This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014DC0061
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL on the application of Regulation (EU) No 472/2013
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 472/2013
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 472/2013
/* COM/2014/061 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 472/2013 /* COM/2014/061 final */
COMUNICARE
A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind
aplicarea Regulamentului (UE) nr. 472/2013 1.
INTRODUCERE Criza
economică și financiară a scos la lumină o serie de deficiențe ale guvernanței
și supravegherii economice din UE. Majoritatea deficiențelor în materie de
supraveghere au fost soluționate eficient odată cu crearea Semestrului european
pentru coordonarea politicilor economice și cu elaborarea celor șase acte
legislative, cunoscute în mod curent sub denumirea de „Six Pack”. Având în
vedere faptul că politicile economice și bugetare sunt mai susceptibile să
producă efecte de propagare adânci într-o zonă cu monedă unică, se impunea
instituirea unor mecanisme mai puternice. În acest sens, organul legislativ a
adoptat Regulamentele (UE) nr. 472/2013 și (UE) nr. 473/2013[1].
Regulamentul (UE) nr. 472/2013 stabilește procese specifice de
supraveghere a statelor membre din zona euro (supraveghere consolidată,
supraveghere în cadrul programului și post-program), sistematizând astfel abordările
ad hoc anterioare și făcând legătura între asistența financiară și
prevederile din tratat referitoare la coordonarea politicilor economice ale
statelor membre. Aceste două regulamente (așa-numitul „Two Pack”) au intrat în
vigoare la 30 mai 2013. Regulamentul
(UE) nr. 472/2013 (denumit în continuare „regulamentul”) stabilește norme
privind supravegherea consolidată, programele de ajustare macroeconomică și
supravegherea post-program, în temeiul cărora Comisia și Consiliul pot exercita
o supraveghere la un nivel adecvat fiecărei situații în parte și care
completează celelalte procese de supraveghere multilaterală existente. Astfel,
cele două instituții pot concluziona că un stat membru trebuie să ia măsuri
suplimentare pentru a aborda riscurile specifice la adresa stabilității
financiare din zona euro emanând din statul membru respectiv; aceste măsuri
trebuie să aibă ca scop restabilirea rapidă o unei situații economice și
financiare bune și, după caz, restabilirea capacității statului membru respectiv
de a se finanța integral pe piețele financiare. Regulamentul
a fost stabilit pentru a alinia actuala metodă de implementare a programelor de
asistență financiară în statele membre din zona euro la cadrul instituțional al
tratatului și a asigura, astfel, simultan, o mai bună aplicare a acestor
principii în toate statele membre. Nivelul ingerinței acțiunilor de
monitorizare și supraveghere va depinde de gravitatea situației financiare din
statul membru vizat. Regulamentul permite, totodată, simplificarea obligațiilor
de raportare suprapuse, în cazuri specifice în care un stat membru face
obiectul unei asistențe financiare. Conform
articolului 19 din regulament, până în ianuarie 2014 și, ulterior, o dată la
cinci ani, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport
referitor la aplicarea regulamentului, însoțit, după caz, de o propunere de
modificare a acestuia. Raportul evaluează, printre altele: (a) eficacitatea
regulamentului; (b) progresele înregistrate în asigurarea unei coordonări mai strânse
a politicilor economice și a unei convergențe susținute a performanțelor
economice ale statelor membre, în conformitate cu TFUE; (c) contribuția
regulamentului la realizarea strategiei de creștere economică și ocupare a
forței de muncă a Uniunii. Trebuie
remarcat faptul că revizuirea regulamentului își propune să ofere o vedere de
ansamblu a implementării acestuia, începând cu data intrării în vigoare.
Conținutul furnizat în cadrul acestei revizuiri în ceea ce privește progresele
economice înregistrate de statele membre care fac obiectul unui program nu își
propune nici să dubleze nici să se subsumeze misiunilor de evaluare periodice
efectuate în cadrul programelor. Regulamentul
nefiind în vigoare decât de scurt timp, amploarea și profunzimea unei eventuale
evaluări rămân extrem de limitate în momentul de față. Revizuirea celor două
pachete legislative („Six Pack” și „Two Pack”) la sfârșitul anului 2014 va
permite, în schimb, efectuarea unei evaluări mai cuprinzătoare și mai
aprofundate a eficacității regulamentului. 2. APLICAREA
REGULAMENTULUI (UE) NR. 472/2013 2.1.
Implementarea regulamentului Articolul
2 alineatul (5) și articolul 7 alineatul (12) din regulament impun Comisiei
publicarea, cu titlu informativ, a două liste privind instrumentele de asistență
financiară: (i) o listă a instrumentelor cu caracter preventiv și, separat,
(ii) o listă a instrumentelor pentru care normele mecanismului european de
stabilitate (MES) nu prevăd programe de ajustare macroeconomică. Comisia a
publicat aceste liste într-o comunicare adoptată în octombrie 2013[2].
De la
intrarea în vigoare a regulamentului, niciun stat membru din zona euro nu a
făcut încă obiectul unei supravegheri consolidate, în conformitate cu
articolul 2 și nu a încheiat un nou program de ajustare macroeconomică. Cu toate
acestea, în conformitate cu articolul 16 din regulament, statele membre
care beneficiau de asistență financiară la data intrării sale în vigoare se
supun dispozițiilor acestuia. În consecință, regulamentul se aplică acelor
state membre din zona euro care făceau obiectul unui instrument de asistență
financiară la 30 mai 2013. La
momentul intrării în vigoare a regulamentului, Grecia, Irlanda, Portugalia,
Spania și Cipru beneficiau de asistență financiară din partea unuia sau a mai
multor state membre, a MESF, a MES, a FESF sau a altor instituții financiare
internaționale relevante, cum ar fi FMI. În temeiul acestui regulament au fost
adoptate noi decizii de adaptare a programelor de ajustare macroeconomică
existente. Patru
state membre beneficiază de asistență financiară în cadrul unor astfel de
programe, făcând deci obiectul dispozițiilor articolului 7 din regulament:
Grecia Grecia a
încheiat două programele de ajustare economică. Primul a fost detaliat în
Decizia 2010/320/UE a Consiliului din 26 mai 2010, fiind ulterior modificat de
mai multe ori. Al doilea program de ajustare economică a fost implementat prin
Decizia 2011/734/UE a Consiliului din 12 iulie 2011, care a fost modificată
ultima oară prin Decizia 2013/6/UE a Consiliului[3]. Irlanda Programul
de ajustare economică irlandez a fost implementat prin Decizia 2011/77/UE a
Consiliului în februarie 2011. Actualizările programului de ajustare
macroeconomică au fost adoptate în temeiul articolul 7 alineatul (5)
din regulament la 9 iulie 2013, prin Decizia 2013/373/UE de punere în aplicare
a Consiliului[4]. Portugalia Programul
de ajustare economică portughez a fost implementat prin Decizia 2011/344/UE a
Consiliului la 20 mai 2011. Actualizările acestui program au fost adoptate în temeiul
articolul 7 alineatul (5) din regulament la 9 iulie 2013, prin
Decizia 2013/375/UE de punere în aplicare a Consiliului[5]. Cipru Programul
de ajustare economică cipriot a fost implementat prin Decizia 2013/236/UE a
Consiliului din 23 aprilie 2013, cu puțin timp înainte de intrarea în vigoare a
regulamentului. Din rațiuni de claritate și securitate juridică, programul a
fost între timp aprobat în temeiul articolul 7 alineatul (2) din
regulament, prin Decizia 2013/463/UE a Consiliului din 13 septembrie 2013[6]
Spania a făcut
obiectul unei asistențe financiare care viza recapitalizarea instituțiilor
financiare. Cu alte cuvinte, ea nu intră sub incidența acelor dispoziții din
regulament care se referă la programul de ajustare macroeconomică. Spania va fi,
în schimb, supusă supravegherii post-program, în conformitate cu
articolul 14 din regulament, de îndată ce actualul program de asistență
financiară se încheie. 2.2.
Eficacitatea regulamentului Principalul
obiectiv al regulamentului este de a consolida monitorizarea și supravegherea
statelor membre care se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăți
grave sub aspectul stabilității financiare. Scopul său este instituirea unor
procese de supraveghere transparente, eficiente, simplificate și previzibile pentru
statele membre care fac obiectul unei supravegheri consolidate, al unui program
de ajustare macroeconomică sau al unei supravegheri post-program. Regulamentul
se află în vigoare de la 30 mai 2013. Evaluarea eficacității sale într-un
interval de timp atât de scurt este cu atât mai dificilă cu cât numărul
elementelor pertinente care ar putea veni în sprijinul unei astfel de evaluări
este mai degrabă limitat. În mod
particular, multe dintre dispozițiile regulamentului vizează fazele de
elaborare și de negociere a programelor. În cazul programelor în curs, aceste
faze au precedat intrarea în vigoare a regulamentului. Prin urmare, în ceea ce
le privește, este imposibil de evaluat eficacitatea regulamentului în
conformitate cu articolul 19. Pe lângă
aceasta, este imposibil de evaluat eficacitatea regulamentului din punctul de
vedere al supravegherii consolidate, deoarece niciun stat membru din zona euro
nu face încă obiectul unei astfel de supravegheri. Din aceleași motive, este
încă prea devreme pentru a evalua eficacitatea regulamentului sub aspectul
aplicării supravegherii post-program. În
perioada avută în vedere, eficacitatea poate fi evaluată doar din perspectiva
programelor de ajustare macroeconomică aflate în curs. Acestea au ca scop
restabilirea rapidă a unei situații economico-financiare bune și sustenabile,
precum și a capacității statului membru de a se finanța integral pe piețele
financiare. Până în prezent, programele de ajustare macroeconomică existente au
îndeplinit obiectivele regulamentului. În orice
caz, derularea actuală a programelor grec, portughez și cipriot va furniza
parametri și elemente utile privind modalitățile de evaluare a eficacității
regulamentului cu ocazia următorului exercițiu de revizuire. În mod similar,
apropiata încheiere a programelor de asistență financiară ale Irlandei și
Spaniei va oferi noi elemente, permițând efectuarea unei evaluări mai
aprofundate a eficacității supravegherii post-program, într-o etapă ulterioară.
Supravegherea
atentă a tuturor statelor membre din zona euro va servi la corectarea fără
întârziere a oricăror deficiențe potențiale și la evitarea contagiunii în UEM
sau, mai general, la nivelul Uniunii. 2.3. Progresele
înregistrate în asigurarea unei coordonări mai strânse a politicilor economice
și a unei convergențe susținute a performanțelor economice ale statelor membre
în conformitate cu TFUE Regulamentul
(UE) nr. 473/2013 și pachetul legislativ „Six Pack” vor fi evaluate în
2014, în cadrul unui exercițiu de revizuire. Acesta va oferi un bun prilej de a
examina mai în profunzime progresele realizate în materie de coordonare și
convergență. Regulamentul
(UE) nr. 472/2013 instituie un cadru pentru consolidarea supravegherii
economice și bugetare pentru statele membre din zona euro care se confruntă sau
riscă să se confrunte cu dificultăți grave. Printre alte aspecte, el prevede o
coordonare mai strânsă a statelor membre care fac obiectul unor programe de
ajustare macroeconomică și stabilește cadrul general pentru supravegherea
post-program. Pe lângă
aceasta, regulamentul prevede o supraveghere economică consolidată vizând a
asigura coerența între politicile economice – în special între cadrul de
supraveghere multilaterală al Uniunii instituit prin TFUE și eventualele
condiții de politică ce însoțesc asistența financiară – și a evita suprapunerea
obligațiilor de raportare. În acest sens, regulamentul conține clauze de
consecvență cu Pactul de stabilitate și creștere, cu Regulamentul (UE) nr.
1176/2011[7]
și cu anumite prevederi ale Regulamentului (UE) nr. 473/2013[8].
Statele membre din zona euro care fac obiectul regulamentului au fost scutite
de anumite obligații tocmai pentru a se evita această suprapunere a
obligațiilor de raportare. Regulamentul
nu conține prevederi tranzitorii pentru statele membre al căror program și
asistența financiară aferentă se încheie pe parcursul ciclurilor anuale ale
supravegherii macroeconomice (de exemplu, Irlanda). Pentru a facilita
reintegrarea completă a statelor membre respective în mecanismele de coordonare
economică, Comisia va aplica cu promptitudine instrumentele de supraveghere
standard în cazul statelor membre care și-au implementat cu succes programele
de ajustare economică. 3.
EVALUAREA PROGRESELOR SUB ASPECTUL CONDIȚIILOR ECONOMICE Având în
vedere faptul că Regulamentul (UE) nr. 472/2013 a intrat doar recent în
vigoare, este prea devreme pentru a se evalua impactul implementării sale
asupra condițiilor economice. Toate
statele membre cărora li se aplică dispozițiile regulamentului au întreprins
reforme structurale pentru a elimina sursele de vulnerabilitate și de
instabilitate financiară. Problemele Irlandei și ale Ciprului își aveau
originea, în principal, în sectorul bancar. În consecință, Irlanda a
reorganizat acest sector, recapitalizând băncile viabile și lichidându-le pe
cele neviabile. Ea efectuează în prezent teste riguroase de rezistență, al
căror scop este de a evalua, în mod corespunzător, portofoliile de active. La
rândul său, Ciprul și-a restructurat propriile bănci, aplicând, după caz,
procedura de rezoluție și s-a angajat într-o reducere rapidă și imediată a
gradului de îndatorare al sectorului. În plus, ambele țări continuă au aplicat
și continuă să aplice reforme ale pieței muncii și pieței produselor. În ceea
ce privește piața muncii, reforma irlandeză prevede implementarea unui plan de
acțiune pentru ocuparea forței de muncă și a unei reforme a programelor de
educație și de formare profesională, în vreme ce partea cipriotă a aplicat o
suspendare a indexării salariilor din sectorul privat până în 2014. Cât despre
piața produselor, reformele prevăd, printre altele, programe de privatizare în
mai multe sectoare ale energiei și transporturilor, precum și asigurarea
aplicării dreptului concurenței (în Irlanda). În plus, ambele țări au
întreprins reforme în vederea consolidării finanțelor publice și a reducerii
presiunii financiare, reforme care continuă și în prezent. Grecia a
implementat o consolidare fiscală impresionantă și a aplicat reforme profunde
ale pieței muncii și pieței produselor, cum ar fi, de pildă, facilitarea
formalităților de constituire a unei societăți comerciale și reducerea
complexității procedurilor de acordare a licențelor. Grecia a reformat de
asemenea sistemele pensiilor și sănătății, precum și regimul fiscal, pentru a
favoriza ajustarea, competitivitatea și creșterea economică. Rata ridicată a
datoriei publice, rigiditățile structurale și mecanismele instituționale
împovărătoare continuă să reprezinte un motiv de îngrijorare. În fine,
Portugalia s-a confruntat cu rigidități structurale și un nivel ridicat al
datoriei publice. Pentru a elimina aceste surse de instabilitate, au fost
implementate o serie de pachete de reforme. De exemplu, au fost reduse
prestațiile de șomaj, au fost aplicate programe de privatizare, a fost întărită
concurența în domeniul comerțului cu amănuntul și au fost coborâte barierele la
intrarea pe piață în sectorul serviciilor profesionale. Pe lângă aceasta, baza
de calcul a TVA a fost extinsă și au fost eliminate o serie de deduceri fiscale
din impozitele pe venit. Concluziile
misiunii de evaluare, publicate în „European Economy”, oferă o evaluare
detaliată și aprofundată a situației țărilor care beneficiază de programe.
Aceste concluzii pot fi consultate pe site-ul internet al Comisiei Europene, la
următoarea adresă: http://ec.europa.eu/economy_finance/assistance_eu_ms/index_en.htm. 4.
CONCLUZII Prezenta
comunicare descrie unele dintre aspectele esențiale ale pachetului legislativ
„Two Pack”, Regulamentul (UE) nr. 472/2013. O consolidare bugetară
ambițioasă, combinată cu reforme structurale și o redresare financiară de mare
anvergură, susținute de asistență financiară externă – cel mai adesea, prin
intermediul programelor de ajustare macroeconomică – au contribuit la
controlarea crizei financiare și la stabilizarea ulterioară a piețelor. În acest
context, Comisia estimează că Regulamentul (UE) nr. 472/2013 s-a dovedit
până în prezent a fi un cadru adecvat pentru o monitorizare și o supraveghere
mai atente a statelor membre din zona euro care se confruntă sau riscă să se
confrunte cu dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară.
Dispozițiile
pachetului legislativ „Two Pack” și normele de procedură prevăzute de acesta
par să permită o abordare mai coordonată la nivelul statelor membre din zona
euro. Așa cum se explică însă în prezenta comunicare, elementele care stau la
baza acestei evaluări sunt puțin numeroase, din cauza intrării recente în
vigoare a regulamentului. Supravegherea consolidată, de exemplu, nu a fost încă
aplicată, dar regulament stabilește un cadru care ar trebui să permită o
monitorizare mai strictă a statelor membre din zona euro care fie se confruntă,
fie riscă să se confrunte cu dificultăți financiare. De asemenea, supravegherea
post-program nu a fost nici ea aplicată, până în acest moment. Cu
ocazia următoarei revizuiri, care se va desfășura în paralel cu revizuirea
Regulamentul (UE) nr. 473/2013 și a pachetului legislativ „Six Pack”,
regulamentul va fi evaluat în mod sistematic și aprofundat, pe baza experienței
acumulate. [1] JO L 140, 27.5.2013. [2] JO C 300, 16.10.2013. [3] JO L 48, 21.2.2013. [4] JO L 191, 12.7.2013. [5] JO L 192, 13.7.2013. [6] JO L 250, 20.9.2013. [7] Regulamentul (UE)
nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie
2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (JO L 306,
23.11.2011, p. 25). [8] Cu
toate acestea, articolele 1-5 și 13-18 din Regulamentul (UE) nr. 473/2013
nu se aplică.