52013PC0803

EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

La 26 martie 2010, Consiliul European și-a exprimat acordul în legătură cu propunerea Comisiei Europene de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Europa 2020[1], bazată pe o coordonare consolidată a politicilor economice, care se va concentra asupra domeniilor-cheie în care sunt necesare măsuri pentru stimularea potențialului de competitivitate și creștere durabilă al Europei. În acest scop, Consiliul European a fost de acord să stabilească o serie de obiective principale comune la nivelul UE, care să orienteze acțiunea statelor membre și a Uniunii.

Tratatul privind funcționarea UE prevede că statele membre trebuie să considere propriile politici economice și promovarea ocupării forței de muncă drept chestiuni de interes comun și să le coordoneze în cadrul Consiliului. În două articole distincte, tratatul prevede responsabilitatea Consiliului de a adopta orientări generale privind politica economică (articolul 121) și orientări generale privind ocuparea forței de muncă (articolul 148), specificând că acestea din urmă trebuie să fie coerente cu cele dintâi. Având în vedere acest temei juridic, orientările privind politica de ocupare a forței de muncă și cele privind politicile economice sunt prezentate ca două instrumente juridice distincte, — însă interconectate în mod intrinsec — :

– O recomandare a Consiliului privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii - Partea I a Orientărilor integrate Europa 2020;

– O decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre - Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020.

Aceste orientări, puse în aplicare prin instrumentele juridice menționate mai sus, constituie împreună orientările integrate pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020. Orientările privind ocuparea forței de muncă au fost adoptate la 21 octombrie 2010 și, astfel cum prevede decizia de adoptare, ar trebui să rămână stabile până în 2014, astfel încât să se pună accentul pe implementarea lor.

Obiectivele și prioritățile globale exprimate în orientările privind politicile de ocupare a forței de muncă rămân valabile. În temeiul articolului 148 alineatul (2), valabilitatea acestora pentru 2014 trebuie să fie confirmată printr-o decizie a Consiliului, în urma consultării Parlamentului European, a Comitetului Economic și Social European, a Comitetului Regiunilor și a Comitetului pentru ocuparea forței de muncă.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Nu se aplică

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

JO L 308, 24.11.2010, p. 46.

2013/0392 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 148 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European[2],

având în vedere avizul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[3],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[4],

întrucât:

(1)       Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede la articolul 145 că statele membre și Uniunea iau măsuri pentru elaborarea unei strategii coordonate pentru ocuparea forței de muncă și, în special, pentru promovarea unei forțe de muncă formate, calificate și adaptabile, precum și a unor piețe ale muncii capabile să reacționeze la schimbările economice, în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

(2)       Strategia Europa 2020, propusă de Comisie, permite Uniunii să își direcționeze economia către o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă, însoțită de un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. Cinci obiective principale, enumerate în cadrul orientărilor relevante, constituie obiective comune ce orientează acțiunea statelor membre și iau în considerare pozițiile lor inițiale respective și circumstanțele naționale, precum și pozițiile și circumstanțele Uniunii. Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă are rolul principal în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor privind ocuparea forței de muncă și piața muncii ale noii strategii.

(3)       Orientările integrate sunt în concordanță cu concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010. Ele oferă statelor membre îndrumări precise cu privire la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să stea la baza oricăror recomandări specifice unei țări pe care Consiliul le poate adresa statelor membre în temeiul articolului 148 alineatul (4) din TFUE, în paralel cu recomandările specifice unei țări adresate statelor membre în temeiul articolului 121 alineatul (2) din TFUE. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui, de asemenea, să constituie baza pentru redactarea raportului comun privind ocuparea forței de muncă, trimis anual de Consiliu și de Comisie Consiliului European.

(4)       Examinarea proiectelor de programe naționale de reformă ale statelor membre, cuprinsă în raportul comun privind ocuparea forței de muncă adoptat de Consiliu la 28 februarie 2013, arată că statele membre ar trebui să continue să depună toate eforturile necesare pentru a acorda atenție următoarelor priorități: creșterea participării pe piața muncii și reducerea șomajului structural, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate, care să răspundă nevoilor pieței muncii și promovarea calității locurilor de muncă și a învățării pe tot parcursul vieții, îmbunătățirea performanței sistemelor de educație și de formare profesională la toate nivelurile și creșterea participării la învățământul terțiar, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei.

(5)       Orientările privind ocuparea forței de muncă adoptate în 2010 ar trebui să rămână stabile până în 2014, astfel încât să se pună accentul pe implementarea lor. Până la sfârșitul anului 2014, orice actualizare a orientărilor privind ocuparea forței de muncă ar trebui să fie strict limitată. În 2011, 2012 și 2013, orientările privind ocuparea forței de muncă au fost menținute. Acestea ar trebui să fie menținute pentru 2014.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, așa cum sunt definite în anexa la Decizia Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre[5] sunt menținute pentru anul 2014 și sunt luate în considerare de statele membre în politicile lor de ocupare a forței de muncă.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu

                                                                       Președintele

[1]               COM(2010) 2020, 3.3.2010.

[2]               JO C , , p. .

[3]               JO C , , p. .

[4]               JO C , , p. .

[5]               Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (JO L 308, 24.11.2010, p. 46).