This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014DC0069
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE COUNCIL AND THE EUROPEAN PARLIAMENT Seventh report under Article 12 of Regulation (EEC, Euratom) n° 1553/89 on VAT collection and control procedures
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN Al șaptelea raport în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 referitor la procedurile de control și de colectare a taxei pe valoarea adăugată.
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN Al șaptelea raport în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 referitor la procedurile de control și de colectare a taxei pe valoarea adăugată.
/* COM/2014/069 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN Al șaptelea raport în temeiul articolului 12 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 referitor la procedurile de control și de colectare a taxei pe valoarea adăugată. /* COM/2014/069 final */
CUPRINS RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI
PARLAMENTUL EUROPEAN Al șaptelea raport în temeiul articolului 12 din
Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 referitor la procedurile de
control și de colectare a taxei pe valoarea adăugată 1........... Introducere................................................................................................................... 3 2........... Impactul eficienței și al
eficacității administrării fiscale.......................................... 3 2.1........ Diferența de TVA și
resursele proprii din TVA........................................................ 4 2.2........ Costurile de conformitate suportate
de companii......................................................... 4 2.3........ Costurile de administrare
fiscală ale statelor membre................................................... 5 3........... Provocări în privința
îmbunătățirii eficienței administrației fiscale........................ 5 3.1........ Organizarea administrațiilor
fiscale............................................................................. 6 3.2........ Identificarea, înregistrarea și
radierea în scopuri de TVA........................................... 6 3.3........ Procedura vamală 42..................................................................................................... 7 3.4........ Depunerea declarațiilor și
plata TVA........................................................................ 8 3.5........ Colectarea și recuperarea TVA.................................................................................... 9 3.6........ Auditul și investigația în
scopuri de TVA............................................................... 10 3.7........ Sistemul de soluționare a conflictelor
fiscale............................................................ 11 3.8........ Conformitatea în domeniul TVA................................................................................ 12 4........... Concluzii..................................................................................................................... 12 4.1........ Modernizarea sistemului de
administrare a TVA....................................................... 12 4.2........ Măsuri care urmează
să fie luate de statele membre................................................... 13 4.3........ Măsuri care urmează
să fie luate de Comisie.............................................................. 14 1. Introducere Articolul 12 din Regulamentul Consiliului nr. 1553/89[1] privind regimul unitar
definitiv de colectare a resurselor proprii provenite din taxa pe valoarea
adăugată impune Comisiei să prezinte Parlamentului și
Consiliului, o dată la trei ani, un raport privind procedurile utilizate
de statele membre pentru înregistrarea persoanelor impozabile, pentru
stabilirea și colectarea TVA, precum și normele și rezultatele
sistemelor de control TVA ale acestora. Din 1989 au fost întocmite șase rapoarte[2]. Rapoartele anterioare
au tratat toate domeniile tematice specificate în regulamentul menționat mai
sus și au conținut recomandări în vederea
îmbunătățirii majorității acestora. În plus, ultimul
raport[3]
a analizat eficacitatea procesului de raportare și a recomandărilor
care rezultă din acesta. Prezentul raport este al șaptelea din
serie și are drept obiectiv evaluarea îmbunătățirilor aduse
administrațiilor TVA din statele membre în contextul articolului 12 din
regulamentul menționat mai sus. În același timp, prezentul raport
își propune, de asemenea, să identifice bune practici în diferitele
etape de colectare eficace a TVA și să permită statelor membre
să evalueze riscurile și să identifice oportunitățile
de îmbunătățire a sistemelor de control și de colectare a
TVA. În această privință, Comisia subliniază faptul că
raportul ar trebui considerat o oportunitatea de a analiza „dacă pot fi
preconizate eventuale îmbunătățiri ale procedurilor, în vederea
creșterii eficienței“ [articolul 12, alineatul (2) din regulamentul
menționat mai sus]. Constatările prezentului raport sunt
analizate în raport cu criteriile de referință comune elaborate de
Comisie pe baza recomandărilor din rapoartele precedente[4], precum și pe baza
evoluțiilor la nivelul UE și la nivel național în domeniul
administrației fiscale. Aceste evoluții se referă în principal
la măsurile preventive, la măsurile de promovare a respectării
voluntare, la abordările în materie de servicii pentru clienți, la gestionarea
riscurilor și la optimizarea utilizării instrumentelor IT. Pentru a se culege informațiile necesare
pregătirii acestui raport, toate statele membre au primit un chestionar
referitor la anumite aspecte[5].
Întrebările se refereau la următoarele domenii tematice principale:
organizarea administrațiilor fiscale; identificarea, înregistrarea și
radierea în scopuri de TVA; procedura vamală 42; declarații și
plăți TVA; colectarea și recuperarea TVA; auditul și
investigația în materie de TVA; sistemul de soluționare a
conflictelor fiscale; și respectarea TVA. Toate statele membre au
răspuns la chestionar și au furnizat informațiile solicitate.
Informațiile prezentate au fost discutate în mai multe rânduri cu statele
membre. În prezentul raport, concluziile rezultate în urma răspunsurilor
la chestionar sunt rezumate în funcție de domeniul tematic și în
ordinea descrisă mai sus. 2. Impactul eficienței și al eficacității
administrației fiscale Eficiența și eficacitatea
administrației fiscale din statele membre au un impact asupra dimensiunii
diferenței de TVA, precum și asupra cuantumului de resurse proprii din
TVA datorate de statele membre Uniunii Europene. Drept urmare, acești
factori influențează cota relativă din resursele proprii totale
plătite de alte state membre. În același timp, eficiența și
eficacitatea administrației fiscale influențează, de asemenea,
costurile de asigurare a conformității suportate de companii și
costurile administrației fiscale pentru guverne. Deoarece TVA
reprezintă o parte semnificativă din sarcina administrativă a
companiilor, este important ca și din acest motiv să se
îmbunătățească calitatea administrării TVA. 2.1. Diferența
de TVA și resursele proprii din TVA Diferența TVA este diferența dintre
valoarea TVA care poate fi teoretic colectată[6] și valoarea TVA
colectată în realitate și provine din pierderi de venit datorate unor
cazuri de fraudă, de evaziune, de evitare în mod legal a plății impozitelor,
de faliment, de insolvență, precum și a unor calcule eronate sau
a unor cauze legate de performanța administrațiilor fiscale. Într-un
studiu recent[7],
diferența de TVA totală[8]
pentru cele 26 de state membre în 2011[9]
a fost estimată la aproximativ 193 miliarde EUR, adică aproximativ 18 %
din valoarea TVA care putea fi teoretic colectată în UE-26 sau aproximativ
1,5 % din PIB-ul total al UE‑26. Acest din urmă procent indică
o creștere față de procentul de 1,1 % din PIB-ul total al UE-26
înregistrat în 2006, fiind de asemenea peste media de 1,2 % din 2000-2011.
Diferența de TVA medie ca procent din PIB a înregistrat o
tendință moderată de scădere înainte de anul 2008[10], însă începând din
2008 perioada economică dificilă a exercitat presiuni asupra sistemelor
de TVA și a dus la o creștere a diferenței de TVA medii. În
special, țările care au fost cel mai puternic afectate de criza
economică și financiară au înregistrat creșteri
semnificative ale diferențelor de TVA și nu au fost capabile să
își îmbunătățească situația în timp. În general,
diferențele de TVA estimate pentru fiecare stat membru variază foarte
mult între statele membre și arată discrepanțe mari în ceea ce
privește performanța acestora. Concluzia generală a studiului este
că respectarea normelor în materie de TVA pare să scadă în
perioade de recesiune și, de asemenea, atunci când sunt majorate cotele de
impozitare, în special în țările în care reglementările fiscale
nu sunt aplicate cu suficientă strictețe. Aceste rezultate corespund
previziunilor din teoria evaziunii fiscale și anumitor estimări anterioare
și indică importanța administrației fiscale și a aplicării
normelor pentru a determina reformarea politicii TVA și pentru o
reacție adecvată la presiunile fiscale. Resursele proprii din TVA au reprezentat 11 %
din veniturile UE, fiind de aproximativ 14 miliarde EUR în 2011. Pentru a
calcula resursele proprii din TVA, ca regulă, se aplică în general o rată
la resurse uniformă de 0,3 % la baza TVA armonizată a
fiecărui stat membru[11].
Această bază TVA este însă plafonată la 50 % din VNB
(venitul național brut) al fiecărui stat membru. 2.2. Costurile
de conformitate suportate de companii În actualul context economic și financiar
fragil, costurile de conformitate suportate de companii au devenit un aspect
important de care guvernele trebuie să țină cont atunci când
analizează modul optim de a stimula și de a susține
creșterea economică. În studiul din 2013 privind plata impozitelor[12], s-a concluzionat că
există o legătură între creșterea economică și
sarcinile administrative ale companiilor. Studiul arată că în
economiile în care s-au luat măsuri de reducere a complexității
administrației fiscale – atât în ceea ce privește numărul
plăților, cât și timpul necesar pentru soluționarea
aspectelor fiscale – s-a înregistrat o schimbare pozitivă în ceea ce
privește creșterea economică. Mai mult, s-a constatat că
reducerea sarcinii administrative a companiilor pare a fi mai strâns
legată de creșterea economică decât reducerea cotelor de
impozitare. În ceea ce privește regiunea UE&AELS[13], studiul arată
că atât numărul mediu de ore necesare pentru îndeplinirea
obligațiilor, cât și numărul de plăți au scăzut
în decursul studiului. Această evoluție se
datorează în mare măsură utilizării din ce în ce mai
frecvente a unor capacități electronice de depunere și de
plată ameliorate, precum și eficienței crescute a
administrației fiscale. În medie, sistemele TVA reprezintă 32 %
din timpul necesar pentru respectarea legislației fiscale din regiune. Cu
toate acestea, există diferențe considerabile între statele membre,
deoarece procedurile administrative utilizate pentru implementarea impozitelor
sunt semnificativ diferite. 2.3. Costurile
de administrare fiscală ale statelor membre Nivelul agregat al cheltuielilor suportate de
o administrație fiscală în vederea îndeplinirii
responsabilităților sale fiscale și de altă natură
este un aspect important, de interes pentru toate statele membre. Statele
membre dispun de resurse limitate pentru administrarea legilor fiscale
naționale și caută constant să scadă costurile
administrării fiscale. Conform unui sondaj recent al OCDE[14], coeficientul
costurilor de colectare[15]
indică o tendință de scădere pentru majoritatea
administrațiilor fiscale, fapt care poate fi atribuit, cel puțin parțial,
eficienței crescute datorate investițiilor în tehnologie și
altor inițiative. Studiul indică, de asemenea, o scădere
clară cu 6 % (absolut) a costurilor totale cu salariile - ca
proporție din costurile administrative totale ale țărilor OCDE,
atât în 2010, cât și în 2011. Această evoluție reflectă cel
mai probabil efectele reducerilor de personal impuse de guvern și/sau ale
îmbunătățirii eficienței datorate automatizării și
inițiativelor de reorganizare internă. Cu toate acestea, se
mențin diferențe între statele membre. 3. Provocări în privința îmbunătățirii
eficienței administrației fiscale Într-o administrație fiscală
modernă, evaluarea regulată a performanțelor are un rol
important, deoarece poate fi utilizată pentru a îmbunătăți
eficiența și eficacitatea administrației. Procedurile
specificate la articolul 12 prevăd oportunitatea de a evalua
funcționarea administrațiilor TVA și de a înțelege atât
tiparele de respectare a normelor TVA, cât și pe cele de nerespectare a
normelor TVA, care, la rândul lor, pot contribui apoi la o reducere a
diferenței de TVA și la beneficii de ordin economic. În acest
capitol, criteriile de referință și constatările
evaluării care stă la baza prezentului raport sunt rezumate per aspect
tematic. 3.1. Organizarea
administrațiilor fiscale Se disting două tendințe principale
în organizarea administrațiilor fiscale din statele membre. În primul rând,
există tendința de a crește autonomia administrațiilor
fiscale. Ca principiu de bază, autonomia poate duce la creșterea
performanței prin eliminarea impedimentelor din calea unei gestionări
eficace și eficiente, menținând în același timp un nivel de
responsabilitate și de transparență corespunzător. În
general, procedurile instituționale diferite din statele membre oferă
o autonomie bugetară mai mare, precum și autonomie în gestionarea
resurselor umane și în conceperea structurii organizaționale. Cu
toate acestea, în multe state membre se mențin restricții
semnificative în ceea ce privește gestionarea. În al doilea rând, în structura
organizațională a administrațiilor fiscale se observă o
tendință de trecere de la abordarea orientată spre impozit la o
abordare orientată spre contribuabil. Abordarea orientată spre
contribuabil include, între altele, crearea de unități specifice pentru
marii contribuabili, pentru persoanele cu disponibilități financiare
ridicate, pentru cei care desfășoară activități
independente și pentru gestionarea riscurilor. Majoritatea statelor membre
au o unitate destinată marilor contribuabili; cu toate acestea, de cele
mai multe ori unitatea este doar un centru de audit și nu include servicii
de depunere a declarațiilor, de plată, de executare silită sau
servicii pentru contribuabili. Doar câteva state membre au o unitate
specială pentru gestionarea conformității persoanelor cu
disponibilități financiare ridicate și a celor care
desfășoară activități independente și dețin
o unitate separată pentru gestionarea riscurilor, bazându-se pe o abordare
holistică a conformității. 3.2. Identificarea,
înregistrarea și radierea în scopuri de TVA 3.2.1. Criterii de referință Procesul de înregistrare este transparent,
iar contribuabilii sunt bine informații cu privire la modul, momentul
și locul în care se pot înregistra. Există acces la servicii pentru
contribuabili prin birouri de asistență, sisteme online și
centre de intermediere telefonică. Contribuabilii care nu sunt
stabiliți în UE pot să obțină cu ușurință informații.
Solicitările de înregistrare sunt soluționate în timp util. Prin
procesul de înregistrare se culeg informații care permit
administrației fiscale să detecteze și să stopeze fraudele
într-un stadiu incipient. Încă de la început, administrația
fiscală monitorizează conformitatea declarațiilor și a
plăților pentru înregistrările care prezintă riscuri, inclusiv
realizând vizite la fața locului după înregistrare, atât la început,
cât și în mod permanent după aceea. Procedurile de radiere sunt
eficace pentru radierea rapidă a firmelor-fantomă din sistemul TVA.
Registrul este actualizat constant și se iau măsuri de asigurare a
calității și a fiabilității datelor din VIES.
Autoritățile fiscale și operatorii economici pot avea încredere
în veridicitatea numerelor de identificare în scopuri de TVA din sistemul VIES.
În cazul în care există suspiciunea unor intenții frauduloase și
când nu se poate refuza înregistrarea, administrațiile fiscale adoptă
măsuri preventive și suplimentare de siguranță drept
condiții prealabile pentru înregistrare. 3.2.2. Situația actuală Procesul de înregistrare este transparent în
majoritatea statelor membre, iar contribuabilii – inclusiv cei care nu sunt
stabiliți în UE – sunt bine informați cu privire la modul, momentul
și locul în care se pot înregistra în scopuri de TVA (AT, BG, CY, CZ, DK,
DE, EE, ES, FI, HU, IE, IT, LT, LV, MT, NL, PL, PT, RO, SE, SI, SK și UK).
Contribuabilii care nu sunt stabiliți în UE pot avea acces cu
ușurință la informații în limbi străine, cel mai
adesea în limba engleză (AT, BG, CZ, DK, EE, ES, FR, HU, IT, LT, LV, LU,
MT, NL, PL, SE, SK și UK). Cu toate acestea, în ceea ce privește
aspectele mai specifice și aspectele legate de companii, volumul de
informații în limbi străine este mai redus. În ciuda eforturilor
vizibile făcute de multe state membre pe site-urile lor de internet, este
dificil de înțeles dacă anumite companii au obligația să se
înregistreze sau nu și care sunt obligațiile relevante. Activitatea preconizată și
identitatea contribuabilului trebuie să fie verificate în cadrul
procesului de înregistrare, pentru a preveni fraudele legate de companiile fictive
(așa-numitele „firme-fantomă“). Un proces de înregistrare modern este
un proces complet care include verificări înainte de înregistrare,
programe de monitorizare după înregistrare pentru a verifica respectarea
de către operatorii care prezintă riscuri a obligațiilor de
declarare și de plată a TVA, precum și radierea de îndată
ce nu mai sunt respectate condițiile de înregistrare[16]. Odată cu punerea
în aplicare a Regulamentului nr. 904/2010 al Consiliului[17], etapa anterioară
înregistrării și cea de radiere s-au bucurat de mai multă
atenție, dar nu toate statele membre un elaborat un proces complet de
înregistrare. În etapa premergătoare
înregistrării, majoritatea statelor membre (cu excepția EL, FR, IT
și PT) verifică în mod sistematic datele din cererea de înregistrare în
comparație cu alte surse de date (de exemplu, registrul comerțului
și baze de date interne), dar foarte rar efectuează vizite la
fața locului. Majoritatea statelor membre se bazează pe indicatorii
de risc. În măsura disponibilității datelor privind refuzarea înregistrării
în statele membre luate individual (BE, BG, DK, DE, EE, ES, FR, HU, IE, LT, MT,
PL, SE, SI și UK), se pare că procedurile de înregistrare se
finalizează rareori prin respingerea cererii. Aproximativ jumătate din statele membre au implementat programe
de monitorizare după înregistrare. Puține
informații sunt disponibile cu privire la radiere dar, cu toate acestea, se
pare că numărul de radieri ex officio este scăzut, iar
procedurile sunt în general prea lente pentru a stopa fraudele în materie de
TVA prin firme-fantomă. În ceea ce privește sistemul VIES
(sistemul de schimb de informații privind TVA) trebuie
îmbunătățite procesul de actualizare, integralitatea și acuratețea
datelor din sistem. În special, sunt problematice intervalele lungi de timp
necesare, într-o serie de state membre, pentru actualizarea sistemului (BE, EL,
ES și PT) și pentru radierea retroactivă (CY, DK, EL, FR, IE,
PL, PT, RO și UK). În acest din urma caz, conform principiului
transparenței și al securității juridice, în versiunea web
a sistemului VIES ar trebui să fie vizibilă data reală a radierii
codului de înregistrare în scopuri de TVA. 3.3. Procedura
vamală 42 3.3.1. Criterii de referință Statele membre au implementat un sistem
care permite verificarea codurilor de înregistrare în scopuri de TVA în
momentul efectuării importului. Acesta include accesul online la baza de
date VIES, care conține toate codurile valabile de înregistrare în scopuri
de TVA din baza de date a UE. Autoritățile vamale transmit în mod
sistematic informații privind importurile către administrația
fiscală, prin procedura vamală 42, în vederea unui schimb de date
eficient. Importurile realizate prin procedura vamală 42 sunt identificate
ca un risc suplimentar în sistemul de analiză a riscurilor al
administrației fiscale. Rezultatele acestei analize a riscurilor sunt
transmise în cadrul domeniului de lucru numărul 3 „Procedura vamală 4200“
al Eurofisc[18]. 3.3.2. Situația actuală Procedura vamală 42 este regimul utilizat
de un importator pentru a obține scutirea de TVA atunci când
mărfurile importate urmează să fie transportate către alt
stat membru. TVA-ul se plătește în statul membru de destinație.
Atunci când mărfurile sunt re-importate, se utilizează procedura
vamală 63. În sensul prezentului raport, referințele la procedura
vamală 42 includ procedura vamală 63. În cadrul procedurii vamale 42, un număr
semnificativ de state membre nu verifică în mod sistematic valabilitatea
codului de înregistrare în scopuri de TVA (atât pentru importatori, cât și
pentru clienți) (BE, BG, FR[19],
HU, IE, LU, NL, PT și UK) și nu fac schimbul de informații
privind tranzacția între autoritatea vamală și
administrația fiscală (EL, IT, NL[20],
PL și SK). Imediat ce informația există la autoritatea
vamală, ar trebui să fie transmisă la administrația
fiscală a statului membru în care se realizează importul. În
această etapă, administrația fiscală poate să verifice
dacă importatorul (sau reprezentantul fiscal al acestuia) a depus
declarația recapitulativă, iar tranzacția poate fi
monitorizată ulterior. În ciuda pierderilor substanțiale de
venituri din TVA datorate utilizării abuzive a procedurii vamale 42, nu
toate statele membre identifică aceste tranzacții ca riscuri
suplimentare în sistemele interne de analiză a riscurilor și nu
transmit informațiile prin Eurofisc (EE, FI, LU și MT). Din 2011, în
cadrul Eurofisc a fost instituit un domeniu de lucru special pentru schimbul
rapid de informații privind posibilele tranzacții frauduloase și
firmele care abuzează de procedura vamală 42. Mai multe state membre utilizează
instrumente speciale, cum ar fi permisele (LU, MT, NL și SK) și
garanțiile (AT, DK, EE, ES, HU, IT, LU, MT, NL, RO și SK) pentru a
preveni utilizarea abuzivă a procedurii vamale 42. Permisele și garanțiile
sunt instrumente utile în cazul firmelor care prezintă riscuri. Cu toate
acestea, impunerea unei garanții sau a unui permis general pentru
toți operatorii economici sau reprezentanții fiscali care
intenționează să utilizeze procedura vamală 42 reprezintă
o sarcină disproporționată pentru companiile oneste și
periclitează funcționarea fără probleme a pieței
interne prin anularea caracterului flexibil și atractiv al simplificării
obținute prin această procedură. Prin urmare, statele membre
care impun un astfel de sistem de permise sau de garanții ar trebui
să vizeze numai operatorii care prezintă riscuri. 3.4. Depunerea
declarațiilor și plata TVA 3.4.1. Criterii de referință Depunerea declarațiilor de TVA este
primul pas (după înregistrare) în cadrul procesului complet de stabilire a
obligațiilor TVA. Există o abordare sistematică în vederea
monitorizării și punerii în aplicare a obligațiilor de depunere,
care asigură depunerea la timp a declarațiilor. Procesele comerciale
extrem de automatizate, care includ depunerea electronică a
declarațiilor de TVA și a declarațiilor recapitulative VIES,
sunt asistate de instrumente de realizare a profilului contribuabilului, pentru
a stabili măsurile ulterioare cele mai potrivite în cazul operatorilor
care nu mai depun declarații (de pildă apel telefonic, e‑mail,
mesaje text, aviz de somare, vizită personală, evaluarea
neîndeplinirii obligațiilor de plată sau trimiterea în
instanță). Depunerea electronică a declarațiilor este
utilizată pe scară largă. Valorile TVA datorate și
rambursările de TVA sunt achitate la timp. Dobânda este percepută sau
plătită în mod automat pentru plățile întârziate și
pentru rambursări. Respectarea obligațiilor de depunere și de
plată este încurajată prin sancțiuni rezonabile. 3.4.2. Situația actuală Coeficientul mediu de depunere (adică
numărul de declarații primite comparativ cu numărul
declarații preconizat) în UE este ridicat, fiind de aproximativ 96 %.
Cu toate acestea, există diferențe semnificative între statele
membre. Coeficientul individual de depunere depinde, între altele, de
eficiența sistemului automat de depunere și de plată, de
schemele de aplicare a dobânzilor și a sancțiunilor și de acuratețea
registrului contribuabililor. Gradul de utilizare a depunerii electronice
este în creștere, dar nu se corespunde încă așteptărilor rezonabile
preconizate. Doar o mică majoritate a statelor membre are în vigoare o
legislație corespunzătoare care impune depunerea electronică a
declarațiilor de TVA (AT, BE, BG, DE, DK, EL, ES[21], FR, IE, IT, LU, LV,
NL, PT, RO, SI și UK). În restul statelor membre se aplică un sistem
opțional (CY, CZ[22],
EE, ES, FI, FR[23],
HU, LT, MT, PL, RO, SE și SK). Depunerea declarațiilor și plata
TVA este monitorizată sistematic în majoritatea statelor membre, dar, cu toate
acestea, un număr semnificativ dintre acestea nu au procese de
urmărire moderne și automate pentru cazurile de întârziere, de nedepunere
sau de neplată (de pildă avertismente automate, evaluare
estimată imediată în caz de nedepunere) (AT, BE, BG, CY, CZ, DE, EE,
ES, FI, FR, HU, IT, LV, LT, NL, PL, PT, RO, SE, SI și SK). Toate statele membre aplică
sancțiuni în caz de întârziere, de nedepunere sau de neplată, dar
schemele de aplicare a dobânzilor și a sancțiunilor sunt foarte
diferite de la un stat membru la altul. Informațiile actuale nu oferă
nicio garanție că astfel de sancțiuni au un impact real și că
penalizează contribuabilii cu un cost general mai mare decât cel care ar
fi fost suportat în caz de finanțare de către terți. Rambursarea la timp a TVA s-a
îmbunătățit în general în perioada 2009-2011. În majoritatea
statelor membre, cererea de rambursare a TVA are un termen de soluționare
(AT, BE, BG, CZ, DE, DK, EE, EL, ES, FR, HU, IE, IT, SI, LT, LV, MT, NL, PL, RO
și UK), iar perioada efectivă de rambursare se încadrează în
general în termenul respectiv, fiind de 30-45 zile. Cu toate acestea,
există unele state membre în care rambursarea la timp rămâne o problemă.
O serie de state membre nu plătesc dobândă în cazul în care
rambursează TVA cu întârziere (AT, CY, LU, NL și UK[24]). 3.5. Colectarea
și recuperarea TVA 3.5.1. Criterii de referință Stocul de creanțe fiscale se
menține stabil, la mai puțin de 10 % din veniturile anuale din
impozite. Restanțele creanțelor vechi sunt revizuite în mod regulat în
vederea colectării și există politici corespunzătoare de
prescriere. Procedurile de colectare a creanțelor sunt executate de un
personal specializat în colectare, angajat cu normă întreagă.
Funcția este extrem de automatizată și cuprinde: (i)
notificări, avertismente și mandate automate; (ii) identificarea
automată a activelor pe baza informațiilor de la terți și
(iii) compensarea automată a drepturilor la credite fiscale cu creanțele
neachitate. Instrumentele de stabilire a profilului debitorului ajută la
identificarea celor mai eficace mijloace de colectare a TVA. Există centre
de intermediere telefonică ce iau legătura din timp cu noii debitori.
Administrația are o abordare structurată și transparentă
pentru schemele de plată în rate și există un sistem de
identificare automată a activelor pe baza informațiilor de la
terți și a instrumentelor de stabilire a profilului debitorului.
Coordonarea acțiunilor de colectare a creanțelor fiscale și a creanțelor
legate de contribuțiile la asigurările sociale este abordată în
mod holistic la nivelul administrației centrale. 3.5.2. Situația actuală Se înregistrează o creștere a volumului
TVA neachitate (cu o medie de 15 % în majoritatea statelor membre), care
poate fi explicată, cel puțin parțial, de recesiune. Cu toate
acestea, nivelul prescrierilor este scăzut sau chiar aproape de zero într-o
serie de state membre (BG, CY, EL, FI și MT), fapt care face dificilă
o comparație a stocului de creanțe care pot fi colectate. Creanțele
care nu pot fi colectate cu un cost rezonabil ar trebui să facă
obiectul unei proceduri flexibile de prescriere. Fără un program permanent
de prescriere, administrația fiscală riscă să
irosească resurse valoroase urmărind sume care nu pot fi colectate
și pierzând din vedere creanțele ce pot fi colectate. Într-un număr semnificativ de state
membre, funcția de colectare a creanțelor nu este coordonată
dintr-o perspectivă completă. Este necesară o abordare
coerentă care să gestioneze procesul de colectare a creanțelor
de la data la care se stabilește creanța și până la
stingerea acesteia. În majoritatea statelor membre au existat
eforturi de creștere a eficienței procesului de colectare a creanțelor.
Există o tendință clară către procese nesecvențiale
de colectare a creanțelor (AT, BE, BG, DE, ES, FR, HU, IE, LT, LU, LV, PT,
SE și UK), precum și către combinarea creanțelor fiscale cu
cele legate de contribuțiile la asigurările sociale (AT, BG,
DK, EE, ES, FI, HU, IE, LV, NL, RO, SE, SI și UK). Aproximativ
jumătate din statele membre au implementat procese de recuperare complet
sau parțial integrate, sprijinite de identificarea automată a
activelor pe baza informațiilor interne sau de la terți (BE, BG, CZ,
DK, ES, FI, HU, IE, IT, LT, PT, SI și SE). 3.6. Auditul
și investigația în scopuri de TVA 3.6.1. Criterii de referință Programul de audit include o gamă de
abordări de audit care, alături de serviciile destinate contribuabililor,
oferă o abordare echilibrată pentru promovarea respectării
voluntare a obligațiilor. Există un sistem de gestionare bazat pe
riscuri pentru selectarea contribuabililor care urmează a fi auditați
și pentru alocarea resurselor de audit în funcție de riscurile pe
care le prezintă contribuabilii. Administrația fiscală are un
număr corespunzător de angajați cu pregătire adecvată.
În cadrul procesului de audit există o separare a sarcinilor, pentru a se
reduce la minimum oportunitățile de corupție. Un plan
operațional anual este elaborat, implementat și monitorizat în
vederea atingerii unui nivel corespunzător de performanță operațională.
Auditorii au acces la orientări privind aspecte tehnice și procedurale,
pentru se a asigura luarea unor decizii coerente și echitabile în acest
domeniu, și sunt echipați cu instrumente de audit moderne. 3.6.2. Situația actuală Majoritatea statelor membre (cu excepția
EL, ES, LU, PT și RO) aplică o strategie pe bază de riscuri
pentru a selecta contribuabilii care urmează să fie auditați
și efectuează tot mai multe audituri selective. Cu toate acestea, o
serie de state membre au obligația de a audita anumiți contribuabili
pentru toate exercițiile financiare (AT, DE, FI, IE, IT, PL și SI).
Chiar dacă această obligație se referă numai la marii
contribuabili, statele membre pierd flexibilitatea de a aloca resursele de
audit către contribuabilii care prezintă riscuri mai mari. Există diferențe semnificative între
statele membre în ceea ce privește procentul de contribuabili care fac
obiectul auditurilor pe teren și cuantumul TVA estimat suplimentar ca
urmare a auditului. Cu toate acestea, câteva state membre nu au indicatori de
performanță pe baza cărora să evalueze eficacitatea auditurilor
lor (CY, DK, FI, LU și MT). Având un număr mare de personal implicat
în sarcinile de audit, administrațiile fiscale trebuie să evalueze în
mod regulat eficacitatea activităților lor de audit pentru a
repartiza resursele în consecință. Auditul electronic este bine dezvoltat în marea
majoritate a statelor membre. În consecință, auditorii participă
la cursuri de formare pentru audit electronic (cu excepția IT și MT)
și au acces la mijloace de analiză a datelor furnizate în sisteme
computerizate. În același timp, există reglementări în vigoare
care impun contribuabililor să furnizeze date în sisteme computerizate în cursul
auditurilor fiscale (AT, BE, BG, CZ, CY, DK, EE, EL, ES, FI, FR, HU, IE, LV,
LT, LU, NL, PL, PT, RO, SE, SK, SI și UK). Cu toate acestea, majoritatea
statelor membre nu impun utilizarea unui fișier standard de audit, care ar
crește și mai mult eficiența și eficacitatea auditurilor. În majoritatea statelor membre, auditorilor li
se oferă acces la o gamă largă de categorii de informații
de la terți (de pildă registrul imobiliar, registrul auto,
informații de la instituțiile financiare și de la cele
responsabile cu asigurările sociale), dar nu întotdeauna în mod automatizat.
Majoritatea statelor membre solicită în mod frecvent informații de la
alte state membre, dar există încă obstacole semnificative (juridice
sau legate de rapiditate, de calitatea răspunsurilor și de limbă)
care limitează eficacitatea acestui instrument. Majoritatea statelor membre au departamente
specializate în combaterea fraudei în domeniul TVA (cu excepția AT, CZ,
EE, EL, FI, HU, LV, RO și SI). Acesta este un aspect important, deoarece
investigarea potențialelor cazuri de fraudă trebuie să fie
efectuată de inspectori specializați, integrați în echipe care
au capacitatea să analizeze tendințele de fraudă și să
identifice semnele activității frauduloase. 3.7. Sistemul
de soluționare a conflictelor fiscale 3.7.1. Criterii de referință Contribuabilul poate să conteste
deciziile administrației fiscale în cadrul unui sistem de soluționare
a conflictelor fiscale care este codificat, transparent, rapid și
economic. Acest sistem include un proces obligatoriu de contestare administrativă,
independent de organul de decizie inițial, înainte de a aduce conflictul
în fața unei instanțe. Acest proces de contestare administrativă
trebuie să garanteze că numai cazurile de fond legislativ sunt supuse
procesului de contestare în instanță. Administrația
fiscală culege informații de gestiune cu privire la soluționarea
conflictului și își modifică practicile ca măsură
preventivă pentru a evita contestațiile inutile. Se impune plata
impozitului contestat atunci când se depune o cerere de control
jurisdicțional și există un număr minim de cazuri care nu
au fost audiate. Prin urmare, există unități și
funcționari specializați în conflicte fiscale în cadrul sau în afara
administrațiilor fiscale. Administrația fiscală poate să
gestioneze sistemul de soluționare a conflictelor fiscale pe baza
informațiilor de gestiune. Aceste informații permit
administrației fiscale să își modifice practicile, dacă
este necesar. 3.7.2. Situația actuală Majoritatea statelor membre au un proces
obligatoriu de soluționare a conflictelor pe cale administrativă,
care include termene limită pentru luarea deciziilor. O astfel de abordare
este axată pe eficiența procedurilor de contestare și contribuie
la reducerea numărului și a duratei contestațiilor. În
aproximativ jumătate din statele membre, prima etapă a procesului de
soluționare a conflictelor fiscale este o procedură obligatorie de
contestare administrativă în cadrul administrației fiscale. Numărul contestațiilor variază,
dar este ridicat în anumite state membre, la fel ca și procentul
deciziilor în favoarea contribuabilului. Cu toate acestea, multe state membre
nu monitorizează și nu colectează (suficiente) informații
privind gestionarea procesului lor de soluționare a conflictelor fiscale și
nu valorifică rezultatele contestațiilor prin măsuri preventive.
Pentru a reduce la minimum conflictele inutile, toate aspectele procedurii
de contestație ar trebui să fie monitorizate, iar rezultatele
contestațiilor să fie valorificate prin măsuri de prevenire a
conflictelor și să genereze modificarea serviciilor destinate
contribuabililor, clarificarea normelor și a reglementărilor etc. În majoritatea statelor membre, sumele contestate
pot fi în continuare colectate integral sau parțial în cursul procedurii
de contestație (AT, BE, BG, CY, CZ, DE, DK, EE, EL, ES[25], FI, FR[26], HU, LU, LT, LV, MT,
NL, PL, RO, SE, SI, SK și UK[27]).
Aceasta este o bună practică prin care sunt protejate veniturile
și se evită abuzarea procedurii de contestare. 3.8. Conformitatea
în domeniul TVA 3.8.1. Criterii de referință Administrațiile fiscale urmează o
strategie de gestionare a riscurilor legate de conformitate, intervenind pentru
a promova conformitatea și pentru a preveni neconformitatea pe baza
cunoștințelor cu privire la comportamentului contribuabililor.
Există o clasificare a contribuabililor pe baza riscurilor, care permite
administrației fiscale să interacționeze cu contribuabilii în
funcție de profilul de risc al fiecăruia. Administrația
fiscală oferă servicii corespunzătoare pentru contribuabili,
ușurând sarcina contribuabililor care doresc să își
îndeplinească obligațiile fiscale și încurajând conformitatea
voluntară prin influențarea comportamentului contribuabililor. 3.8.2. Situația actuală În majoritatea statelor membre există o
tendință de dezvoltare și de implementare a unei strategii de
gestionare a riscurilor legate de conformitate (AT, BE, BG, CY, CZ, DK, EE, EL,
ES, FI, FR, HU, IE, IT, LV, LT, LU, MT, NL, PT, SK, SI, SE și UK). Aceste
strategii împart contribuabilii în funcție de profilul de risc al acestora
și îi gestionează în consecință cu scopul de a promova conformitatea
voluntară. Cu toate acestea, numai câteva state membre analizează
rezultatele acestor strategii și ale măsurilor implementate. Mai
mult, foarte puține state membre estimează în prezent valoarea
diferenței de TVA (EE, IT, PL, SK și UK). Dacă nu se
cunoaște evoluția diferenței de TVA, este imposibil să se
evalueze eficacitatea măsurilor implementate în vederea combaterii fraudei
și a evaziunii fiscale. Prin urmare, sunt necesare eforturi semnificative pentru
îmbunătățirea monitorizării și a analizei
performanțelor. De asemenea, majoritatea statelor membre
utilizează tot mai mult informații de la terți pentru selectarea
contribuabililor care să fie auditați, pentru clasificarea
contribuabililor și pentru colectarea creanțelor. Totuși, acest
proces poate fi îmbunătățit semnificativ în special în ceea ce
privește clasificarea contribuabililor și colectarea creanțelor.
4. Concluzii 4.1. Modernizarea
sistemului de administrare a TVA De la începutul perioadei de recesiune și
de criză financiară în 2008, diferența de TVA a crescut, fiind
estimată la aproximativ 1,5 % din PIB-ul UE-26 în 2011. Cu toate
acestea, există discrepanțe majore între diferențele de TVA ale
statelor membre luate individual. În special, statele membre care au fost cel
mai afectate de criză s-au confruntat cu o diferență de TVA mai
mare și nu au reușit să își
îmbunătățească situația semnificativ în timp. Deoarece diferența de TVA reprezintă
de asemenea un indicator al eficienței și eficacității
administrării TVA, statele membre nu au altă opțiune decât
să își modernizeze administrațiile TVA pentru a reduce
diferența de TVA. Acest aspect nu este important numai din perspectiva
veniturilor și a resurselor proprii din TVA, ci și din perspectiva
companiilor și a guvernelor atunci când se confruntă cu costuri
administrative. Astfel cum s-a concluzionat în studiul din 2013 privind plata
impozitelor, există o legătură între costurile suportate pentru
îndeplinirea obligațiilor și creșterea economică. Se pare
că reducerea sarcinii administrative a companiilor este în beneficiul
creșterii economice. În același timp, reducerea costurilor
administrației fiscale prin îmbunătățirea eficienței
și a eficacității acesteia va reduce constrângerile bugetare ale
guvernelor și va ajuta la redresarea finanțelor publice. În contextul economico-financiar actual,
modernizarea administrației TVA este crucială și
inevitabilă pentru statele membre care sunt cel mai grav afectate de criza
financiară și care se confruntă cu probleme în gestionarea
deficitelor lor bugetare. Dacă aceste state membre sunt dispuse să
își schimbe practicile administrative consacrate și să își
îmbunătățească procesele administrative, pot beneficia de avantaje
substanțiale în urma modernizării. Prin urmare, este important ca aceste
state membre să fie susținute în eforturile lor, inclusiv, dacă
se solicită, prin asistență tehnică. 4.2. Măsuri
care urmează să fie luate de statele membre Recomandările prezentului raport se
adresează statelor membre și au scopul de a îmbunătăți
administrațiile fiscale ale acestora și, drept urmare, de a reduce diferența
de TVA. Cele mai importante recomandări sunt rezumate mai jos, pe domenii
tematice. În domeniul identificării, înregistrării
și radierii în scopuri de TVA, statele membre trebuie să
îmbunătățească calitatea informațiilor disponibile în
limbi străine cu privire la cerințele și procesul de
înregistrare în scopuri de TVA. În același timp, ele trebuie să
dezvolte (în continuare) un proces de înregistrare complet, în special prin
implementarea unor programe de monitorizare după înregistrare pentru
operatorii care prezintă riscuri (BG, CY, DE, DK, EL, IE, LT, PT, RO
și SK) și proceduri accelerate de radiere a firmelor-fantomă
(AT, CY, EL, HU, IE, PT și RO). Deoarece existența unor date
actualizate, complete și corecte în sistemul VIES reprezintă o
condiție prealabilă pentru sporirea securității juridice a
activităților comerciale legale și a încrederii reciproce între autoritățile
fiscale din UE, o serie de state membre trebuie să
îmbunătățească calitatea datelor lor din sistemul VIES (BE,
EL, ES și PT). În ceea ce privește procedura
vamală 42, statele membre ar trebui să se asigure că se
verifică în mod sistematic codurile de înregistrare în scopuri de TVA
(atât al importatorului, cât și al clientului) (BE, BG, DE, EE, HU, IE,
IT, LV, LU, NL, PL, PT, SE și UK) și că toate informațiile
privind tranzacțiile sunt transmise intern către administrația
fiscală (EL, IT, NL, PL și SK). Un număr mai mic de state membre
trebuie, de asemenea, să identifice procedura vamală 42 ca un risc
suplimentar în cadrul sistemelor interne de analiză a riscurilor și
să consolideze schimbul de informații privind operatorii și tranzacțiile
frauduloase, între altele prin participarea în mod activ la Eurofisc (DE, DK,
NL, PL și RO). Mai mult, aproximativ jumătate din statele membre ar
putea să aibă în vedere utilizarea de permise sau de garanții în
cazul operatorilor economici care prezintă riscuri, pentru a preveni
abuzurile (BE, BG, CY, CZ, DE, FI, FR, EL, IE, LT, LV, PL, PT, SE, SI și
UK). În ceea ce privește depunerea
declarațiilor de TVA și a plăților TVA, majoritatea
statelor membre încă trebuie să implementeze o metodă
sistematică de monitorizare a întârzierii depunerii sau a nedepunerii declarațiilor
ori a neplății TVA, incluzând procese automate precum avertismentele
automate și evaluarea estimată rapidă în cazul nedepunerii
declarației (AT, BE, BG, CY, CZ, ES, DE, FI, FR, IT, LU, LV, MT, NL, PL,
PT, RO, SE, SI și SK). Câteva state membre nu au reușit încă
să asigure o perioadă standard efectivă de rambursare a TVA de
aproximativ 30-45 de zile (AT, BE, EL, ES, CY, FI, IT, LU, MT și SE). În
final, se recomandă cu fermitate statelor membre să analizeze
eficiența schemelor proprii de aplicare a dobânzilor și a
sancțiunilor pentru întârzierea depunerii sau nedepunerea
declarațiilor și pentru neplata TVA. În ceea ce privește colectarea și
recuperarea TVA, în general, jumătate din statele membre trebuie
să pună în aplicare proceduri de prescriere a creanțelor care nu
pot fi colectate la costuri rezonabile (BG, CY, EE, EL, IE, FI, MT și SK).
Fără un program constant de prescriere, administrația
fiscală riscă să irosească resurse valoroase urmărind sume
care nu pot fi colectate. În plus, statele membre ar trebui să dezvolte
procese de colectare a creanțelor nesecvențiale și integrate
(AT, CY, CZ, DE, DK, EE, EL, FI, IT, LV, LU, MT, NL, PL, RO, SI, SK și
UK). În ceea ce privește auditul și
investigația TVA, recomandările cuprind, pe de o parte,
eliminarea auditurilor obligatorii pentru anumiți contribuabili pentru
toate exercițiile financiare și, pe de altă parte, aplicarea
sistemelor pe bază de riscuri (AT, FI, DE, IT, NL, PL și SI). În
același timp, ar trebui să se promoveze (în continuare) auditul
electronic și ar trebui să se creeze unități de combatere a
fraudei în materie de TVA (AT, CZ, EE, EL, FI, HU, LV, RO și SI). În ceea ce privește sistemul de
soluționare a conflictelor fiscale, mai multe state membre ar trebui
să aibă în vedere punerea în aplicare a unui proces independent de
soluționare a conflictelor pe cale administrativă care să fie
obligatoriu, în timp ce sumele care fac obiectul conflictelor să poată
fi în continuare colectate integral sau parțial pe parcursul procedurii de
contestare (BE, BG, CY, EE, EL, FI și IT). Mai mult, statelor membre li se
recomandă să monitorizeze toate aspectele procedurii de contestare
și să creeze un mediu care reduce la minimum conflictele inutile (AT,
BG, CY, HU, IT, LU, LV, NL, RO și SK). În ceea ce privește conformitatea în
domeniul TVA, statele membre trebuie să dezvolte și să
implementeze (în continuare) strategii de gestionare a riscurilor pe baza
conformității și să analizeze rezultatele măsurilor
luate pentru a identifica cele mai bune strategii de influențare a
comportamentului contribuabililor astfel încât aceștia să își
respecte obligațiile în mod voluntar (BE, CY, CZ, DE, DK, FI, FR, IE, IT,
LU, MT, NL, PL, PT, SE, SI și SK). În plus, utilizarea informațiilor
de la terți se poate îmbunătăți semnificativ, în special
pentru clasificarea contribuabililor și pentru colectarea creanțelor.
4.3. Măsuri
care urmează să fie luate de Comisie Comisia va utiliza în continuare procedurile
de la articolul 12 pentru a evalua funcționarea administrațiilor TVA,
cu scopul de a încuraja îmbunătățirea administrării TVA în
statele membre. Într-o administrație fiscală modernă, ciclurile
de evaluare au un rol important, deoarece pot fi utilizate pentru
îmbunătățirea calității administrării.
Evaluările corespunzătoare necesită indicatori care permit
monitorizarea evoluției de la o perioadă la alta. Diferența de TVA
poate fi considerată un astfel de indicator. Comisia va continua să faciliteze
schimbul de informații cu privire la practicile administrative și va
colecta astfel de date pentru a identifica cele mai bune practici.
Identificarea celor mai bune practici poate contribui la raționalizarea
sistemului TVA și, astfel, la reducerea costurilor de conformitate,
asigurând în același timp veniturile din TVA. Comisia va sprijini statele membre în efortul
acestora de a moderniza administrarea TVA și de a crește nivelul de
conformitate. O administrare TVA mai eficientă și mai eficace nu
contribuie doar la majorarea veniturilor din TVA, ci și la egalitatea de
tratament a tuturor statelor membre în ceea ce privește contribuția
acestora la bugetul Uniunii. Comisia va coordona și va facilita orice
solicitare de asistență tehnică primită din partea statelor
membre. După cum s-a precizat anterior, modernizarea administrației
TVA este crucială și inevitabilă pentru acele state membre care
sunt afectate cel mai grav de criza financiară și care se
confruntă cu probleme în ceea ce privește gestionarea deficitelor lor
bugetare. [1] Regulamentul (CEE, EURATOM) nr. 1553/89
al Consiliului din 29 mai 1989 privind regimul unitar definitiv de colectare a
resurselor proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată. [2] Al șaselea raport: COM/2008/719 final + Anexa SEC (2008) 2759 Al cincilea raport: COM/2004/0855 final + Anexa SEC (2004) 1721 Al patrulea raport: COM/00/0028 final Al treilea raport: COM/98/0490 final Al doilea raport: COM/95/354 final Primul raport: SEC(92) 280 final [3] A se vedea Al șaselea raport, la nota de subsol
nr. 2. [4] A se vedea Anexa la Al șaselea raport, la nota de
subsol nr. 2. [5] Croația nu este
inclusă în acest raport, deoarece nu era încă membră a UE la
data la care au fost culese informațiile. [6] Valoarea TVA teoretic
datorată se estimează prin identificarea categoriilor de cheltuieli
care generează TVA nerecuperabil și prin combinarea acestora cu
cotele de TVA corespunzătoare. Deoarece diferența de TVA este
estimată în primul rând pe baza datelor din conturile naționale, ea
este influențată de acuratețea și de integralitatea acestor
date. În plus, ea nu ține seama de activitățile impozabile care
nu intră sub incidența conturilor naționale. [7] Sursa: Study to quantify and
analyse the VAT Gap in the EU-27 Member States (studiu pentru cuantificarea
și analizarea diferenței de TVA în statele membre UE-27), comandat de
CE și realizat de CASE și de CPB. Studiul a fost publicat de Comisie
la 19 septembrie 2013 și este disponibil la: http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/publications/studies/index_en.htm. [8] Diferența de TVA
totală pentru UE-26 este calculată ca fiind de o unitate. [9] Studiul nu a putut include
și Cipru deoarece acest stat membru derula o revizuire de anvergură a
datelor statistice aferente conturilor naționale. [10] Această tendință a
fost mai evidentă în datele privind noile state membre (UE-10 și UE-2). [11] Baza TVA
armonizată este calculată de statul membru în cauză utilizând
așa-numita „metodă a veniturilor”. Aceasta constă în
împărțirea veniturilor totale nete din TVA colectate de statul membru
respectiv la rata medie ponderată a TVA, pentru a obține baza TVA
intermediară. Baza intermediară este apoi ajustată cu factori de
compensare negativi și pozitivi pentru a obține o bază TVA
armonizată în conformitate cu Directiva TVA. [12] Indicatorii utilizați în
studiul privind plata impozitelor (cota de impozitare totală, timpul
necesar pentru îndeplinirea obligațiilor și numărul de
plăți) fac parte din proiectul World Bank Group Doing Business
și sunt elaborați de PWC , Banca Mondială și SFI. [13] Uniunea Europeană și
Asociația Europeană a Liberului Schimb (UE&AELS). În analiza
UE&AELS sunt incluse următoarele economii: Austria, Belgia, Bulgaria,
Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța,
Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia,
România, Republica Slovacă, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Regatul
Unit. [14] OCDE (2013), Tax Administration 2013: Comparative
Information on OECD and Other Advanced and Emerging Economies
(Administrația fiscală 2013: informații comparative privind OCDE
și alte economii avansate și emergente), Editura OCDE.
(http://dx.doi.org/10.1787/9789264200814-en). [15] Coeficientul costurilor de colectare se calculează
prin compararea costurilor anuale de administrare suportate de un organism
fiscal cu veniturile totale colectate în cursul exercițiului financiar,
fiind deseori exprimat drept procent sau drept costul de colectare a 100 de
unități de venit. Acest coeficient este influențat de
măsurile de reducere a costurilor administrative sau de
îmbunătățire a conformității și de creștere
a veniturilor. Cu toate acestea, există o serie de alți factori care
influențează, de asemenea, coeficientul (de exemplu, modificarea
cotelor de impozitare, schimbările macroeconomice, modificarea domeniului
de aplicare a impozitelor colectate), dar care nu au nicio legătură
cu eficiența sau eficacitatea relativă. Din aceste motive, compararea
acestor coeficienți la nivel internațional trebuie făcută
cu mare grijă. [16] A se vedea articolul 23 literele
(a) și (b) din Regulamentul nr. 904/2010 al Consiliului menționat mai
sus. [17] Articolul 22 din REGULAMENTUL (UE)
nr. 904/2010 al CONSILIULUI din 7 octombrie 2010 privind cooperarea
administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea
adăugată. [18] A se vedea articolul 33 din
Regulamentul nr. 904/2010 al Consiliului menționat mai sus. [19] Începând de la 1 iunie 2013, în
Franța s-a introdus un sistem de control automat și sistematic. [20] NL are o procedură
internă generală de impozitare inversă pentru TVA plătibil
la import. Deoarece nu există o scutire de TVA la import,
recomandările menționate în raport pentru această procedură
nu sunt aplicabile acestor tipuri de importuri. Această mențiune nu
exclude totuși faptul că se pot realiza importuri prin procedura
vamală 42 pentru care aceste observații să fie valabile. [21] În Spania, depunerea
electronică a declarațiilor de TVA este obligatorie pentru anumite
categorii de contribuabili, de pildă marii contribuabili. [22] În Republica Cehă, depunerea
electronică a declarațiilor de TVA este obligatorie începând de la 1
ianuarie 2014. [23] În Franța, depunerea
electronică a declarațiilor de TVA este obligatorie începând de la 1
ianuarie 2014. [24] În Marea Britanie dobânda nu se
plătește automat în toate cazurile de rambursare cu întârziere, dar
se achită un supliment de rambursare atunci când întârzierea din partea
HMRC (autoritatea fiscală națională) (fără a include
perioada rezonabilă necesară pentru obținerea de
informații) a avut drept urmare rambursarea cu întârziere în cazul
cererilor de rambursare pe baza declarației de TVA. [25] În Spania, în cazul unui conflict
fiscal în general nu se amână colectarea creanței. Cu toate acestea,
creanța poate fi amânată dacă debitorul garantează
cuantumul creanței cu sprijinul unei instituții de credit sau
printr-o ipotecă. [26] În Franța, debitorul poate
solicita amânarea plății sumei care face obiectul disputei. [27] În Regatul Unit, contribuabilul nu
trebuie să plătească cuantumul TVA care face obiectul disputei
înainte de contestație, dacă fie HMCR, fie instanța
judecătorească de apel consideră că plata ar genera dificultăți
pentru contribuabil.