This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013DC0270
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS UNDER ARTICLE 25 TFEU On progress towards effective EU Citizenship 2011-2013
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 25 DIN TFUE privind progresele înregistrate în vederea exercitării efective a cetățeniei UE în perioada 2011-2013
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 25 DIN TFUE privind progresele înregistrate în vederea exercitării efective a cetățeniei UE în perioada 2011-2013
/* COM/2013/0270 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 25 DIN TFUE privind progresele înregistrate în vederea exercitării efective a cetățeniei UE în perioada 2011-2013 /* COM/2013/0270 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL
REGIUNILOR ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 25 DIN TFUE privind progresele înregistrate în
vederea exercitării efective a cetățeniei UE în perioada 2011-2013 1. Introducere În cadrul Anului european al cetățenilor 2013
și în conformitate cu articolul 25 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (TFUE), prezentul raport oferă informații cu privire la principalele
evoluții înregistrate în domeniul cetățeniei UE în perioada 1 ianuarie 2011 –
31 martie 2013. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la
Lisabona, raportul se referă, de asemenea, la Inițiativa cetățenească europeană
și la interzicerea discriminării pe motive de naționalitate[1]. În ceea ce
privește discriminarea bazată pe alte motive (articolul 19 din TFUE), Comisia
va publica în noiembrie 2013 un raport privind punerea în aplicare a directivei
privind egalitatea rasială[2]
și a directivei privind egalitatea în materie de ocupare a forței de muncă[3], în care va fi analizată în mod
exhaustiv discriminarea pe motive de rasă sau origine etnică, religie sau
convingeri, handicap, vârstă și orientare sexuală. Comisia va publica, de
asemenea, un raport privind punerea în aplicare a directivei privind egalitatea
de șanse și egalitatea de tratament între bărbați și femei[4]. Tratatul de la
Lisabona a conferit efecte juridice depline Cartei drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene, care introduce drepturile cetățenilor UE în titlul V
(articolele 39-46). Cele trei rapoarte anuale privind punerea în aplicare a
Cartei drepturilor fundamentale, adoptate în martie 2011[5], aprilie 2012[6] și respectiv mai 2013[7], includ deci și o prezentare a
progreselor privind drepturile cetățenilor Uniunii. 2. Evoluții în domeniul
drepturilor asociate cetățeniei UE 2.1. Evoluții recente ale
jurisprudenței privind cetățenia UE Într-o serie
hotărâri importante, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat un înțeles
concret afirmației sale consecvente potrivit căreia „cetățenia Uniunii este
menită să reprezinte statutul fundamental al cetățenilor statelor membre”[8]. În hotărârea Zambrano[9], Curtea a
considerat că articolul 20 din TFUE exclude măsuri naționale care ar putea
împiedica cetățenii Uniunii să beneficieze cu adevărat de drepturile lor în
calitate de cetățeni ai UE. Prin aplicarea acestui criteriu în cauza
respectivă, s-a ajuns la concluzia că unui migrant neregulamentar dintr-un stat
membru ai cărui copii minori aflați în întreținerea sa sunt resortisanți ai
țării respective trebuie să i se permită să locuiască și să muncească în acea
țară. Curtea a explicat că refuzul de a acorda un astfel de drept părintelui ar
împiedica copiii să beneficieze cu adevărat de drepturile lor în calitate de
cetățeni ai UE, întrucât ar fi obligați să părăsească teritoriul Uniunii
Europene. Curtea precizează în continuare că acest lucru se aplică chiar și în
cazul în care copiii nu și-au exercitat niciodată dreptul de liberă circulație
în interiorul UE. Într-o altă
cauză, Dereci[10],
Curtea a subliniat natura specifică și excepțională a situațiilor în care se
poate aplica acest criteriu. Criteriul se aplică doar situațiilor în care
cetățeanul UE ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii în ansamblu (nu
doar teritoriul statului membru al cărui resortisant este). Mai mult, aceasta
se referă la situațiile în care dreptul de ședere nu poate fi refuzat unui
resortisant al unei țări terțe care este membru al familiei unui alt
resortisant al unui stat membru, întrucât, în caz contrar, beneficierea în mod
efectiv de cetățenia Uniunii la care are dreptul acel resortisant ar fi
subminată. Cu toate acestea, faptul că cetățeanul Uniunii dorește să locuiască
împreună cu un membru de familie care este resortisant al unei țări terțe nu
este suficientă pentru a accepta că acesta ar fi obligat să părăsească UE în
cazul în care membrului de familie nu i se acordă drept de ședere. Curtea a mai
indicat că autoritățile sau instanțele naționale ar trebui să examineze pentru
fiecare caz în parte dacă refuzul de a acorda drept de ședere ar submina
dreptul la protecția vieții de familie — având în vedere articolul 7 din Carta
drepturilor fundamentale, în situații cuprinse în domeniul de aplicare al
dreptului Uniunii, precum și ținând seama de articolul 8 din Convenția europeană
a drepturilor omului, în cazul în care dreptul Uniunii nu este aplicabil. Mai recent, în
cauzele O, S[11],
Curtea a confirmat că principiile enunțate în hotărârea Zambrano se
aplică doar în circumstanțe excepționale, dar a precizat că aplicarea acestora
nu se limitează la situațiile în care există o relație de sânge, subliniind
faptul că factorul relevant îl constituie relațiile de dependență (juridică,
financiară sau emoțională). 2.2. Dobândirea și pierderea
cetățeniei Uniunii În conformitate cu
legislația UE, orice persoană având cetățenia unui stat membru este cetățean al
Uniunii. Este la latitudinea fiecărui stat membru să decidă cine are calitatea
de cetățean al său și să stabilească condițiile dobândirii și pierderii
cetățeniei, ținând seama în mod corespunzător de dreptul UE[12]. În cursul
perioadei de raportare, Comisia a răspuns la aproximativ 62 de întrebări
individuale, 29 de întrebări adresate de Parlamentul European și la 6 petiții
pe această temă. Comisia a primit
întrebări din partea membrilor Parlamentului European cu privire la situații în
care statele membre au decis să acorde cetățenie unor grupuri de persoane, cum
ar fi cele care aparțin unor minorități etnice în alte țări sau care au depus
anumite sume într-o bancă locală. Autorii s-au întrebat dacă statele membre
sunt libere să stabilească condițiile dobândirii cetățeniei, în special
ținându-se seama de jurisprudența Curții de Justiție potrivit căreia, în
exercitarea competențelor lor în acest sens, statele membre „trebuie să țină cont
în mod corespunzător de dreptul UE”. Interpretând
această prevedere în cauza Rottmann[13],
Curtea nu a contestat competența exclusivă a statelor membre de a stabili cine
poate deveni cetățeanul lor — și, astfel, cetățean al Uniunii. Mai curând,
aceasta a impus limite privind puterea lor de a priva cetățenii Uniunii de
drepturile asociate statutului lor de cetățean al Uniunii. În special, aceasta
a afirmat că, în ceea ce privește cetățenii Uniunii, exercitarea competenței
statelor membre de a stabili norme de dobândire și de pierdere a cetățeniei, în
măsura în care acest lucru afectează drepturile conferite și protejate de
ordinea juridică a Uniunii, astfel cum este cazul deciziei de retragere a
naturalizării, poate fi supusă reexaminării juridice efectuate în lumina
dreptului UE. Situațiile descrise în întrebările primite de Comisie au vizat
decizii de acordare a cetățeniei unui stat membru, care nu au afectat
drepturile conferite și protejate de ordinea juridică a Uniunii. 2.3. Dreptul la liberă circulație și
ședere al cetățenilor UE (Directiva 2004/38/CE) 2.3.1. Măsuri care vizează asigurarea
transpunerii și aplicării corecte a Directivei 2004/38/CE[14] Dreptul cetățenilor UE de a circula și de a
locui liber pe teritoriul statelor membre constituie unul dintre pilonii
integrării în UE. În cursul perioadei de raportare, Comisia a
urmat o politică riguroasă de aplicare menită să asigure transpunerea
integrală și efectivă a directivei de către toate statele membre. Drept
rezultat, marea majoritate a statelor membre și-au modificat legislația ori
s-au angajat să facă aceasta, astfel încât să asigure conformitatea cu normele
privind libera circulație. Comisia monitorizează îndeaproape punerea în
aplicare a acestor angajamente și colaborează cu statele membre în cauză pentru
a rezolva problemele nesoluționate încă. În 2011, Comisia a inițiat proceduri împotriva
a 12 state membre[15].
În 2012 și la începutul anului 2013, aceasta a trimis avize motivate pentru
șapte dintre cele douăsprezece cauze[16].
Ca urmare, până în prezent, cinci state membre și-au modificat legislația ori
s-au angajat să facă acest lucru[17].
Principalele aspecte ridicate în cadrul procedurilor de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor se referă la dreptul de intrare și de ședere
pentru membrii de familie ai cetățenilor Uniunii, inclusiv soții/soțiile
sau partenerii de același sex[18],
la condițiile pentru eliberarea vizelor și a permiselor de ședere pentru
membrii de familie care nu sunt cetățeni ai UE și la garanțiile materiale și
procedurale împotriva expulzării cetățenilor UE. Portalul internet „Europa ta”[19] informează cetățenii UE cu
privire la drepturile lor. O secțiune specifică este dedicată drepturilor
legate de libera circulație. Comisia publică, de asemenea, o versiune
actualizată a ghidului său destinat cetățenilor UE, privind dreptul la liberă
circulație și ședere în Europa[20]. 2.3.2. Cereri și plângeri tratate În cursul perioadei de raportare, Comisia a
primit 1 566 de întrebări individuale privind libera circulație și
chestiunile legate de ședere, 581 dintre acestea fiind înregistrate ca plângeri
oficiale. Comisia a răspuns, de asemenea, la 147 de întrebări adresate de
Parlamentul European și la 137 de petiții. În 2011, centrele de contact „Europe Direct”
au primit 2 413 solicitări de informații privind chestiuni legate de
libera circulație, iar în 2012 numărul a fost de 3 787 (reprezentând 3,9 %
din volumul anual al centrului de contact „Europe Direct”). Aspectele legate de libera circulație și de
ședere se numără printre primele trei domenii în ceea ce privește numărul de
solicitări de informații adresate SOLVIT (922 de solicitări de informații) și
de cazuri (481 de cazuri tratate și închise de către SOLVIT în perioada de
raportare, iar 88 % dintre acestea au fost soluționate). 2.3.3. Exemple de chestiuni abordate Autoritățile naționale au dreptul de a expulza
cetățenii UE de pe teritoriul lor numai cu anumite garanții materiale și
procedurale stricte stabilite de dreptul UE. Pentru a asigura certitudinea
juridică pentru cetățenii UE, este esențial ca aceste garanții să fie transpuse
integral și corect de către toate statele membre. În 2010, autoritățile franceze au emis ordine
de expulzare și de părăsire a teritoriului Franței pentru ocupanții unor tabere
neautorizate, majoritatea romi din România și Bulgaria. Comisia a purtat
un dialog cu autoritățile franceze, care a avut drept rezultat incorporarea
integrală în legislația franceză a garanțiilor prevăzute de dreptul UE. Noua
legislația a intrat în vigoare în iunie 2011. Danemarca a adoptat norme noi în materie de
expulzare, care au intrat în vigoare în iulie 2011 și au fost aplicate, de
asemenea, cetățenilor europeni, conducând la temeri grave cu privire la
compatibilitatea acestora cu normele UE privind libera circulație. În urma
intervenției și contactelor Comisiei cu guvernul danez, Legea privind
străinii a fost modificată în iunie 2012. Aceste exemple demonstrează că dialogul cu
statele membre poate fi un mijloc eficace de soluționare a problemelor, în
beneficiul cetățenilor UE. Un alt exemplu de măsură a Comisiei pentru a
asigura drepturile cetățenilor UE la nediscriminare și pentru eliminarea
obstacolelor în calea liberei circulații este reprezentat de cazurile legate de
înregistrarea numelor duble străine. În urma acțiunii Comisiei din 2010,
Suedia și-a modificat legislația în 2012 pentru a permite înregistrarea numelor
de familie străine duble ale resortisanților suedezi. De asemenea, Comisia a
inițiat o acțiune înaintea Curții împotriva Belgiei, pentru asigura aceleași
drepturi pentru copiii născuți în Belgia care au un părinte belgian, iar
celălalt provine dintr-un alt stat membru. 2.3.4. Priorități viitoare În continuarea măsurilor sale în vederea
asigurării transpunerii, Comisia se va concentra pe aplicarea normelor UE în
materie de liberă circulație la fața locului. Aceasta efectuează în prezent
două studii privind aplicarea Directivei 2004/38/CE. Primul, lansat la
sfârșitul anului 2012, va analiza modul în care dreptul la liberă circulație și
ședere este afectat de formalitățile și procedurile legate de eliberarea
documentelor de ședere. Al doilea, lansat la începutul anului 2013, va evalua
situația și impactul la nivel local al mobilității cetățenilor UE. Rezultatele vor fi valorificate în cadrul unor
noi acțiuni, după cum s-a anunțat în raportul din 2013 privind cetățenia UE,
cum ar fi simplificarea formalităților pentru cetățenii UE și promovarea unei
gestionări eficiente la nivel local a cazurilor legate de libera circulație. De asemenea, aplicarea integrală a normelor UE
privind libera circulație rămâne o prioritate pentru Comisie. Imediat după
finalizarea eforturilor de aplicare și a evaluării ulterioare generale a
impactului politicilor în materie de liberă circulație, se va întocmi un raport
privind aplicarea acestor norme. Comisia continuă să solicite statelor membre
să facă schimb de informații și de cele mai bune practici, inclusiv cu privire
la lupta împotriva abuzurilor și a fraudelor legate de libera circulație. 2.4. Drepturi electorale Cetățenilor UE care trăiesc într-un alt stat
membru decât cel ai cărui resortisanți sunt le este garantat dreptul de a
participa (în calitate de alegători sau candidați) la alegerile locale și la
alegerile pentru Parlamentul European din statul membru respectiv, în aceleași
condiții ca și cetățenii acestuia. Pe parcursul perioadei de raportare, Comisia a
răspuns la aproximativ 100 de întrebări individuale, la 50 întrebări adresate
de Parlamentul European și la 9 petiții privind drepturile electorale ale
cetățenilor UE. În cinci cazuri Comisia a purtat dialoguri cu
statele membre privind aspectele legate de transpunerea Directivei 94/80/CE
(dreptul cetățenilor UE de a participa la alegerile locale), iar în zece
cazuri, dialoguri privind aspectele legate de transpunerea Directivei 93/109/CE
(dreptul cetățenilor UE de a participa la alegerile europene). În urma
acestora, statele membre fie și-au modificat legislația, fie au anunțat
modificări pentru a se conforma dreptului UE[21].
Comisia este pe punctul de a-și finaliza evaluarea și va monitoriza îndeaproape
îndeplinirea angajamentelor și deplina conformitate a legislațiilor naționale. În plus, Comisia a contactat unsprezece state
membre care nu permiteau cetățenilor UE fără cetățenia statului membru în cauză
să fondeze partide politice sau să devină membri ai acestora, fapt care
contravine dispozițiilor articolului 22 din TFUE. În două cazuri, situația a
fost clarificată, într-unul dintre cazuri a fost adoptată legislație națională
în conformitate cu dreptul UE, iar într-un alt caz au fost anunțate modificări.
Au fost luate măsuri împotriva celorlalte șapte state membre[22]. În raportul său privind alegerile locale[23] publicat la 9 martie 2012,
Comisia a evaluat modul în care sunt puse în aplicare la nivel local drepturile
electorale ale cetățenilor UE și a sugerat că statele membre ar trebui să
adopte măsuri specifice pentru a stimula participarea cetățenilor și a crește
prezența la vot. Comisia a
prezentat, la 12 martie 2013, o comunicare privind „Pregătirea
pentru alegerile europene din 2014: consolidarea în continuare a
desfășurării eficiente și democratice a alegerilor” și o recomandare
privind „Îmbunătățirea desfășurării democratice și eficiente a alegerilor
pentru Parlamentul European”, menite să consolideze dimensiunea europeană a
alegerile europene. Prin creșterea eficienței și reducerea sarcinii
administrative, recomandarea va îmbunătăți, de asemenea, funcționarea
mecanismului de prevenire a votului dublu, prevăzut de Directiva 93/109/CE. La 20 decembrie 2012 Consiliul a adoptat Directiva
2013/1/UE[24],
care le facilitează cetățenilor UE candidatura la alegerile pentru
Parlamentul European din 2014, întrucât aceștia vor trebui să prezinte doar
un document de identitate și o declarație care să ateste că îndeplinesc
condițiile de eligibilitate. În final, astfel cum s-a anunțat în raportul
privind cetățenia UE din 2010, Comisia a lansat o dezbatere cu acele state
membre care își privează resortisanții de dreptul de a participa la alegerile
naționale atunci când aceștia își exercită dreptul la liberă circulație și
ședere și își părăsesc țara de origine (disefranchisement). În urma unei
dezbateri specifice care a avut loc în cadrul audierii comune din 19 februarie 2013
organizate cu Parlamentul European, privind cetățenia UE, Comisia anunță
acțiuni concrete în raportul său din 2013 privind cetățenia Uniunii Europene. 2.5. Protecția consulară Un cetățean UE
care călătorește sau locuiește într-o țară terță în care statul său membru nu
este reprezentat are dreptul de a beneficia de protecția autorităților
diplomatice și consulare ale oricărui stat membru, în aceleași condiții ca și
cetățenii acelui stat. În urma raportului
privind cetățenia UE din 2011, Comisia a prezentat, la 23 martie 2011, o
comunicare privind Protecția consulară a cetățenilor UE în țările terțe:
situația actuală și calea de urmat[25]
și a lansat un site internet dedicat acestei teme[26]. La 14 decembrie 2011,
Comisia a adoptat o propunere de directivă privind protecția consulară
pentru cetățenii Uniunii aflați în străinătate, care urmărește stabilirea
de norme clare și obligatorii din punct de vedere juridic privind cooperarea și
coordonarea dintre autoritățile consulare ale statelor membre, pentru a se
asigura că cetățenii ale căror state membre nu sunt reprezentate au acces
nediscriminatoriu la protecție din partea reprezentanțelor diplomatice sau
consulare ale altor state membre într-o țară terță. 2.6. Dreptul de a adresa petiții
Parlamentului European Cetățenii UE au
dreptul de a adresa petiții Parlamentului European în domenii care țin de
Uniune și care îi afectează direct. În 2012, Comisia pentru petiții a
Parlamentului European a primit 1 964 de petiții, față de 2 091 în 2011
și 1 746 în 2010. Între ianuarie și
septembrie 2012, din 1 400 de petiții înregistrate în total au fost
declarate admisibile 1 010 (72 %), față de 998 de petiții în 2011 (71 %)
și 989 (60 %) în 2010. Petițiile admisibile fie au fost trimise unei instituții
sau unui organism, fie au fost închise printr-un răspuns transmis direct
petent. La fel ca în anii
precedenți, cele mai frecvente subiecte ale petițiilor în 2012 au fost
drepturile fundamentale/justiția, mediul și piața internă. 2.7. Dreptul de a sesiza
Ombudsmanul European Cetățenii UE au
dreptul de a se adresa Ombudsmanului European cu privire la cazuri de
administrare defectuoasă ale activităților instituțiilor, organismelor,
oficiilor și agențiilor UE, cu excepția Curții de Justiție în exercitarea
funcțiilor sale jurisdicționale. Pe parcursul
perioadei de raportare, Ombudsmanul a înregistrat anual aproximativ 2 500
de plângeri. Numărul plângerilor în afara mandatului său a scăzut de la 1 983
în 2010 și 1 846 în 2011, la 1 720 în 2012. Această scădere se
datorează în special ghidului interactiv al Ombudsmanului, care direcționează
reclamanții către autoritatea competentă. În 2012, un număr de 19 281
cetățeni au folosit ghidul pentru a obține consultanță. Numărul de anchete
deschise pe baza plângerilor primite a crescut de la 323 de anchete în 2010, la
450 în 2012. Această creștere se datorează succesului Ombudsmanului în a
stabili contacte cu eventuali reclamanți. Cea mai frecventă
problemă care face obiectul sesizărilor este lipsa de transparență în
administrația UE. În 2012, 21,5 % dintre cazuri au fost legate de transparență,
față de 33 % în 2010 și 25 % în 2011. În 20 % dintre toate
sesizările finalizate în 2012 (80 de cazuri), Ombudsmanul a reușit să obțină un
rezultat pozitiv. 2.8. Inițiativa cetățenească
europeană În cadrul inițiativei cetățenești europene,
Comisia poate fi invitată să propună legislație în domeniile în care deține
competența pentru aceasta, dacă inițiativa se bucură de sprijinul a un milion
de cetățeni. Regulamentul (UE) nr. 211/2011, care se aplică începând cu 1 aprilie 2012, stabilește normele și
procedurile pentru astfel de inițiative. Între aprilie 2012 și februarie 2013, Comisia
a primit 27 de cereri de înregistrare a unor inițiative propuse. Temele
abordate sunt foarte diverse, de la venitul minim garantat și o educație de
înaltă calitate pentru toți, la pluralismul media și drepturile de vot. O primă
inițiativă a întrunit, potrivit organizatorilor acesteia, numărul necesar de
declarații de susținere[27],
dar nu a fost încă prezentată în mod oficial Comisiei. În 2011, Comisia a înființat un grup de
experți din statele membre pentru a face schimb de opinii, de know-how
și de bune practici privind sarcinile care le revin statelor membre în cadrul
unei proceduri în vederea unei inițiative cetățenești. 2.9. Date statistice privind
cetățenii UE care și-au exercitat dreptul la liberă circulație și ședere Începând cu 1 ianuarie 2012, aproximativ 13,6
milioane de cetățeni ai UE au locuit (pentru cel puțin 12 luni) într-un stat
membru fără a fi resortisanți ai acestuia. Cu toate acestea, numărul
cetățenilor UE care își exercită dreptul la liberă circulație și ședere este
mult mai mare. În 2011 au fost efectuate peste 180 de milioane de
călătorii în scopuri personale în UE și aproape 30 de milioane în scopuri
profesionale. 3. Evoluții în ceea ce privește
principiul nediscriminării pe motiv de naționalitate Articolul 18 din
TFUE și articolul 21 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene interzic orice formă de discriminare exercitată pe motiv de cetățenie
în domeniul de aplicare a tratatelor, fără a aduce atingere dispozițiilor
speciale conținute de acestea. Având în vedere
faptul că acest principiu se aplică cu privire la orice chestiune care intră în
domeniul material de aplicare a dreptului UE, asigurarea respectării acestui
principiu constituie parte integrantă a rolului Comisiei de a garanta aplicarea
corectă a dreptului UE în diversele domenii de politică, conform câtorva
exemple orientative de mai jos din perioada de raportare. Într-o serie de
acțiuni introduse împotriva a șase state membre (Austria, Belgia, Franța,
Germania, Grecia și Luxemburg), Comisia a contestat dispozițiile naționale care
rezervă accesul la profesia de notar doar resortisanților statelor
membre respective. În hotărârile sale din 24 mai 2011, Curtea de Justiție a
fost de acord că aceste dispoziții sunt discriminatorii pe motiv de cetățenie,
și, prin urmare, încalcă prevederile tratatului[28]. În 2011, într-un
alt caz de acțiune de asigurarea a aplicării, Comisia a adus Austria în fața
instanței, din cauza unei dispoziții naționale prin care se acordau tarife
reduse la transportul public numai studenților ai căror părinți primeau
alocațiile familiale acordate de statul austriac. În hotărârea sa din 4
octombrie 2012, Curtea a sprijinit poziția Comisiei, susținând principiul
potrivit căruia studenții din UE care studiază oriunde în UE au același drept
la unele prestații la fel ca studenții localnici[29]. În 2012, Comisia
a adoptat măsuri referitoare la problemele întâmpinate de cetățeni ai UE care
nu sunt resortisanți ai statului maltez, dar care locuiesc în Malta, în ceea ce
privește accesul la tarifele reduse la apă și energie electrică în
aceleași condiții ca cele de care beneficiază cetățenii maltezi. De asemenea,
Comisia a luat anumite măsuri de politică cu țintă precisă în domenii în care
au fost identificate probleme specifice legate de discriminarea pe motiv de
cetățenie. O serie de
plângeri și solicitări de claritate juridică din partea părților interesate au
relevat existența unor restricții discutabile legate de naționalitate privind
accesul la activități sportive și/sau competiții sportive în unele state
membre. Pentru a rezolva aceste probleme, Comisia a adoptat în ianuarie 2011 o comunicare[30] privind dezvoltarea dimensiunii
europene a sportului, care oferă statelor membre orientări privind modul în
care să garanteze practici care să nu permită nicio discriminare pe motiv de
cetățenie în ceea ce privește accesul la activități sportive și/sau la
competiții sportive. În decembrie 2011,
Comisia a pus la dispoziția statelor membre orientări cu privire la modul în
care să se asigure că reglementările privind impozitarea succesiunilor
transfrontaliere nu fac nicio discriminare pe motiv de cetățenie[31]. Această
acțiune a fost urmărită prin intermediul unui exercițiu orizontal de aplicare
ce a vizat norme de impozitare a succesiunilor care contraveneau dispozițiilor
tratatelor UE. La sfârșitul
anului 2012, Comisia a lansat un studiu în vederea efectuării unei evaluări
detaliate a legislației naționale în materie de impozitare directă, pentru a
stabili dacă aceasta conduce la dezavantaje nejustificate pentru lucrătorii sau
persoanele care se mută într-un alt stat membru. Această
inițiativă urmează uneia anterioare, care a fost lansată în 2010 în vederea
verificării legislației statelor membre în materie de impozitare directă,
pentru a se asigura că lucrătorii transfrontalieri nu sunt discriminați. Pe această bază, Comisia întreprinde acțiunile
adecvate și va urma aceeași abordare în ceea ce privește studiul din 2012
menționat anterior. În mai 2012,
Comisia a publicat orientări adresate statelor membre[32] privind sisteme nediscriminatorii
de viniete pentru autoturisme și motociclete. În iunie 2012, în
cadrul eforturilor sale de a stimula creșterea economică printr-o mai bună
punere în aplicare a directivei privind serviciile (Directiva 2006/123/CE),
Comisia a anunțat[33]
măsuri de asigurare a unei aplicări corecte a principiului nediscriminării pe
motiv de cetățenie a beneficiarilor de servicii, publicând, de asemenea,
orientări specifice destinate statelor membre privind aplicarea acestui
principiu[34].
Recunoscând faptul
că accesul la conturi de plăți și la alte servicii bancare a devenit
esențial pentru participarea cetățenilor la viața economică și socială, conform
celor menționate în Actul
privind piața unică II[35] din octombrie 2012, Comisia a adoptat, chiar în aceeași zi cu prezentul
raport, o inițiativă care urmărește combaterea discriminării pe motiv de
cetățenie în legătură cu aceste conturi de plăți și servicii bancare[36]. La sfârșitul anului 2012, Comisia a lansat un
studiu[37]
pentru a evalua modul în care principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie
este pus în aplicare în legislațiile naționale în domeniul accesului la
învățământul superior, inclusiv la asistență financiară. În fine, în 26
aprilie 2013, Comisia a propus o directivă care facilitează exercitarea
efectivă a dreptului la libera circulație a lucrătorilor în UE[38], care are ca scop, printre
altele, prevenirea discriminării pe motiv de cetățenie a lucrătorilor mobili
din UE. 4. Concluzie Prezentul raport subliniază principalele
evoluții și acțiuni întreprinse la nivelul UE privind cetățenia UE, începând
din 2011. Aceasta completează și însoțește raportul din 2013 privind cetățenia
UE.
[1] Articolele 18 și 24 din TFUE au fost integrate de
Tratatul de la Lisabona în partea a doua din TFUE „Nediscriminare și cetățenia
Uniunii”. [2] Directiva 2000/43/CE de punere în aplicare a
principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau
origine etnică. [3] Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în
favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și
ocuparea forței de muncă. [4] Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a
principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și
femei în materie de încadrare în muncă și de muncă. [5] COM(2011) 160 - http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/files/annual_report_2010_ro.pdf [6] COM(2012) 169 - http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/files/charter-brochure-report_en.pdf [7] COM(2013) 271 - http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/files/charter_report_2012_en.pdf. [8] A se vedea, de exemplu, cauza C-184/99 Grzelczyk. [9] Cauza C-34/09, Ruiz Zambrano. [10] Cauza C-256/11, Dereci și alții. [11] Cauzele conexate C-356/11 și C 357/11, O, S. [12] A se vedea, de exemplu, cauza C-369/90, Micheletti și
alții. [13] Cauza C-135/08. [14] JO L 158, p. 77. [15] AT, BE, DE, CY, CZ, ES, IT, LT, MT, PL, SE, UK. (http://europa.eu/rapid/press-release_IP-11-981_ro.htm). [16] CZ, LT (http://europa.eu/rapid/press-release_IP-12-75_en.htm?locale=en),
UK (http://europa.eu/rapid/press-release_IP-12-417_en.htm?locale=en) AT, DE și
SE (http://europa.eu/rapid/press-release_IP-12-646_en.htm?locale=en), precum și
BE (http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-122_ro.htm). [17] MT și-a modificat legislația. ES, IT, PL și SE s-au
angajat să facă acest lucru până în primăvara anului 2013. [18] A se vedea, de asemenea, raportul privind aplicarea Cartei
drepturilor fundamentale, COM(2013) 271. [19] http://europa.eu/youreurope/citizens/index_ro.htm [20] http://ec.europa.eu/justice/citizen/files/guide_free_movement_en.pdf [21] CY, PL și RO au adoptat legislație nouă,iar CZ, SI și SK
au anunțat modificări ale legislației lor, în timp util pentru alegerile pentru
Parlamentul European din 2014. EE și LV au furnizat explicații satisfăcătoare,
în timp ce BG, HU, LT și MT au adoptat recent legislație care este în curs de
examinare. [22] CZ, ES, GR, LT, LV, PL și SK. [23] Raport privind aplicarea Directivei 94/80/CE de stabilire a normelor de
exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales la alegerile locale pentru
cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru a cărui cetățenie nu o
dețin, COM (2012) 99. [24] Directiva 2013/1/UE a Consiliului de modificare a
Directivei 93/109/CE în ceea ce privește anumite norme de exercitare a
dreptului de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii
care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți (JO L 26, p.
28). [25] COM (2011) 149. [26] http://ec.europa.eu/consularprotection/. [27] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-107_ro.htm. [28] Cauzele C-53/08, C-47/08, C-50/08, C-54/08, C-61/08 și C-51/08. [29] Cauza C-75/11. [30] SEC(2011) 66/2. [31] COM (2011) 864. [32] COM (2012) 199. [33] COM (2012) 261. [34] SWD (2012) 146 [35] COM (2012) 573. [36] Propunere de Directivă a Parlamentului European și a
Consiliului privind comparabilitatea comisioanelor legate de conturile de
plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturi de plăți cu
funcționalități de bază, COM (2013) 266. [37] „Evaluarea normelor UE privind libera circulație a
cetățenilor UE și a membrilor familiilor acestora și punerea lor practică în
aplicare”. [38] Propunere de Directivă a Parlamentului European și a
Consiliului privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite
lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor, COM(2013) 236.