19.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 458/43

Raportor:

dl Stefano PALMIERI

Coraportor:

dna Ana BONTEA

1.1

Consideră că munca nedeclarată este o problemă care, dat fiind că privește toate statele membre – chiar dacă în grade diferite –, tinde să aducă atingere idealurilor europene de legalitate, siguranță, solidaritate, justiție socială și fiscală, liberă concurență a piețelor și liberă circulație a lucrătorilor în UE.

1.2

Consideră că lupta împotriva muncii nedeclarate sau „fără forme legale”, care se concretizează prin măsuri corespunzătoare de prevenire, control și combatere, reprezintă o alegere strategică fundamentală pentru a permite regularizarea muncii nedeclarate și pentru a asigura relansarea competitivității sistemului economic și social al Uniunii Europene, cu respectarea priorităţilor și orientărilor stabilite de Strategia Europa 2020.

1.3

Întâmpină cu satisfacție propunerea de instituire a unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în ceea ce privește combaterea muncii nedeclarate. Această propunere corespunde diverselor luări de poziție ale Parlamentului European, ale Consiliului și chiar ale CESE, instituții care, pe parcursul ultimilor ani, au subliniat necesitatea punerii în aplicare a unei strategii coordonate la nivel european pentru crearea de locuri de muncă, pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii şi pentru o colaborare îmbunătăţită cu scopul de a combate munca nedeclarată, acoperind pe această cale un gol la nivelul UE, având în vedere că, până în prezent, munca nedeclarată a fost tratată de manieră asimetrică și insuficient de bine coordonată.

1.4

Salută propunerea de înființare a unei platforme europene cu participarea obligatorie a tuturor statelor membre (SM) și consideră că, prin participarea comună și coordonată a tuturor țărilor din UE, pot fi abordate aspectele transfrontaliere și problemele pe care le ridică prezența lucrătorilor nedeclarați din afara Uniunii, în condiții nereglementate.

1.5

Deși recunoaște că munca nedeclarată și munca independentă fals declarată, așadar munca fals independentă, sunt două noțiuni distincte, CESE consideră că este corect ca munca fals independentă să se numere printre formele de muncă nedeclarată care trebuie evitate, descurajate și combătute de către platformă, din pricina consecințelor negative pe care le are i) asupra drepturilor și garanțiilor lucrătorilor; ii) asupra desfășurării normale a concurenței libere pe piețe; iii) asupra liberei circulații a lucrătorilor în UE.

1.5.1

Dorește ca, respectând normele și practicile naționale, lucrările platformei să permită, în baza evaluării experienței dobândite în diversele state membre, să se ajungă la o strategie eficientă de combatere a fenomenului muncii fals independente, prin intermediul definirii acesteia.

1.6

Fiind pe deplin de acord cu funcțiile și sarcinile platformei, consideră că mandatul poate fi extins astfel încât să cuprindă posibilitatea de a formula recomandări cu privire la legislația de la nivelul UE și de la cel al statelor membre, pentru a se putea garanta aplicarea unei strategii mai eficace (de exemplu, propunând activități de cooperare transfrontalieră mai fermă în ceea ce privește activitatea de inspecție în vederea controlului și combaterii).

1.7

Consideră că, la numirea punctului național de contact, statele membre trebuie să implice în mod obligatoriu partenerii sociali și să invite organizațiile reprezentante ale societății civile, care, în virtutea faptului că au dobândit o cunoaștere specifică a fenomenului muncii nedeclarate, garantează o valoare adăugată efectivă în strategia de combatere a acestui fenomen.

1.7.1

Consideră că este recomandabil ca reuniunile platformei europene să fie pregătite cum se cuvine, prin ședințe de pregătire și de informare, care să permită să fie diseminate rezultatele activităților platformei (asigurând transparența deplină a activităţilor sale).

1.8

Consideră că, în contextul acțiunilor de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate, trebuie să se utilizeze o combinație de instrumente, controalele și sancţiunile fiind însoțite de măsuri de reglementare inteligentă, menite să garanteze un cadru juridic stabil și previzibil, în care să se reducă costurile punerii în aplicare a normelor, să se evite impozitarea excesivă a muncii, să se folosească modalități eficiente pentru a încuraja angajatorii să declare munca prestată și să respecte legea, inclusiv prin stimulente fiscale şi sisteme simplificate de plată a impozitelor şi contribuţiilor sociale, și să se introducă măsuri de acordare a unui avantaj fiscal, pentru a stimula regularizarea muncii nedeclarate.

1.9

În ceea ce privește strategia definită de UE pentru combaterea muncii nedeclarate, în ultimii ani CESE a încercat constant să promoveze și să stimuleze schimbul de instrumente, de politici și de bune practici de combatere a muncii nedeclarate, pentru a interveni atât asupra factorilor economici, cât și asupra contextului cultural și social. De aceea, CESE se așteaptă ca, în momentul creării efective a platformei, rolul său să fie recunoscut în mod oficial și să devină unul dintre observatorii acesteia.

1.10

Este de părere că, în ceea ce privește sensibilizarea opiniei publice, trebuie consolidată capacitatea de implicare a societății civile, în special prin intermediul unei acțiuni în comun a CESE și a comitetelor economice și sociale de la nivel național, în cadrul activităţii desfăşurate de Grupul de coordonare Europa 2020 și de alte organe din cadrul CESE.

1.11

Speră ca, în cadrul platformei, să fie recunoscut rolul pe care îl pot juca:

1.12

Consideră că ar fi bine-venită dotarea platformei cu un sistem de monitorizare și de evaluare, printr-un sistem de indicatori ad-hoc și de evaluatori din afara Comisiei.

2.1

La nivelul Uniunii Europene, munca nedeclarată este definită ca „orice activitate remunerată, care este legală în ceea ce privește natura ei, dar nu este declarată autorităților publice, luând în calcul diferențele sistemelor de reglementare din statele membre” (1). În această categorie intră și munca fals declarată sau munca fals independentă, care are loc atunci când un lucrător declarat oficial drept lucrător independent, în baza unui contract de prestare de servicii, desfășoară de fapt, în temeiul normelor și practicilor naționale, o activitate de lucrător angajat (2).

2.2

Munca nedeclarată și munca independentă fals declarată sunt două aspecte distincte ale unui fenomen cu implicații negative asupra drepturilor și garanțiilor de care beneficiază lucrătorii, asupra funcționării normale a concurenței pe piața liberă și asupra liberei circulații a lucrătorilor din UE. Menționarea muncii fals independente printre formele de muncă nedeclarată care trebuie combătute de către platformă este întru totul coerentă, având în vedere că este vorba de tipuri de nereguli tot mai des întâlnite în contextul transferului muncii nedeclarate către sectorul terțiar, nereguli care generează condiții de privare a lucrătorilor de anumite drepturi și garanții, în mod similar cu cele generate de munca nedeclarată (3).

2.2.1

După cum a semnalat deja CESE (4), în prezent nu există o definiție univocă a muncii independente la nivel european și, ca atare, autoritățile de resort fac referire la cadrul legislativ național, îngreunând astfel punerea în aplicare a unei strategii de combatere a fenomenului muncii independente fals declarate la nivel european, în special în cazul muncii transfrontaliere.

2.2.2

În acest context, CESE a afirmat deja că este de dorit să se elaboreze o evaluare a diverselor experiențe dobândite în statele membre, pentru a se trage o serie de concluzii și a se formula recomandări pentru o strategie eficientă de combatere a muncii fals independente sau fals declarate ca atare. În avizul său „Utilizarea abuzivă a statutului de lucrător independent” (5), CESE sublinia necesitatea de a se ajunge, prin intermediul unei definiții a lucrătorului fals independent, la o legislație fiabilă, care să poată proteja lucrătorii independenți și microîntreprinderile autentice de riscurile de concurență neloială pe piață.

2.2.2.1

Această poziție este conformă cu cea deja exprimată de Curtea Europeană de Justiție care, în scopul de a asigura funcționarea normală a pieței și libera circulație a lucrătorilor, ținând seama de competența statelor membre în ceea ce privește definirea lucrătorului salariat și a lucrătorului independent, a furnizat totuși linii directoare vizând definirea acestora în modul cel mai larg (prin intermediul standardelor), pentru a se garanta aplicarea uniformă a dispozițiilor tratatelor (6).

2.2.2.2

CESE consideră că pe această cale rolul socioeconomic al muncii independente ar fi ulterior revalorizat, rămânând în această categorie numai lucrătorii cu adevărat independenți. Astfel, ar fi respectat statutul legitim de lucrător independent pentru toate persoanele care aleg în mod liber să își desfășoare activitatea în mod independent. În acest domeniu, CESE se mărginește la a oferi orientări statelor membre, sugerându-le modele de bune practici.

2.3

Eterogenitatea și complexitatea fenomenului muncii nedeclarate sau fals declarate cuprind o gamă de persoane în situații foarte diferite: angajații care nu sunt cuprinși în sistemul de asigurări sociale sau nu au contract ori sunt plătiți parțial „la negru”, lucrătorii familiali, lucrătorii care nu declară un al doilea loc de muncă, independenții care aleg să nu-și regularizeze situația, lucrătorii independenți fictivi, imigranții în situație neregulamentară care desfășoară muncă nedeclarată, lucrătorii din țări terțe care prestează lucrări în regim de subcontractare către statele membre ale UE, în lipsa unor standarde minime de muncă decentă (7). O astfel de eterogenitate îngreunează abordarea muncii nedeclarate și necesită strategii specifice.

2.4

Chestiunea muncii nedeclarate este o problemă care privește toate statele membre și contrazice idealurile europene de legalitate, siguranță, solidaritate, justiție socială și fiscală, liberă concurență a piețelor și liberă circulație a lucrătorilor în UE.

2.4.1

Necesitatea de a combate în mod serios munca nedeclarată decurge din multiplele efecte ale acesteia atât asupra întreprinderilor și lucrătorilor, cât și asupra bugetelor publice:

2.4.2

În prezent, fenomenul muncii nedeclarate se întâlnește în UE în grade diferite, în diverse sectoare: în agricultură, în construcții, în artizanat (textile, îmbrăcăminte, încălțăminte etc.), în comerțul cu amănuntul, în sectorul hotelier, în restaurante, în serviciile de întreținere și reparații, în serviciile de îngrijire a persoanelor și în serviciile la domiciliu (8).

2.5

Estimările în ceea ce privește munca nedeclarată sunt foarte diferite iar cuantificarea statistică a fenomenului la nivelul UE se dovedește destul de complicată. Rezultatele obținute și din cele mai recente anchete (9) evidențiază aceleași deficiențe. Această opacitate are, desigur, un impact direct asupra capacității de a pune în practică intervenții eficace, care ar necesita acțiuni orientate, cu specific sectorial.

2.5.1

Dintr-unul din cele mai recente studii ale Eurofound, reiese că 18,6 % din respondenții din 27 de state membre ale UE desfășuraseră – în 2008 – o activitate nedeclarată (10). Din acest procent, 31,3 % erau lucrători salariați care primeau o parte din salariu „la negru”, în mod nedeclarat de către angajatori (de obicei într-un cuantum de circa un sfert din salariu); 14,4 % erau lucrători salariați total nedeclarați; 14,4 % erau lucrători independenți nedeclarați; 39,7 % erau prestări de servicii plătite în numerar între persoane aflate în relații de familie, sociale, de prietenie etc. Conform celui mai recent sondaj Eurobarometru (11) din 2013 (12), doar 4 % din respondenți au recunoscut că au efectuat muncă nedeclarată. Cu toate acestea, 11 % au recunoscut că au achiziționat în anul precedent bunuri sau servicii despre care aveau motive întemeiate să creadă că au implicat muncă nedeclarată. În această privință, există variații considerabile pe întreg teritoriul UE (13).

2.5.2

Până în prezent, nu există certitudini privind dinamicile economiei subterane pe parcursul crizei. Acest fenomen riscă să se accentueze în sectoarele de activitate și pentru tipurile de ocupații în care este deja prezent și să se extindă către alte domenii (de exemplu, odată cu dezvoltarea tehnologiilor informației și comunicării) (14).

2.6

Pe de altă parte, procesul de globalizare și schimbările socio-demografice creează mai mult spațiu pentru economia subterană și munca nedeclarată, din care cauză politicile de combatere a acestor fenomene trebuie să poată evolua în consecință. În acest cadru, capacitatea de intervenție a statelor luate în mod individual este, în mod cert, limitată. Acest lucru este evident mai ales în ce privește aspectele transnaționale ale muncii nedeclarate.

2.7

Participarea imigranților în situație neregulamentară la activități nedeclarate este o problemă serioasă, care trebuie abordată în cadrul strategiei globale de combatere a imigrației neregulamentare. Pentru mulți imigranți în situație neregulamentară, munca nedeclarată este o condiție sine-qua-non, care constituie o strategie de supraviețuire. În plus, munca nedeclarată funcționează drept generator de imigrație neregulamentară.

3.1

Decizia de a se institui o platformă europeană reprezintă rezultatul unui lung proces de conștientizare a gravității fenomenului și de analiză atentă prin care au trecut principalele instituții europene (15).

3.2

Propunerea de înființare a unei platforme europene, cu participarea obligatorie a tuturor statelor membre, poate fi considerată o inițiativă coerentă a UE, având în vedere că munca nedeclarată reprezintă în momentul actual o problemă care privește toate statele membre, în grade diferite, dar cu caracteristici comune.

3.2.1

Importanța instituirii acestei forme de cooperare între statele membre este evidențiată totodată de cerința de a se asigura respectarea și menținerea idealurilor europene de solidaritate și justiție socială, a concurenței de piață libere, a principiilor fundamentale ale liberei circulații a lucrătorilor în UE, precum și de problematica aferentă aspectelor transfrontaliere ale muncii nedeclarate și de provocările legate de mobilitatea forței de muncă.

3.2.2

Instituirea platformei va trebui să asigure o mai bună coordonare între diversele comitete și grupuri de lucru existente în statele membre, acoperind astfel un hiat la nivelul UE, unde până acum munca nedeclarată a fost tratată în mod asimetric și insuficient coordonat.

3.2.3

Participarea comună și coordonată a tuturor țărilor din UE este esențială pentru a se depune eforturi mai susținute de combatere a diferitelor forme de muncă nedeclarată (inclusiv a muncii fals independente) și pentru a se face față aspectelor transfrontaliere și problematicii aferente prezenței lucrătorilor nedeclarați din afara Uniunii în condiții nereglementate.

3.3

Este lăudabil faptul că propunerea privind această platformă, în formularea actuală, respectă și va continua să respecte pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității în vigoare în UE.

3.3.1

Acțiunile de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate rămân de competența statelor membre. Sancțiunile contravenționale (administrative sau nu) și cele penale sunt impuse în temeiul principiului legalității, cu respectarea procedurilor și a actelor normative în vigoare în fiecare stat membru.

3.4

Lupta împotriva muncii nedeclarate reprezintă o alegere strategică fundamentală pentru UE. Prin intermediul unei asemenea strategii este posibilă regularizarea muncii nedeclarate – factor esențial pentru creșterea economică – în vederea asigurării relansării competitivității sistemului economic și social al UE, conform orientărilor stabilite de Strategia Europa 2020.

3.5

Acțiunile destinate prevenirii și descurajării muncii nedeclarate trebuie să fie orientate către cauzele reale ale unui asemenea fenomen și către necesitatea de combinare a instrumentelor de combatere a muncii nedeclarate – prin controale și sancțiuni care să combată practicile comerciale sau antreprenoriale incorecte, inechitabile și nedeclarate – cu măsuri de reglementare inteligentă, menite să garanteze un cadru juridic stabil și previzibil.

3.5.1

Este recomandabilă crearea unui context favorabil pentru întreprinderi și lucrători, în care să aibă loc o reducere a costurilor de aplicare a normelor, să fie simplificate procedurile administrative și fiscale, să se îmbunătățească normele privind munca și siguranța la locul de muncă, precum și cele privind munca sezonieră și ocazională și noile forme de muncă.

3.5.2

În acțiunile de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate un rol important poate reveni politicilor de acordare a unor avantaje fiscale, prin introducerea unor reduceri de impozite care să recompenseze comportamentele ce respectă normele și să favorizeze regularizarea muncii nedeclarate, inclusiv a celei în sectorul domestic și al serviciilor de îngrijire a persoanelor.

3.6

La instituirea platformei europene trebuie evitate suprapunerile cu inițiativele și formele de cooperare deja existente, precum și obligațiile de raportare care nu ajută la soluționarea problemei, neavând așadar niciun rost.

4.1

Având în vedere că par să existe multe lacune în cunoștințele de ansamblu privind dimensiunile și dinamicile fenomenului muncii nedeclarate, este evident că acțiunea autorităților naționale de combatere a acestuia ar fi consolidată prin cunoștințele nemijlocite de care dispun partenerii sociali, inclusiv organizațiile de IMM-uri, profesiunile liberale, economia socială și, mai în general, organismele reprezentante ale societății civile. Un astfel de flux de informații constituie, într-adevăr, cea mai bună garanție pentru dirijarea lucrărilor platformei în modul cel mai eficace.

4.2

La numirea punctului de contact național unic este important ca statele membre să implice neapărat partenerii sociali și să invite organizațiile societății civile care au un rol determinant în acțiunea de combatere a muncii nedeclarate la nivel național.

4.2.1

Este de o importanță fundamentală ca reuniunile platformei europene să fie pregătite în mod corespunzător în fiecare SM, prin intermediul unei ședințe pregătitoare, și să fie urmate de o ședință națională prin care să fie diseminate rezultatele activităților platformei.

4.3

CESE a subliniat necesitatea intensificării acțiunilor de combatere a muncii nedeclarate printr-un „schimb sistematic de informații, date și evaluări la nivelul UE, astfel încât să se asigure participarea și cooperarea autorităților de resort și a partenerilor sociali interesați” (16).

4.3.1

CESE a încercat constant să promoveze și să stimuleze schimbul de instrumente, de politici și de bune practici, pentru a interveni atât asupra factorilor economici, cât și asupra contextului cultural și social. De aceea, CESE solicită ca, în momentul creării efective a platformei, rolul lui să fie recunoscut în mod oficial și deci să se numere printre observatorii platformei.

4.4

Acțiunea de sensibilizare a opiniei publice prevăzută în cadrul platformei reprezintă o ocazie importantă pentru impulsionarea acțiunii de prevenire, reducere și combatere a fenomenului muncii nedeclarate de către toate statele membre. În acest sens, nu ar trebui subestimată capacitatea de implicare a societății civile, activată prin intermediul unei acțiuni în comun a CESE și a comitetelor economice și sociale de la nivel național, în cadrul Grupului de coordonare Europa 2020 și al altor structuri ale CESE.

4.4.1

Autoritățile naționale și-au asumat un rol insuficient în materie de prevenire, informare și consiliere (17) și este important ca platforma să discute măsuri de acest tip, inclusiv prin intermediul unor activități comune, precum campaniile europene, prevăzute de altfel la articolul 4 litera i).

4.5

CESE este întru totul de acord cu definiția funcțiilor și sarcinilor platformei. Schimbul de informații și punerea în comun a bunelor practici, precum și dezvoltarea studiilor, cercetărilor și a competențelor (prin cursuri comune de formare) reprezintă în mod cert primul pas către efectuarea unor acțiuni operative transnaționale coordonate. În acest sens, CESE ar fi în favoarea extinderii mandatului platformei, astfel încât ea să aibă și posibilitatea de a formula recomandări cu privire la legislația de la nivelul UE și de la cel al statelor membre, pentru a se putea aplica o strategie de combatere mai eficace (de exemplu, propunând activități de cooperare transfrontalieră mai fermă în ceea ce privește activitatea de inspecție în vederea controlului și combaterii).

4.6

Așa cum s-a menționat într-un aviz anterior, platforma ar trebui să promoveze condițiile pentru a se putea ajunge la o evaluare cantitativă și calitativă: i) a fenomenului muncii nedeclarate (extrem de eterogen de la un stat membru la altul); ii) a efectelor negative economice și sociale care au, la rândul lor, un impact diferențiat în SM, în funcție de diversele condiții structurale și de context; iii) a intervențiilor de combatere întreprinse în interiorul statelor membre.

4.6.1

În acest sens este importantă instituirea platformei, tot astfel cum este de dorit ca și Eurostat, și Eurofound să poată îndeplini un rol important în interiorul acesteia.

4.7

OCDE a acumulat pe parcursul multor ani experiență în ceea ce privește munca nedeclarată (18), motiv pentru care CESE consideră potrivit să fie invitată să facă parte din platforma europeană, în calitate de observator.

4.8

Este oportun ca monitorizarea activităților platformei să fie nu doar continuă (fără a fi limitată la examenul cvadrienal), ci și să asigure o implicare reală a unor evaluatori externi în alegerea indicatorilor privind rezultatele și impactul fenomenului și în etapa evaluării programului platformei.