This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014DC0029
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Report on Progress in Quality Assurance in Higher Education
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Raport privind progresele înregistrate în asigurarea calității în învățământul superior
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Raport privind progresele înregistrate în asigurarea calității în învățământul superior
/* COM/2014/029 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Raport privind progresele înregistrate în asigurarea calității în învățământul superior /* COM/2014/029 final */
CUPRINS 1........... Introducere......................................................................................................... 3 2........... TENDINȚE PRIVIND ASIGURAREA
CALITĂȚII ÎNCEPÂND DIN 2009...... 4 2.1........ Cum a ajutat AC comunitatea
academică, studenții și alte părți interesate să
realizeze obiectivele cu privire la calitate?.......................................................................................................... 4 2.2........ Cum a ajutat AC instituțiile
să lărgească accesul la învățământ și
să se asigure că studenții își finalizează studiile?....................................................................................................... 6 2.3........ Cum a ajutat AC instituțiile de
învățământ superior să pregătească studenți
cu competențe adecvate și de înaltă calitate?.......................................................................................................... 7 2.4........ A sprijinit AC mobilitatea
studenților și internaționalizarea?.................................. 8 3........... CONCLUZII – SPRIJINUL UE PENTRU
ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
SUPERIOR................................................................................................................ 10 RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI
COMITETUL REGIUNILOR Raport privind progresele înregistrate în
asigurarea calității în învățământul superior (Text cu relevanță pentru SEE) 1. Introducere Învățământul
superior european se confruntă cu provocări majore. Într-o serie de
documente de strategie recente, Comisia Europeană a subliniat aceste
provocări – creșterea semnificativă a numărului de studenți,
creșterea calității învățământului și corelarea
proceselor de predare și învățare cu nevoile mai ample ale societății
și ale pieței muncii[1]; adaptarea la globalizare și la creșterea
enormă a numărului de studenți și de instituții din
învățământul superior la nivel mondial, care periclitează poziția
Europei ca lider mondial în domeniul educației[2]; precum
și îmbunătățirea și lărgirea
accesului la învățământul superior prin valorificarea noilor
tehnologii, precum MOOC (massive open online course - cursuri online
deschise și în masă) și învățarea virtuală sau
mixtă[3]. Studiul privind competențele adulților,
desfășurat în cadrul Programului de Evaluare a
Competențelor Adulților (PIAAC)[4], indică
diferențe între nivelurile de competență ale absolvenților
din diferite țări. Având în vedere aceste provocări, este esențial
să se mențină și să se
îmbunătățească calitatea învățământului
superior, prin crearea unor instituții de învățământ
superior modernizate, care să înarmeze absolvenții cu competențe
de nivel înalt și să stimuleze dezvoltarea economică și
socială, contribuind la realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020 (locuri
de muncă mai bune și accelerarea creșterii). Instituțiile
de învățământ superior dețin principala responsabilitate în
ceea ce privește calitatea ofertei lor (stabilirea, monitorizarea și
reînnoirea obiectivelor privind calitatea, prin asigurarea „internă” calității).
Ele sunt sprijinite de agenții externe care evaluează standardele de
calitate prin evaluarea instituțiilor, acreditarea programelor sau prin
realizarea unei analize comparative a performanței în raport cu alte
instituții de învățământ superior (asigurarea „externă”
a calității). Însă autoritățile publice au obligația
de a se asigura că atât calitatea instituțiilor individuale, cât și
calitatea sistemului de învățământ superior în ansamblu corespund
scopului propus. Existența unui cadru național și european de
instrumente comune și de cooperare consolidează încrederea între
sisteme. Mecanismele de asigurare a calității sunt, prin urmare, esențiale
pentru a ajuta instituțiile și factorii de decizie să realizeze
reformele cu succes. Raportul de față
reprezintă continuarea primului raport, publicat în 2009[5] ca
răspuns la invitația lansată de Parlamentul European și de Consiliu
în 2006 de a realiza un raport privind progresele înregistrate în asigurarea
calității[6]. Pornind de la concluziile raportului realizat în
2009, în care a fost identificată nevoia de a crește eficiența și
transparența pentru utilizatori în domeniul asigurării calității
(AC), de a asocia AC în mod deschis priorităților mai ample ale
învățământului superior și de a dezvolta cooperarea transfrontalieră
în vederea îmbunătățirii calității și bazându-se pe
numeroase surse, raportul subliniază faptul că asigurarea calității
ar putea juca un rol mai activ în susținerea reformei la nivel sistemic și
instituțional și propune ca UE să întreprindă măsuri
pentru a veni în sprijinul instituțiilor și statelor membre. Adesea se
consideră că asigurarea calității (AC) se focalizează pe
proces mai degrabă decât pe conținut. Însă AC are un potențial
încă neexploatat de sprijinire a instituțiilor în atingerea obiectivelor
lor. Un sistem de AC adaptat viziunii și priorităților
fiecărei instituții de învățământ superior va încuraja
o mai mare diversitate și specializare a instituțiilor de învățământ
superior și va promova o cooperare mai largă cu părțile
interesate și o mai mare responsabilitate față de acestea, introducând
sistematic rezultatele în cadrul procesului decizional strategic și punând
accentul pe o îmbunătățire continuă. Iar schimbarea se
produce într-adevăr. Misiunea anumitor agenții de asigurare a calității
se extinde în prezent pentru a cuprinde și evaluarea obiectivelor mai
ample ale învățământului superior, precum lărgirea
accesului la învățământ, învățarea pe tot parcursul
vieții, internaționalizarea etc[7]. În
unele cazuri sunt supuse unor evaluări privind
calitatea inclusiv strategiile privind
studiile de doctorat[8]
și de resurse umane[9]. Asigurarea
externă a calității cunoaște în prezent o reorientare
continuă, de la accentul pus în mod tradițional pe acreditarea
programelor individuale oferite de către o instituție, la evaluarea
întregii instituții. Marea majoritate (69 %) a sistemelor de AC pun
accentul în prezent pe o combinație între evaluarea instituțională
și acreditarea programelor, iar o minoritate crescândă se reorientează
în mod exclusiv către evaluarea instituțională[10]. Acest lucru este promițător
pentru evoluția viitoare a AC, deoarece evaluarea instituțiilor permite
cadrelor universitare și instituțiilor de învățământ
superior să elaboreze programe de învățământ și
să asigure calitatea acestora, evitând necesitatea acreditării
externe formale a fiecărui program individual și permițându-le
să se adapteze rapid nevoilor în schimbare ale pieței forței de
muncă și schimbărilor în componența populației studențești. 2. TENDINȚE
PRIVIND ASIGURAREA CALITĂȚII ÎNCEPÂND DIN 2009 2.1. Cum a ajutat AC comunitatea academică, studenții
și alte părți interesate să
realizeze obiectivele cu privire la
calitate? Marea
majoritate a instituțiilor de
învățământ superior au stabilit structuri și procese explicite de asigurare a calității
(conform unui sondaj realizat în 2010, doar
5 % dintre acestea nu aveau o declarație de politică cu privire la calitate)[11].
Peste 75 % dintre
instituțiile de învățământ superior au o strategie publică pentru îmbunătățirea
continuă a calității, iar procentul ajunge la 100 % în CZ,
DK, ES, IT,
FI, LU și
NL[12].
Dar instituțiile se străduiesc să treacă
de la abordarea axată pe proces la introducerea unui sistem autentic de
îmbunătățire continuă a
calității[13]. Elaborarea unei AC care să alimenteze în mod continuu orientarea
strategică a unei instituții, cu responsabilități clare la
toate nivelurile, constituie în continuare o provocare[14]. Conform sondajului
QUEST, implicarea studenților în procesul de îmbunătățire a
calității este în creștere, aproximativ 85 % dintre studenți
având șansa de a lua parte la evaluări, iar un număr
semnificativ dintre aceștia fiind de părere că evaluările
influențează calitatea învățământului[15]. Studenții sunt „extrem de implicați”
sau sunt „parteneri egali” în AC în 17 țări în 2012, față
de 9 țări în 2009 – însă gradul de implicare al acestora
variază nu numai între sisteme, dar și în interiorul sistemelor naționale;
în multe instituții de învățământ superior rolul studenților
se limitează, în această privință, la prezență
formală și observare[16]. În
multe țări există
o cerință formală conform căreia angajatorii trebuie să participe la asigurarea externă a calității (BE-fr, BG, CZ,
DE, DK, EE, EL, FR, IT, LT, LV, PT, UK‑Sc)[17]. Totuși,
nu are loc în mod frecvent o implicare activă a acestora în procesul de
îmbunătățire a calității prin participarea, de
exemplu, la audituri instituționale: angajatorii fac parte din echipe de
evaluare externă numai în BE(fr), DE, EL, FI, LV (pentru programe în
învățământul profesional), LT și UK (în funcție de
instituție)[18]. De asemenea, există o mai
mare probabilitate ca părțile interesate externe să fie
implicate la nivelul schimbului de informații decât ca parteneri activi
în cadrul asigurării la nivel intern a calității instituției. Publicarea
rezultatelor privind AC stimulează creșterea calității și
ajută la consolidarea încrederii și a transparenței, însă
nu este utilă tendința de a publica numai evaluări pozitive
(BE-nl, CY, CZ, ES, FR, HR, LT, MT, PL, UK). În doar 12 cazuri (BE-de, BE-fr,
DK, EE, FI, HR, IE, IT, LU, LV, PT, SK), mai mult de un sfert dintre instituții
publică și rapoartele critice[19]. De
multe ori informațiile nu sunt ușor de înțeles sau nu sunt accesibile,
ceea ce le limitează valoarea[20]. La nivel european,
Standardele și orientările europene pentru asigurarea
calității (ESG), elaborate în 2005, au contribuit la convergența
sistemelor de AC între țări și au oferit un cadru de cooperare
între agențiile de asigurare a calității. Totuși, dat fiind
caracterul general al standardelor și orientărilor actuale, acestea sunt
înțelese în mod diferit și aplicate neuniform. La nivel instituțional,
penetrarea și impactul acestora rămân limitate.
Doar 12 % dintre persoanele intervievate în cadrul unui sondaj EURASHE (Asociația europeană a instituțiilor de învățământ
superior) au considerat că ESG sunt utile cadrelor didactice universitare;
doar 10 % au considerat că acestea sunt utile pentru studenți,
absolvenți sau angajatori[21]. Multe instituții de învățământ
superior consideră că, deși există cadre generale,
recomandările practice cu privire la modul de a dezvolta o cultură
solidă a calității[22]
nu sunt suficiente. În mare parte
studenții nu le cunosc (59,7 % au declarat că nu le cunosc deloc;
23,9 % au cunoștințe foarte puține)[23]. ESG
sunt în curs de revizuire, astfel cum s-a solicitat în cadrul conferinței
ministeriale de la București din 2012, în vederea îmbunătățirii
clarității, aplicabilității, utilității și
domeniului de aplicare al acestora[24]. Revizuirea reprezintă o oportunitate de a consolida răspunsul
instituțional la provocări precum lărgirea participării,
reducerea abandonului școlar, îmbunătățirea capacității
de inserție profesională etc. și de a încuraja dezvoltarea, prin
intermediul AC, a unei culturi solide a calității și implicarea
reală a comunității academice. 2.2. Cum a
ajutat AC instituțiile să lărgească accesul la
învățământ și să se asigure că studenții
își finalizează studiile? În vederea
realizării obiectivelor strategiei Europa 2020 și ale celor naționale
referitoare la creșterea numărului de absolvenți, reducând
astfel lacunele în materie de competențe, Europa trebuie să
atragă o secțiune mai largă a societății către
învățământul superior. AC trebuie să sprijine instituțiile
în procesul de revizuire și de consolidare a calității și a
impactului politicilor lor de recrutare a studenților și a modului în
care acestea influențează lărgirea accesului la
învățământ. Totuși, conform cercetării inițiale,
sunt puține dovezile care atestă că agențiile de asigurare
a calității sprijină instituțiile în vederea lărgirii
accesului la învățământ prin abordări mai inovatoare privind
admiterea, de exemplu, recunoscând studiile anterioare, permițând studenților
să facă dovada creditelor și să transfere creditele de la
programele pe care le-au abandonat, sau dezvoltând căi de acces pentru
studenții proveniți din învățământul profesional
și tehnic și din alte subsectoare ale învățământului[25]. Calitatea
strategiilor de care dispun instituțiile de învățământ
superior pentru a preveni abandonul școlar[26] și pentru a stimula continuarea studiilor, cu ajutorul unor
indicatori sau obiective de măsurare a progresului, influențează
șansele studenților de a-și finaliza studiile cu succes.
Implicarea studenților în conceperea programelor de studii și în dezvoltarea
programei de învățământ poate duce la rezultate mai bune pentru
studenți. Totuși, doar 50 % dintre instituțiile de
învățământ superior fac acest lucru și doar 40 %
folosesc sondaje în rândul studenților pentru a măsura volumul de
muncă[27]. Sistemele care urmăresc progresele studenților
– așa cum se întâmplă în BE-nl, DK, DE, IE și UK – pot să identifice
elementele de risc și să permită intervenții pentru
îmbunătățirea gradului de absolvire a studiilor. Monitorizarea
obiectivelor privind finalizarea studiilor, așa cum se întâmplă în
jumătate dintre sistemele AC din UE (BE-de, BE-fr, BE-nl, EE, EL, FI, IT,
LT, HU, PT, SI, IS, LI, NO), sau corelarea ratelor de absolvire cu finanțarea,
cum se întâmplă într-un număr mic de țări (AT, BE-nl, CZ, DK, I, DE, IT, NL, SE, UK-Sc)[28], stimulează
instituțiile de învățământ superior să își monitorizeze
succesele înregistrate cu privire la prevenirea abandonului școlar și
să își îmbunătățească rezultatele în acest sens. În prezent, doar
40 % dintre instituțiile de învățământ superior își
evaluează cu regularitate serviciile de sprijin acordat studenților[29]. Marea majoritate a acestor instituții pun
la dispoziție sprijin educațional, precum îndrumători, mentori,
orientare și consiliere, însă doar puțin mai mult de jumătate
dintre acestea evaluează rezultatele obținute. O situație
similară poate fi observată și în ceea ce privește asistența
informatică și cea legată de biblioteci, sau laboratoare. 2.3. Cum a
ajutat AC instituțiile de învățământ superior să
pregătească studenți cu competențe adecvate și de
înaltă calitate? Reorientarea
către învățarea centrată pe studenți reprezintă
una dintre cele mai ambițioase reforme actuale. Majoritatea instituțiilor
de învățământ superior definesc programele de studii în
funcție de rezultatele învățării prevăzute pentru
studenți, însă dificultatea constă în a încorpora rezultatele
învățării în procesele de predare, învățare și
evaluare. AC poate să încurajeze instituțiile de învățământ
superior să sprijine cadrele universitare în îndeplinirea acestei sarcini (de
exemplu, în AT, BE-fr, CZ, IE, LV, RO, UK este obligatorie formarea cadrelor universitare în vederea
utilizării rezultatelor învățării)[30]. Aplicarea
AC în conceperea programelor poate ajuta cadrele universitare să elaboreze
și să evalueze cursurile pe baza unor rezultate clare și
relevante și să atribuie credite într-un mod consecvent. Totuși,
acest lucru nu se realizează de obicei în cazul acreditării externe a
programelor[31]. Asigurând aplicarea corectă
a altor instrumente care favorizează transparența, bazate pe
rezultatele învățării – cadre ale calificărilor, Sistemul
european de credite transferabile (ECTS), suplimentul la diplomă –, AC
poate să sprijine rezultatele învățării ca element constitutiv
al învățământului superior – sprijinind astfel o recunoaștere
mai corectă a calificărilor academice din alte țări[32]. Cele mai multe
instituții de învățământ superior folosesc AC pentru
evaluarea și dezvoltarea competențelor și calificărilor de
predare, dar există încă tendința ca activitatea de cercetare
să prevaleze asupra celei de predare în promovarea academică și
doar un sfert din instituțiile de învățământ superior
oferă formare profesională obligatorie pentru cadrele didactice[33]. AC poate să sprijine dezvoltarea de
strategii naționale și instituționale care să promoveze
formarea profesională a personalului, să recunoască rolul competențelor
de predare în dezvoltarea carierei, să promoveze acordarea de premii sau burse
pentru cadrele didactice, să folosească feedbackul din partea studenților
și să stimuleze experiențele internaționale[34]. Noile metode de
organizare a cursurilor, precum învățarea mixtă sau cursurile
online deschise și în masă (MOOC), au potențialul de a schimba modul
în care se furnizează educația. Cadrele și organismele de
asigurare a calității au nevoie de flexibilitate pentru a sprijini
instituțiile să adopte diferite metode inovatoare de organizare a
cursurilor, să-și adapteze conceptele privind calitatea și să
dezvolte noi indicatori pentru a face posibile aceste schimbări. Evaluarea
instituțională ar trebui să sprijine instituțiile să își
planifice și să aloce resurse pentru a dezvolta noi modalități
proprii, a-și spori atractivitatea, a dezvolta servicii de nișă
sau a atrage cursanți prin alte metode decât educația formală.
Unele țări – ES, IT, NO – investighează în prezent potențialul
organismelor din domeniul AC de a evalua MOOC. Multe instituții
întâmpină dificultăți în a implica angajatorii în mod sistematic
în elaborarea și organizarea programelor de studii, de exemplu, atunci
când trebuie să se asigure că stagiile duc la rezultate clare ale
învățării. AC poate sprijini instituțiile să implice
angajatorii în elaborarea unei formări la locul de muncă, bazate pe rezultate
ale învățării și pe metode de evaluare relevante. În unele țări
(BE-fr, BG, DK, EE, AT, NO, CH), instituțiile de învățământ
superior trebuie să demonstreze că implică angajatorii în conceperea
programelor[35]. Cooperarea mai sistematică, atât a instituțiilor
de învățământ superior, cât și a agențiilor de
asigurare a calității, cu domeniul învățământului
profesional și tehnic poate să sprijine realizarea acestui obiectiv și
să ajute la dezvoltarea unor parcursuri de învățare mai
flexibile. Pentru a se
asigura faptul că absolvenții dețin competențele potrivite
pentru piața muncii și pentru a reduce fenomenul necorelării
competențelor, AC poate fi folosită pentru a demonstra faptul că
programele de studii corespund nevoilor pieței muncii. În BG, CZ, IT, AT și
SI, instituțiilor de învățământ superior li se poate
solicita să demonstreze că programele lor răspund unei cereri
existente[36]. De asemenea, AC poate permite instituțiilor
de învățământ superior să țină cont de informațiile
cu privire la parcursul profesional al absolvenților la elaborarea și
organizarea programelor – de exemplu, prin asocierea monitorizării
absolvenților cu acordarea unei finanțări (CZ, IT, SL, UK) sau
cu (re)acreditarea (AT, BE-nl, BG, DE, DK, NL)[37]. În
mai multe țări (de exemplu BG, DK, EE, IE, EL, FR, IT, LV, LT, HU),
instituțiile de învățământ superior prezintă periodic
date sau dovedesc că monitorizează sau urmăresc parcursul
profesional al absolvenților[38]. În ciuda acestor
constatări, în general există puține instituții de
învățământ superior care își monitorizează absolvenții
sau îi intervievează prin sondaje în vederea îmbunătățirii
programelor educaționale și a capacității de inserție
profesională a acestora[39]. Instituțiile care fac acest lucru se
bucură de beneficii multiple – o abordare mai sistematică a AC, creșterea
gradului de responsabilizare, o contribuție activă la o Europă a
cunoașterii, precum și întărirea legăturilor cu părțile
interesate[40]. 2.4. A
sprijinit AC mobilitatea studenților și internaționalizarea? Intensificarea cooperării
internaționale în domeniul învățământului superior a determinat
instituțiile să dezvolte, sub presiunea instituțiilor similare,
sisteme de asigurare a calității solide, iar instituțiile de
învățământ superior care intenționează să-și
dezvolte profilul internațional doresc să poată face dovada standardelor
de calitate, ca o condiție necesară a încrederii care stă la
baza parteneriatelor internaționale[41]. Studenții apreciază standardele de calitate recunoscute
atunci când fac alegeri privind studiile, asigurându-se că evită instituțiile
de învățământ de slabă calitate și instituțiile
care acordă sau acreditează diplome universitare false sau
necorespunzătoare, fără a deține autorizație. Preocuparea
față de AC poate de asemenea să contracareze îngrijorările
(exprimate, printre altele, în cadrul studiului PIAAC) în ceea ce privește
calitatea diplomelor universitare acordate în străinătate, care pot
constitui un impediment în calea recunoașterii studiilor și a
mobilității studenților. Asociația
europeană pentru asigurarea calității în învățământul
superior (ENQA) și Registrul european pentru asigurarea calității
în învățământul superior (EQAR) promovează cooperarea cu
privire la asigurarea calității la nivel european. Dat fiind că
sunt membre ale ENQA, aproximativ două treimi din agențiile de
asigurare a calității din Spațiul european al învățământului
superior (în creștere față de aproximativ jumătate în 2009)[42] sunt recunoscute ca agenții care respectă
standardele și orientările europene. Totuși, 10 țări din
UE (CY, EL, IT, LV, LU, MT, PT, SE, SI, SK) nu au o agenție membră cu
drepturi depline în ENQA[43]. De asemenea, EQAR
a înregistrat o creștere (de la 19 membri guvernamentali la înființarea sa în 2008, la 32 în 2013[44]).
Registrul sprijină o abordare paneuropeană a
asigurării externe a calității, conform căreia instituțiile
pot alege să fie evaluate de către orice agenție de asigurare a
calității din afara țării lor, ceea ce stimulează
dimensiunea europeană, de creștere a calității în domeniul AC.
Până în prezent, 39 de agenții din Spațiul european al învățământului
superior (84 % dintre agențiile eligibile – cele care au fost
evaluate conform ESG) au solicitat aderarea la EQAR, 35 dintre aceste cereri
fiind aprobate[45]. Utilizatorii principali ai registrului au în
prezent mai multă încredere că EQAR ajută la deschiderea
sistemelor naționale de asigurare a calității pentru agențiile
din străinătate (60 % dintre asociațiile studențești
la nivel național în 2012, comparativ cu 41 % în 2009)[46]. Totuși,
ministerele naționale preferă să lucreze cu propriile agenții
decât cu agențiile străine. Până în prezent, doar două
cincimi din agențiile de asigurare a calității înregistrate la
EQAR operează efectiv în alte țări, iar cele care fac acest
lucru se confruntă cu probleme datorită diferențelor în domeniul
asigurării calității la nivel național și lipsei unei
dimensiuni comune europene în ceea ce privește AC. Șase țări
din UE (AT, BE-nl, BG, LT, PL, RO) permit instituțiilor de învățământ
superior să colaboreze cu agenții înregistrate în
străinătate pentru evaluare, audit sau acreditare periodică.
Alte două țări (DE, DK) recunosc deciziile privind asigurarea
calității luate de toate agențiile înregistrate la EQAR în ceea
ce privește programele comune[47]. Asigurarea
externă a calității și acreditarea programelor comune
constituie o provocare, deoarece în mod normal acest lucru presupune multiple
proceduri naționale de acreditare. Guvernele s-au angajat să studieze
legislațiile și practicile naționale referitoare la programele și
diplomele universitare comune, ca o modalitate de a înlătura obstacolele
din calea cooperării și mobilității. O inițiativă
aflată în curs în cadrul procesului de la Bologna, care
urmărește dezvoltarea unei abordări europene privind acreditarea
diplomelor comune, ar putea ajuta la reducerea birocrației și ar
putea să ducă la creșterea numărului diplomelor comune. Între
timp, proiectele Consorțiului european pentru acreditare (ECA)[48]
reprezintă un pas înainte către simplificarea
procedurilor și încrederea
reciprocă. Restricțiile bugetare au determinat multe agenții de asigurare
a calității să se axeze pe activitățile
de bază din cadrul sistemelor
lor naționale[49]. Însă, pe măsură ce
învățământul superior devine din ce în ce mai conectat la nivel
global, AC trebuie să se dezvolte pentru a crea încrederea de care au
nevoie instituțiile de învățământ superior pentru a coopera
pe plan internațional. O evoluție pozitivă apărută în
2009 este tendința de a include experți internaționali în
comitetele de asigurare a calității. ENQA și EQAR pot avea un
rol esențial în consolidarea încrederii, inclusiv prin implicarea
ministerelor și a altor părți interesate, prin colectarea de
date privind activitățile transfrontaliere ale agențiilor de asigurare a calității și prin promovarea unor standarde și abordări comune
(care includ colectarea de date la nivel național, standarde, documente și
rapoarte strategice comparabile)[50]. Cooperarea
transfrontalieră în domeniul AC este deosebit de importantă pentru
învățământul superior transfrontalier (francize și filiale
universitare în străinătate). Deși afectează doar un
număr mic de studenți din Europa, acest tip de cooperare este în creștere,
iar modalitățile de asigurare a calității diferă
substanțial în funcție de țară și de instituții. Monitorizând
calitatea exporturilor realizate de instituțiile proprii în ceea ce
privește învățământul superior transfrontalier, agențiile
de asigurare a calității pot contribui la asigurarea unei educații
de înaltă calitate, protejând astfel reputația sistemului lor de
învățământ superior și capacitatea generală a
instituțiilor de a atrage studenți. Dacă agențiile
de asigurare a calității se vor concentra pe calitatea
cooperării transfrontaliere, consolidându-și propriile lor
legături internaționale, credibilitatea, transparența și
coerența evaluărilor efectuate de acestea vor crește. În vederea
facilitării acestui proces, agențiile de asigurare a
calității din țara gazdă ar putea fi informate cu privire
la evaluările de calitate ale instituțiilor de
învățământ superior transfrontalier care au sediul în țara
lor sau ar putea realiza evaluări comune. Dacă s-ar încheia acorduri
bilaterale care să împuternicească agenția de asigurare a
calității din țara de destinație să acționeze în
numele agenției de asigurare a calității din țara de origine
sau care să permită unei agenții înregistrate la EQAR să
evalueze instituția de învățământ superior transfrontalier,
cerințele de calitate ar fi îndeplinite mai ușor și, în plus, ar
fi încurajată cooperarea transfrontalieră și învățarea
reciprocă. 3. CONCLUZII
– SPRIJINUL UE PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR Raportul de față
demonstrează faptul că s-au făcut unele progrese începând cu
anul 2009, dar indică de asemenea unele deficiențe în ceea ce
privește modul în care AC sprijină reformele din învățământul
superior, precum lărgirea accesului la învățământ, îmbunătățirea
capacității de inserție profesională și a internaționalizării
sau îmbunătățirea programelor de doctorat și a strategiilor
de resurse umane. Pentru a rezolva aceste deficiențe, AC trebuie să
devină un instrument de creare a unei culturi a calității
interne, și nu o procedură de bifare a unor activități.
Este necesară utilizarea AC în toate domeniile de activitate ale unei
instituții, astfel încât să se poată ține pasul cu schimbările
care au loc în ceea ce privește conceperea și organizarea învățământului
superior și să se implice întreaga instituție în procesul de creare
a unei culturi a calității care să stea la baza predării și
a învățării. Mai mult decât
atât, cetățenii trec din ce în ce mai mult de la un sistem la altul,
atât în cadrul parcursului educațional inițial tradițional, cât și
pentru actualizarea și extinderea cunoștințelor și a competențelor
de-a lungul vieții. Din ce în ce mai multe oferte educaționale nu se
încadrează în sistemele convenționale de clasificare. Așa cum
este normal, cursanții au într-o măsură din ce în ce mai mare
posibilitatea de a-și configura parcursul de învățare prin
selectarea ofertelor din mai multe subsisteme și forme de învățământ,
inclusiv prin resurse de învățare furnizate prin intermediul TIC, iar
ei trebuie să poată avea încredere în calitatea acestora. Apariția unor
cadre ale calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții,
bazate pe asigurarea calității, puternic promovată de CEC
(Cadrul european al calificărilor), impune reflecții privind abordarea
sectorială a AC și privind posibilitatea identificării unor
principii și orientări de bază care să fie valabile în
toate sectoarele și să poată fi aplicate tuturor
calificărilor. Pentru a aborda aceste provocări, ar fi util ca
dezbaterea privind AC în învățământul superior să aibă
loc într-un context global care să vizeze toate instrumentele de asigurare
a transparenței și a calității. Comisia examinează în
prezent posibilitatea unei coordonări mai strânse a tuturor instrumentelor
europene de asigurare a transparenței și a calității, ca o
modalitate de a realiza un veritabil spațiu european al competențelor
și al calificărilor. Domeniul de aplicare al asigurării
calității ar trebui extins pentru a acoperi un număr mai mare de
aspecte relevante pentru învățământul superior. În acest sens,
Comisia intenționează să întreprindă următoarele acțiuni
pentru o mai bună cooperare europeană în ceea ce privește asigurarea
calității în domeniul învățării pe tot parcursul vieții: ·
consultarea părților interesate cu
privire la concluziile prezentului raport și cu privire la necesitatea și posibilitatea îmbunătățirii
coerenței sistemelor de asigurare a calității în diferite
subsectoare ale educației, ca parte a consultării publice viitoare privind
spațiul european al competențelor și al calificărilor, prin
căutarea unor noi sinergii și a convergenței instrumentelor UE de asigurare a transparenței și de recunoaștere
a studiilor[51]; ·
sublinierea necesității unei revizuiri
radicale a ESG, care să pună accentul pe îmbunătățirea
standardelor de calitate mai degrabă decât pe abordări procedurale, să
extindă domeniul lor de aplicare pentru a include aspectele prezentate în
acest raport și să deschidă calea cooperării cu alte
sectoare din domeniul educației și al formării profesionale, în
privința asigurării calității; ·
îmbunătățirea în continuare a legăturii
dintre instrumentele europene de asigurare a transparenței, care
sprijină asigurarea calității, recunoașterea studiilor și
mobilitatea, printre altele, prin măsuri luate ca urmare a evaluării
din 2013 a Cadrului european al calificărilor, a EQAVET și a Europass,
prin sprijinirea rețelei ENIC-NARIC, a centrelor naționale de
coordonare ale CEC și a Centrelor Europass, precum și prin revizuirea
Ghidului de utilizare a creditelor ECTS; ·
colaborarea cu statele membre pentru a încuraja[52]
un număr mai mare de agenții de asigurare a
calității să depună cereri pentru înregistrarea la EQAR și
pentru a permite agențiilor străine înregistrate la EQAR să
opereze în alte sisteme de învățământ superior; ·
promovarea în continuare a cooperării
cu privire la AC la nivel internațional, printr-un dialog privind politicile
cu principalii parteneri internaționali și ca bază de creare a
unor parteneriate cu instituțiile de învățământ superior
din întreaga lume. Prin programul
Erasmus+, UE va pune la dispoziție următoarele: ·
sprijin pentru cooperarea transfrontalieră în domeniul AC prin: ·
parteneriate strategice și
alianțe ale cunoașterii, care să permită instituțiilor
de învățământ superior să învețe unele de la altele în
ceea ce privește dezvoltarea unei culturi a calității și
sprijinirea implicării angajatorilor și a noilor părți
interesate, cum ar fi cercetătorii, angajații etc.; ·
acordarea de sprijin agențiilor
de asigurare a calității și instituțiilor de învățământ
superior pentru a colabora în vederea dezvoltării unor procese de
asigurare internă a calității, în vederea soluționării
provocărilor majore și asigurării unui impact sporit al ESG
revizuite, la nivel instituțional; ·
consolidarea dialogului
intersectorial cu sectorul învățământului profesional și
tehnic pe tema AC; ·
schimburi de bune practici pentru promovarea unor
proceduri de acreditare mai simple a programelor comune, prin inițiative susținute la nivel european; ·
sprijin
pentru reforma învățământului
superior, și anume: ·
o inițiativă de promovare a reformei învățământului superior,
inclusiv cu privire la dezvoltarea unei culturi a calității, prin
învățare reciprocă, evaluare între instituții, precum și
prin studii sau instrumente adresate părților interesate, manuale etc.; ·
proiecte inovatoare, în
vederea consolidării capacității de
asigurare a calității, pentru a sprijini o reformă
durabilă. Comisia salută accentul
pe care o serie de țări l-au pus pe calitatea sistemelor lor de
învățământ superior în cadrul proiectelor de acorduri de
parteneriat care au fost prezentate pentru a se crea un cadru de alocare a fondurilor
structurale și de investiții europene aferente perioadei 2014-2020.
Este vital ca aceste angajamente să fie susținute prin inițiative
bine orientate în cadrul programelor operaționale prin care vor fi puse în
aplicare acordurile, iar consolidarea mecanismelor de asigurare a calității
ar trebui să constituie un obiectiv clar al acestor inițiative. [1] COM(2011) 567 final. [2] COM(2013) 499 final. [3] COM(2013) 654 final. [4] OECD Skills Outlook 2013: First Results from the
Survey of Adult Skills [Perspectiva OCDE privind competențele
2013: primele rezultate ale studiului privind competențele adulților].
http://skills.oecd.org/documents/OECD_Skills_Outlook_2013.pdf [5] COM(2009) 487 final. [6] Recomandarea 2006/143/CE din 15 februarie 2006 (JO L 64,
4.3.2006). [7] Rauhvargers, Andrejs (2012), Report by the EHEA Working
Group on Recognition [Raportul grupului de lucru EHEA privind
recunoașterea studiilor], p. 23. Disponibil online la adresa http://www.ehea.info/Uploads/%281%29/Recognition%20WG%20Report.pdf [8] http://www.eua.be/Libraries/Publications_homepage_list/Salzburg_II_Recommendations.sflb.ashx http://ec.europa.eu/euraxess/pdf/research_policies/Principles_for_Innovative_Doctoral_Training.pdf [9] http://ec.europa.eu/euraxess/index.cfm/rights/strategy4Researcher [10] EACEA (2012), Spațiul European
al Învățământului Superior în 2012: Procesul Bologna. Raport de
implementare, p. 60.
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/138RO.pdf [11] Loukkola, Tia; Zhang, Thérèse (2010): Examining Quality
Culture: Part 1 [Examinarea culturii calității: partea 1], EUA,
Bruxelles, p. 33. http://www.eua.be/pubs/Examining_Quality_Culture_Part_1.pdf [12] EACEA, op. cit., p. 68. [13] IBAR (2012): Identifying Barriers in Promoting the ESG
for Quality Assurance at Institutional Level. Work Package 8 [Identificarea
barierelor în promovarea ESG pentru asigurarea calității la nivel
instituțional. Pachetul de lucru 8], p. 4.
http://www.ibar-llp.eu/assets/files/wp8/WP8%20Cross-country%20comparative%20study.pdf [14] Ibid, p. 38. [15] Jungblut, Jens; Vukasovic, Martina (2013): QUEST FOR
QUALITY FOR STUDENTS - Survey on Students’ perspectives [ÎN CĂUTAREA
CALITĂȚII PENTRU STUDENȚI – Anchetă cu privire la
perspectivele studenților], ESU, Bruxelles, p. 68.
http://www.esu-online.org/resourcehandler/30010f4b-c7a9-4827-93a5-84aaaaa91709/ [16] Bischof, Lukas; Gajowniczek, Joanna; Maikämper, Moritz
(2013), Study to Prepare the Report on Progress in the Development of
Quality Assurance Systems in the Various Member States and on Cooperation
Activities at European Level [Studiu pentru pregătirea raportului
privind progresele înregistrate în dezvoltarea sistemelor de asigurare a
calității în diferite state membre și privind
activitățile de cooperare la nivel european], p. 27. [17] Modernisation of Higher Education in Europe: access,
retention and employability [Modernizarea învățământului
superior în Europa: acces, retenție și capacitate de inserție
profesională] – studiu Eurydice care urmează să fie
publicat în primul semestru al anului 2014. În BE-de și IS, angajatorii
sunt implicați în asigurarea externă a calității
fără să existe vreo cerință formală. [18] Conform datelor Eurydice
pentru Raportul de
implementare Bologna. [19] EACEA, op. cit., p. 69. [20] Bischof et al., op. cit., p. 39. Vercruysse, Proteasa,
2012. [21] ENQA (2011): MAPPING THE IMPLEMENTATION AND APPLICATION
OF THE ESG (MAP-ESG PROJECT) [EVALUAREA INTRODUCERII ȘI A
APLICĂRII ESG (PROIECTUL MAP-ESG], ENQA, Bruxelles, p. 56.
http://www.enqa.eu/files/op_17_web.pdf [22] IBAR (2012): Pachetul de lucru 5, p. 12.
http://www.ibar-llp.eu/assets/files/wp5/WP5%20Cross-country%20comparative%20study.pdf [23] Jungblut, Vukasovic, op. cit., p. 67. [24] Conferința ministerială EHEA (2012): Comunicatul
de la București, p. 2. Revizuire realizată de organizațiile
părților interesate (ENQA, ESU, EUA, EURASHE, Education
international, EQAR, Business Europe) pentru a fi aprobată de către
ministere în 2015. [25] Eurydice, op. cit. [26] Conform OCDE, media de finalizare a
studiilor universitare în 2011 este de 68,4 % dintre studenți. [27] Loukkala, Zhang, op. cit., p. 11 și 30. [28] EACEA, op. cit., p. 112. [29] Sursock, Andrée; Smidt, Hanne (2010): Trends 2010: A
decade of change in European Higher Education [Tendințe 2010: Un
deceniu de schimbări în învățământul superior european].
EUA. Bruxelles, p. 86.
http://www.eua.be/typo3conf/ext/bzb_securelink/pushFile.php?cuid=2756&file=fileadmin/user_upload/files/Publications/Trends_2010.pdf [30] EACEA, op. cit., p. 51. [31] Ibid, p. 51. [32] Conform Comunicatului de la București, p. 4. [33] Loukkala, Zhang, op.cit, p. 34. [34] Raportul grupului la nivel înalt privind modernizarea
învățământului superior, http://ec.europa.eu/education/higher-education/modernisation/index.html [35] Eurydice, nepublicat. [36] Ibid. [37] Gaebel, Michael et al (2012): Tracking Learners’ and
Graduates’ Progression Paths (TRACKIT) [Monitorizarea parcursurilor
cursanților și ale absolvenților (TRACKIT)]. EUA. Bruxelles, p.
27-28.
http://www.eua.be/Libraries/Publications_homepage_list/EUA_Trackit_web.sflb.ashx [38] Eurydice, nepublicat. [39] Gaebel et al., op. cit., p. 26. [40] Ibid, p. 44. [41] Sursock, Smidt, op. cit., p. 21. [42] Bischof, op. cit., p. 50. [43] http://www.enqa.eu/agencies.lasso,
consultat la 4.11.2013 (deși printre ele se numără
țări mici care s-ar putea să nu aibă o agenție
națională de asigurare a calității). [44] Membri guvernamentali din cadrul UE: AT, BE-nl, BG, HR,
CY, CZ, DK, EE, ES, FR, DE, IE, PT, LV, LU, MT, NL, PL, PT, RO, SI -
http://www.eqar.eu/association/members.html#c28 [45] http://www.eqar.eu/fileadmin/documents/eqar/information/EQAR_AR12_screen.pdf [46] Bischof, op. cit., p. 56. [47] Tück,
Colin (2013): EQAR Annual Report 2012 (Raportul anual EQAR 2012), p.
15-17.
http://www.eqar.eu/fileadmin/documents/eqar/information/EQAR_AR12_print.pdf [48] Ibid. A se vedea și MULTRA la adresa: http://www.ecaconsortium.net/main/documents/mutual-recognition-agreements
[49] Bischof, op. cit., p. 52. [50] ENQA și EQAR au coordonat proiecte care vor fi
incluse în raportul din 2014. [51] COM(2012) 669 final. [52] Planul strategic 2013-2017 (Tück, op. cit, p. 25-29)
sugerează, printre altele, realizarea acestui lucru prin revizuirea ESG.