5.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 356/60

—

apreciază abordarea strategică propusă de Comisie prin mijlocirea Pachetului privind investițiile sociale, care acordă o atenție sporită consolidării competențelor cetățenilor și sprijinirii implicării lor în societate și pe piața forței de muncă, astfel încât prosperitatea fiecăruia să crească, economia să fie stimulată, iar UE să poată ieși din criză mai puternică, mai solidară și mai competitivă;

—

regretă că Pachetul privind investițiile sociale al Comisiei ignoră rolul autorităților locale și regionale. Acestea sunt cel mai bine familiarizate cu problemele sociale și joacă un rol fundamental în coordonarea și aplicarea măsurilor de remediere;

—

remarcă faptul că multe orașe și autorități regionale sunt deja pe cale să elaboreze și să pună în practică programe de succes, pentru a rezolva problemele menționate în Pachetul privind investițiile sociale. Prin urmare, ar trebui promovate schimburile de bune practici între autoritățile locale și regionale;

—

solicită UE să ia în considerare, de comun acord cu statele membre, posibilitatea de a pune la punct un cadru european în domeniul locuințelor sociale, deoarece acestea joacă un rol-cheie în rezolvarea problemei lipsei de adăpost și în punerea în practică a strategiilor de prevenire a acesteia și de construire de locuințe, solicitate de Comisie;

—

subliniază că FSE trebuie să ia mai bine în considerare nevoile reale ale cetățenilor, oferind autorităților locale și regionale o mai mare flexibilitate în stabilirea de obiective la nivel local;

—

solicită Comisiei să conceapă un plan concret de punere în aplicare a Pachetului privind investițiile sociale. Acesta ar trebui să prevadă mecanisme de monitorizare, coordonare, schimburi transnaționale și învățare reciprocă în ceea ce privește anumite priorități tematice, cum ar fi șomajul în rândul tinerilor, educația, lipsa de adăpost, sărăcia infantilă și asistența pentru persoane cu handicap sau în situație de dependență.

Raportor

dl Ahmed ABOUTALEB (NL-PSE), primarul orașului Rotterdam

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020

COM(2013) 83 final

1.

apreciază abordarea strategică propusă de Comisie prin mijlocirea Pachetului privind investițiile sociale, care acordă o atenție sporită consolidării competențelor cetățenilor și sprijinirii implicării lor în societate și pe piața forței de muncă, astfel încât prosperitatea fiecăruia să crească, economia să fie stimulată, iar UE să poată ieși din criză mai puternică, mai solidară și mai competitivă;

2.

face trimitere la avizul său privind incluziunea activă (2008/C 257/01), în care era evidențiată importanța autorităților locale și regionale, actori-cheie în politicile de incluziune activă;

3.

consideră că creșterea durabilă, bugetele echilibrate și coeziunea socială pot deveni realitate doar prin eforturi suplimentare de creare de noi locuri de muncă și de îmbunătățire a protecției și incluziunii sociale. Acest lucru trebuie să se reflecte pe deplin în semestrul european, prin asigurarea integrării în cadrul mecanismelor de supraveghere și coordonare a unor obiective vizând în special crearea de locuri de muncă decente și reducerea inegalităților și, prin urmare, asigurarea unui echilibru între obiectivele economice și sociale și printr-un efort continuu de promovare a coeziunii economice, sociale și teritoriale, în vederea reducerii diferențelor economice și sociale dintre regiuni;

4.

atrage atenția asupra faptului că provocările legate de sărăcie și de excluziunea socială sunt extrem de acute, în termeni absoluți, în zonele urbane, care cuprind 80 % din populația Europei și care furnizează 85 % din PIB-ul UE, în timp ce zonele rurale se confruntă, în termeni relativi, cu probleme sociale grave, din cauza nivelurilor veniturilor mai scăzute și a unei densități mai reduse a populației. În zonele urbane, problemele sociale tind să se concentreze în anumite cartiere, creând enclave de sărăcie, indiferent de cât de prosper este orașul respectiv;

5.

subliniază că, în lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale, este esențial să se asigure, conform principiilor consacrate prin Carta drepturilor fundamentale a UE, accesul egal al cetățenilor la un număr de servicii de interes general de bază, precum locuința, educația, asistența medicală, locul de muncă și accesul la serviciile sociale. Una dintre condițiile preliminare îndeplinirii acestui obiectiv este solidaritatea cetățenilor din toate straturile societății. Distribuirea serviciilor de bază impune o abordare cuprinzătoare, orientată atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, și care să-i plaseze pe cetățeni în centrul procesului de găsire a soluțiilor adecvate;

6.

solicită un angajament clar al instituțiilor UE în favoarea implicării cetățenilor în toate etapele conceperii politicilor, de la dezbatere până la aplicare. Mai ales în momentul de față, este deosebit de important ca instituțiile noastre democratice să recâștige încrederea cetățenilor, demonstrând că au capacitatea de a răspunde cerințelor și aspirațiilor acestora. În plus, prin identificarea de soluții la nivel de comunitate și prin valorificarea energiilor, voinței de a schimba lucrurile și cunoașterii nevoilor reale ale oamenilor la nivel local, vom fi mai bine pregătiți să concepem remedii realiste și eficiente la problemele sociale. Investițiile în comunitățile de la nivel (sub)local creează cartiere stabile, care vor influența pozitiv percepția asupra siguranței;

7.

salută recunoașterea de către Comisie a faptului că ocuparea forței de muncă și politica socială sunt în primul rând de competența statelor membre și a autorităților locale și regionale, principiul subsidiarității fiind astfel respectat;

8.

sprijină punctul de vedere al Comisiei, conform căruia elementul esențial al luptei împotriva șomajului este punerea unui accent mai puternic pe măsurile care urmăresc crearea unor noi locuri de muncă, reducerea șomajului, învățarea pe tot parcursul vieții, acțiunile în vederea sporirii competitivității pe piața muncii, pe educație și formare, pe egalitatea de șanse și pe alte măsuri ce vizează îmbunătățirea competențelor cetățenilor și a șanselor oferite acestora. Asigurarea mobilității lucrătorilor și furnizarea de microcredite pentru cei care doresc să pornească sau să extindă o afacere se numără și ele printre măsurile vizate;

9.

regretă că Pachetul privind investițiile sociale al Comisiei ignoră rolul autorităților locale și regionale. Fie că este vorba despre gospodării, locuri de muncă sau de formare, ori centre de asistență pentru persoanele cu handicap și pentru cele aflate în situație de dependență, autoritățile locale și regionale exercită o influență considerabilă asupra vieții majorității cetățenilor europeni. La nivelul autorităților locale și regionale sunt furnizate majoritatea serviciilor sociale și sunt plătite o mare parte din prestațiile sociale;

10.

este de părere că aplicarea integrată de strategii de incluziune activă, solicitată de Parlamentul European și de Comisie, va beneficia de pe urma consolidării rolului autorităților locale și regionale la luarea deciziilor. Autoritățile locale și regionale sunt cel mai bine familiarizate cu problemele sociale și joacă un rol fundamental în coordonarea și aplicarea măsurilor de remediere. Experiența dobândită în abordarea acestor provocări sociale este esențială pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Din acest motiv, autorităților locale și regionale trebuie să li se rezerve un rol esențial în cadrul semestrului european și în negocierile privind programele naționale de reformă și punerea lor în aplicare;

11.

subliniază că eforturile depuse trebuie să dea roade. Aceasta înseamnă garantarea unui salariu minim adecvat și a unor locuri de muncă de calitate. În cazul în care o persoană (temporar) nu este (încă) aptă de muncă, trebuie asigurate mijloacele de subzistență corespunzătoare, odată cu accesul egal la serviciile de bază în materie de prevenție, consolidare a capacităților și activare. De aceea, CoR face un apel la Comisia Europeană să ia în considerare necesitatea punerii în aplicare a recomandării Consiliului din 1992 privind venitul minim;

12.

observă că autoritățile locale trebuie să valorifice energiile oamenilor, societății civile și întreprinderilor concentrate în zonele urbane respective. Spiritul inovator al întreprinzătorilor sociali, care pot oferi soluții noi de satisfacere a cererii de servicii și infrastructură, trebuie încurajat. Regiunile și orașele trebuie să tindă către un proces de creație comună, prin instituirea de parteneriate productive cu sectorul privat și cu grupurile societății civile, promovând în același timp o implicare autentică și extinsă a cetățenilor în toate etapele inovării sociale (idei, planificare, orientare, dezvoltare și aplicare);

13.

consideră că, la nivel local și regional, nu trebuie făcută nicio distincție între resortisanții țărilor terțe și cetățenii UE sub aspectul incluziunii sociale și al politicilor de integrare, participarea tuturor locuitorilor fiind esențială. Atrage atenția asupra faptului că fluxul de imigranți generat de mobilitatea din interiorul UE pune probleme de adaptare a serviciilor publice și de asistență la nevoile cetățenilor în materie de cazare, muncă și educație. Cerințele esențiale de integrare în cazul cetățenilor UE nu diferă în linii mari de cele care îi privesc pe ceilalți nou-veniți. Aceștia trebuie să se familiarizeze cu o nouă limbă, cu noi instituții și, uneori, cu norme sociale diferite;

14.

regretă faptul că Comisia nu își însușește decât parțial raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European referitor la investițiile sociale [2012/2003(INI), 25.7.2012], în care se solicita o mai bună guvernanță, în vederea realizării obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă ale Strategiei Europa 2020, și că nu propune resurse suplimentare. Pachetul privind investițiile sociale nu trebuie să se limiteze la recomandări politice adresate statelor membre și la anunțarea unei serii de inițiative legislative. Mai ales în această perioadă de criză, bugetul UE și bugetele naționale ar trebui să își propună să acopere programe de ocupare a forței de muncă și de investiții sociale;

15.

observă că Pachetul privind investițiile sociale prezintă informații detaliate privind tendințele sociale în Europa. Datele și informațiile utilizate se bazează pe tendințe și statistici naționale sau regionale. Aceste informații consolidate nu dau măsura provocărilor de la nivel local sau diferențele între nevoile sociale și carențele de la nivelul orașelor și cele de la nivel regional sau național. Colectarea de indicii privind aspectele de la nivel local care funcționează și cele deficitare este esențială pentru asigurarea eficienței și eficacității măsurilor aplicate în ceea ce privește realizarea obiectivelor politicii sociale. CoR încurajează instituțiile europene să colecteze date și informații privind tendințele sociale la nivel local și regional și să evalueze politicile de incluziune socială aplicate de autoritățile locale și regionale și mai ales în marile orașe;

16.

subliniază persistența discriminărilor de gen, care sunt și mai exacerbate în cazul persoanelor aparținând unor categorii defavorizate din diverse motive (de exemplu femeile și familiile monoparentale), și salută faptul că Comisia Europeană a luat notă de această problemă specifică și intenționează să îi acorde toată atenția necesară;

17.

recunoaște cu toate acestea că comunicarea poate constitui un punct de cotitură, ea considerând politica socială mai degrabă o investiție în societate decât un cost apărut ca urmare a disfuncționalității pieței. Conceperea politicii sociale din această perspectivă poate determina o deplasare a acesteia de la măsurile corective la cele preventive, probleme ca excluziunea socială urmând așadar a fi rezolvate înainte să capete amploare, iar apariția situației de dependență fiind întârziată cât mai mult, prin promovarea autonomiei personale și a îmbătrânirii active;

18.

salută recunoașterea de către Consiliul European din 27 și 28 iunie 2013 a necesității de consolidare a dimensiunii sociale a UEM. Provocarea constă în a dota UE cu instrumente de susținere a potențialului tuturor statelor membre, în vederea unei convergențe economice și a unui progres social real, în loc să se mizeze pe mecanismele de devalorizare interne doar pentru a se face față șocurilor asimetrice. Prin urmare, așteaptă cu interes comunicarea Comisiei privind dimensiunea socială a UEM, care urmează să apară la începutul lunii octombrie 2013;

19.

consideră că dimensiunea socială a UEM ar putea să se întemeieze, după cum sugerează și Parlamentul European (1), pe un „Pact pentru investițiile sociale”, bazat pe modelul Pactului euro plus. Acesta ar putea stabili ținte pentru efectuarea de investiții sociale de către statele membre, în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 în materie de ocupare a forței de muncă, a celor sociale și a celor privind educația; Pactul referitor la investițiile sociale ar trebui completat cu introducerea unui grafic de realizări în domeniul politicii sociale și de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu prevederile articolului 148 TFUE și sub responsabilitatea Consiliului EPSCO, pentru a detecta dezechilibrele sociale și în materie de ocupare a forței de muncă ce riscă să pună în pericol stabilitatea Uniunii Economice și Monetare;

20.

încurajează Comisia Europeană să studieze în detaliu posibilitatea instituirii unui sistem de ajutor de șomaj al Uniunii Europene, care să funcționeze eventual ca un stabilizator automat la nivelul UEM;

21.

salută faptul că în concluziile Consiliului European (2) se subliniază că „posibilitățile oferite de cadrul bugetar actual al UE, de a ajunge la un echilibru între nevoile de investiții publice productive și obiectivele disciplinei bugetare” ar trebui „exploatate” în mai mare măsură în componenta preventivă a Pactului pentru stabilitate și creștere. Se așteaptă, prin urmare, ca Comisia să se ocupe mai în detaliu de chestiunea calității cheltuielilor publice, printre altele luând în considerare, la calcularea deficitului bugetar, o separare a investițiilor de cheltuielile curente, astfel încât investițiile publice cu beneficii nete pe termen lung să nu poată fi stânjenite;

22.

insistă asupra necesității ca educația (atât formală, cât și informală) să ocupe un loc central în Pachetul privind investițiile sociale. Inegalitățile în ceea ce privește accesul la educație – mai ales la educația de înaltă calitate, care îi pregătește pe tineri în vederea fructificării oportunităților de angajare într-o societate informațională favorabilă incluziunii și îi ajută să devină cetățeni activi ai unor societăți complexe și democratice – reprezintă un obstacol major în calea reducerii sărăciei și intensificării creșterii economice. Statele membre trebuie să își demonstreze angajamentul de a investi în educația, învățarea de-a lungul vieții și formarea tuturor cetățenilor, cu accent pe educația copiilor preșcolari, pe accesul la educația terțiară și pe cooperarea dintre întreprinderi și școli, pe formarea la locul de muncă și pe pregătirea specială în sectoarele care duc lipsă de forță de muncă (cum ar fi sectorul medical, cel al tehnologiilor curate și TIC), precum și pe reducerea ratei abandonului școlar;

23.

salută accentul pus de Comisie pe educație și formare și este de părere că, în acest sens, ar trebui acordată mai multă atenție formării profesionale și calității acesteia, prin aplicarea de măsuri concrete, atât în faza de consiliere, cât și în cea de formare și învățare. Economia UE are nevoie de mai mulți meșteșugari, ingineri și tehnicieni, ca să poată concura într-o lume globalizată. Din păcate, din ce în ce mai puține persoane din Uniune sunt interesate de formarea profesională, deși aceasta oferă mari posibilități de rezolvare a problemei șomajului și de dezvoltare durabilă;

24.

reafirmă că formarea profesională continuă și permanentă trebuie apreciată așa cum se cuvine. Uniunea Europeană trebuie să prevadă un număr suficient de măsuri pe termen lung și să aloce destule resurse din Fondul social European (FSE) în vederea îmbunătățirii nivelului formării profesionale;

25.

subliniază că, pe lângă accentul deosebit pus pe aspectul ofertei în ceea ce privește capacitatea de inserție profesională, trebuie acordată mai multă atenție cererii de pe piața forței de muncă. Este o realitate faptul că șomerii sunt în majoritate persoane cu un nivel scăzut de calificare și că posturile vacante necesită competențe ridicate. În această perioadă de criză, este nevoie de completarea măsurilor din zona cererii cu instrumente din zona ofertei, care să nu constea doar în dereglementarea piețelor forței de muncă, reducerea costului muncii și încurajarea șomerilor să accepte slujbe prost plătite. Competențele persoanelor cu un nivel scăzut de calificare și ale șomerilor trebuie îmbunătățite prin înzestrarea acestora cu capacitățile de învățare necesare;

26.

îndeamnă stăruitor Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale să încurajeze o mai bună anticipare a viitoarelor cerințe în materie de competențe, să urmărească o mai mare corespondență între acestea și cerințele de pe piața muncii și să elimine discrepanțele dintre mediul educațional și cel profesional, mai ales în segmentele cele mai joase ale pieței forței de muncă, în care participarea lucrătorilor trebuie încurajată în mod flexibil și nebirocratic. De exemplu, în Țările de Jos, guvernul, întreprinderile și instituțiile de învățământ au semnat Pactul pentru tehnologie, care își propune să îmbunătățească relația dintre domeniul educației și piața muncii din sectorul tehnologic, reducând astfel penuria de personal cu pregătire tehnică. Pactul a fost agreat la nivel național, dar constă în principal din acțiuni care trebuie desfășurate în cadrul unei abordări regionale și sectoriale, cu utilizarea structurilor deja existente, ca de exemplu diversele centre locale de expertiză (kenniswerkplaatsen), axate pe dezvoltarea talentelor, sporirea atractivității zonelor urbane și protejarea sănătății publice în Rotterdam;

27.

subliniază că potențialul forței de muncă trebuie exploatat la maximum. În cazul persoanelor aflate într-o poziție marginală pe piața forței de muncă, pot fi introduse măsuri de sprijinire, care țin de competența administrațiilor naționale și/sau teritoriale;

28.

recomandă ca celor trei piloni (sprijin pentru un venit adecvat, integrare activă și servicii de calitate) luați în considerare în demersul Comisiei de îmbunătățire a incluziunii active a persoanelor celor mai îndepărtate de piața forței de muncă să li se adauge participarea (socială). Participarea și incluziunea socială trebuie să fie soluțiile de realizare a ambițiilor noastre sociale și de dezvoltare a sistemelor noastre de asistență socială și de menținere a robusteții lor. Cetățenilor ar trebui să li se permită să își valorifice pe deplin potențialul și să își utilizeze și să își dezvolte în continuare la maximum gama de competențe, obiectivul fiind autonomia economică;

29.

ar dori mai multe clarificări în privința condiționalității, în ceea ce privește accesul la prestațiile sociale. Condiționalitatea poate fi considerată acceptabilă în cazul existenței unui sistem de transferuri sociale, care să le ofere cetățenilor atât sprijin, cât și stimulente în vederea reinserției profesionale sau a reluării studiilor sau formării;

30.

salută, având în vedere că se estimează că circa 56 de milioane de persoane de peste 15 ani din UE nu au un cont în bancă, propunerea Comisiei de a acorda fiecărui individ din Uniunea Europeană dreptul la un cont bancar de bază;

31.

salută intenția Comisiei de a lua în considerare utilizarea de noi instrumente financiare, mai ales a profitului social al investițiilor și a obligațiunilor cu impact social, pentru a spori efectul de pârghie al investițiilor sociale și solicită Comisiei să prezinte propuneri mai amănunțite în acest sens, introducând în normele UE privind achizițiile publice obligația de a asigura profitul social al investițiilor. În acest context, sprijină propunerea de introducere a unui cont de economii UE, care ar putea contribui, printr-o finanțare complementară, la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în materie de ocupare a forței de muncă și creștere economică, la nivel local și regional;

32.

subliniază că statele membre, regiunile și colectivitățile locale ar trebui să profite de diversitatea cetățenilor lor. O cultură a incluziunii, în care, mulțumită diversității, fiecare se simte liber să-și afirme unicitatea și să intre în contact cu ceilalți reprezintă o premisă a inovării;

33.

remarcă faptul că multe orașe și autorități regionale sunt deja pe cale să elaboreze și să pună în practică programe de succes, pentru a rezolva problemele menționate în Pachetul privind investițiile sociale. Printre exemple se numără ghișeele unice (birourile pentru tineret), centrele regionale pentru tineret și familie, construirea de locuințe și strategiile de prevenire a fenomenului lipsei de adăpost, strategiile care vizează profitul social al investițiilor, obligațiunile cu impact social, centrele de promovare a talentelor, cartierele adaptate nevoilor copiilor și angajarea deplină. Prin urmare, ar trebui promovate schimburile de bune practici între autoritățile locale și regionale. Parteneriatele și colaborările dintre autoritățile locale le permit acestora să beneficieze de o rezervă mai mare de resurse și de experiență, promovând în același timp o amplă participare la dezvoltare, împreună cu partenerii din diverse sectoare. Toate aceste experiențe vor trebui luate în considerare la momentul creării băncii de cunoștințe propusă în Pachetul privind investițiile sociale și pentru sprijinirea schimburilor în cadrul Programului Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială;

34.

subliniază că, atât programul european privind integrarea (INTI), cât și FSE au finanțat programe de integrare. Din păcate, prea adesea, sursa de finanțare a limitat sfera de aplicare a serviciilor. Trebuie evidențiat că, având în vedere mobilitatea crescândă din UE, viitorul program bugetar va trebui să aloce fonduri sprijinirii cetățenilor mobili din UE, combinând prioritățile ambelor fonduri, și să creeze un program de finanțare pentru toți resortisanții, indiferent de naționalitate. Aceste noi bugete de finanțare ar putea folosi la înscrierea cetățenilor europeni în programe lingvistice și de orientare, în strânsă cooperare cu alte părți interesate, precum ONG-urile, și mai ales cu sectorul privat. Comisia va trebui să își utilizeze influența pentru a încuraja unele autorități locale și regionale din țările de origine a migranților să folosească FSE și Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) în vederea efectuării de investiții masive în dezvoltarea socială și economică a cetățenilor din zonele respective;

35.

observă că, deși migrația în interiorul statelor membre și între acestea a oferit cetățenilor o posibilitate de a combate criza economică, investițiile sociale mai ample și pe termen lung în regiuni și administrațiile locale, niveluri care sunt cel mai capabile să înțeleagă specificitățile locului și ale comunităților respective, pot răspunde crizei într-un mod mai durabil, astfel încât oamenii să nu mai fie siliți să își părăsească căminul, familia și comunitatea pentru a căuta de lucru în altă parte. De asemenea, capacitatea unei persoane de a migra într-un alt stat membru pentru a găsi oportunități de angajare, educaționale etc., poate fi afectată de competențele lingvistice insuficiente, impunându-se noi eforturi de consolidare a predării limbilor străine, ajutând astfel migrația pe termen scurt, în așteptarea unor soluții mai de perspectivă. În plus, acest lucru va face să evolueze incluziunea socială;

36.

este de acord cu opinia Comisiei referitoare la impactul local al schimbărilor demografice și al îmbătrânirii populației, care determină apariția de noi cerințe în raport cu infrastructura socială și accesibilitatea spațiilor publice. Fenomenul în expansiune al sărăciei la o vârstă înaintată creează nevoia unor sisteme și servicii durabile de asistență socială, care să fie accesibile tuturor, inclusiv sub aspectul costurilor. Modelul asistențial trebuie depășit și înlocuit cu unul preventiv, care prelungește situația de autonomie funcțională și de integrare relațională a cetățenilor. Trebuie acordată o atenție specială promovării în rândul cetățenilor europeni a îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate, făcând tranziția de la abordarea instituțională la cea bazată pe comunitate;

37.

regretă că documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Îngrijirea pe termen lung în contextul îmbătrânirii populației” nu abordează temele sărăciei, excluziunii sociale și veniturilor decente ale persoanelor în vârstă, care ar putea duce la o nevoie sporită de îngrijiri pe termen lung. Totodată, CoR resimte absența unei analize mai profunde cu privire la modul în care fondurile structurale pot susține investițiile în îngrijiri pe termen lung;

38.

consideră că Pachetul privind investițiile sociale ar trebui să fie însoțit de o mai mare recunoaștere a rolului jucat de economia socială, având în vedere că, la nivelul UE, întreprinderile din economia socială reprezintă două milioane de întreprinderi (adică 10 % din totalul întreprinderilor europene) și oferă un loc de muncă plătit unui număr de peste 11 milioane de persoane (echivalentul a 6 % din totalul forței de muncă din UE). Ca atare, își reiterează apelul la adoptarea unui statut al societății mutuale europene, apel susținut în martie 2013 și de către Parlamentul European;

39.

subliniază importanța cooperării interprofesionale dintre sectorul asistenței medicale și cel al asistenței sociale, precum și dintre rețelele formale și informale din comunitate. Este nevoie de informare în privința diverselor tipuri de asistență de proximitate și a rolului complementar al voluntarilor, profesioniștilor și locuitorilor din zonă în acordarea de sprijin. Profesioniștii ar trebui să se integreze mai mult în comunitatea locală, în care rolul lor de facilitare și de sporire a cooperării poate consolida și media sprijinul de proximitate și activitățile voluntare. Această nouă abordare a guvernanței, care s-a dovedit un succes în anumite orașe europene, ar trebui susținută prin instrumente la nivel european, în vederea diseminării bunelor practici peste tot în Europa. Ea pare a fi o metodă care se pretează la instituirea de sisteme în care converg atât informațiile privind cetățenii (antecedentele sociale și medicale), cât și cele privind accesul la resursele și serviciile disponibile (catalog sau portofoliu de servicii și resurse ori tehnologii inovatoare aplicabile, precum sistemele de teleasistență avansată, monitorizare la distanță etc.);

40.

solicită UE să ia în considerare, de comun acord cu statele membre, posibilitatea de a pune la punct un cadru european în domeniul locuințelor sociale, așa cum au solicitat CoR, în avizul său din octombrie 2011, și Parlamentul European, în rezoluția sa din 11 iunie 2013. Chiar dacă domeniul locuințelor sociale nu este în mod explicit de competența UE, multe politici UE (politica în domeniul concurenței, piața internă, fondurile structurale, politica de eficiență energetică, normele în domeniul mediului…) au impact direct asupra domeniului locuințelor sociale. De aceea, este necesar un cadru de coordonare, în vederea asigurării respectării drepturilor fundamentale și a conformității politicilor UE care prezintă aspecte locative. În acest context, CoR reamintește că, în conformitate cu Tratatul UE, autoritățile publice au competența de a hotărî modul de repartizare a locuințelor sociale și care familii sunt îndreptățite la acestea; CoR consideră, de asemenea, că locuințele sociale sunt esențiale pentru asigurarea coeziunii și că, pentru a promova mixitatea socială, ele nu trebuie să îi vizeze exclusiv pe cei dezavantajați;

41.

reamintește statelor membre și Comisiei că cheltuielile în domeniul locuințelor sociale contribuie la satisfacerea nevoilor sociale urgente, constituind baza investițiilor sociale strategice; ele ajută și la crearea, în mod durabil, de locuri de muncă la nivel local care nu pot fi delocalizate, la stabilizarea economiei prin evitarea apariției bulelor imobiliare, la combaterea schimbărilor climatice și a sărăciei energetice; În plus, CoR subliniază și că locuințele sociale joacă un rol-cheie în rezolvarea problemei lipsei de adăpost și în punerea în practică a strategiilor de prevenire a acesteia și de construire de locuințe, solicitate de Comisie;

42.

salută includerea problemei lipsei de adăpost în Pachetul privind investițiile sociale, ca prioritate, oarecum și apelul adresat statelor membre „să combată lipsa de adăpost prin strategii cuprinzătoare bazate pe prevenire, abordări care pun accentul pe construirea de locuințe și reexaminarea reglementărilor și a practicilor privind evacuarea, ținând cont de constatările principale care rezultă din îndrumările referitoare la combaterea lipsei de adăpost oferite în acest pachet”. În acest context, CoR solicită Comisiei să elaboreze un cadru european concret de sprijinire a părților interesate și mai ales a autorităților naționale, regionale și locale relevante, în vederea înregistrării de progrese pe calea eliminării problemei lipsei de adăpost, cu luarea în considerare a avizului din proprie inițiativă al Comitetului Regiunilor pe această temă;

43.

subliniază că, pentru ca obiectivele noastre sociale să fie îndeplinite cu succes, trebuie să ne revizuim abordările, pentru a îmbunătăți calitatea rezultatelor în favoarea beneficiarilor și a asigura eficacitatea și eficiența. În lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale este nevoie de inovare socială, aceasta trebuind să figureze în regulamentele privind fondurile structurale, dar și să aibă un rol fundamental în inițiativa „Orizont 2020” și să fie sprijinită efectiv prin Programul Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială. În acest sens, inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020, dar mai ales Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale vor trebui să constituie contextul de referință, în vederea realizării mai rapide a obiectivelor prevăzute;

44.

evidențiază faptul că societățile contemporane se bazează pe știință și tehnologie nu numai în scopul creșterii economice, ci și pentru progres și bunăstare socială. Însă interacțiunea dintre știință/cercetare și societate/cetățeni este adesea insuficientă, iar uneori inexistentă. Așadar, pe viitor, finanțarea cercetării europene va trebui să acorde atenție nu doar științelor tehnologice, ci și celor sociale și umaniste, în vederea dobândirii de competențe practice relevante și a efectuării de cercetări privind problemele și condițiile de viață din cartierele urbane și din zonele cu densitate scăzută a populației, precum și a diseminării acestor cunoștințe practice pertinente în rândul celor care sunt responsabili de politicile urbane și de amenajare a teritoriului. Se recomandă în special utilizarea unor scheme de cercetare evaluativă de ultimă generație, în vederea urmăririi constante a eficienței intervențiilor unor politici, a motivelor pentru care acestea funcționează, pentru care grupuri sociale și în ce condiții; Comitetul salută inițiativele Comisiei de sprijinire a inovării sociale și eforturile sub aspectul schimbului de informații privind experiențele de inovare;

45.

atrage atenția că, începând cu 1989, politica regională a UE a promovat dezvoltarea urbană durabilă. Prin fondurile sale structurale, politica regională investește în proiecte care promovează buna guvernanță locală, asigură un mediu urban durabil, încurajează incluziunea socială și egalitatea, revitalizează zonele urbane și stimulează creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Având în vedere proximitatea autorităților locale și regionale față de cetățenii lor și competențele lor de identificare a nevoilor și aspirațiilor locale, trebuie subliniat că actuala structură de finanțare trebuie să se adapteze mai bine cerințelor de la acest nivel, permițând orașelor și zonelor urbane să dea dovadă de o mai mare responsabilitate și să joace un rol mai însemnat în coordonarea abordărilor integrate la nivelul orașelor sau zonelor metropolitane. Coordonarea FSE și a FEDER trebuie îmbunătățită, în vederea sprijinirii coeziunii teritoriale și a abordărilor teritoriale integrate;

46.

salută propunerea de a aloca cel puțin 20 % din FSE în fiecare stat membru pentru promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei. CoR ar dori mai multe garanții în această privință, care să asigure gestionarea corectă a finanțării și direcționarea acesteia către cei mai nevoiași. Aceasta ar presupune mai degrabă alocarea de fonduri la nivel regional, decât la nivel central, în fiecare stat membru, pe baza unei set de factori cu ajutorul cărora s-ar determina situațiile în care este cea mai mare nevoie de măsuri de sprijinire (indicatorii de sărăcie, PIB-ul pe cap de locuitor, gradul de ocupare a forței de muncă, gradul de școlarizare, numărul de imigranți etc.);

47.

solicită punerea în aplicare neîntârziată a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și subliniază necesitatea de a-i include în garanția pentru tineret pe cei în vârstă de până la 30 de ani. Subscrie la recomandarea Comisiei privind garanția pentru tineret, care are în vedere o intervenție timpurie în favoarea persoanelor ce riscă să nu urmeze niciun program educațional sau de formare și să nu fie încadrate profesional. Subliniază rolul esențial al autorităților locale și regionale în acest sens. Se arată foarte îngrijorat de posibilitatea ca fondurile alocate inițiativei pe tot parcursul următoarei perioade de programare (6 miliarde EUR) să fie insuficiente și face apel la o concentrare rapidă și puternică, în primii ani ai cadrului financiar multianual, a finanțării noii linii bugetare destinate inițiativei. Criteriile de eligibilitate NUTS II nu trebuie să se bazeze exclusiv pe procentul de 25 % al șomajului în rândul tinerilor, ci să ia în considerare și diferențele semnificative la nivel regional față de rata medie a acestui șomaj la nivel național;

48.

subliniază așadar că FSE trebuie să ia mai bine în considerare nevoile reale ale cetățenilor, oferind autorităților locale și regionale o mai mare flexibilitate în stabilirea de obiective la nivel local. Autoritățile locale și regionale ar trebui implicate în definirea priorităților FSE și în gestionarea fondurilor aferente. Sub aspect legislativ, regulamentul privind viitorul FSE ar trebui să rezerve autorităților locale și regionale un rol mai pregnant în guvernanța strategică a FSE. CoR solicită de asemenea ca autorităților de management ale FSE să le revină obligația de a demonstra că autoritățile locale și regionale au fost implicate în definirea priorităților programelor operaționale și, ulterior, în managementul strategic al FSE;

49.

consideră, mai concret (făcând trimitere la avizele sale anterioare privind politica urbană a UE și Summitul de la Copenhaga din 2012), că, referitor la programare și implementare, există o serie de opțiuni care ar spori implicarea practică a orașelor: programele operaționale cu o clară orientare urbană; participarea orașelor ca organisme intermediare și în comitetele directoare, comisiile de management și grupurile consultative ale FSE; parteneriatul dintre autoritățile de management ale FSE și orașe în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a programelor. Ar fi poate de preferat ca anumite orașe mari să aibă programe operaționale proprii;

50.

solicită ca FSE să promoveze modele inovatoare de servicii și ca noul cadru legal să faciliteze și să finanțeze dezvoltarea de servicii pentru comunitatea locală, pentru a susține politicile pieței forței de muncă;

51.

remarcă faptul că bugetul politicii agricole comune (PAC) este de cinci ori mai mare decât bugetul FSE. Acest lucru are fără îndoială legătură cu faptul că PAC este exclusiv o politică comună a UE, finanțarea politicii sociale depinzând, în schimb, în foarte mare măsură, de bugetele naționale și subnaționale. Cu toate acestea, dezechilibrul poate fi interpretat de cetățeni și ca o reflectare a importanței scăzute acordate politicii sociale a UE. Prin urmare, CoR insistă asupra necesității ca, odată cu repunerea accentului pe politicile sociale ale UE, resursele FSE să crească;

52.

salută abordarea Comisiei Europene pentru noua perioadă de programare a fondurilor structurale, bazată pe investiția teritorială integrată, care vizează consolidarea dezvoltării sociale, economice și fizice. Având în vedere importanța esențială a orașelor pentru coeziunea socială, economică și teritorială, sprijinul UE trebuie să fie mult mai mare decât cota minimă propusă, de 5 %;

53.

face observația că reglementările stricte ale UE în domeniile achizițiilor publice și ajutoarelor de stat trebuie aliniate mai bine la politicile sociale, astfel încât acestea din urmă să poată fi concepute și aplicate mai eficient; pentru ca această aliniere să se producă, CoR solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere de îmbunătățire a calității și accesibilității serviciilor sociale de interes general, pe baza articolului 14 din TFUE;

54.

recomandă transpunerea în practică a documentului în strânsă sinergie cu celelalte documente de lucru ale serviciilor Comisiei, pentru a se asigura o implementare coerentă și mai eficientă. CoR încurajează Comisia să adopte o abordare holistică în acest sens și să implice direct autoritățile locale și regionale în proces;

55.

solicită Comisiei să conceapă un plan concret de punere în aplicare a Pachetului privind investițiile sociale. Acesta ar trebui să prevadă mecanisme de monitorizare, coordonare, schimburi transnaționale și învățare reciprocă în ceea ce privește anumite priorități tematice, cum ar fi șomajul în rândul tinerilor, educația, lipsa de adăpost, sărăcia infantilă și asistența pentru persoane cu handicap sau în situație de dependență. În contextul semestrului european, autoritățile locale și regionale ar trebui consultate cu privire la elaborarea analizelor anuale ale creșterii și ar trebui să joace un rol mai important în monitorizarea progreselor înregistrate. Statele membre ar trebui îndemnate să sporească gradul de consultare, informare și implicare a autorităților locale și regionale în procesul decizional, având în vedere că multe dintre investițiile sociale țin de competențele fundamentale ale acestor autorități.