52013DC0483

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind progresele înregistrate de statele membre cu privire la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero

CUPRINS

1........... Introducere..................................................................................................................... 4

2........... Aplicarea practică a definiţiei clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero   5

3........... Obiective intermediare.................................................................................................... 6

4........... Politici şi măsuri pentru promovarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero     7

4.1........ Raportare cu privire la articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2009/28/CE........................ 8

4.2........ Politici şi măsuri pentru stimularea transformării clădirilor în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero................................................................................................................................ 9

5........... Concluzii şi etapele următoare......................................................................................... 9

5.1........ Concluzii........................................................................................................................ 9

5.2........ Etapele următoare......................................................................................................... 10

Anexa 1: Prezentare generală a definiţiilor naţionale ale clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero   11

1.           Introducere

Clădirile constituie un element central al politicii UE privind eficienţa energetică, întrucât locuinţele, birourile, magazinele şi alte clădiri sunt responsabile pentru aproximativ 40%[1] din consumul final de energie şi 36% din emisiile de gaze cu efect de seră. Îmbunătăţirea eficienţei energetice a stocului de clădiri din Europa este esenţială, nu doar pentru a atinge obiectivele UE pentru anul 2020, ci şi pentru a îndeplini obiectivele pe termen mai lung ale strategiei privind schimbările climatice, în stabilite în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050[2].

Directiva 2010/31/UE privind performanţa energetică a clădirilor[3] (denumită în continuare „EPBD”) reprezintă principalul instrument legislativ la nivelul UE pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor europene. Un element-cheie al EPBD, în special pentru îndeplinirea obiectivelor pe termen mai lung, îl reprezintă cerinţele referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din EPBD, statelor membre „se asigură că:

(a) până la 31 decembrie 2020 toate clădirile noi vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero; şi

(b) după 31 decembrie 2018, clădirile noi ocupate şi deţinute de autorităţile publice sunt clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero."

În plus, statele membre trebuie să elaboreze planuri naţionale pentru creşterea numărului de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, care pot include obiective diferenţiate în funcţie de categoria de clădiri.

De asemenea, articolul 9 alineatul (2) stipulează că statele membre trebuie să elaboreze politici şi să ia măsuri de tipul stabilirii unor obiective, cu scopul de a stimula transformarea clădirilor renovate în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, precum şi să informeze Comisia cu privire la acestea prin intermediul planurilor lor naţionale.

Articolul 9 alineatul (3) prevede că „planurile naţionale cuprind, printre altele, următoarele elemente:

(a) aplicarea practică detaliată de către statul membru a definiţiei clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, care să reflecte condiţiile naţionale, regionale sau locale ale acestuia şi care să cuprindă un indicator numeric al consumului de energie primară, exprimat în kWh/m2 pe an ….

(b) obiective intermediare privind îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor noi, până în 2015 …;

(c) informaţii privind politicile şi măsurile financiare sau de altă natură (…), inclusiv detalii privind cerinţele şi măsurile naţionale referitoare la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădirile noi şi în clădirile existente care fac obiectul unor renovări majore, în contextul articolului 13 alineatul (4) din Directiva 200/28/CE şi al articolelor 6 şi 7 din prezenta directivă.”

Pe baza planurilor naţionale, Comisia trebuie să publice un raport privind progresele înregistrate de statele membre până în luna decembrie 2012 şi ulterior o dată la trei ani [articolul 9 alineatul (5)].

Prezentul prim raport se bazează, în principal, pe informaţiile cuprinse în planurile naţionale pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, prezentate de 8 state membre (BE, DK, CY, FI, LT, NL, SE şi UK) până la sfârşitul lunii noiembrie 2012. Între timp, alte şase state membre (BG, DE, FR, HU, IE şi SK) au trimis planurile lor naționale, dar acestea nu au fost luate în considerare în cadrul analizei. De asemenea, în cazul statelor membre care nu au prezentat un plan naţional oficial, informaţiile referitoare la progresele înregistrate au fost preluate, acolo unde erau disponibile, din planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică (PNAEE). Treisprezece dintre planurile naţionale secunde de acţiune pentru eficienţă energetică (BG, EE, FI, FR, HU, IE, IT, LU, MT, PL, ES, NL şi UK) fac referire la obiectivele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero. De asemenea, prezentul raport utilizează informaţii cuprinse în planurile naţionale de acţiune privind energia din surse regenerabile (PNAESR)[4] şi într-un studiu specific referitor la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero[5].

În general, trebuie notat faptul că planurile naţionale diferă semnificativ în ceea ce priveşte prezentarea şi conţinutul. Aceasta reflectă diferitele niveluri de dezvoltare a politicilor naţionale privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, precum şi absenţa unui model de plan. Cu toate acesta, toate planurile naţionale includ mult mai multe informaţii decât versiunea a doua a planurilor naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică.

2.           Aplicarea practică a definiţiei clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero

În conformitate cu articolul 2 punctul (2) din EPBD, o clădire al cărei consum de energie este aproape egal de zero „înseamnă o clădire cu o performanţă energetică foarte ridicată, stabilită în conformitate cu anexa I. Necesarul de energie aproape egal cu zero sau foarte scăzut ar trebui să fie acoperit, într-o foarte mare măsură, cu energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la faţa locului sau în apropiere”.

Prin urmare, deși EPBD stabileşte cadrul pentru definiţia clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, responsabilitatea pentru aplicarea practică detaliată a definiţiei (de exemplu, ce este „performanţa energetică foarte ridicată”) le revine, în final, statelor membre.

O analiză a informaţiilor disponibile (a se consulta anexa 1 pentru o prezentare mai detaliată) indică faptul că, deşi majoritatea statelor membre au raportat progrese în definirea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, numai 4 state membre (BE, CY, DK şi LT) au dat o definiţie care include atât un obiectiv numeric, cât şi o pondere a energiei din surse regenerabile. În alte state membre, procesul de definire a atins diferite stadii de dezvoltare (a se vedea graficul de mai jos).

Figura 1: Stadiul de dezvoltare a definiţiei clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero în statele membre

Câteva state membre au menţionat obiective care depăşesc cerinţele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, inclusiv clădiri al căror consum de energie este egal cu zero în Olanda, clădiri cu energie pozitivă în Danemarca şi Franţa, clădiri noi neutre din punct de vedere climatic în Germania şi standarde privind zero emisii de carbon în Marea Britanie.

În cazul în care este stabilit un indicator numeric, cerinţele variază de la 0 kWh/m2/an la 220 kWh/m2/an. Se poate pune întrebarea dacă nivelurile ridicate ale consumului de energie sunt compatibile cu definiţia clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, astfel cum este prevăzută de EPBD .

În ceea ce priveşte ponderea energiei din surse regenerabile, raportarea este la fel de diversă, doar un număr restrâns de state definind un procent minim specific (BE, CY, DK şi LT). Alte state membre se referă doar la aspectele calitative (BE, DE, EL, IE, LT, NL, SE şi UK). În fine, unele state membre (EE, NL) prevăd că ponderea energiei din surse regenerabile va fi stabilită odată ce definiția naţională a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero va fi mai avansată (a se vedea şi punctul 4.1).

Niciun stat membru nu a raportat deocamdată un regim legislativ pentru neaplicarea cerinţelor referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero în cazuri specifice şi justificabile, în cazuri specifice în care acest lucru poate fi justificat și în care analiza de rentabilitate pe durata normată de funcționare a clădirii respective este negativă, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din EPBD.

3.           Obiective intermediare

Articolul 9 alineatul (3) litera (b) prevede că planurile naţionale trebuie să cuprindă, între altele, „obiective intermediare privind îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor noi, până în 2015”.

Cincisprezece dintre cele 27 de state membre (BE, CY, DK, EE, FI, DE, EL, HU, IE, LV, LT, SI, SE, NL şi UK) şi-au stabilit, într-adevăr, obiective intermediare. Cu toate acestea, întrucât directiva nu definește tipurile de obiective care trebuie stabilite, statele membre au adoptat abordări diferite în stabilirea obiectivelor intermediare (pentru mai multe detalii, a se vedea anexa 1). Majoritatea ţărilor au definit aceste obiective drept cerinţe minime de performanţă energetică (de exemplu, 50 kWh/m2/an în 2015) sau ca un nivel obligatoriu al certificatului de performanţă energetică până la într-un anumit an (de exemplu, nivelul B până în 2015). Alte state membre definesc obiectivele intermediare declarând că „toate clădirile noi” sau „toate clădirile publice noi” vor fi transformate în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero până în 2015.

O parte dintre statele membre (CZ, EE şi NL) au stabilit valori precise pentru clădirile noi sau pentru clădirile publice noi care vor fi construite până în 2015.

Rolul exemplar al sectorului public a fost evidențiat de o serie de state membre (BE, CZ, DE, DK, EE, IE, NL şi UK) prin intermediul stabilirii unor obiective intermediare specifice pentru clădirile publice.

Doar o parte dintre statele membre (BE, DK şi IE) au stabilit obiective intermediare pentru transformarea clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

4.           Politici şi măsuri pentru promovarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero

Articolul 9 alineatul (3) litera (c) din EPBD prevede că planurile naţionale trebuie să includă: „informaţii privind politicile şi măsurile financiare sau de altă natură adoptate în contextul alineatelor (1) şi (2) pentru promovarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, inclusiv detalii privind cerinţele şi măsurile naţionale referitoare la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădirile noi şi în clădirile existente care fac obiectul unei renovări majore, în contextul articolului 12 alineatul (4) din Directiva 2009/28/CE şi al articolelor 6 şi 7 din prezenta directivă.”

Statele membre au raportat o gamă largă de politici şi măsuri pentru sprijinirea obiectivelor referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero în planurile naţionale proprii şi în PNAEE (a se vedea tabelul de mai jos), deşi nu întotdeauna este clar în ce măsură acestea vizează în mod direct clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Au fost adesea menționate instrumente financiare şi măsuri de sprijin, inclusiv credite fiscale pentru taxe notariale, rate subvenționate ale dobânzilor în cazul ipotecilor pentru locuinţe eficiente din punct de vedere energetic şi împrumuturi cu dobânzi scăzute pentru modernizare şi transformare în locuinţe cu consum redus de energie, precum și consolidarea reglementărilor privind construcțiile, creșterea gradului de conștientizare, activități de educare şi de formare, precum şi proiecte pilot sau demonstrative privind clădirile cu eficienţă foarte mare.

Numai câteva state membre au raportat cu privire la măsurile specifice pentru clădirile publice. Domeniul de aplicare a măsurilor pentru clădirile publice variază semnificativ în rândul statelor membre, cuprinzând de la exclusiv clădiri guvernamentale centrale până la toate clădirile aflate în proprietatea statului sau toate clădirile utilizate în scopuri publice.

Figura 2: Principalele politici şi măsuri de sprijinire a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero în statele membre

4.1.        Raportare cu privire la articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2009/28/CE[6]

Articolul 9 alineatul (3) litera (c) din EPBD solicită statelor membre ca în planurile naţionale proprii să informeze Comisia cu privire la „…detalii privind cerinţele şi măsurile naţionale referitoare la utilizarea energiei din surse regenerabile în clădirile noi şi în clădirile existente care fac obiectul unor renovări majore, în contextul articolului 13 alineatul (4) din Directiva 2009/28/CE…”.

Articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (denumită în continuare „Directiva RES”) prevede că:

„Statele membre introduc în reglementările şi codurile privind construcţiile măsuri adecvate pentru a creşte ponderea tuturor tipurilor de energie din surse regenerabile în sectorul construcţiilor.

În stabilirea acestor măsuri sau în cadrul schemelor lor de sprijin regional, statele membre pot lua în considerare măsurile naţionale cu privire la creşterea semnificativă a eficienţei energetice şi cu privire la cogenerare şi la clădirile pasive, cu consum de energie scăzut sau zero.

Până la 31 decembrie 2014, statele membre solicită, … în reglementările şi codurile lor privind construcţiile … utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile în cazul clădirilor noi şi al celor existente care fac obiectul unei renovări majore.”

Numai câteva state membre au raportat cu privire la această cerinţă în planurile naţionale proprii sau în PNAEE (a se vedea anexa 1, ultima coloană). Cu toate acestea, unele state membre au raportat cu privire la ponderea energiei din surse regenerabile utilizate în clădiri în contextul planurilor naţionale de acţiune pentru energie din surse regenerabile (PNAESR), deşi nu foarte în detaliu. Aceasta se datorează, probabil, termenului-limită de raportare pentru planurile naţionale de acţiune pentru energie din surse regenerabile, și anume, 30 iunie 2010, dată până la care puține statele membre elaboraseră politici detaliate privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Cu toate acestea, în cazul în care statele membre includ în planurile lor naţionale de acţiune pentru energie din surse regenerabile rapoarte cu privire la clădiri , acestea vizează, în special, nivelurile minime ale energiei termice solare necesare producerii de apă caldă menajeră (CY, EL, IT, PT, ES).

Raportarea cu privire la energia din surse regenerabile în planurile naţionale referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero se referă la măsurile adoptate ca urmare a Directivei RES şi a punerii în aplicare a acesteia [BE (regiunea flamandă), DK şi SE] sau descrie măsuri de sprijin specifice pentru energia din surse regenerabile (DK).

4.2.        Politici şi măsuri pentru stimularea transformării clădirilor în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero

Articolul 9 alineatul (2) din EPBD prevede că, „urmând exemplul sectorului public, statele membre trebuie să elaboreze politici şi să ia măsuri de tipul stabilirii unor obiective în scopul de a stimula transformarea clădirilor renovate în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero şi să informeze Comisia cu privire la acestea prin intermediul planurilor lor naţionale…”.

O parte dintre statele membre au raportat, într-adevăr, cu privire la măsurile specifice de transformare a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero (DK, FR, IE, MT, NL, SE, UK). În timp ce unele state membre au stabilit reglementări specifice privind renovarea clădirilor (DK, IE, SE), altele se axează pe beneficii financiare precum bonificații, credite fiscale şi împrumuturi bancare avantajoase (MT, UK) sau se află în stadiul de planificare a unor studii (NL).

5.           Concluzii şi etapele următoare

5.1.        Concluzii

La sfârşitul lunii noiembrie 2012, numai 9 state membre (BE, DK, CY, FI, LT, IE, NL, SE şi UK) au raportat Comisiei cu privire la planurile lor naţionale referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero. În ceea ce priveşte definiţia practică a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, doar 5 state membre (BE, CY, DK, IE şi LT) au prezentat o definiţie care include atât un obiectiv numeric, cât şi o pondere a energiei din surse regenerabile.

Cincisprezece state membre (BE, CZ, DK, EE, FI, DE, GR, HU, IE, LV, LT, SL, SE, NL şi UK) au prezentat obiective intermediare pentru îmbunătăţirea performanţelor energetice ale clădirilor noi până în 2015, majoritatea vizând consolidarea reglementărilor privind construcțiile şi/sau nivelul certificatului de performanţă energetică.

Deşi majoritatea statelor membre au raportat o varietate de măsuri de sprijin pentru promovarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, inclusiv stimulente financiare, consolidarea reglementărilor privind construcțiile, activităţi de sensibilizare şi proiecte pilot/demonstrative, nu este întotdeauna clar în ce măsură acestea vizează clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Prin urmare, se impune concluzia că statele membre au înregistrat progrese prea reduse în pregătirile pentru realizarea obiectivelor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero până în 2020.

Absenţa unei pregătiri adecvate şi la timp sporeşte riscul ca statele membre să nu respecte termenele-limită pentru a garanta că noile clădiri vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Mai mult, absenţa unor definiţii clare, a unor obiective intermediare şi a unor măsuri de sprijin dedicate înseamnă că sectorul construcțiilor se confruntă cu incertitudine în ceea ce privește cadrul de politică şi de reglementare referitor la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, ceea ce conduce la o amânare a investiţiilor necesare în tehnologie, procese şi formare, reducând competitivitatea sectorului.

De asemenea, UE poate pierde o parte dintre contribuţiile preconizate ale clădirilor în vederea îndeplinirii obiectivelor pe termen lung cu privire la climă şi energie. Având în vedere dimensiunea potenţială a acestei contribuţii, este puţin probabil ca diferenţa să fie acoperită de economii în alte sectoare.

Absenţa progreselor implică, de asemenea, faptul că statele membre întâmpină dificultăți în a institui o definiţie practică detaliată a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero în sensul EPBD, ceea ce sporeşte incertitudinea pentru sectorul construcțiilor.

În fine, deoarece Comisia a primit doar informaţii restrânse din partea statelor membre, nu este posibilă realizarea unei evaluări adecvate a planurilor naţionale și, în special, a adecvării măsurilor avute în vedre de statele membre în legătură cu obiectivele EPBD.

5.2.        Etapele următoare

Statele membre care nu au transmis încă planurile lor naționale Comisiei trebuie să facă acest lucru fără întârziere. În acest scop, Comisia va contacta în mod direct respectivele state membre.

În ceea ce privește statele membre care au prezentat planurile lor naționale, Comisia va realiza o primă evaluare cu privire la gradul de exhaustivitate a acestora. În cazul planurilor incomplete, Comisia va solicita informații suplimentare mai detaliate. Pentru a facilita furnizarea acestor informații, statelor membre li se va pune la dispoziție un model neobligatoriu, elaborat special în acest scop. Se recomandă cu insistență ca statele membre să utilizeze acest model pentru a facilita comparabilitatea și analiza planurilor.

Ulterior, Comisia va efectua o evaluare detaliată a planurilor naționale, examinând în special aplicarea detaliată în practică a definiției NZEB, obiectivele intermediare și măsurile de sprijin propuse. Dacă este necesar, Comisia va solicita statelor membre informaţii suplimentare specifice cu privire la cerinţele referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (4) din EPBD. Pe baza acestei evaluări, Comisia va elabora un plan de acţiune şi, dacă este cazul, va propune măsuri pentru creșterea numărului de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero şi va încuraja cele mai bune practici cu privire la transformarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Pentru a sprijini mai departe statele membre în elaborarea unei aplicări practice detaliate a definiţiei clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero prevăzute de EPBD, Comisia intenţionează să elaboreze o notă orientativă interpretativă. Comitetul instituit în temeiul articolului 26 din EPBD va fi utilizat pentru consultarea statelor membre pe parcursul elaborării notei orientative. Acolo unde este cazul, se va face trimitere, de asemenea, la lucrările de standardizare în curs ale CEN în baza mandatului M/180, la lucrările din cadrul acțiunii concertate EPBD în acest domeniu şi la evoluțiile în temeiul Directivei RES. De reținut că elaborarea notei orientative nu trebuie interpretată de către statele membre drept un motiv pentru a amâna și mai mult planurile lor naţionale şi punerea în aplicare pe deplin a cerinţelor EPBD în ceea ce priveşte clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

În fine, Comisia va utiliza pe deplin competenţele care îi sunt conferite în temeiul tratatului pentru a granta că EPBD, inclusiv cerinţele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, este corect transpusă şi pusă în aplicare în întreaga UE.

În concluzie, statele membre trebuie să îşi intensifice semnificativ eforturile pentru a pune în aplicare cerinţele prevăzute de EPBD cu privire la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero pentru a se asigura că obiectivele climatice pe termen mai lung ale UE nu sunt puse în pericol, precum şi că sectorul construcțiilor poate beneficia din plin de oportunitățile oferite de clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Anexa 1: Prezentare generală a definiţiilor naţionale ale clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero[7]

Ţara || Descrierea aplicării practice Articolul 9 alineatul (3) litera (a) || Indicator numeric al consumului de energie primară Articolul 9 alineatul (3) litera (a) || Obiective intermediare Articolul 9 alineatul (3) litera (b) || Ponderea energiei din surse regenerabile Articolul 9 alineatul (3) litera (c)

AT || În Austria este în curs de desfășurare procesul pentru ajungerea la un acord asupra definiţiei clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Între timp, Codul construcțiilor face referire la un standard de consum redus de energie (ÖNORM 8118) prin trimitere doar la calitatea anvelopei clădirii. || || ||

BE Regiunea Bruxelles- Capitală || Definiţia din Codul privind energia, clima şi aerul din Bruxelles are la bază definiţia prevăzută de EPBD reformată. În urma rezultatului studiului privind nivelurile optime din punct de vedere al costurilor, aflat în curs de efectuare, se va adopta o definiție mai specifică. || Consumul de energie primară sub 45 kWh/m2/an (inclusiv încălzire, apă caldă şi aparate de uz casnic) Pentru birouri, unităţi de servicii și unități de învățământ, consumul de energie primară sub 95 – 2,5*C kWh/m2 /an, unde C este definit drept densitate, și anume, raportul dintre volumul spațiului şi suprafaţa de pierderi. || Toate construcţiile noi trebuie să îndeplinească cerinţe comparabile cu standardul pasiv începând cu 2015 || Metoda de calculare a energiei primare include utilizarea energiei din surse regenerabile, cum ar fi energia solară, încălzirea cu ajutorul biomasei, încălzirea geotermală şi sistemele de pompe de căldură, precum şi tehnicile de răcire pasivă.

BE Regiunea valonă || O clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero este caracterizată, în faza de proiectare, de o performanţă energetică aproape de, sau echivalentă cu, standardele privind clădirile pasive referitoare la anvelopa clădirii şi de acoperirea unei părți a consumului prin utilizarea energiei din surse regenerabile. Standardul prvind clădirile pasive pentru Europa Centrală prevede că o clădire trebuie proiectată astfel încât să prezinte un necesar de încălzire de până la 15 kWh/m² pe an şi un necesar de răcire de până la 15 kWh/m² pe an SAU o sarcină termică de vârf de 10W/m². Consumul total de energie primară (energie primară pentru încălzire, apă caldă şi electricitate) nu trebuie să depăşească 120 kWh/m² pe an. Se aşteaptă ca definiţia să evolueze în timp. || || Standardele energetice prevăzute pentru clădiri rezidenţiale, birouri, unități de servicii şi învățământ vor fi de 60 kWh/m2/an până în 2014. De asemenea, construcţia va respecta standardul pasiv sau echivalent începând cu 2017. Începând din 2019, toate clădirile noi vor trebui să respecte, pe lângă standardul pasiv, standardul „consum de energie net egal cu zero” şi se tinde să devină clădiri cu energie pozitivă. || Ponderea energiei din surse regenerabile este reprezentată grafic în planul naţional.

BE Regiunea flamandă || Pe baza cadrului metodologic comparativ pentru calcularea nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor ale cerinţelor minime în materie de performanţă energetică, Agenţia flamandă a energiei (VEA) studiază nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor pentru Flandra. Rezultatele studiului vor fi utilizate ca punct de plecare pentru aplicarea practică detaliată. || În prezent, nivelul optim din punct de vedere al costurilor este E55-E60, reprezentând consumul de energie calculat. || Cerinţele de nivel E privind clădirile rezidenţiale, de birouri şi de învățământ sunt E70 până în 2012 şi E60 până în 2014. Un plan pentru introducerea de cerinţe mai stricte până în 2019 (pentru clădirile publice) şi 2021 este în curs de elaborare atât pentru clădirile noi, cât şi pentru clădirile existente (separat pentru clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale). || Legislaţia în domeniu este în curs de elaborare. În ceea ce priveşte clădirile rezidenţiale cu mai mult de o unitate de locuit (de asemenea, pentru şcoli şi birouri), trebuie folosită una dintre cele 6 opţiuni de mai jos: 1. sisteme de energie solară termică 2. sisteme de energie solară fotovoltaică 3. biomasă (cazan, sobă sau PCCE calitativ) 4. pompe de căldură 5. conectarea la sistemul de termoficare sau de răcire centralizată 6. participare la un proiect legat de energia din surse regenerabile cu posibilitatea suplimentară ≥10 kWh de energie din surse regenerabile per m2 din suprafaţa totală utilă (combinarea unuia sau mai multor sisteme) Dacă nu sunt respectate cerinţele minime privind energia din surse regenerabile, cerinţele privind performanţa energetică (nivelul E) sunt mai stricte cu 10%. Ponderea minimă a energiei din surse regenerabile este integrată în calculele privind nivelul E.

CY || Clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero sunt definite cu ajutorul unui indicator al consumului de energie primară şi al unui procent al utilizării de energie din surse regenerabile. Pentru calcule se utilizează o clădire de referinţă. || 180 kWh/m2/an pentru clădiri rezidenţiale 210 kWh/m2/an pentru clădiri nerezidenţiale (inclusiv încălzire, răcire, apă caldă şi iluminat) || || Cel puţin 25% din consumul de energie primară trebuie acoperit de energia din surse regenerabile.

CZ || Definiţia clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero este în curs de aprobare. Viitorul Decretul privind performanţa energetică a clădirilor va include definiția și un procent fix al consumului de energie care trebuie acoperit de energia din surse regenerabile. || || În 2016, toate clădirile publice cu o suprafaţă mai mare de 1 500 m2 vor deveni clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, urmând ca în 2017 toate clădirile publice cu o suprafaţă mai mare de 350 m2 să devină clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Toate clădirile noi cu o suprafaţă mai mare de 1 500 m2 vor deveni clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero în 2018. Toate clădirile noi cu o suprafaţă mai mare de 350 m2 vor deveni clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero în 2019 Între 14 000 – 22 000 de clădiri rezidenţiale noi al căror consum de energie este aproape egal cu zero pe an începând cu 2020. ||

DK || Cerinţele referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero sunt incluse în reglementările privind construcțiile sub formă de clase de performanţă progresivă: „clasa 2015” şi „clasa 2020”. O clădire rezidenţială (+hoteluri, etc.) este inclusă în clasa 2015 atunci când consumul cumulat de energie necesară pentru încălzire, aerisire, răcire şi apă caldă pe m2 de suprafaţă încălzită nu depăşeşte 30 kWh/m2/an plus 1000kWh/an împărţit la suprafaţa încălzită. (30 + 1000/A) kWh/m2/an. O clădire publică (birouri, şcoli, instituţii) este inclusă în clasa 2015 atunci când consumul cumulat de energie pentru încălzire, aerisire, răcire şi apă caldă pe m2 de suprafaţă încălzită nu depăşeşte 41 kWh/m2/an plus 1000kWh/an împărţit la suprafaţa încălzită. (41 + 1000/A) kWh/m2/an. O clădire este inclusă în „clasa 2020” de clădiri atunci când consumul cumulat de energie necesară pentru încălzire, aerisire, răcire şi apă caldă pe m2 suprafaţă încălzită nu depăşeşte 20 kWh/m2/an. || 20 kWh/m2/an || Se aşteaptă ca toate cerinţele pentru „clasa 2015” să devină obligatorii până în 2015. Cerinţele pentru „clasa 2020” vor fi aplicate clădirilor publice până la sfârşitul anului 2018 şi tuturor clădirilor până la sfârşitul anului 2020. || Ponderile estimate ale energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor sunt prezentate pentru anii 2015 şi 2020. între 44 şi 51% în 2015 între 51 şi 56% în 2020

EE || A fost propus un coeficient de energie de 50‑140 kWh/m2/an pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, dar este necesară o consultare publică suplimentară cu privire la definiția clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. || A fost propus un coeficient de energie de 50-140 kWh/m2/an || Introducerea treptată a unor cerinţe mai stricte privind performanţa energetică începând cu 2013 10 clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero accesibile publicului până în 2015. ||

FI || Finlanda nu a ajuns încă la o definiţie finală a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Intenţia este de a emite specificații tehnice referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero ca recomandări până în 2015. || || Cerinţe privind standardul „locuinţe pasive” pentru clădirile construite, reparate sau închiriate după 2015. Clădirile noi construite pentru administraţia publică după 2015 vor respecta standardul „locuinţe pasive”. ||

FR || Franţa nu are o definiţie oficială a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. || || Pentru locuințele colective, cerinţa de consum va fi redusă de la 57,5 la 50 kWhepm2/ an în 2015. Pentru locuințele individuale, cerinţa este deja de 50 kWhep/m2/an. Toate clădirile noi vor fi pozitive din punct de vedere energetic până în 2020. O reducere cu 38% a consumului de energie primară până în 2020 pentru clădirile existente. ||

DE || O definiţie explicită a standardelor privind performanţa clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero este în curs de pregătire de către guvern. || || Se va realiza o actualizare a reglementărilor privind economiile de energie în 2012 sau 2013, cu posibile actualizări ulterioare înainte de 2020. Cerinţele privind clădirile publice al căror consum de energie este aproape egal cu zero vor fi introduse în 2016, iar în 2018 vor fi introduse cerinţe referitoare la toate clădirile noi al căror consum de energie este aproape egal cu zero. || În Germania a devenit obligatorie utilizarea energiei din surse regenerabile pentru încălzirea clădirilor noi, în conformitate cu Legea privind încălzirea cu energie din surse regenerabile. Cantitatea minimă de generare a energiei din surse regenerabile este reglementată de Erneuerbare-Energien- Wärme-Gesetz (Legea privind încălzirea cu energie din surse regenerabile).

EL || Nu este disponibil niciun standard referitor la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Sunt în curs de pregătire noi reglementări bazate pe EPBD reformată, care vor defini foaia de parcurs pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero. || || || Pentru clădirile noi, consumul de energie primară trebuie asigurat prin utilizarea de sisteme de alimentare cu energie bazate pe surse de energie regenerabile (Obiectivul naţional, PNAEE)

HU || Cerinţele privind performanţa energetică a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero vor fi definite în Decretul privind performanţa energetică a clădirilor, aflat în curs de elaborare. || || Cerinţele vor fi consolidate în 2016, odată cu o reviziuire fundamentală preconizată a sistemului de cerinţe. Cerinţele directe referitoare la sistemele active de energie solară și fotovoltaică vor fi puse în aplicare în 2016. ||

IE || Definiţia prevede un indicator numeric al consumului de energie primară şi un nivel de certificare a clasificării energetice a clădirilor (BER) || Până în 2020, toate clădirile noi vor prezenta o sarcină energetică ce nu va depăși 45 kWh/m2/an (inclusiv încălzire, aerisire, apă caldă şi iluminare). În ceea ce priveşte certificatele privind clasificarea energetică a clădirilor (BER), toate locuințele noi vor trebui să aibă nivelul A3 sau mai mare. Acelaşi principiu se aplică, de asemenea, clădirilor nerezidenţiale şi clădirilor existente, însă obiectivul numeric şi clasificarea BER nu au fost încă decise în mod oficial. || Scopul este să se obţină o îmbunătăţire agregată de 40% a emisiilor până în 2013 și de 60% până în 2019, sub rezerva calculelor privind nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor. Modificarea părții L din reglementările privind clădirile în 2015 şi 2018, pentru a solicita un standard de performanţă energetică actualizat pentru clădirile existente în curs de extindere, renovare/modificare sau schimbare a utilizării. || O proporţie rezonabilă a energiei va fi obținută din surse de energie regenerabilă la faţa locului sau în apropiere.

IT || Nu există o definiţie oficială cu privire la standardul de performanţă a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. || || ||

LT || Performanţa energetică este definită astfel încât aceasta nu se raportează la o valoare specifică a consumului de energie, precum și de clasa respectivă de performanţă energetică a clădirii. Fiecare clădire este evaluată individual. || O clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero respectă cerinţele reglementărilor tehnice în domeniul construcțiilor STR 2.01.09:2012 pentru clasa de clădiri A++. ||  Lituania a stabilit cerinţe tranzitorii pentru clădirile nou construite în 2014, 2016, 2018 şi 2021 în conformitate cu clasele de performanţă energetică a clădirilor: - înainte de 2014 – clădirile noi sau părţile acestora vor respecta cerinţele privind clădirile din clasa C; - începând cu 2014 – clădirile noi sau părţile acestora vor respecta cerinţele pentru clădirile din clasa B; - începând cu 2016 – clădirile noi sau părţile acestora vor respecta cerinţele privind clădirile din clasa A; - începând cu 2018 – clădirile noi sau părţile acestora vor respecta cerinţele privind clădirile din clasa A+; - începând cu 2021 – clădirile noi sau părţile acestora vor respecta cerinţele privind clădirile din clasa A++. || În cazul clădirilor din clasa A++, energia obținută din surse regenerabile trebuie să reprezinte cea mai mare parte din energia consumată (formula este cuprinsă în planul naţional).

LV || Până în 2012 ar fi trebuit elaborate dispoziții legislative, inclusiv cerinţe tehnice specifice pentru utilizarea energiei din surse regenerabile. || || ||

LU || Nu au fost identificate informaţii privind definiția clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero || || ||

MT || Nu au fost identificate informaţii privind definiția clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero || || ||

NL || Definiţia se bazează pe coeficientul de performanţă energetică (CPE), un număr non-dimensional utilizat ca indicator al performanţei energetice a clădirilor în funcţie de modul de utilizare a clădirii. Vor fi realizate studii pentru a evalua fezabilitatea şi rentabilitatea introducerii unui coeficient de performanţă energetică mai strict. || Se presupune că o clădire cu consum de energie zero are un coeficient de performanţă energetică egal cu 0. || Coeficientul de performanţă energetică va scădea de la 0,8 la 0,6 (introdus la 1 ianuarie 2011), iar ulterior va scădea la 0,4 începând cu 1 ianuarie 2015, cu scopul de a stabili o cerinţă apropiată de CPE = 0 pentru alte clădiri decât clădirile publice până în 2020. O scădere comparabilă (raportat la 2007) este valabilă pentru clădirile nerezidenţiale, ceea ce va conduce la creşterea eficienţei energetice a clădirilor noi cu până la 50% în 2015. Scopul este stabilirea unei cerinţe apropiate de CPE = 0 pentru clădirile publice în 2018 şi construirea a 60 000 de clădiri noi al căror consum să fie aproape egal cu zero până în 2015. || În cadrul sistemului CPE, societățile de construcții pot alege măsuri pentru reducerea consumului de energie, pot utiliza energie din surse regenerabile şi pot recurge cu eficacitate la combustibilii fosili pentru a atinge obiectivul coeficientului CPE. Acest principiu va fi menținut pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Întrucât cerinţele privind coeficientul de performanță energetică devin din ce în ce mai stricte, procentul de energie din surse regenerabile va deveni automat din ce în ce mai important pentru îndeplinirea cerinţelor.

PL || Nu există încă o definiţie a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Centrul de cercetare privind clădirile cu emisii zero lucrează la elaborarea unei definiţii la nivel naţional || || ||

PT || Nu au fost identificate informaţii privind definiția clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero || || ||

RO || Nu au fost identificate informaţii privind definiția clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero || || ||

SK || Nu au fost identificate informaţii privind definiția clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero || || ||

SL || Este în curs de elaborare o nouă lege privind energia, care ar trebui să includă dispoziții referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero. || || ||

ES || Încă nu a fost formulată o definiţie a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. În 2018, este planificată a treia revizuire a codului tehnic de construcţii pentru a include concepte în materie de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, și se preconizează adoptarea unei definiții finale în 2019. || || ||

SE || Cerinţele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero sunt, în prezent, similare cu cerinţele din reglementările actuale privind construcțiile. Reglementările privind construcțiile şi definirea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero vor fi încurajate treptat, în conformitate cu rezultatele studiilor și proiectelor demonstrative în curs. || În prezent, cerinţele privind consumul de energie specifică (finală) pentru clădiri sunt între 55 şi 130 kWh/m2/an (55-120 kWh/m2/an pentru clădiri nerezidenţiale). || Următoarea consolidare a reglementărilor privind construcțiile va avea loc în 2015. || Suedia are o pondere foarte ridicată a energiei din surse regenerabile în toate sectoarele, inclusiv în sectorul construcţiilor. Reglementările privind construcțiile favorizează clădirile încălzite cu energie din surse regenerabilă.

[1]                      În 2010, a se vedea „Indicatori de mediu, transport şi energie, ediţia 2012”, Comisia Europeană. În scopul acestei estimări, a fost cumulat consumul final de energie pentru sectorul gospodăriilor şi al serviciilor. De notat faptul că acesta include, de exemplu, consumul de energie electrică pentru aparatele de uz casnic, dar exclude consumul de energie electrică din clădirile industriale.

[2]               COM (2011) 112

[3]               JO L153, 18.6.2010, p.13

[4]               PNAESR reprezină o obligaţie în temeiul Directivei 2009/28/CE şi sunt disponibile la adresa http://ec.europa.eu/energy/renewables/action_plan_en.htm

[5]               Către clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero – Definirea principiilor comune în conformitate cu EPBD. Ecofys, ianuarie 2013

[6]               JO L 140, 5.6.2009, p. 16

[7]               Nivelurile de performanţă energetică din tabel reprezintă cerinţele în materie de energie prezentate de diferite state membre. Deoarece reglementările privind clădirile şi metodele de calcul diferă de la o ţară la alta, obiectivele numerice nu pot fi comparate fără a se lua în considerare aceste niveluri.