52014DC0115

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind rezultatele programelor cofinanțate de UE pentru eradicarea, controlul și monitorizarea bolilor animalelor și a zoonozelor în perioada 2005-2011

Rezumat

Prezentul raport examinează rezultatele punerii în aplicare a programelor cofinanțate de UE pentru eradicarea, controlul și monitorizarea bolilor animalelor și a zoonozelor, astfel cum prevede articolul 41 din Decizia 2009/470/CE a Consiliului privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar[1].

Cofinanțarea dedicată programelor de eradicare, control și monitorizare a bolilor animalelor (denumite în continuare „programele veterinare”) reprezintă, de departe, cheltuiala cea mai mare din cadrul bugetului UE pentru siguranța alimentară[2]. În perioada evaluată, UE a cheltuit peste 1,17 miliarde EUR pentru cofinanțarea punerii în aplicare a unor programe care vizau 13 boli[3]. În cursul celor 7 ani, toate cele 27 de state membre ale UE (UE-25 până la 31 decembrie 2006) au beneficiat de contribuția UE.

În pofida anumitor motive de îngrijorare, programele veterinare continuă să joace un rol crucial în gestionarea eficace a bolilor vizate ale animalelor, asigurând supravegherea și eradicarea bolilor, o mai bună orientare a controlului bolilor transfrontaliere de mare relevanță pentru UE, precum și prevenirea și o reacție rapidă în cazul apariției sau reapariției unor boli ale animalelor, măsuri care reprezintă pietre de temelie ale Strategiei UE în materie de sănătate animală. Acest lucru aduce beneficii economice nete pentru sectoarele vizate din economia UE și pentru buna funcționare a pieței unice, precum și pentru protecția consumatorilor și pentru sănătatea publică (în cazul zoonozelor), care reprezintă bunuri publice esențiale pentru societatea UE.

Ținând seama de amenințările și provocările viitoare cu care se confruntă programele veterinare cofinanțate de UE, analiza realizată permite câteva concluzii referitoare la acțiunile necesare pe viitor pentru îmbunătățirea gestionării programelor, în special: o stabilire mai eficientă a priorităților, reducerea costurilor gestionării proiectelor atât pentru Comisie, cât și pentru statele membre, îmbunătățirea proiectării, a punerii în practică și a analizei cost-eficiență a programelor veterinare cofinanțate de UE.

La 29 iunie 2011, Comisia a propus un nou regulament[4] care se referă la întregul domeniu al cheltuielilor pentru siguranța alimentară. Obiectivul este optimizarea cadrului financiar existent, ceea ce ar duce la simplificare, la transparență și la flexibilitate sporite și ar demonstra eficiența cheltuielilor cu siguranța alimentară, inclusiv cu programele veterinare. Propunerea va fi adoptată în mod oficial de colegiuitori în prima jumătate a anului 2014.

1.           Introducere

Articolul 41 din Decizia 2009/470/CE a Consiliului prevede următoarele: „Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, la fiecare patru ani, un raport cu privire la situația sanitar-veterinară și la raportul cost-eficiență al punerii în aplicare a programelor în diverse state membre, cu explicarea, în special, a criteriilor adoptate”[5].

În cadrul sistemului actual de monitorizare și evaluare, nu au fost aplicate niciun fel de instrumente specifice de măsurare a raportului cost-eficiență al cheltuielilor pentru alimente și furaje, prin urmare, prezentul raport se referă în principal la analiza cost-beneficii preliminară din cadrul programului pus în aplicare.

Trebuie remarcat faptul că multe programe veterinare, în special cele care privesc activități de eradicare (de exemplu, a tuberculozei), sunt, prin natura lor, programe de termen lung. Prin urmare, rezultatele se obțin adesea după mult timp de la punerea în aplicare a măsurilor corespunzătoare.

Prezentul raport, fiind primul elaborat în acest cadru, prelungește perioada de evaluare la șapte ani, din 2005 în 2011.

2.           Context

Contribuția financiară a UE la programele de eradicare, control și monitorizare a bolilor animalelor reprezintă, de departe, cheltuiala cea mai mare din cadrul bugetului UE pentru siguranța alimentară. Această contribuție este menită să ajute la eliminarea treptată a bolilor animalelor și la punerea în aplicare a măsurilor de monitorizare a bolilor în statele membre și în UE în ansamblu. Ea face parte, de asemenea, din Strategia UE în materie de sănătate animală[6], care vizează asigurarea unui nivel înalt de sănătate animală, sănătate publică și protecție a consumatorilor. Obiectivele principale ale programelor veterinare sunt garantarea unui nivel înalt de protecție a sănătății animale și a sănătății publice, încurajarea creșterii productivității sectorului creșterii animalelor și susținerea viabilității economice a sectoarelor afectate direct sau indirect de apariția unui focar de boală animală[7].

Bolile animalelor și zoonozele eligibile pentru cofinanțare din partea UE sunt precizate în anexa I la Decizia 2009/470/CE a Consiliului.

Comisia decide și ajustează anual criteriile de prioritate a finanțării, pentru a se asigura că acestea țin seama pe deplin de situația efectivă. Prioritatea maximă se acordă bolilor de importanță majoră fie pentru sănătatea animalelor, fie pentru sănătatea publică (precum zoonozele) și celor care au un impact economic major din cauza implicațiilor comerciale și a pierderilor de venituri pentru sectorul creșterii animalelor din UE. Criteriile de prioritate propuse se discută cu statele membre, prin intermediul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală[8]. Evaluarea internă a Comisiei se bazează pe datele furnizate de statele membre, pe rapoartele Oficiului Alimentar și Veterinar (OAV)[9], pe rapoartele de audit financiar[10] și pe rezultatele Grupului operativ pentru monitorizarea eradicării bolilor[11].

În 2006, pentru asigurarea atingerii eficiente și efective a obiectivelor, a fost introdusă o abordare multianuală a programelor veterinare.

Programele veterinare cofinanțate de UE acoperă o gamă vastă de măsuri, printre care vaccinarea, testarea animalelor și acordarea de compensații pentru sacrificare sau abatorizare. În general, contribuția financiară a UE este la un nivel de 50% din costurile suportate de statele membre pentru punerea în aplicare a măsurilor specifice[12] până la un plafon maxim, cu excepția costurilor pentru monitorizarea, testarea și analiza genotipică a encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST), care au fost finanțate la o rată de 100% până la un anumit plafon, și a costurilor asociate programelor de combatere a rabiei (achiziționarea și distribuirea vaccinurilor, testele de laborator), care au fost cofinanțate la un nivel de 75% începând din 2010. În 2011, toate bolile anterior cofinanțate la o rată de 50% au fost cofinanțate la o rată mai ridicată, respectiv la 60%, ca o contribuție la redresarea bugetară a statelor membre care se confruntă cu criza financiară și economică. În perioada 2005-2011, plățile globale realizate de UE s-au ridicat la peste 1,17 miliarde EUR[13] pentru treisprezece programe privind bolile.

Trebuie remarcat faptul că suma totală a finanțărilor a variat puternic în funcție de natura bolii, precum și de numărul de programe aprobate pentru fiecare boală.

În cursul celor 7 ani, toate cele 27 de state membre ale UE (UE-25 până la 31 decembrie 2006) au beneficiat de cofinanțare din partea UE. Distribuția finanțării în perioada considerată, pe boli și respectiv pe statele membre finanțate, este ilustrată în figura 1 și în figura 2 din capitolul III din documentul de lucru al serviciilor Comisiei SANCO/11377/2013[14].

Figura 1 Distribuția plăților pe state membre (2005-2011)

Figura 2 Distribuția plăților pe boli (2005-2011)

Figura 3 - Evoluția finanțărilor (2005-2011)

Evoluția finanțărilor (figura 3) indică o creștere foarte semnificativă începând din 2009: această tendință crescătoare se datorează în special creșterii semnificative a finanțării programelor de eradicare a bolii limbii albastre, mai ales în Franța și Spania (pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul IV.2 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei SANCO/11377/2013) și a tuberculozei bovine, mai ales în Irlanda și Regatul Unit (pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul IV.3 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei SANCO/11377/2013). Așa cum s-a arătat mai sus, creșterea se datorează și creșterii ratelor de finanțare în 2011.

Pentru ansamblul perioadei considerate, două state membre, respectiv Franța și Spania, au absorbit aproape 38% din contribuția totală a UE, așa cum se observă din figura 1. Ceilalți beneficiari majori ai fondurilor, cu o rată agregată a absorbției reprezentând încă 35% din plățile realizate de UE, au fost: Italia (9,5%), Regatul Unit (10,1%), Germania (7,7%) și Irlanda (7,7%).

Restul de 27% din fonduri s-au distribuit între celelalte 21 de state membre, pentru care alocările individuale au depășit 3% doar în cazurile Poloniei, Portugaliei și Țărilor de Jos.

Evoluția plăților destinate primelor șase țări beneficiare este ilustrată în figura 4, care furnizează, de asemenea, informații privind distribuția plăților pe boli în cadrul fiecărui stat membru[15].

Figura 4 - Statele membre principale beneficiare ale cofinanțării pentru programele veterinare (2005-2011)

Așa cum se arată în figura 2, peste 74% din plățile realizate de UE în perioada considerată au fost destinate principalelor trei programe veterinare. UE a investit în monitorizarea EST și în eradicarea encefalopatiilor spongiforme bovine (ESB) și a scrapiei circa 44,5% din fondurile totale. Cea de-a doua alocare ca importanță (reprezentând circa 15,5% din cofinanțarea oferită de UE) a fost dedicată eradicării tuberculozei bovine, urmată de eradicarea bolii limbii albastre (peste 14%).

Încă 20,5% din fonduri s-au împărțit pentru eradicarea a patru boli: bruceloza bovină (6%), rabia (5,5%), bruceloza ovină și caprină (4,7%) și respectiv controlul salmonelei (4,3%).

Cofinanțarea programelor dedicate celor șapte boli rămase a reprezentat restul de 5,2% din cheltuiala UE.

3.           Situația sănătății animalelor în UE în perioada 2005-2011

Global, evaluarea calitativă și cantitativă a programelor veterinare cofinanțate la nivelul UE și puse în aplicare în perioada 2005-2011 arată că acestea au contribuit în mod eficace la îmbunătățirea stării de sănătate a animalelor din UE, dovedindu-se astfel eficiente economic. S-au obținut rezultate pozitive în majoritatea cazurilor, cu excepția anumitor boli din unele state membre, care reprezintă încă motive de îngrijorare.

În unele cazuri, în pofida progreselor, rezultatele diferă de la o boală la alta și există încă unele regiuni ale UE în care problemele locale persistă. Motivele includ factori epidemiologici - în special rolul jucat de animalele sălbatice sau de vectori - care afectează eficacitatea măsurilor luate în cadrul anumitor programe, dar și probleme legate de punerea în aplicare la nivelul statelor membre.

Statele membre afectate se confruntă adesea cu dificultăți structurale, precum probleme bugetare sau de personal (prea puțin personal sau alocarea neadecvată a acestuia), care, în ciuda tuturor eforturilor, împiedică punerea în aplicare adecvată a acțiunilor definite în cadrul programelor. Comisia își propune să sprijine în continuare statele membre în abordarea acestor deficiențe, de exemplu prin reducerea costurilor asociate gestionării programelor și prin îmbunătățirea criteriilor de stabilire a bolilor prioritare.

Nereușitele se pot atribui și chestiunilor de ordin socio-cultural, cum ar fi coordonarea neadecvată între actorii naționali și cei de la nivel local/regional sau lipsa comunicării între părțile interesate din sectorul public și cele din sectorul privat. Pentru a contribui la remedierea acestor neajunsuri, va fi extins în continuare rolul grupului operativ în diseminarea celor mai bune practici și în partajarea experiențelor statelor membre.

În următoarele secțiuni, sunt discutate rezultatele analizei pe boli.

3.1.        Realizări remarcabile

În majoritatea cazurilor, bolile vizate au fost izolate în mod eficace, iar incidența sau prezența lor au fost aduse sub control. Multe dintre ele au fost treptat eradicate din zone întinse din UE. Acest lucru este dovedit de extinderea semnificativă a „zonelor indemne de boli” din UE în această perioadă (de exemplu, pentru tuberculoza bovină, bruceloza bovină și pesta porcină clasică)[16].

•        Punerea în aplicare a programelor obligatorii de monitorizare și eradicare a ESB la bovine a fost un element necesar în seria de măsuri luate la nivelul UE care a dus la o scădere puternică a cazurilor de ESB detectate în perioada 2005-2011, cu o scădere medie anuală de 38%. Până în 2011, din peste 6,3 milioane de teste, s-au descoperit doar 28 de cazuri pozitive. S-a redresat comerțul cu animale vii, cu carne de vită și cu produse bovine din statele membre cel mai afectate și s-a restabilit încrederea consumatorilor în acestea. Măsurile obligatorii la nivelul UE de monitorizare a scrapiei și de eradicare a acestei boli din turmele de ovine și caprine infectate a dus la o mult mai bună cunoaștere a distribuției scrapiei și, prin teste de discriminare, la asigurarea faptului că incidența ESB la ovine și caprine este acum nulă sau neglijabilă.

•        Programele privind boala limbii albastre au jucat un rol important în controlul și eradicarea bolii, în special în controlarea epidemiei cauzate de serotipurile BTV-8 și BTV-1, care au apărut pe neașteptat în 2006 și 2007. UE a mobilizat resurse financiare semnificative, care le-au permis statelor membre să desfășoare o campanie de vaccinare coordonată în toate zonele infectate. Campania s-a dovedit un mare succes, boala limbii albastre a fost adusă efectiv sub control, iar serotipurile BTV-1 și BTV-8 au fost practic eliminate din întreaga Europă.

•        În cazul rabiei, programele cofinanțate de vaccinare orală, lansate la sfârșitul anilor '80, s-au dovedit foarte eficiente, ducând la eradicarea treptată a rabiei din mai multe state membre. Între 2005 și 2011, numărul total de cazuri pozitive de rabie a scăzut semnificativ, la nivelul UE, de la 2 575 de cazuri la 518. Eradicarea rabiei din Europa a devenit un obiectiv accesibil. Această situație este unică în lume, UE reușind eradicarea rabiei pe o scară nemaiîntâlnită până acum nicăieri altundeva[17]. Boala mai este prezentă acum numai în estul UE, iar Comisia este pe cale să pună la dispoziție fonduri pentru crearea unor coridoare de vaccinare, prin acorduri bilaterale între statele membre interesate și statele vecine lor în care rabia reprezintă încă o amenințare[18].

•        Programele de control obligatorii cofinanțate pentru salmonelă, puse în aplicare treptat începând din 2007, au dus la o îmbunătățire radicală a situației în cazul păsărilor domestice. Numărul de cazuri de infectare umană raportate în UE a scăzut cu 50%. Tendința descrescătoare observată la nivelul UE pentru infectarea umană, între 2005 și 2011, a fost semnificativă statistic, cu o reducere medie anuală de 12% (date furnizate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, EFSA)[19]. Reducerea prevalenței serotipurilor de salmonelă relevante pentru sănătatea publică s-a realizat prin aplicarea eficace și coordonată a programelor naționale de control al salmonelei (inclusiv, inter alia, programele de monitorizare de rutină, atât de către fermieri, cât și de către autoritățile competente) la populațiile de păsări domestice, cu vizarea serotipurilor cel mai adesea responsabile pentru infecțiile umane.

•        Gripa aviară, care a revenit periodic în UE în ultimii ani, în special prin intermediul păsărilor sălbatice, a fost adusă sub control cu ajutorul programelor obligatorii de supraveghere. Punerea în aplicare a acestora s-a dovedit eficace pentru avertizarea și detectarea timpurie a apariției focarelor, atât pentru tulpinile înalt patogene, cât și pentru cele slab patogene, reducând riscurile de pierderi economice pentru fermieri și de apariție a unei tulpini zoonotice periculoase pentru oameni. În urma crizelor, aceste programe s-au dovedit foarte utile și pentru detectarea timpurie a gripei aviare înalt patogene la păsările sălbatice, ceea ce a permis prevenirea răspândirii la efectivele comerciale și reducerea riscului de expunere pentru oameni. Începând din 2008, numărul de cazuri supravegheate, atât la păsări domestice, cât și la păsări sălbatice, a scăzut. Scăderea numărului de păsări supravegheate trebuie văzută în corelație cu tendința pozitivă înregistrată de numărul de focare apărute, care s-a diminuat semnificativ începând din 2007, atât pentru păsările domestice, cât și pentru cele sălbatice. În 2007, s-au înregistrat 25 de focare de gripă aviară înalt patogenă la păsări domestice, în vreme ce, în 2011, numărul acestora a fost 0. Din 2010, nu au mai apărut focare în cazul păsărilor sălbatice.

•        Pesta porcină clasică (PPC) fusese eradicată în majoritatea statelor membre UE15 până în 2004, cu excepția anumitor regiuni din Germania, Luxemburg și Franța, în care boala mai apărea la porci sălbatici. Extinderea UE a dus la riscuri sporite în acest domeniu, din cauza rezervoarelor de PPC din centrul Europei și din regiunea Balcanilor, precum și a situației endemice a PPC în Bulgaria și România din momentul aderării acestora la UE. În urma creșterii finanțărilor pentru punerea în aplicare a măsurilor de control, în ultimii ani, s-au obținut rezultate bune în eradicarea PPC în aceste regiuni. Cele mai mari focare de boală, în perioada considerată, s-au înregistrat în România, între 2006 și 2007, la porci domestici, și respectiv în Ungaria, în 2008, la porci sălbatici. În 2009, nu au mai apărut focare la porcii domestici, iar în 2010 și 2011 nu au mai fost raportate focare nici în cazul animalelor domestice, nici în cel al animalelor sălbatice.

•        În cazul tuberculozei bovine, datele epidemiologice pentru statele membre sprijinite prin programele cofinanțate indică faptul că, între 2005 și 2011, s-au înregistrat unele progrese în eradicarea bolii. În Spania, Italia, Portugalia și Polonia, s-a observat o scădere clară a numărului de cazuri de tuberculoză bovină, iar Polonia a obținut, în 2009, statutul de „oficial indemnă de tuberculoză”, statut dobândit și de câteva regiuni din Italia în ultimii câțiva ani. Situația epidemiologică a tuberculozei în Irlanda (unde programele cofinanțate de UE au început în 2009) a prezentat unele îmbunătățiri. Situația trebuie să se confirme în anii următori.

În ansamblu, s-au înregistrat progrese semnificative în eradicarea brucelozei bovine și a brucelozei ovine și caprine, numai câteva regiuni din UE fiind încă afectate de aceste boli.

•        Bruceloza bovină a fost aproape complet eradicată în majoritatea țărilor UE: din 2005, prevalența brucelozei bovine la bovinele testate din statele membre cu programe cofinanțate a scăzut sau a rămas la un nivel scăzut în majoritatea țărilor (Cipru, Irlanda, Spania și pe teritoriul insulelor Azore). În Irlanda de Nord, s-a constatat o creștere după 2005, deși s-a pornit de la o bază foarte scăzută de incidență, iar nivelul acesteia s-a diminuat din nou după 2009. Punerea în aplicare cu succes a programelor a dus la acordarea statutului de „oficial indemnă de bruceloză” Republicii Irlanda în ansamblu, în 2009, la fel ca și câtorva regiuni și provincii din Italia și insulelor Canare ale Spaniei.

•        Punerea în aplicare a programelor de eradicare a brucelozei ovine și caprine a înregistrat progrese semnificative în Cipru, în nordul și centrul Italiei, în Portugalia și în Spania, unde prevalența în efective a scăzut considerabil între 2005 și 2011. Dacă luăm în considerare o perioadă mai îndelungată a analizei epidemiologice, succesul din Spania este cu atât mai remarcabil: această țară a raportat o scădere considerabilă a prevalenței în efective, de la 30% în 1999 la 0,54% în 2011.

•        Punerea în aplicare a programelor de eradicare a leucozei enzootice bovine a dus la un declin semnificativ al incidenței bolii în țările cu risc, în special în Portugalia, Polonia și Italia.

•        O tendință pozitivă similară a fost observată și în cazul bolii Aujeszky; astfel, un număr tot mai mare de state membre au devenit indemne de această boală. În perioada 2005-2011, rezultatul principal al programelor de eradicare a fost eradicarea bolii în Germania, Slovacia și multe regiuni din Regatul Unit, progrese înregistrându-se însă și în alte câteva zone. În urma punerii în aplicare cu succes a acestor programe și ca urmare a modificării bolilor prioritare de către Consiliu, în 2006[20], cofinanțarea UE a fost oprită în 2010.

3.2.        Succese parțiale

•        Bruceloza bovină: în Portugalia și Italia, din cauza circumstanțelor specifice legate de punerea în aplicare a programelor de eradicare a brucelozei bovine în anumite regiuni, există variații de performanță semnificative la nivel regional. În Italia, prezența brucelozei la bovine/bivoli diferă puternic de la o regiune la alta. În nordul și centrul Italiei, mai multe regiuni și provincii sunt oficial indemne, în vreme ce în regiunile din sud, prevalența și incidența bolii la bovine și la bivoli sunt încă ridicate. În Portugalia continentală, există de asemenea variații geografice în ceea ce privește prevalența bolii, mai ridicată în anumite regiuni decât în restul țării. Cu toate acestea, s-au înregistrat îmbunătățiri remarcabile, în special prin punerea în aplicare a programului de vaccinare în Azore, care a produs rezultate excelente, cu prevalența scăzând de la peste 3% în 2006 la puțin peste1% în 2011.

3.3.        Aspecte problematice

•        Bruceloza ovină și caprină: Grecia și sudul Italiei sunt principalele zone incluse în programele de eradicare a bolii, cu probleme specifice de punere în aplicare care au afectat performanța globală a programelor. Este important de remarcat faptul că, acolo unde programele s-au dovedit ineficiente din cauza punerii în aplicare proaste sau incorecte la nivel local sau la nivelul statului membru, Comisia a luat măsuri efective de corectare sau a impus penalități, în sensul neaprobării programului sau al reducerii finanțării pentru anii următori sau al reducerii contribuției pentru anii vizați.

•        Tuberculoza bovină în Regatul Unit: au fost puse în aplicare programe de eradicare cofinanțate în întreaga țară începând din 2010, cu excepția teritoriului Scoției, care este oficial indemn de această boală din 2009. Situația epidemiologică a fost un motiv de îngrijorare în perioada considerată și continuă să necesite o atenție sporită, mai ales în Anglia: măsurile cuprinse în programele aprobate trebuie puse în aplicare în mod adecvat.

•        Pesta porcină africană în Italia (Sardinia): boala a fost complet eradicată de pe teritoriul UE, cu excepția Sardiniei. În pofida tendinței favorabile (descrescătoare) din anii precedenți, în a doua jumătate a anului 2011, s-a înregistrat o reapariție de amploare a bolii, în principal din cauza punerii în aplicare defectuoase a programelor aprobate.

4.           Analiza cost-beneficii a programelor veterinare pentru perioada 2005-2011

Performanța măsurilor puse în aplicare prin cofinanțare din partea UE în perioada 2005-2010 a fost evaluată atât intern, cât și prin intermediul unor studii externe realizate în ultimii câțiva ani[21], pe baza rezultatelor tangibile ale acțiunii UE de sprijinire a statelor membre în eradicarea, controlarea și monitorizarea anumitor boli ale animalelor. Studiile respective au indicat un succes global al programelor veterinare, dar au pus în evidență și câteva puncte slabe, în care anumite probleme de punere în aplicare au afectat negativ rezultatele programului, așa cum s-a arătat deja în secțiunea 3. Se așteaptă abordarea deficiențelor prin, de exemplu, modernizarea continuă a instrumentelor de gestiune financiară și optimizarea activităților desfășurate de grupul operativ.

Trebuie reamintit (a se vedea secțiunea 2) că, în 2011, măsurile eligibile, finanțate anterior la o rată de 50%, cu fost cofinanțate la o rată mai ridicată, de 60%, și că a fost cofinanțată și o măsură suplimentară[22].

Capitolul IV din documentul de lucru al serviciilor Comisiei SANCO/11377/2013 prezintă rezultatele analizei cost-beneficii pentru bolile care reprezintă un volum mai important din contribuția financiară a UE la programele veterinare.

5.           Sarcina administrativă aferentă programelor veterinare cofinanțate de UE

Administrarea fondurilor UE și cheltuirea acestora necesită resurse considerabile, atât la nivel național, cât și la nivelul UE. Resursele necesare nu se modifică în mod semnificativ proporțional cu dimensiunile programelor. În fiecare caz, există anumite cerințe referitoare la pregătirea și supravegherea programului, la pregătirea și adoptarea deciziei de punere în aplicare a Comisiei, la gestionarea financiară și la verificarea performanțelor.

În pofida costurilor considerabile asociate solicitării și primirii unor contribuții financiare mici, statele membre recunosc beneficiile aduse de plățile respective, în special în ceea ce privește consolidarea capacităților și găsirea unui consens.

Din 2005 în 2011, s-au făcut 825 de plăți, pentru o cofinanțare totală din partea UE de 1 174 253 269,46 EUR. Figura de mai jos prezintă evoluția finanțării în cursul acestei perioade, cu gruparea plăților în funcție de valoare.

După cum se poate observa, plățile mai mici sau egale cu 200 000 EUR (cele patru praguri minime) reprezintă o parte foarte mică din cofinanțarea totală a UE pentru perioada dată, depășind cu puțin 1,5% din suma totală. Pe de altă parte, suma celor patru categorii minime reprezintă aproape 42% din numărul total de plăți.

Figura 5 - Distribuția plăților pe sume progresive (2005-2011)

Dimpotrivă, cel mai înalt prag (plăți de peste 10 000 000 EUR) reprezintă singur peste 35% din finanțarea UE pentru perioada considerată, deși corespunde unui procent mic, de doar 2,6% din numărul de plăți efectuate.

Acest lucru înseamnă că o parte semnificativă dintre plăți este de o valoare relativ mică, în special:

•        aproape 19% dintre plăți au fost mai mici sau egale cu 25 000 EUR, reprezentând circa 0,1% din finanțarea totală;

•        peste 26% dintre plăți nu au depășit 50 000 EUR, ceea ce reprezintă circa 0,3% din suma cofinanțată în perioada considerată.

Informații mai detaliate referitoare la valoarea individuală a plăților din cadrul cofinanțării UE pentru programele veterinare se găsesc în

capitolul V din documentul de lucru al serviciilor Comisiei SANCO/11377/2013.

6.           Concluzii și perspective

Programele veterinare cofinanțate de UE și-au demonstrat efectul catalitic, de-a lungul perioadei luate în considerare, în obținerea:

•        unei îmbunătățiri a sănătății publice și a sănătății animalelor, prin reducerea prevalenței/incidenței bolilor, prin protejarea sănătății publice (în caz de zoonoze) și prin îndeplinirea rolului de instrument principal de prevenire și gestionare a bolilor, în contextul Strategia UE în materie de sănătate animală;

•        unor beneficii economice pentru UE în ansamblu, protejând valoarea sectorului, contribuind la stabilitatea pieței, asigurând desfășurarea în condiții de siguranță a comerțului, crescând schimburile comerciale extra-UE și reducând costurile legate de sănătatea umană[23].

Principalele puncte forte care au contribuit la succesul programelor veterinare cofinanțate de UE au fost:

•        abordarea de jos în sus a identificării și gestionării problemelor de sănătate a animalelor, programele fiind elaborate la nivelul statelor membre, și abordarea de sus în jos pentru asigurarea respectării normelor și criteriilor UE, programele fiind aprobate de Comisie;

•        flexibilitatea în alocarea resurselor disponibile, grație ajustărilor anuale (în funcție de situația epidemiologică și de gradul de prioritate al bolilor) și posibilității de a aplica rate financiare diferite;

•        capacitatea sistemului UE de a reacționa în situații sanitare deosebit de grave (cum ar fi crizele legate de ESB, epidemiile de boală a limbii albastre) utilizând resurse financiare limitate în raport cu valoarea economică globală ridicată a sectoarelor animalelor;

•        durabilitatea contribuției financiare a UE, care a permis planificarea pe termen mediu pentru programele veterinare în statele membre;

•        cooperarea regională, care a permis oferirea unei asistențe prețioase țărilor candidate și țărilor terțe vecine cu UE, ceea ce a permis prevenirea introducerii bolilor în UE (asigurându-se astfel durabilitatea rezultatelor obținute de statele membre până în acel moment);

•        partajarea cunoștințelor, experienței și bunelor practici între statele membre, și în contextul grupului operativ pentru monitorizarea eradicării bolilor.

Cu toate acestea, au ieșit la iveală și câteva puncte slabe. De unele s-a ocupat deja Comisia, în vreme ce altele vor fi abordate în viitorul apropiat:

•        lipsa unei abordări sistematice, bazate pe un set clar de obiective și de indicatori, care să ajute la evaluarea performanțelor programelor puse în aplicare. Această lipsă limitează și posibilitatea demonstrării eficienței costurilor presupuse de diferitele măsuri;

•        diferențe semnificative între sistemele veterinare și structurile de efectiv din statele membre, care au dus la o anumită variabilitate în punerea în aplicare a programelor, ceea ce riscă să pună în pericol rezultatele obținute la nivelul UE, în special atunci când este vorba despre boli transfrontaliere;

•        depunerea de programe de către statele membre este încă insuficientă, ceea ce limitează posibilitatea urmăririi progreselor în funcție de obiective pe termen mediu și reducerii eforturilor de gestionare a programului.

Între timp, în perioada până în 2020, UE se va confrunta cu mai multe provocări specifice, care ar putea compromite eficacitatea programelor statelor membre. Acestea se referă în special la:

•        Reapariția potențială a bolilor prioritare în prezent:

– circulația transfrontalieră a animalelor sălbatice susceptibile (în special pentru PPC, PPA și rabie, în statele membre din est și baltice);

– importuri ilegale de carne din țări terțe (în special pentru PPC și PPA, la frontiera din est a UE);

– detectarea cazurilor sporadice de ESB și incertitudini legate de „ESB atipice” (în toate statele membre).

•        Introducerea potențială a unor boli emergente:

– risc de pătrundere, în regiunile frontaliere ale UE, a unor pericole prezente în țările terțe vecine;

– risc legat de posibila introducere a unor boli emergente și de reintroducerea unor patogeni cunoscuți în UE din țările terțe vecine.

•        Evoluția principalilor factori de risc:

– creșterea complexității lanțurilor de aprovizionare internaționale;

– creșterea riscurilor de boli transmise prin vectori și efectele posibile ale schimbărilor climatice în ceea ce privește modificarea tiparelor de apariție și de răspândire a bolilor animalelor;

– posibila relaxare a măsurilor de supraveghere atunci când urmărirea situației bolii și-a atins obiectivul principal;

– eforturile de creștere a durabilității finanțelor publice, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE, ar putea duce la o reducere a bugetului care ar putea afecta durabilitatea programului. Acest lucru ar afecta în special programele care necesită continuitate pe termen lung pentru atingerea rezultatelor dorite. Rezultatele și impactul programelor trebuie evaluate pe termen mediu pentru a se putea stabili cu acuratețe performanța programelor; desprinderea de concluzii prin compararea rezultatelor pe termen scurt poate fi înșelătoare, întrucât realizările din domeniul sănătății animalelor pot fi demonstrate numai pe anumite perioade de timp (în funcție de epidemiologia bolii).

La 29 iunie 2011, Comisia a propus un nou regulament care se referă la întregul domeniu al cheltuielilor pentru siguranța alimentară. Obiectivul este optimizarea cadrului financiar existent, ceea ce ar duce la simplificare, la transparență și la flexibilitate sporite și ar demonstra eficiența cheltuielilor cu siguranța alimentară, inclusiv cu programele veterinare. Propunerea va fi adoptată în mod oficial de colegiuitori în prima jumătate a anului 2014.

[1]               JO L 155, 18.6.2009, p. 30. În urma mai multor modificări, Decizia 2009/470/CE a Consiliului a codificat, a abrogat și a înlocuit Decizia 90/424/CEE a Consiliului privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar.

[2]               În 2011, circa 75% din bugetul total executat pentru alimente și furaje a fost alocat programelor veterinare.

[3]               Gripa aviară, pesta porcină africană, boala Aujeszky, bruceloza bovină, tuberculoza bovină, boala limbii albastre, pesta porcină clasică, leucoza enzootică bovină, rabia, salmoneloza enzootică, bruceloza ovină și caprină, boala veziculoasă a porcului, EST (ESB și scrapie).

[4]               COM (2011) 398 final.

[5]               Raportul se bazează, de asemenea, pe rezultatele a două evaluări desfășurate în acest cadru:       “Preparation of a report on the outcome of the EU co-financed animal disease eradication and monitoring programmes in the MSs and the EU as a whole” („Pregătirea unui raport cu privire la rezultatul programelor cofinanțate de UE de eradicare și monitorizare a bolilor animalelor în statele membre și în UE în ansamblu” (2011, Consorțiul de evaluare a lanțului alimentar).                “Evaluation of the Eradication, Monitoring and Control Programmes for Animal Diseases” („Evaluarea programelor de eradicare, monitorizare și control al bolilor animalelor (2013, ICF- GHK).

[6]               Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor COM 539 (2007) final - O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfășurată sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”.

[7]               În documentul de lucru al serviciilor Comisiei SANCO/11377/2013, la capitolul VIII, se furnizează câteva cifre privind importanța economică a sectorului creșterii animalelor în UE pentru perioada luată în considerare.

[8]               Instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, JO L 31, 1.2.2002, pentru a asista Comisia în asigurarea unei abordări mai eficace și mai cuprinzătoare a lanțului alimentar. Are în componență reprezentanți ai statelor membre și este prezidat de reprezentantul Comisiei.

[9]               OAV aparține de Direcția Generală Sănătate și Consumatori. Misiunea sa este de a asigura, prin intermediul auditurilor, inspecțiilor și al altor activități conexe, sisteme de control eficiente și de a evalua respectarea standardelor UE în interiorul UE și în țările terțe în ceea ce privește exporturile acestora către UE.

[10]             Rapoartele de audit sunt adresate conducerii și altor părți interesate și rezumă rezultatele lucrărilor de audit desfășurate de Serviciul de audit financiar al Comisiei (din DG Sănătate și Consumatori).

[11]             Acest grup operativ (GO) a fost înființat în martie 2000 în conformitate cu acțiunea 29 din Cartea albă privind siguranța alimentară. Grupul operativ este alcătuit din reprezentanți ai fiecărui stat membru, sub responsabilitatea Comisiei, iar reuniunile sale anuale sau bianuale au loc la Bruxelles. Obiectivele sale sunt: (a) îmbunătățirea eradicării bolilor animalelor și (b) îmbunătățirea raportului cost-beneficii pentru programele de eradicare a bolilor animalelor cofinanțate de UE. În plus, au fost înființate șase subgrupuri în cadrul GO: tuberculoza bovină, bruceloza bovină, bruceloza ovină și caprină, rabia, salmoneloza și pesta porcină clasică, care se ocupă de bolile corespunzătoare și asigură asistența tehnică necesară. Rapoartele privind reuniunile Grupului operativ se publică pe pagina de internet a Comisiei: http://ec.europa.eu/food/animal/diseases/index_en.htm

[12]             Nu toate măsurile puse în aplicare de statele membre sunt cofinanțate de UE, care poate contribui doar la măsuri specifice, în funcție de boală, astfel cum se specifică în deciziile Comisiei de aprobare anuală a programelor veterinare. Pentru mai multe detalii, a se vedea Decizia de punere în aplicare 2012/761/UE a Comisiei, JO L 336, 8.12.2012, p. 83.

[13]             Bilanțul pentru 2011 lasă pe dinafară câteva programe, pentru care nu s-au încheiat încă auditurile financiare.

[14]             Plățile finale ale UE pentru programele veterinare puse în aplicare de statele membre și aprobate în prealabil de Comisia Europeană sunt prezentate în capitolul III din documentul de lucru al serviciilor Comisiei SANCO/11377/2013.

[15]             Detaliile privind cofinanțarea UE în restul de 21 de state membre sunt prezentate la capitolul VI din documentul de lucru al serviciilor Comisiei SANCO/11377/2013.

[16]             Mai multe detalii privind zonele oficial indemne de boli se pot găsi la capitolul IX din documentul de lucru al serviciilor Comisiei SANCO/11377/2013.

[17]             În ultimii ani, din pauza presiunii reprezentate de ratele mari de infecție din țările din Balcanii de Vest, UE finanțează și activități de cooperare în domeniul rabiei (și al pestei porcine clasice) cu aceste țări, în cadrul Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA).

[18]             Printre țările pentru care se ia în calcul, în acest moment, includerea în acest plan se numără Rusia, Ucraina și Belarus.

[19]             Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, EFSA, a fost instituită în ianuarie 2002, ca sursă independentă de consiliere și comunicare științifică cu privire la riscurile asociate lanțului alimentar. EFSA a fost creată ca parte dintr-un program cuprinzător vizând îmbunătățirea siguranței alimentare în UE, asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, precum și restabilirea și păstrarea încrederii în aprovizionarea cu alimente în UE.

[20]             Decizia Consiliului din 19 decembrie 2006 de modificare a Deciziei 90/424/CEE privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar, JO L 397, 30.12.2006, p. 22-27.

[21]             A se vedea nota de subsol 2.

[22]             S-a introdus o sumă forfetară pentru fiecare animal domestic testat.

[23]             Pentru mai multe detalii, a se vedea “Preparation of a report on the outcome of the EU co-financed animal disease eradication and monitoring programmes in the MSs and the EU as a whole” („Pregătirea unui raport cu privire la rezultatul programelor cofinanțate de UE de eradicare și monitorizare a bolilor animalelor în statele membre și în UE în ansamblu” (2011, Consorțiul de evaluare a lanțului alimentar).