6.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/3

1.

Regulamentul propus face parte dintr-un efort internaţional recent mai larg care urmărește dezvoltarea unui cadru de reglementare pentru entităţile bancare paralele. Astfel cum se subliniază în răspunsul Eurosistemului la Cartea verde a Comisiei privind serviciile bancare paralele (denumit în continuare „răspunsul Eurosistemului”), BCE este foarte interesată de evoluţia serviciilor bancare paralele datorită importanţei lor potenţiale pentru stabilitatea financiară (2).

2.

În octombrie 2012, Organizaţia Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) a emis recomandări exprese cu privire la reglementarea fondurilor de piaţă monetară (FPM) (3), care au fost aprobate ulterior de Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB), iar în decembrie 2012, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) a adoptat recomandări cu privire la politici adresate Comisiei (4). În 2010, Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare (Committee of European Securities Regulators – CESR), predecesorul Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (ESMA), a adoptat linii directoare cu privire la o definiţie comună a fondurilor de piaţă monetară europene (denumite în continuare „Liniile directoare ale CESR”) (5), pe care BCE le-a urmat adaptând definiţia FPM pentru scopuri statistice (6).

2.1.

Regulamentul propus este în conformitate cu standardele de politică internaţională promovate în ceea ce priveşte FPM (12). Astfel cum se menţionează în răspunsul Eurosistemului, criza financiară a evidenţiat existenţa unor preocupări specifice privind stabilitatea financiară şi riscul sistemic derivate din sectorul FPM, care necesită o atenţie deosebită.

2.2.

Ca şi în cazul băncilor care acceptă depozite faţă de deponenţii lor, FPM îşi asumă responsabilitatea faţă de acţionarii lor ca, la cerere, să pună imediat la dispoziţie lichidităţi, situaţie care face ca diferenţa dintre FPM şi bănci să fie destul de neclară. Având în vedere că FPM procedează şi la transformarea scadenţelor (13), o răscumpărare bruscă şi de amploare de către acţionari poate conduce la obligarea FPM să îşi reducă activităţile de investiţii în instrumente de piaţă monetară. Întrucât, spre deosebire de bănci, FPM nu au acces la plasele publice de siguranţă precum finanţarea de către băncile centrale şi asigurarea depozitelor, cel mai negativ scenariu ar implica pierderea încrederii acţionarilor FPM, care urmăresc avantajul „celui care acţionează primul”. Aceasta ar putea determina în cele din urmă o retragere masivă din FPM, ceea ce ar impune vânzarea la preţuri reduse a activelor deţinute de acestea. Acest risc este în mod special ridicat în cazul FPM cu valoarea activului net constantă (FPM cu VAN constantă) în măsura în care, din cauza modelului lor comercial, acestea ar putea fi percepute în cele din urmă ca fiind în imposibilitatea de a răscumpăra unităţile sau acţiunile proprii la valoarea lor nominală.

2.3.

Din perspectiva stabilităţii financiare, retragerea masivă a investitorilor din FPM ar afecta funcţionarea pieţelor monetare, ar contribui la răspândirea şi amplificarea riscurilor financiare în întregul sistem şi ar influenţa în principal acei intermediari financiari, precum băncile, care se bazează în mod semnificativ pe FPM ca sursă de finanţare pe termen scurt.

2.4.

În plus, mai multe bănci europene mari sponsorizează FPM. Această situaţie implică riscuri financiare şi reputaţionale pentru instituţiile sponsor care, în consecinţă, pot fi nevoite să sprijine şi, în cele din urmă, să salveze aceste FPM. Această formă de interconectare a FPM cu alţi intermediari financiari oferă de asemenea un motiv pentru reformarea cadrului de reglementare a FPM.

3.1.

În acest context, există un consens internaţional cu privire la importanţa abordării riscurilor legate de FPM cu VAN constantă (14). FSB a aprobat lucrările IOSCO (15), propunând două opţiuni alternative pentru abordarea riscurilor menţionate anterior: (a) eliminarea caracteristicilor FPM care accentuează vulnerabilitatea acestora la retrageri masive din partea investitorilor prin impunerea transformării modelului bazat pe VAN constantă; sau (b) autorizarea FPM să utilizeze modelul bazat pe VAN constantă cu condiţia ca acestea să respecte cerinţe echivalente din punct de vedere funcţional cu reglementarea bancară prudenţială.

3.2.

În general, deşi măsurile concrete asumate în materie de politici pot varia în funcţie de caracteristicile specifice ale pieţelor, este important ca la nivel internaţional să se ajungă la un grad semnificativ de convergenţă pentru a se evita ca diferenţele de reglementare dintre jurisdicţiile principale, în special cele dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite (pe teritoriul cărora se situează o parte foarte mare a industriei FPM globale), să dea naştere unui eventual arbitraj de reglementare. În Statele Unite, autorităţile responsabile sunt încă în curs de evaluare a unor abordări alternative, de la transformarea obligatorie a fondurilor cu VAN constantă la introducerea comisioanelor de lichiditate şi a filtrării răscumpărărilor (16).

3.3

În acest context, regulamentul propus ar introduce o rezervă a valorii activului net (rezerva VAN) pentru FPM cu VAN constantă în vederea eliminării riscurilor privind stabilitatea financiară, evitându-se astfel trecerea la valoarea activului net variabilă. BCE observă ca rezerva VAN impusă de regulamentul propus (17) are drept obiectiv să îmbunătăţească rezilienţa FPM cu NAV constantă şi capacitatea acestora de rambursare către investitorii care solicită retrageri cu preaviz scurt. BCE reaminteşte că CERS a recomandat anterior o transformare obligatorie a FPM cu NAV constantă (18) şi a exclus soluţia alternativă care consta în aplicarea unor cerinţe de capital întrucât acestea din urmă sunt susceptibile să determine o consolidare suplimentară a unei industrii deja concentrate în mod semnificativ şi, aşadar, o concentrare mai mare de riscuri din punct de vedere macroprudenţial (19). BCE observă că motivarea Comisiei în ceea ce priveşte opţiunea bazată pe rezerva VAN constă în necesitatea de a se evita ca fluctuaţia generală a VAN a tuturor FPM cu VAN constantă să determine o eventuală perturbare la nivelul finanţării economiei reale (şi în special la nivelul entităţilor care depind de emiterea datoriilor pe termen scurt deţinute de FPM) (20). BCE consideră că această propunere reprezintă o etapă în eliminarea riscurilor care rezultă din FPM cu VAN constantă, care este în conformitate cu recomandările IOSCO aprobate de FSB, şi observă că reexaminarea caracterului adecvat al normelor propuse preconizată a fi efectuată de Comisie în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a regulamentului (21) oferă o oportunitate de reevaluare a acestei probleme şi a modului în care a fost pusă în aplicare Recomandarea CERS.

3.4.

Cu toate acestea, există anumite aspecte legate de rezervă care pot justifica o evaluare suplimentară.

4.1.

BCE apreciază faptul că regulamentul propus limitează acordarea de sprijin extern în ceea ce priveşte rezerva VAN pentru FPM cu VAN constantă (23). BCE apreciază de asemenea că FPM, altele decât FPM cu VAN constantă, pot primi sprijin extern pentru garantarea lichidităţii numai în anumite circumstanţe excepţionale, cu acordul autorităţii competente a FMP vizat şi, în cazul în care entitatea care oferă sprijinul face obiectul reglementării prudenţiale, cu acordul autorităţii prudenţiale a acesteia din urmă (24).

În acest context, trebuie să se asigure ca sistemele de gestionare a riscurilor ale societăţilor‐mamă să primească informaţii adecvate şi regulate din partea administratorilor FPM din cadrul grupului lor şi ca orice informaţie cu privire la o problemă semnificativă de lichiditate care ar putea atrage necesitatea acordării unui sprijin să fie adusă imediat la cunoştinţa autorităţilor prudenţiale competente.

BCE consideră că acest sprijin extern ar trebui să aibă un caracter strict excepţional. În vederea prevenirii efectelor contagiunii, dificultăţile la nivelul FPM legate de răscumpărarea unităţilor sau a acţiunilor ar trebui să fie abordate în primul rând prin alte mijloace, precum suspendarea provizorie a cererilor de rambursare, astfel cum se prevede în Directiva OPCVM (25), sau prin intermediul aşa-numitei filtrări a răscumpărărilor (26).

4.2.

În plus, autorităţile naţionale pot aprecia în mod diferit circumstanţele excepţionale în care FPM, altele decât cele cu VAN constantă, pot să primească sprijin extern (27), în special atunci când riscul este supranaţional sau când întinderea sa este mare. Pentru autoritatea competentă pentru FPM, consideraţiile legate de stabilitatea FPM pot avea prioritate faţă de consideraţiile privind stabilitatea băncii sponsor. Pentru a asigura consecvenţa aplicării acestei dispoziţii în statele membre, se poate lua în considerare introducerea unui element de coordonare la nivelul Uniunii.

6.1.

BCE observă derogările de la criteriile de eligibilitate pentru instrumentele cu o calitate bună a creditului care sunt emise sau garantate de o autoritate centrală sau de o bancă centrală dintr-un stat membru, de Banca Centrală Europeană, de Uniune, de Mecanismul european de stabilitate sau de Banca Europeană de Investiții (28). Aceste derogări sunt de asemenea conforme cu derogările similare pentru entităţile publice care au fost susţinute în propunerile recente ale FSB privind standardele minime pentru marjele de ajustare aplicabile operaţiunilor de finanţare a valorilor mobiliare (29). BCE observă că aceste derogări vor trebui să fie transpuse consecvent în procedurile interne de evaluare a creditelor aplicate de administratori (30).

6.2.

Deşi apreciază regulamentul propus din punctul de vedere al stabilităţii financiare, BCE subliniază totuşi necesitatea unei evaluări atente a impactului combinat al măsurilor propuse asupra rolului de intermediar al FPM în cadrul sistemului financiar al Uniunii. În special, nu este exclus să aibă loc o eventuală reducere a capacităţii de intermediere a FPM, având în vedere că FPM vor fi obligate să deţină o parte semnificativă a activelor lor (30 %) în active cu scadenţă zilnică şi săptămânală (31), în timp ce în prezent nu există nicio astfel de limitare. În plus, indicele de acoperire a lichidităţii recent introdus (Liquidity Coverage Ratio) (32), care aplică finanţării din partea întreprinderilor un tratament mai favorabil decât cel care este aplicat finanţării obţinute prin intermediul administratorilor de active, poate stimula mai mult băncile să obţină finanţare direct de la întreprinderi. Legătura dintre bănci şi FPM poate fi de asemenea afectată de reguli viitoare cu privire la finanţarea stabilă netă. În acest context, BCE sugerează o evaluare suplimentară a impactului pe care regulamentul propus îl are asupra modelului de intermediere bancară şi a problemelor care pot apărea în cursul tranziţiei de la un regim de intermediere la altul. În special, ar trebui să se evalueze dacă realocarea fondurilor de la FPM către sistemul bancar este substanţială şi dacă aceasta ar influenţa de fapt pieţele monetare pe termen scurt (33).

6.3.

În plus, FPM joacă un rol important în calitate de unul dintre cei mai importanţi investitori de pe piaţa activelor securitizate pe termen scurt, precum efectele de comerţ garantate cu active (Asset Backed Commercial Papers) (ECGA). Piaţa ECGA este importantă pentru intermedierea creditului pe termen scurt în economia reală, de exemplu creditul comercial. Regulamentul propus stabileşte cerinţele de eligibilitate a activelor securitizate pentru realizarea de investiţii de către FPM, inclusiv cerinţele pentru portofoliul-suport de active cu privire la tip, riscul de lichiditate de credit şi limita de scadenţă (34). Deşi admite că aceste cerinţe vor creşte gradul de transparenţă al portofoliilor de investiţii ale FPM şi vor îmbunătăţi gestionarea riscului de lichiditate şi de credit, BCE sugerează evaluarea beneficiilor restricţiilor preconizate cu privire la investiţiile în ECGA în raport cu impactul pe care acestea îl au asupra funcţionării şi solidităţii pieţelor securitizărilor.

6.4.

Astfel cum a observat deja Comisia, costul punerii în aplicare a reformei poate determina ieşirea de pe piaţă a mai multor fonduri existente (35) care, la rândul său, poate conduce la o concentrare suplimentară pe o piaţă deja concentrată (36). În cazul în care o astfel de situaţie se materializează, FPM rămase pot deveni mai importante din punct de vedere sistemic, în special în ceea ce priveşte mecanismul de transmitere a politicii monetare dată fiind implicarea FPM în finanţarea pe termen scurt a băncilor. Aceste aspecte necesită de asemenea o evaluare suplimentară.

8.1.

Odată cu intrarea în vigoare a regulamentului propus, numai organismele de plasament colectiv autorizate în conformitate cu regimul instituit prin acesta pot fi înfiinţate, gestionate sau pot funcţiona pe piaţă în Uniune ca FPM (40). Definiţia actuală a FPM în scopul colectării datelor statistice ale BCE cu privire la instituţiile financiare monetare este în conformitate cu Liniile directoare CESR, ceea ce asigură un tratament consecvent al FPM în scopuri statistice şi în materie de supraveghere. Prin urmare, ulterior intrării în vigoare a regulamentului propus (41) şi în aşteptarea modificărilor suplimentare ale cadrului statistic al BCE, este posibil să existe o perioadă în cursul căreia se vor aplica definiţii diferite în scopuri de supraveghere şi în scopuri de statistică a BCE. În această privinţă, Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33) conţine criterii de identificare a FPM care sunt obligatorii în scopuri statistice, indiferent dacă acestea sunt aplicate în scopuri de supraveghere la nivel naţional.

8.2.

Regulamentul propus obligă administratorii FPM să prezinte autorităţilor competente rapoarte de informare o dată pe trimestru. Ulterior, aceste informaţii se transmit ESMA în scopul creării unei baze de date centrale a tuturor FPM înfiinţate, gestionate sau care funcţionează pe piaţa din Uniune. BCE are acces la această bază de date numai în scopuri statistice (42). Deşi BCE sprijină această menţiune expresă, în vederea asigurării contribuţiei Sistemului European al Băncilor Centrale la (i) buna desfăşurare a politicilor referitoare la stabilitatea sistemului financiar; şi la (ii) sprijinul analitic şi statistic acordat CERS de către BCE, poate fi necesar un acces mai larg la alte date privind FPM (43).