52013DC0362

.

Recomandare de

RECOMANDARE A CONSILIULUI

privind Programului național de reformă al Italiei pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de stabilitate al Italiei pentru perioada 2012-2017

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 121 alineatul (2) și articolul 148 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice[1], în special articolul 5 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice[2], în special articolul 6 alineatul (1),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene[3],

având în vedere rezoluțiile Parlamentului European[4],

având în vedere concluziile Consiliului European,

având în vedere avizul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă,

după consultarea Comitetului economic și financiar,

întrucât:

(1)       La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)       La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010, Consiliul a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre[5], care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă existente la nivel național.

(3)       La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune atât la nivel național, cât și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile existente. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)       La 6 iulie 2012, Consiliul a adoptat o recomandare privind Programul național de reformă al Italiei pentru 2012 și a emis un aviz cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Italiei pentru perioada 2011-2015.

(5)       La 28 noiembrie 2012, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii[6], care marchează începutul semestrului european 2013 pentru coordonarea politicilor economice. Tot la 28 noiembrie 2012, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă[7], în care a identificat Italia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)       La 14 martie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a subliniat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii, să se restabilească condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(7)       La 10 aprilie 2013, Comisia a publicat rezultatele bilanțului său aprofundat[8] privind Italia, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Din analiza Comisiei reiese că Italia se confruntă cu dezechilibre macroeconomice, care necesită adoptarea unor măsuri de politică ferme. Printre principalele dezechilibre macroeconomice cu care încă se confruntă Italia se numără în special scăderea competitivității pe plan extern, precum și nivelul ridicat al datoriilor publice în contextul unei creșteri modeste prelungite.

(8)       La 11 aprilie 2013, Italia și-a prezentat Programul de stabilitate din 2013 pentru perioada 2012-2017 și Programul național de reformă pentru 2013. După ce au fost prezentate cele două programe, noul guvern, desemnat la 28 aprilie, și-a declarat intenția de a consolida agenda de reforme structurale, confirmând obiectivele bugetare prezentate în Programul de stabilitate. La 17 mai, a fost adoptat un decret-lege care cuprinde noi dispoziții privind impozitele pe bunuri imobile și extinderea schemei de suplimentare a salariilor pentru lucrătorii angajați sub nivelul lor de competență. Pentru a se ține seama de legăturile dintre ele, cele două programe și noile măsuri adoptate de guvern au fost evaluate în același timp.

(9)       Pe baza evaluării, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului, a Programului de stabilitate pentru perioada 2013-2017, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic care stă la baza proiecțiilor bugetare din program este optimist pentru 2014, în comparație cu previziunile Comisiei din primăvara anului 2013. Acesta este plauzibil începând din 2015, dar numai în condițiile implementării integrale a reformelor structurale adoptate, ceea ce constituie în continuare o provocare. Strategia bugetară prezentată în program a fost confirmată de noul guvern și aprobată de parlament. Aceasta își propune să mențină deficitul sub pragul de 3 % din PIB pe durata programului, să îndeplinească obiectivul pe termen mediu în 2013 și să asigure o traiectorie descendentă a ponderii datoriei în PIB începând cu 2014. Programul confirmă obiectivul pe termen mediu de a avea o poziție bugetară echilibrată în termeni structurali, care este în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere. Deficitul a fost adus la 3 % din PIB în 2012 și, conform previziunilor de primăvară ale Comisiei, publicate la 3 mai 2013, este de așteptat să rămână sub valoarea de referință în perioada 2013-2014. Se consideră că, dacă sunt puse în aplicare în mod coerent, dispozițiile adoptate de guvernul italian la 17 mai pot avea un impact semnificativ asupra deficitului. După ce s-a înregistrat o îmbunătățire cu 2,7 puncte procentuale din PIB, calculată cumulat pentru perioada 2009 - 2012, și în ipoteza în care politicile nu se modifică, se prevede o îmbunătățire cu încă un punct procentual a soldului structural ca procentaj din PIB în 2013, soldul ajungând la -0,5 %, apoi deteriorându-se ușor în 2014. Soldul primar structural ar urma să atingă 5 % din PIB în 2014. Ajustarea structurală prevăzută pentru 2013 este adecvată, având în vedere o analiză a cheltuielilor fără măsurile discreționare privind veniturile, în timp ce pentru 2014 aceasta indică o deviere de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu. Programul preconizează că rata datoriei publice va atinge un nivel maxim în 2013, după care va începe să scadă, datorită veniturilor din privatizare prevăzute care se ridică anual la 1 punct procentual din PIB. În cadrul previziunilor însă, ponderea datoriei în PIB este în continuă creștere, una dintre cauze fiind plata datoriilor comerciale, care contribuie cu aproximativ 2,5 puncte procentuale în perioada 2013-2014, însă veniturile din privatizare nu sunt incluse, întrucât detaliile nu au fost încă specificate. Începând cu 2013, Italia se află în perioada de tranziție de trei ani în ceea ce privește respectarea criteriului datoriei, traiectoria datoriei din Programul de stabilitate asigurând înregistrarea unor progrese suficiente în vederea respectării acestui criteriu. Cu toate acestea, deficitul și previziunile din program referitoare la nivelul datoriei se bazează pe punerea în aplicare deplină a măsurilor bugetare și a reformelor structurale adoptate, care sunt esențiale pentru a instaura încrederea pieței și a stimula creșterea și ocuparea forței de muncă.

(10)     S-au adoptat reforme importante pentru a promova sustenabilitatea finanțelor publice și pentru a stimula creșterea, însă implementarea completă a acestora rămâne o provocare, fiind necesare acțiuni suplimentare. Mai multe propuneri de măsuri esențiale nu au fost încă aprobate sau necesită încă adoptarea unor acte legislative și există riscul ca aplicarea lor efectivă să nu fie asigurată în mod sistematic la toate nivelurile de guvernare. Eficiența administrației publice în ceea ce privește cadrul de reglementare și procedural, calitatea guvernării și capacitatea administrativă continuă să fie afectată de deficiențe semnificative care, la rândul lor, afectează punerea în aplicare a reformelor și mediul de afaceri.

(11)     Pentru îmbunătățirea mediului de afaceri trebuie finalizată reforma sistemului de justiție civilă, prin punerea cât mai rapidă în aplicare a revizuirii organizării instanțelor și prin reducerea duratei excesive a tratării cauzelor, a numărului de cauze nesoluționate și a nivelului ridicat de litigii. Din hotărârea Curții Constituționale din octombrie 2012 privind medierea reiese necesitatea unor acțiuni menite să promoveze utilizarea unor mecanisme extrajudiciare de soluționare a litigiilor. Corupția, ale cărei costuri sunt estimate la 4 % din PIB, reprezintă un motiv serios de îngrijorare, întrucât subminează grav potențialul de redresare economică. Legea anticorupție din noiembrie 2012 necesită acțiuni subsecvente, eficacitatea măsurilor de combatere a corupției putând fi îmbunătățită în continuare, în special în ceea ce privește termenele de prescripție, care în prezent sunt scurte.

(12)     Strategia ambițioasă de consolidare a finanțelor publice adoptată până în prezent a fost însoțită de introducerea în Constituție a regulii echilibrului bugetar în aprilie 2012 și de măsuri de îmbunătățire a eficienței și a calității cheltuielilor publice. Totuși, din cauza lacunelor legate de punerea în aplicare, acțiunile întreprinse nu au fost pe deplin eficace, în special în ceea ce privește eficiența ocupării forței de muncă în sectorul public și reducerea numărului de provincii. Planul de acțiune pentru coeziune a permis o intensificare a absorbției fondurilor structurale (aproximativ 12,1 miliarde EUR în trei etape consecutive). Cu toate acestea, măsurile de ameliorare a nivelului global de gestionare a fondurilor sunt în continuare lipsite de ambiție, în special în sudul Italiei, suscitând serioase preocupări în ceea ce privește perioada de programare 2014-2020. Există astfel o marjă considerabilă pentru îmbunătățirea eficienței cheltuielilor publice.

(13)     În mod tradițional, băncile joacă un rol esențial în sprijinirea activității economice din Italia, în special datorită împrumuturilor acordate întreprinderilor mici, însă capacitatea băncilor de a-și asuma acest rol a scăzut din cauza recesiunii economice prelungite. A crescut riscul de credit, iar creditele neperformante s-au acumulat, ceea ce a contribuit la o reducere a împrumuturilor și la scăderea drastică a rentabilității băncilor. Ca răspuns, Banca Italiei efectuează inspecții la fața locului pentru a verifica dacă este adecvată constituirea de provizioane pentru împrumuturi neperformante. Anumite caracteristici ale guvernanței corporative din băncile italiene pot limita eficacitatea activității lor de intermediere financiară. Au fost adoptate măsuri pentru a încuraja utilizarea canalelor de finanțare nebancare, în special finanțarea prin capitaluri proprii, și pentru a promova capacitatea de inovare, dar domeniul lor de aplicare este în continuare limitat și acestea nu au fost încă puse în aplicare pe deplin. Transpunerea Directivei UE privind întârzierea plăților în cadrul tranzacțiilor comerciale și planul de decontare a datoriilor comerciale acumulate vor contribui la îmbunătățirea lichidității întreprinderilor.

(14)     În iunie 2012 s-a adoptat o amplă reformă a pieței forței de muncă, care abordează rigiditățile și segmentarea acestei piețe. Reforma trebuie completată prin adoptarea celorlalte acte legislative de punere în aplicare, iar aplicarea concretă pe teren trebuie atent monitorizată. În plus, serviciile publice de ocupare a forței de muncă nu au fost încă integrate cu administrația responsabilă cu alocațiile de șomaj pentru a sprijini punerea în aplicare a unor strategii eficiente de activare. În urma unor acorduri succesive încheiate în perioada 2011-2013, partenerii sociali au convenit asupra unui nou cadru de stabilire a salariilor, care este susținut de stimulente fiscale pentru a încuraja o mai bună aliniere a salariilor la productivitate și la condițiile pieței forței de muncă locale. Acest cadru ar trebui pus în aplicare în mod efectiv și adaptat progresiv pe baza monitorizării rezultatelor.

(15)     Rata șomajului în rândul tinerilor și proporția tinerilor care nu au un loc de muncă, nu sunt înscriși în sistemul de învățământ și nici nu urmează cursuri de formare profesională a continuat să crească, ajungând la 37 %, respectiv 21,1 %, până la sfârșitul anului 2012. Numărul absolvenților de învățământ terțiar și rata de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor absolvenți de învățământ terțiar sunt cele mai scăzute din UE, ceea ce indică faptul că tinerii absolvenți dobândesc competențe care sunt puțin relevante pentru piața forței de muncă. Deși în ușoară scădere, rata părăsirii timpurii a școlii rămâne ridicată. Acest fapt ridică semne de întrebare în ceea ce privește performanța sistemului de învățământ. Unul din elementele-cheie este profesia de cadru didactic, care este în prezent caracterizată de un parcurs profesional prestabilit și oferă perspective limitate în ceea ce privește dezvoltarea profesională. Participarea femeilor la piața forței de muncă este în continuare redusă, iar diferența dintre femei și bărbați în ceea ce privește încadrarea în muncă este una dintre cele mai mari din UE. Riscul de sărăcie, de excluziune socială și în special riscul legat de starea materială extrem de precară sunt în mod clar în creștere, în timp ce sistemul de protecție socială se confruntă cu tot mai multe dificultăți în ceea ce privește nevoile sociale, întrucât predomină cheltuielile legate de pensii, iar transferurile sociale, cu excepția pensiilor, nu sunt suficient orientate către combaterea sărăciei și către promovarea incluziunii sociale.

(16)     Structura sistemului fiscal, care este în continuare complexă, afectează puternic piața forței de muncă și piața capitalului. După eforturile depuse în perioada 2010-2011, măsurile suplimentare adoptate în vederea transferului sarcinii fiscale de la factorii de producție la consum, proprietate și mediu au fost mai limitate. Sunt încă necesare acțiuni prin care să se simplifice sistemul fiscal, să se raționalizeze cheltuielile fiscale, să se alinieze baza de impozitare a proprietăților la valorile de piață, să se asigure o mai bună respectare a normelor și să se descurajeze frauda. În așteptarea unei revizuiri a valorilor cadastrale, propunerea de reformă privind impozitarea bunurilor imobile va avea ca obiectiv îmbunătățirea echității, în limitele strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate. Reducerea economiei subterane și a muncii fără forme legale poate să aducă beneficii finanțelor publice și să aibă efecte pozitive asupra capitalurilor proprii. Este posibil ca pentru revizuirea scutirilor de TVA sau a cotelor reduse de TVA și pentru revizuirea cheltuielilor fiscale directe să fie necesară o ajustare a transferurilor sociale pentru a se limita la minimum efectele distributive.

(17)     S-au depus eforturi semnificative pentru a se liberaliza sectorul serviciilor. Cu toate acestea, ar trebui continuată reforma profesiilor reglementate, prin abordarea restricțiilor rămase, iar principalele sale principii ar trebui să fie protejate împotriva eventualelor dificultăți care decurg în special din reforma profesiunii juridice. Este, de asemenea, important să se ia măsuri pentru ca, în urma hotărârii Curții Constituționale din iulie 2012, serviciile publice locale să fie deschise concurenței.

(18)     În sectorul industriilor de rețea, reforma privind deschiderea accesului la piață și îmbunătățirea capacității infrastructurii este în desfășurare, dar există în continuare importante provocări. Până în luna septembrie 2013 urmează să se finalizeze procesul de separare în sectorul gazelor și trebuie pusă în aplicare strategia națională pentru energie din martie 2013. Deschiderea concurenței în sectorul telecomunicațiilor reprezintă un alt posibil domeniu de acțiune. Nu a fost încă instituită noua autoritate în domeniul transporturilor responsabilă pentru autostrăzi, aeroporturi, porturi și căi ferate. Autoritatea ar trebui să fie independentă, să dispună de resursele necesare pentru a funcționa și să aibă competența de a aplica sancțiuni. Există, de asemenea, o problemă gravă legată de deficiențele din infrastructura internă și cea transfrontalieră, cu disparități între nord și sud, care se traduc prin creșterea prețurilor la energie, un nivel redus de penetrare a conexiunilor în bandă largă și blocaje în domeniul transporturilor.

(19)     În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Italiei. Aceasta a evaluat Programul de stabilitate și Programul național de reformă și a prezentat un bilanț aprofundat. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică fiscală și socioeconomică sustenabilă în Italia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările Uniunii, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin asigurarea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările sale emise în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-6 de mai jos.

(20)     În lumina acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate al Italiei, iar avizul său[9] se regăsește în special în recomandarea 1 de mai jos.

(21)     În lumina rezultatelor bilanțului aprofundat realizat de Comisie și a acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările sale emise în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice se reflectă în recomandările 1 — 6 de mai jos.

(22)     În contextul semestrului european, Comisia a efectuat, de asemenea, o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe baza acestei analize, Consiliul a emis recomandări specifice adresate statelor membre care au adoptat moneda euro. De asemenea, Italia ar trebui să asigure implementarea completă și în timp util a acestor recomandări,

RECOMANDĂ ca, în perioada 2013-2014, Italia să întreprindă acțiuni astfel încât:

1.           Să asigure menținerea deficitului sub 3 % din PIB în 2013, prin punerea în aplicare integrală a măsurilor adoptate. Să continue ajustarea structurală într-un ritm adecvat și printr-o consolidare fiscală favorabilă creșterii, pentru a atinge și menține obiectivul pe termen mediu începând cu 2014. Să atingă excedentele primare structurale planificate pentru ca ponderea datoriei în PIB, al cărei nivel este foarte ridicat (132,2 % din PIB în 2014), să se înscrie pe o traiectorie descendentă. Să procedeze în continuare la o îmbunătățire durabilă a eficienței și a calității cheltuielilor publice punând în aplicare pe deplin măsurile adoptate în 2012 și intensificând eforturile prin efectuarea de bilanțuri aprofundate periodice în materie de cheltuieli la toate nivelurile de guvernare.

2.           Să asigure implementarea la timp a reformelor în curs prin adoptarea rapidă a actelor legislative necesare, prin obținerea de rezultate concrete la toate nivelurile de guvernare și cu toate părțile interesate relevante, precum și prin monitorizarea impactului. Să consolideze eficiența administrației publice și să îmbunătățească coordonarea între diferitele niveluri de guvernare. Să simplifice cadrul administrativ și de reglementare pentru cetățeni și întreprinderi și să reducă termenele de judecată și nivelurile ridicate de litigii din justiția civilă, inclusiv prin promovarea procedurilor extrajudiciare de soluționare a litigiilor. Să consolideze cadrul juridic pentru combaterea corupției, inclusiv prin revizuirea normelor care reglementează perioadele de limitare. Să adopte măsuri structurale pentru a îmbunătăți gestionarea fondurilor UE în regiunile sudice pentru perioada de programare 2014-2020.

3.           Să promoveze practici de guvernanță corporativă în sectorul bancar, care să conducă la o mai mare eficiență și rentabilitate, în vederea sprijinirii fluxului de creditare a activităților productive. Să continue activitățile în curs care vizează controlul calității activelor în sectorul bancar și să faciliteze găsirea unor soluții în cazul creditelor neperformante din bilanțurile băncilor. Să promoveze în continuare dezvoltarea piețelor de capital pentru a diversifica și consolida accesul întreprinderilor la finanțare, în special în capitalurile proprii, favorizând astfel capacitatea de inovare și de creștere.

4.           Să asigure punerea eficientă în aplicare a reformelor care vizează piața muncii și stabilirea salariilor pentru a permite o mai bună aliniere a salariilor în funcție de productivitate. Să adopte măsuri suplimentare pentru încurajarea participării la piața muncii, în special a femeilor și a tinerilor, de exemplu prin intermediul unei „garanții pentru tineret”. Să consolideze învățământul profesional și tehnic, să asigure eficientizarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și să îmbunătățească perspectivele de carieră și serviciile de consiliere a studenților din învățământul terțiar. Să reducă dispozițiile financiare care descurajează pe cea de a doua persoană care contribuie la venitul familiei să muncească și să îmbunătățească furnizarea de servicii de îngrijire și de servicii legate de activitățile extrașcolare. Să își intensifice eforturile de prevenire a părăsirii timpurii a școlii și de îmbunătățire a calității învățământului și a rezultatelor școlare, inclusiv prin reformarea sistemului de dezvoltare profesională și de avansare în carieră pentru profesori. Să asigure eficacitatea transferurilor sociale, în special printr-o mai bună direcționare a prestațiilor sociale, în special către familiile cu venituri reduse care au copii.

5.           Să transfere sarcina fiscală de la forța de muncă și de la capital la consum, proprietate și mediu într-un mod neutru din punct de vedere bugetar. În acest scop, să revizuiască domeniul de aplicare al scutirilor de TVA, al cotelor reduse de TVA și al cheltuielilor fiscale directe și să reformeze sistemul cadastral pentru a alinia baza fiscală a bunurilor imobile recurente la valorile de piață. Să continue lupta împotriva evaziunii fiscale, să îmbunătățească respectarea normelor fiscale și să ia măsuri decisive împotriva economiei subterane și a muncii fără forme legale.

6.           Să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a măsurilor care vizează deschiderea pieței în sectorul serviciilor. Să elimine restricțiile existente în sectorul serviciilor profesionale și să promoveze accesul la piață, de exemplu în sectorul serviciilor publice locale, în care ar trebui încurajată recurgerea la achiziții publice (în locul concesiilor directe). Să continue aplicarea măsurilor luate în vederea îmbunătățirii condițiilor de acces pe piață în industriile de rețea, în special considerând înființarea autorității în domeniul transporturilor ca obiectiv prioritar. Să modernizeze capacitatea infrastructurii, acordând o atenție deosebită interconexiunilor energetice, transportului intermodal și telecomunicațiilor în bandă largă de mare viteză, urmărindu-se reducerea disparităților persistente dintre nord și sud.

Adoptată la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu

                                                                       Președintele

[1]               JO L 209, 2.8.1997, p. 1.

[2]               JO L 306, 23.11.2011, p. 25.

[3]               COM(2013) 362 final.

[4]               P7_TA(2013)0052 și P7_TA(2013)0053.

[5]               Decizia 2013/208/UE a Consiliului din 22 aprilie 2013.

[6]               COM(2012) 750 final.

[7]               COM(2012) 751 final.

[8]               SWD(2013) 118 final.

[9]               În temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului.