12.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 195/36

1.

sprijină pe deplin eforturile depuse de Comisia Europeană pentru elaborarea unor indicatori și obiective comune, care să servească drept bază pentru standarde europene comune privind eficienţa resurselor în industria construcţiilor, în vederea unei coerențe și coordonări politice sporite. Autorităţile locale şi regionale sunt parteneri esențiali în promovarea unei mai mari eficienţe a resurselor, având în vedere contribuția acesteia la dezvoltarea durabilă, prin impactul favorabil asupra mediului, climei, economiei şi societăţii. De asemenea, aceste autorități pot interveni prin instrumente precum achizițiile publice ecologice, stimulând astfel piața produselor fabricate din deșeurile provenite din construcții și demolări;

2.

îşi exprimă așadar îngrijorarea faţă de faptul că Comisia nu se ocupă nici în comunicarea de faţă cu rolul autorităţilor locale şi regionale, cu toate că, în avizele formulate pe subiecte similare, Comitetul Regiunilor a atras atenţia asupra acestui aspect. Subliniază rolul central care revine autorităților locale și regionale ca investitori, nu doar în sectorul construcţiilor, dar și în ceea ce privește achiziţiile publice, punerea în aplicare a legislaţiei europene și naționale privind clădirile, sprijinirea întreprinderilor locale și a inovării, precum și informarea investitorilor și a publicului larg. De aceea, Comitetul Regiunilor cere Comisiei să analizeze modul în care Comitetul Regiunilor şi autorităţile locale şi regionale pot să ia parte la consultările care vor avea loc în urma prezentei comunicări;

3.

subliniază faptul că, pe teritoriul politic mare și complex al construcțiilor sustenabile, intervențiile trebuie să se bazeze pe o abordare holistică, în măsură să ia în considerare toate aspectele privind nevoile și preocupările persoanelor, comunităților și instituțiilor care le vor utiliza. Contextul local și beneficiile aduse economiei locale ar trebui considerate drept aspecte importante ale sustenabilității, de exemplu – fără a se aduce atingere principiului fundamental al liberei circulații a mărfurilor – prin promovarea utilizării materialelor de construcții locale, care sunt considerate cele mai eficiente în mai multe cazuri și pot avea efecte pozitive asupra economiei locale;

4.

consideră că este de neacceptat ca deșeurile reciclabile din construcții și demolări (construction and demolition waste – CDW) ale clădirilor terțiare să fie duse la un depozit de deșeuri fără o evaluare prealabilă a viabilității economice a colectării și reciclării lor. CoR consideră că trebuie să se acorde prioritate închiderii circuitului de reciclare prin stabilirea unor obiective individuale pentru anumite tipuri de deșeuri și a unor prevederi obligatorii privind auditarea, dezmembrarea și sortarea CDW înainte de demolarea sau renovarea clădirilor terțiare, așa cum se prevede deja în anumite reglementări regionale și locale;

5.

consideră că ecologizarea sectorului construcțiilor (altfel spus, desfășurarea activității în condiții mai ecologice) impune ca autoritățile publice să creeze cadrul necesar clienților, contractanților și dezvoltatorilor din acest sector pentru a stimula tranziția către practici mai respectuoase față de mediu, deoarece faza de construcție este esențială pentru performanța de mediu a fiecărei clădiri, pe parcursul întregului său ciclu de viață. O astfel de tranziție nu va avea loc atât de repede pe cât s-ar putea crede, dacă nu vor exista indicatori și standarde europene comune sau modele de afaceri viabile economic în vederea selectării unor tehnici și materiale de construcție care să fie mai ecologice și mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor decât cele actuale;

6.

consideră că trebuie clarificat faptul că materialele provenite din demolări pot rezulta atât din demolarea completă a unei clădiri, cât și din reabilitarea acesteia, motiv pentru care este nevoie să se precizeze că conceptul de demolare se referă inclusiv la demolarea parțială a clădirii în cursul lucrărilor de reabilitare. În majoritatea regiunilor, cantitatea totală a deșeurilor rezultate în urma reabilitării o depășește pe cea produsă în urma demolării complete a clădirilor;

7.

felicită Comisia Europeană pentru intenția de a încuraja piața de reciclare a deșeurilor din construcții și demolări, prin sprijinirea în mai mare măsură a proiectelor de cercetare și demonstrative. Aceste proiecte, inclusiv în cadrul programului-cadru Orizont 2020, realizate în strânsă colaborare cu statele membre, ar trebui să aibă în vedere elaborarea unor soluții referitoare la modul în care reciclarea ar putea deveni mai atractivă din punct de vedere economic. În plus, CoR pledează pentru introducerea unor măsuri de susținere a comercializării materiilor prime secundare obținute din deșeurile din construcții și demolări;

8.

consideră că, din perspectiva autorităților locale și regionale din întreaga UE, ţinta principală ar fi să se înregistreze progrese în eforturile de elaborare a unor indicatori comuni, care constituie premisa elaborării unor standarde și obiective comune de ecologizare a sectorului construcțiilor. Este în interesul autorităților locale și regionale să sublinieze provocările ecologice și economice de profunzime cu care se confruntă procesul de îmbunătățire a eficienței utilizării resurselor în sectorul construcțiilor;

9.

subliniază în acest context că autorităţile locale şi regionale joacă deja un rol semnificativ în promovarea clădirilor sustenabile, cu costuri reduse sau gratuit, prin intermediul codurilor de construcție locale sau regionale. Cele mai bune practici rezultate din punerea în aplicare a acestor coduri, precum cerințele minime privind nivelurile de intensitate a luminii naturale, eficiența energetică sau materialele de construcții, ar putea contribui semnificativ la promovarea unor clădiri sustenabile autentice în Europa, motiv pentru care ar trebui încurajate;

10.

reamintește că autoritățile locale și regionale joacă un rol deosebit de important în reducerea impactului clădirilor asupra mediului, deoarece în domeniul lor de responsabilitate, ele stabilesc măsurile adecvate și implementează strategii de susținere a utilizării eficiente a resurselor, prin examinarea atentă a particularităților și a aspectelor locale;

11.

solicită autorităților locale și regionale să utilizeze instrumentele și practicile de amenajare a teritoriului și de urbanism atunci când se formulează o politică în domeniul clădirilor sustenabile. De asemenea, ar trebui să se țină seama de aspectele referitoare la energia din surse regenerabile, la eficienţa energetică, la gestionarea deşeurilor și la exploatare și întreţinere;

12.

în acest context, solicită autorităților locale și regionale să adopte o abordare holistică pe tot parcursul ciclului de viață al clădirii, inclusiv în ceea ce privește materialele de construcții, proiectarea și construirea clădirii, întreținerea și renovarea acesteia, pentru a promova o utilizare mai eficientă a materialelor, un consum mai eficient al energiei și al apei, precum și o mai bună gestionare a deșeurilor;

13.

consideră extrem de importante eforturile depuse până în prezent de către autoritățile locale și regionale din Europa, exemple deosebite fiind strategia de eficiență energetică a regiunii Emilia-Romagna și Planul privind clima „Energia – Alto Adige 2050” al provinciei autonome Bolzano, programele care identifică tehnologii și abordări noi, bazate pe arhitectură tradițională locală, din județul Harghita sau activitatea inovatoare a orașului Rakvere din Estonia, precum și cea a comunității din localitatea Anavra, comuna Almyros, Magnisia, Grecia. Acestea și alte inițiative asemănătoare sunt fruntașe în ceea ce privește eficiența resurselor și industria de construcții sustenabile;

14.

observă că activitățile industriale legate de materialele de construcții provenite din sectorul construcțiilor „verzi” și din demolări ar crea multe locuri de muncă. Elaborarea planurilor de acțiune regionale și locale referitoare la cele menționate, completate cu o utilizare adecvată a resurselor umane, constituie un element important în atingerea obiectivelor legate de eficiența resurselor;

15.

consideră că o inițiativă precum Convenţia primarilor și-ar putea dovedi utilitatea și în abordarea problemei privind eficienţa resurselor; Comitetul este convins că s-ar putea găsi căile potrivite pentru aceasta, îndată ce se vor aproba obiectivele concrete politice ale UE în materie de eficiență a resurselor;

16.

reamintește că utilizarea resurselor este în mare măsură determinată de deciziile referitoare la proiecte și la alegerea materialelor de construcție. Prin urmare, așa cum subliniază Comisia, pentru a contribui la obținerea unui plus de eficiență în utilizarea resurselor, inginerii, proiectanții, producătorii, contractanții, autoritățile și utilizatorii finali au nevoie de informații fiabile și ușor de utilizat pentru ca propriul lor proces de luare a deciziilor să se bazeze pe criteriul proiectării ecologice. În aceste condiții și având în vedere faptul că autoritățile locale și regionale, ca instanțe care eliberează autorizațiile, sunt nivelul cel mai apropiat de toate părțile interesate, sarcina organizării unor sesiuni de informare cu rol de sensibilizare și a elaborării unor politici și mecanisme de sprijin și stimulare pentru utilizarea acestor resurse ar trebui să le revină tocmai lor, bazându-se în acest sens pe liniile de finanțare ale fondurilor europene. Aceste politici ar trebui să facă parte dintr-o abordare comună la nivel european privind evaluarea de mediu a clădirilor, care să cuprindă toți indicatorii-cheie care urmează a fi stabiliți;

17.

solicită Comisiei să implice în mod activ nivelurile local și regional în ceea ce privește elaborarea unui cadru cu indicatori-cheie pentru a evalua performanța de mediu a clădirilor pe parcursul întregului lor ciclu de viață. Ar trebui ca nivelurile local și regional să fie consultate în această privință și să li se ofere posibilitatea de a contribui la elaborarea indicatorilor, pe tot parcursul procesului;

18.

scoate în evidență faptul că autoritățile locale și regionale joacă un rol important nu doar ca nivel politic la care se decid anumite investiții financiare în cadrul tematicii clădirilor sustenabile, ci și ca proprietari ai clădirilor publice, locuințelor publice și ai rețelelor de utilități;

19.

reamintește opoziția sa față de sistemul condiționalității macroeconomice, care permite sancționarea unui stat membru care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute în legislația europeană (de exemplu, referitoare la obiectivele legate de deșeuri sau de eficiența energetică), prin suspendarea parțială sau totală a finanțării provenite din fonduri ESI. Sistemul riscă să penalizeze autoritățile locale și regionale, fără să ia în considerare măsura în care ele au contribuit la obiectivele politice;

20.

invită autoritățile locale și regionale să întărească cooperarea în domeniul achizițiilor publice verzi, contribuind astfel la ameliorarea contextului local și regional pentru realizarea țintelor ambițioase ale UE în domeniul clădirilor sustenabile;

21.

reamintește faptul că industria construcțiilor este un mijloc, iar clădirile pot avea atât efecte pozitive, cât și negative în contextul specific urbanistic, arhitectural, social, economic și de mediu. Prin urmare, trebuie să se acorde o importanță deosebită problemei sustenabilității în cadrul acestui set complex de interconexiuni;

22.

reamintește că caracteristicile tehnice și de performanță ale anumitor materiale de construcții se schimbă rapid după fabricație și acest proces continuă, în unele cazuri, chiar și după montare. În acest sens, este deosebit de important să se analizeze dacă și în ce condiții, după demolare, aceste materiale sunt destul de potrivite pentru reutilizare şi dacă este cumva necesară introducerea unui sistem separat de certificare a acestor materiale;

23.

totodată atrage atenția asupra necesității de cercetare în domeniul întreținerii și mentenanței clădirilor și instalațiilor aferente, ca o oportunitate de prelungire a ciclului de viață al acestora. Concret, ar trebui încurajată încheierea de contracte de aprovizionare cu energie, de reparare și de întreținere a instalațiilor cu societățile de servicii energetice;

24.

subliniază că utilizarea cu alt scop a materialelor de construcții provenite din demolări, de exemplu în construcția de drumuri, trebuie tratată drept un domeniu de cercetare deosebit de important, deoarece în multe materiale de construcții sunt numeroase elemente nocive, periculoase, contaminante – estimarea și, în caz de nevoie, reducerea riscurilor acestor efecte asupra mediului și a sănătății umane nu este rezolvată în momentul actual;

25.

consideră că redescoperirea tehnologiilor şi a materialelor de construcţii tradiţionale poate să constituie o mare posibilitate pentru sectorul de construcţii european, deoarece ele reprezintă deseori modele în ceea ce priveşte felul în care se pot folosi resursele locale pentru soluţii eficiente şi potrivite cu condiţiile locale, însă, din perspectiva exploatării terenurilor, acest fapt nu trebuie să conducă la deschiderea de noi cariere, în lipsa unui context omogen;

26.

reamintește că trebuie analizat dacă reabilitarea clădirilor existente este o soluție potrivită în fiecare caz: clădirile existente din numeroase regiuni ale Europei, inclusiv clădirile comerciale, rezidențiale și publice, pot fi aduse în starea în care oferă un nivel de confort adecvat doar prin investiții semnificative. Aceste situații atrag atenția asupra faptului că, deși reabilitarea clădirilor existente este, pentru utilizatorul individual, întotdeauna mai eficientă din punctul de vedere al resurselor pentru clădirea respectivă decât demolarea și construirea unei clădiri noi, valoarea estetică, arhitecturală și socială a unei clădiri noi este mult mai mare în unele cazuri, în special din perspectiva utilizatorului. Astfel, pentru a se ști dacă reabilitarea unor clădiri existente reprezintă o soluție adecvată, pe lângă aspectele de ordin pur tehnic şi aspectele arhitecturale, sociale, economice şi de mediu, trebuie luată în considerare și perspectiva utilizatorului;

27.

reamintește și imensul potențial de creare de locuri de muncă în domeniul construcțiilor durabile, în condițiile în care sectorul economic al construcțiilor a fost atât de afectat de criză. Prin acordarea de sprijin și formare corespunzătoare cu privire la noile metode de construcție ecologice și durabile pot fi reintegrați în circuitul muncii mulți șomeri din acest sector.

28.

recomandă ca, la elaborarea unor criterii uniforme pentru evaluarea performanței de mediu a clădirilor (ca indicatori de bază), să fie luate în considerare în mod explicit materiile prime regenerabile, de preferință locale sau autohtone, însoțite de mecanisme de trasabilitate. Se subliniază faptul că, prin utilizarea materiilor prime regenerabile, se poate contribui în mod semnificativ la conservarea resurselor în sectorul construcțiilor; posibilitățile de exploatare se limitează nu doar la construcții (de exemplu, la construcții din lemn) și lucrări de izolare, ci, mai mult, cuprind și amenajările interioare (podele, pereți, finisări) etc. Acest lucru este valabil în special în cazul utilizării „în cascadă” a materiilor prime regenerabile, adică utilizarea lor succesivă, în mai multe etape. De asemenea, materiile prime regenerabile pot înlocui combustibilii fosili utilizați pentru încălzirea clădirilor, reducând astfel impactul asupra mediului;

29.

atrage atenția asupra faptului că, în legătură cu construcțiile, nu se menționează în documentul Comisiei utilizarea surselor regenerabile de energie, cu toate că acestea țin în mod evident de caracterul sustenabil al unei clădiri. Sistemele solare, fotovoltaice şi eoliene integrate în clădiri, precum și utilizarea biomasei pentru încălzirea clădirilor și a apei menajere ar contribui în mare măsură la diminuarea impactului asupra mediului, analizat pe tot parcursul ciclului de viaţă, mai ales în ceea ce priveşte emisiile de dioxid de carbon. De asemenea, trebuie menționate alte tehnologii, precum energia geotermală, posibilitatea generării centralizate, amenajarea unor infrastructuri urbane de încălzire și răcire eficiente, surse regenerabile de energie, surse reziduale de căldură sau cogenerarea cu randament ridicat. Iar dacă dorim să facem o analiză corectă, nu putem uita nici de materialele și de energia folosite în producerea unităților de curent și energie;

30.

consideră că, la nivelul UE, este nevoie cât mai rapid de o clarificare și de definiții comune pentru termenii de specialitate din acest domeniu, deoarece deseori se folosesc expresiile: „clădire pasivă”, „clădire verde”, „clădire sustenabilă”, „clădire cu consum redus de energie”, „clădire cu consum aproape zero de energie” ca fiind sinonime. Trebuie să se facă de urgență progrese în acest sens, prin inițiative și consultări în materie de cercetare-dezvoltare, întrucât aceste definiții vor sta la baza standardelor comune și a măsurilor politice care trebuie adoptate pe viitor în acest domeniu;

31.

subliniază că, pe baza cercetărilor, pe lângă reutilizarea metalelor și a sticlei, tratată detaliat în comunicare, găsim date avantajoase și în cazul betonului și al materialelor lemnoase de construcții. Ca materiale de construcţie, betonul şi lemnul au bune caracteristici de reutilizare, sunt uşor de selectat şi simplu de reciclat şi/sau utilizat – astfel, analizele locale şi regionale referitoare la reutilizarea lor trebuie să aibă prioritate;

32.

consideră că, în cazul utilizării lemnului şi a altor materiale de construcţii naturale, trebuie luat în considerare şi faptul că nevoile crescute ale industriei construcţiilor conduc la schimbări directe sau indirecte în materie de folosire a terenurilor și ecosistemelor. Este important să nu se repete în industria construcţiilor greşelile comise anterior în ceea ce privește producerea biomasei cu scop energetic. Schimbările cu impact asupra destinației terenurilor și asupra ecosistemelor trebuie analizate în detaliu și luate în considerare la elaborarea unor obiective și indicatori comuni referitori la utilizarea eficientă a resurselor în sectorul construcțiilor;

33.

propune ca, în curriculum-urile universitare pentru ingineri, arhitecţi sau economişti, pe lângă procedurile de eficientizare a utilizării resurselor, să fie incluse şi practici de diminuare a utilizării de materiale suplimentare și a generării de deșeuri ca urmare a modificărilor de proiectare;

34.

consideră că, în contextul eficienţei resurselor, în special în cazul reciclării deşeurilor din construcţii şi din demolări, trebuie luate în considerare de asemenea şi costurile şi efectele de selectare şi de transport. Prin urmare, este nevoie de soluţii de analiză bine standardizate, iar procesele de cercetare-dezvoltare şi politice trebuie să se extindă la comparaţia dintre posibilităţile condiţionate de transport şi cele de reciclare in situ sau locale;

35.

salută faptul că comunicarea Comisiei scoate în evidență ideea că diseminarea celor mai bune practici joacă un rol important în rândul măsurilor care se impun. În acest context, este necesar ca proiectele de colaborare între grupurile de regiuni cu caracteristici similare să aibă prioritate, deoarece în acest domeniu nu este posibilă o bună practică unitară sau un sistem de abordare aplicabil peste tot: actorii regionali şi locali trebuie să înveţe unul de la celălalt care sunt soluţiile cele mai potrivite, iar combinaţiile acestora ar ridica la putere posibilităţile provenite din cunoştinţele locale;

36.

subliniază că multe autorități locale și regionale au observat că statele membre preiau instrumentele ce țin de regulamentele de eficiență energetică în mod formalizat, ca un sistem străin de cultura de proiectare a regiunii sau țării respective. Ca atare, Comitetul sugerează să se redacteze un fel de raport intermediar privind stadiul punerii în aplicare a Directivei privind eficiența energetică, fără a crea noi obligații de raportare pentru autoritățile locale și regionale, ci implicându-le pe bază de voluntariat în elaborarea raportului;

37.

reamintește că anumite regiuni nu dispun de cunoștințe și competențe adecvate; astfel, în special în regiunile slab dezvoltate, poate crește decalajul tehnologic față de regiunile dezvoltate. Cu scopul de a soluționa această problemă, și aceste regiuni trebuie încadrate în sistemele de colaborare, tratându-se în mod deosebit greutățile legate de transferul de cunoștințe. Trebuie analizată posibilitatea optimizării transferului de cunoștințe în materie de proiectare și de construcție în regiunile cu competențe inadecvate;

38.

consideră că liderii politici trebuie să fie conștienți că o eventuală transformare a sectorului construit impune o voință politică și un spirit de conducere puternic la nivelurile superioare ale administrației locale și regionale; ei nu pot ignora problema bugetelor operaționale locale și regionale, întotdeauna limitate și care nu oferă decât o mică marjă pentru investiții în îmbunătățirea clădirilor, chiar dacă au un randament foarte bun și se amortizează rapid;

39.

subliniază nu numai beneficiile pentru mediu, ci și cele economice și sociale ale clădirilor sustenabile în raport cu costurile de construcție și de întreținere și subliniază că, conform rezultatelor din analizele de piață la care se referă Comisia, costul investiției în așa-numitele „clădiri verzi” este mai mare doar cu câteva procente decât costurile construcțiilor obișnuite;

40.

consideră că este important să se acorde atenţie deosebită problemelor specifice ale regiunilor rurale şi oraşelor mici şi mijlocii. Aspectele lor caracteristice trebuie recunoscute la definirea standardelor, obiectivelor și a altor măsuri de punere în aplicare, pentru a nu fi afectate în mod disproporționat sau pentru a putea fi compensate, dacă este cazul. Prin urmare, componenta prioritară în materie de cercetare „Orașe inteligente” (Smart Cities) a programului Orizont 2020 ar trebui să se numească „Orașe și regiuni inteligente” și ar trebui completată cu o nouă componentă prioritară, intitulată „Regiuni și așezări rurale inteligente”.