțional al deciziilor autorităților competente.

[53]             p. 60 din Raportul de evaluare externă 2012.

[54]             p. 60-61 din Raportul de evaluare externă 2012.

[55]             p. 27-33 din Rezumatul consultării publice.

[56]             Raporturi bienale http://ec.europa.eu/consumers/enforcement/biennial_national_reports_en.htm#biennial și Raportul de evaluare externă 2012.

[57]             Acest lucru se referă, de exemplu, la capacitatea de a efectua achiziții cu titlu de test, de a numi în mod public comercianții care au comis nereguli sau de a adopta măsuri provizorii. În timp ce în unele state membre achizițiile cu titlu de test reprezintă o parte obișnuită a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar, în alte state un astfel de instrument nu este disponibil. Acest lucru poate cauza probleme în ceea ce privește admisibilitatea și existența dovezilor privind încălcările obținute într-un alt stat membru.

[58]             p. 22-26 din Rezumatul consultării publice.

[59]             p. 26-27 din Rezumatul consultării publice. Scopul Regulamentului CPC este protejarea intereselor colective ale consumatorilor. Despăgubirile individuale ale consumatorilor sunt prevăzute de alte instrumente, de exemplu, Directiva 2013/11/UE privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum, Regulamentul nr. 524/2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum sau Regulamentul nr. 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

[60]             www.cojef-project.eu.

[61]             p. 81-83 din Raportul de evaluare externă 2012.

[62]             Directiva 2009/22/CE privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor, JO L 110 din 1.5.2009, p. 30.

[63]             p. 8 din Comunicarea privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor, COM (2009) 330 final.

[64]             p. 10 și 13 din Raportul bienal 2012.

[65]             Comitetul de cooperare pentru protecția consumatorilor este înființat în baza articolelor 19 și 20 din Regulamentul CPC.

[66]             p. 11-13 și p. 14-18 din Rezumatul consultării publice.

[67]             p. 15-17 din Rezumatul consultării publice.

[68]             p. 40 din Evaluarea externă 2012.

[69]          De exemplu, în domeniul comunicațiilor electronice, Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC), instituit prin Regulamentul nr. 1211/2009, asigură un cadru de cooperare între autoritățile naționale de reglementare (ANR-uri), precum și între ANR-uri și Comisie, în vederea unei aplicări coerente a cadrului de reglementare al UE pentru comunicațiile electronice, astfel încât consumatorii și întreprinderile să profite de beneficiile pieței unice. Alte mecanisme de aplicare a legii asigură protecția drepturilor pasagerilor. Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și asistență a pasagerilor aerieni, Regulamentul nr. 1177/2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și Regulamentul nr. 181/2011 privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul instituie în mod special mecanisme de aplicare a legii care implică organisme naționale de aplicare a legii desemnate și includ atât încălcările transfrontaliere, cât și pe cele interne.

[70]             p. 89-90 din Raportul de evaluare externă 2012, p. iii și 51-52 din Rezumatul consultării publice.

[71]             http://ec.europa.eu/consumers/ecc/index_ro.htm

[72]             În acest sens, negocierile pentru un acord internațional au fost suspendate de comun acord în 2012, din cauza anumitor procese aflate în curs de desfășurare, care pot avea un impact asupra nevoilor relevante ale ambelor părți pentru acordurile de cooperare.