52013DC0194

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raport final privind punerea în aplicare a Facilității pentru alimente a UE

Listă de acronime

AFSI AGIR Sahel AU-IBAR CSP/RSP DEVCO EDF EU FAO FSTP IFAD MFF NGO NSA PSNP SHARE SWD UN UNHLTF UNRWA WB WFP || Inițiativa L’Aquila privind securitatea alimentară Alianța globală pentru inițiativa privind reziliența în regiunea Sahel Biroul Interafrican pentru Resurse Animale al Uniunii Africane Documentul de strategie de țară/regională Direcția Generală Dezvoltare și Cooperare – EuropeAid Fondul european de dezvoltare Uniunea Europeană Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite Programul tematic pentru securitate alimentară Fondul internațional pentru dezvoltare agricolă Cadrul financiar multianual Organizație neguvernamentală Actor nestatal Program de stabilire a unui dispozitiv de siguranță pentru producție Sprijinirea rezilienței în Cornul Africii Document de lucru al serviciilor Comisiei Organizația Națiunilor Unite Grupul operativ la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări Banca Mondială Programul alimentar mondial

1.           Introducere

În 2008, tendința pe termen lung de scădere a prețurilor la alimente s-a inversat, întrucât au crescut considerabil prețurile alimentelor. În consecință, peste 100 de milioane de oameni din țările în curs de dezvoltare s-au confruntat cu foametea. Creșterea și volatilitatea prețurilor la produsele alimentare au agravat situația insecurității alimentare, în special pentru persoanele cele mai vulnerabile, și au contribuit la tulburări cauzate de foamete în mai multe țări.

În cadrul reuniunii la nivel înalt a G8 din iulie 2008, Comisia și-a anunțat intenția de a institui un instrument, denumit Facilitatea pentru alimente, căruia i s-a alocat 1 miliard EUR, pentru a răspunde pe scară amplă la efectele crizei prețurilor la alimente, întrucât, pentru a se răspunde necesităților care rezultă dintr-un astfel de șoc economic, reacția UE prin intermediul instrumentelor existente[1] trebuia să fie intensificată. La 16 decembrie 2008 a fost înființată Facilitatea pentru alimente („mecanism de răspuns rapid la creșterea și la volatilitatea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare”).

Facilitatea pentru alimente a UE a reprezentat primul răspuns financiar major la criza alimentară și a contribuit la consolidarea coordonării internaționale în cadrul ONU și G8. În cea mai mare parte, Facilitatea pentru alimente s-a adăugat contribuției în valoare de 3,9 miliarde USD din partea Comisiei pentru Inițiativa L’Aquila privind securitatea alimentară (AFSI). AFSI a fost lansată de către liderii G8 în iulie 2009, ridicându-se la 22 de miliarde USD sub formă de sprijin, pe o perioadă de trei ani, pentru o agricultură durabilă și securitate alimentară în țările în curs de dezvoltare. În continuarea acestor angajamente, UE a lansat, mai recent, două inițiative noi pentru a răspunde marilor crize alimentare care au lovit Cornul Africii și Sahel (SHARE[2] și AGIR[3] Sahel). În plus, Comisia a adoptat un nou cadru de politică pentru consolidarea rezilienței populațiilor și a comunităților celor mai vulnerabile în fața crizelor viitoare[4].

Timp de trei ani (2009-2011), Facilitatea pentru alimente a UE a vizat, în primul rând, perioada dintre ajutorul de urgență și asistența pentru dezvoltare pe termen mediu și lung. Obiectivele au fost menite:

· să încurajeze o reacție pozitivă, în ceea ce privește oferta, din partea sectorului agricol din țările și regiunile vizate;

· să atenueze efectele negative ale volatilității prețurilor la produsele alimentare asupra populațiilor locale, în conformitate cu obiectivele globale privind securitatea alimentară, inclusiv cu standardele ONU privind cerințele nutriționale și

· să consolideze capacitățile de producție și gestionarea sectorului agricol în vederea intensificării sustenabilității intervențiilor.

În conformitate cu aceste obiective, au fost eligibile pentru finanțare trei categorii de măsuri: măsuri pentru îmbunătățirea accesului la resursele și serviciile agricole, măsuri de stabilire a unui dispozitiv de siguranță pentru producție, precum și alte măsuri la scară mică, menite să sporească producția în funcție de nevoile țării.

Prezentul raport oferă informații cu privire la diversele măsuri de punere în aplicare adoptate, rezultatele și impactul probabil, precum și principalele învățăminte și recomandări în vederea îmbunătățirii programelor UE actuale și viitoare în materie de securitate alimentară.

Prezenta comunicare este însoțită de un document de lucru al serviciilor Comisiei (DLS), care oferă mai multe detalii cu privire la măsurile luate și la impactul pe termen scurt[5].

2.           Programare și implementare

În martie 2009, Comisia a prezentat Parlamentului European și Consiliului un Plan general de punere în aplicare a Facilității pentru alimente, care conține o listă cu țările vizate și echilibrul prevăzut între entitățile eligibile pentru punerea în aplicare. Acesta a inclus următoarea defalcare financiară indicativă: (i) ar urma să fie alocate 920 de milioane EUR pentru 50 de țări selectate pe baza unor criterii orientative, (ii) ar urma să fie utilizate 60 de milioane EUR pentru intervențiile la nivel regional în Africa, și (iii) s-au prevăzut 20 de milioane EUR pentru măsuri de sprijin.

Fondurile au fost angajate în totalitate până în mai 2010. Rapiditatea procesului de aprobare se datorează în mare parte înființării de către Comisie a unui grup operativ, utilizării unor proceduri accelerate și flexibilității demonstrate de Parlamentul European, care a acceptat scurtarea perioadelor de exercitare a dreptului său de control.

În timp ce marea majoritate a activităților au fost puse în aplicare conform planificării, în timpul implementării lor, Planului global i-au fost aduse o serie de modificări, acestea reprezentând 5,2 % din valoarea Facilității pentru alimente a UE[6]. Punerea în aplicare nu a putut avea loc în Insulele Comore, în timp ce, în câteva țări, alocările au fost reduse (de exemplu, în Madagascar, Guineea, São Tomé și Principe) ori au crescut (de exemplu, în Zambia). Programele de sprijin bugetar nu au putut fi puse în aplicare așa cum se prevăzuse inițial[7] și, pe de altă parte, sprijinul direcționat prin ONG-uri și agențiile din statele membre ale UE a crescut, comparativ cu planurile inițiale.

Marea majoritate a activităților s-a încheiat în 2011. Cu toate acestea, câteva intervenții au fost definitivate de-abia în prima jumătate a anului 2012[8]. Până la 31 decembrie 2010, în cadrul Facilității pentru alimente a UE au fost încheiate[9], în total, 179 de contracte și acorduri, care vizau 232 de proiecte. Operațiunile de sprijin bugetar și proiectele cu organizațiile internaționale și regionale au fost gestionate la nivel central în cadrul DG­DEVCO, la fel ca și măsurile de sprijin, în timp ce proiectele cu ONG-urile și agențiile din statele membre au fost transferate delegațiilor UE în ianuarie 2010. Comisia a plătit aproape 100% din suma totală de 983,7 milioane EUR (exclusiv măsurile de sprijin). Această rată foarte ridicată a fost atinsă prin utilizarea unor proceduri accelerate, monitorizare atentă și flexibilitate în ceea ce privește realocările.

În regulament se prevăzuse plafonul maxim de 2 % din Facilitatea pentru alimente a UE (și anume, maxim 20 de milioane EUR) pentru măsuri de sprijin, inclusiv pentru recrutarea de personal temporar în delegațiile UE, pentru monitorizare, audit, evaluare, studii, conferințe și asistență tehnică. În final, suma cheltuită în acest scop a fost de 17,3 milioane EUR. Pe lângă utilizarea măsurilor de sprijin, Comisia a redistribuit zece posturi la nivel central pentru înființarea acestei inițiative.

3.           Monitorizare, audit și evaluare

Facilitatea pentru alimente a fost monitorizată foarte atent: 176 de proiecte (mai mult de 75 % din proiectele Facilității pentru alimente) au fost monitorizate utilizându-se metoda de monitorizare orientată spre rezultate (ROM), fiind întocmite 236 de rapoarte de monitorizare de către experți externi, analizate de către personalul Comisiei din Bruxelles și din delegațiile UE, și partajate, în majoritatea cazurilor, atât cu partenerii din cadrul procesului de punere în aplicare, dar și cu autoritățile locale.

Rezultatele proiectului au fost bune, 70 % din proiecte fiind calificate drept „foarte bune” și „bune” din punct de vedere al performanței, 23 % „cu probleme” și doar 7 % calificate drept proiecte care se confruntă cu „dificultăți majore”[10]. Aceste rezultate sunt similare valorilor medii ale rezultatelor metodei ROM aplicată proiectelor UE în general, evaluate în 2011[11]. Adeseori, o a doua misiune de monitorizare a fost efectuată mai târziu în timpul desfășurării proiectului, scopul urmărit fiind măsurarea progreselor din punct de vedere al performanței și punerea în aplicare a recomandărilor.

În plus, partenerii din cadrul procesului de implementare, cu care au fost organizate vizite la fața locului și reuniuni de coordonare periodice, au furnizat cu regularitate rapoarte intermediare și rapoarte finale specifice[12]. Întregul set de informații de monitorizare a fost introdus într-un tablou de bord al gestionării globale, elaborat ca instrument interactiv utilizat pentru actualizarea în timp real a informațiilor obținute din monitorizare la nivelul Comisiei și în delegațiile UE.

Evaluările independente au fost efectuate la trei niveluri: (i) la nivel de proiect pentru proiectele puse în aplicare de către organizații internaționale, ONG-uri și agenții din statele membre, (ii) la nivelul partenerilor de punere în aplicare (de exemplu, FAO[13], AU-IBAR), și (iii) la nivel mondial, referitoare la Instrumentul UE privind Facilitatea pentru alimente[14]. O evaluare finală a Facilității pentru alimente a UE a fost efectuată în perioada 2011-2012, pe baza metodologiei de evaluare aplicată de Comisie. Conform concluziei din raportul de evaluare, Comisia a fost eficientă și eficace în ceea ce privește punerea în aplicare a Facilității pentru alimente, intervențiile au fost relevante și proiectele au avut cu certitudine un efect pozitiv asupra beneficiarilor. Cu toate acestea, o perioadă mai lungă de punere în aplicare și o dimensiune geografică mai redusă ar fi produs un impact mai mare. În plus, Curtea de Conturi Europeană a publicat recent un Raport special privind eficacitatea asistenței UE în materie de securitate alimentară în Africa Subsahariană, în care se recomandă, printre altele, că UE ar trebui să analizeze fezabilitatea unui instrument permanent de abordare a consecințelor unor potențiale crize alimentare viitoare în țările în curs de dezvoltare[15].

4.           Rezultatele și impactul probabil

Cu toate că Facilitatea pentru alimente s-a derulat pe o perioadă scurtă, ea a înregistrat mai mult de 59 de milioane de beneficiari direcți, cu efecte de contagiune asupra unui număr de 93 de milioane de beneficiari indirecți, majoritatea dintre ei fiind mici agricultori aflați într-o situație de vulnerabilitate, precum și familiile acestora[16]. Intervențiile au fost aliniate la politicile și prioritățile țărilor partenere și au fost puse în aplicare prin coordonare, complementaritate și coerență cu instrumentele de securitate alimentară ale UE, cum ar fi Programul tematic pentru securitate alimentară și programele statelor membre ale UE și ale altor donatori.

Mai mult de 65 % din intervenții au intensificat operațiunile în desfășurare, cu o finanțare suplimentară direcționată prin intermediul structurilor de punere în aplicare existente, după caz și în măsura posibilului. Acest lucru a permis o reacție rapidă și s-a încadrat în intervalul scurt de timp al Facilității pentru alimente. Concepută ca parte integrantă a răspunsului internațional coordonat al UNHLTF la criza prețurilor la alimente, aproape 60 % din finanțare a fost direcționată prin intermediul agențiilor ONU.

Acest lucru a permis să se ofere un răspuns în timp util și adaptat, datorită prezenței considerabile a agențiilor la fața locului, astfel încât Facilitatea pentru alimente a beneficiat de o bună vizibilitate la nivel de țară. Facilitatea pentru alimente a contribuit major, de asemenea, la consolidarea parteneriatelor Comisiei cu agențiile Națiunilor Unite cu sediul în Roma[17], ceea ce, în ultimă instanță, a dus la semnarea unei declarații de intenție cu privire la crearea unui cadru de cooperare programatică în domeniul securității alimentare și al nutriției[18]. De asemenea, intervențiile au fost puse în aplicare de peste 425 de actori nestatali, majoritatea dintre ei fiind actori la nivel local și național. Mai mult de două treimi dintre aceștia au fost contractați de către agențiile ONU, în timp ce 124, care funcționează în baza cererii de propuneri, au fost contractați de către Comisie.

Principalele realizări și rezultate, precum și impactul pe termen scurt al intervențiilor din cadrul Facilității pentru alimente sunt prezentate mai jos pentru fiecare dintre cele trei tipuri de intervenții identificate în regulament.

4.1.        Măsuri de îmbunătățire a accesului la resursele agricole și la serviciile din domeniul agricol

Majoritatea intervențiilor din cadrul Facilității pentru alimente (62 %) s-au axat pe îmbunătățirea producției agricole a micilor agricultori și/sau pe accesul acestora la resursele agricole. Distribuția de resurse agricole a reprezentat cea mai mare componentă a proiectelor puse în aplicare de către FAO și de ONG-uri. Agricultorilor vizați li s-au distribuit 124 600 de tone de semințe ameliorate și certificate, precum și 950 000 de tone de îngrășăminte. Principala provocare în acest domeniu era de a îndeplini cerințele prevăzute într-un calendar specific domeniului agricol, în pofida procedurilor obligatorii în materie de achiziții publice și a disponibilității limitate de pe piața locală. Conform celor raportate de către partenerii de punere în aplicare, diferitele proiecte au condus la o creștere medie a producției agricole de 50 % (cu o gamă de valori cuprinsă între 20 % și 100 %) și o creștere medie a venitului anual al gospodăriilor de aproape 290 EUR (cu o gamă de valori cuprinsă între 40 EUR și 2100 EUR).

În Guatemala, FAO și WFP au consolidat, printr-un efort comun, productivitatea agricolă și capacitatea de comercializare a unui număr de 14 000 de mici producători agricoli. În Alta Verapaz, productivitatea la cultura de porumb a agricultorilor a crescut de la o medie de 2,1 tone/ha la o medie de 3,5 tone/ha. Gospodăriile au fost în măsură să producă excedente de 20 %, în medie, deoarece unii producători au reușit să atingă un nivel corespunzător de organizare și să respecte standardele internaționale de calitate.

De asemenea, producția a crescut datorită proiectelor destinate crescătorilor, acestora fiindu-le oferite în total 834 000 de animale (bovine, caprine, porcine și pui). S-a realizat un impact important în ceea ce privește productivitatea prin creșterea mecanizării agricole (în Zambia, de exemplu, utilizarea însămânțării manuale a terenurilor în locul însămânțării cu pluguri grele a condus la promovarea echității între femei și bărbați, întrucât însămânțarea și plivirea sunt, prin tradiție, o muncă prestată de femei) și la scăderea mortalității prin vaccinarea șeptelului.

AU-IBAR a pus în aplicare proiectul „Vaccinuri pentru controlul bolilor neglijate, specifice animalelor, din Africa” (VACNADA) în 28 de țări din Africa Subsahariană. Au fost vaccinate, în total, 44,6 milioane de animale împotriva a patru boli contagioase la animale, reducându-se substanțial apariția acelor boli în zonele-țintă. Un nivel mai ridicat de imunitate, dobândită prin vaccinare, a permis proprietarilor de animale (în special micilor fermieri care nu își permiteau să suporte costul vaccinării) să își păstreze șeptelul, să vândă surplusul și să acopere cheltuielile gospodăriei, precum și pe cele neprevăzute.

De asemenea, proiectul a îmbunătățit capacitatea de producție (în unele cazuri cu 100 %) și calitatea vaccinurilor selecționate, prin furnizarea echipamentelor și modernizarea infrastructurilor din laboratoarele producătoare de vaccinuri, completate cu activități de formare în vederea consolidării capacităților serviciilor veterinare.

Majoritatea proiectelor au asigurat distribuția de semințe/îngrășăminte și de animale împreună cu distribuirea de instrumente, vaccinuri și utilaje agricole. Au fost livrate beneficiarilor peste 88 000 de utilaje și echipamente necesare în etapa ulterioară recoltării. Parteneriatele cu sectorul privat, în special prin intermediul furnizorilor locali din domeniul agricol, au contribuit nu doar la o mai mare disponibilitate și circulație a resurselor agricole, ci și la stimularea economiei locale. Diferitele proiecte au prevăzut diversificarea producției (de exemplu, horticultura în Bangladesh, creșterea animalelor mici în Tanzania, piscicultura, micile plantații sau producția de legume în Haiti), astfel încât beneficiarii au dobândit un acces sporit la produse alimentare mai diversificate. În plus, proiectele au intensificat producția destinată pieței, ceea ce a atras după sine crearea unor mici venituri sub formă de numerar pentru gospodăriile care anterior trăiau la un nivel de subzistență.

În cadrul proiectului Self Help Africa implementat în Etiopia, producția agricolă a crescut cu 35 % în rândul a 17 500 de gospodării, prin distribuirea a 606 milioane de tone de semințe ameliorate, 29 de milioane de tone de hrană pentru animale, 278 000 de medicamente de uz veterinar (antibiotice și antihelmintice), utilaje (decorticatoare de semințe, pompe de irigare, echipamente pentru industria laptelui) și prin construirea a 16 depozite pentru semințe. Venitul anual obținut de beneficiari a crescut, situându-se între aproximativ 290 EUR și 1 500 EUR.

Operațiunile au implicat consolidarea capacităților menite să sprijine creșterea sustenabilă a productivității agricole. Activitățile de consolidare a capacităților au avut la bază o gamă largă de acțiuni, inclusiv formarea agricultorilor în domeniul tehnicilor agricole și de irigare; de asemenea, au fost consolidate capacitățile grupurilor fermierilor și ale asociațiilor de producători la nivel local. Mai mult, sesiunile de formare s-au adresat nu numai agricultorilor, ci și funcționarilor guvernamentali și altor părți interesate. Aproape 2,5 milioane de persoane au beneficiat de diferitele activități de formare. Metodologiile de promovare, cum ar fi școlile pentru agricultori organizate în teren și promotorii rurali, au oferit canalele eficace de consiliere prin demonstrații la fața locului privind intensificarea producției durabile în cadrul exploatației, bunele practici agricole, agricultura de conservare, gestionarea fertilității solului, irigarea la scară mică, diversificarea culturilor etc.

În Zambia, producția de alimente a crescut datorită îmbunătățirii accesului la resursele agricole și la promovarea principiilor agriculturii de conservare. În perioada de promovare în cadrul școlilor pentru agricultori organizate în teren, 400 de agenți de promovare au împărtășit cunoștințele lor în domeniul agriculturii de conservare unui număr de 28 de agricultori fruntași care, la rândul lor, au format câte 15 agricultori participanți la proiect. În acest fel, au beneficiat de formare 180 000 de agricultori.

Difuzarea practicilor în domeniul agriculturii de conservare a dus, în medie, la o creștere cu 30 % a producției de porumb, de la 2 tone/ha, la 2,6 tone/ha. În completarea celor 16,9 milioane EUR alocate proiectului prin intermediul Facilității pentru alimente, este prevăzută o nouă contribuție de 11,1 milioane EUR (finanțată de Fondul european de dezvoltare) în vederea răspândirii pe o scară mai amplă, la nivel național, a metodelor din domeniul agriculturii de conservare.

4.2.        Măsuri de tip dispozitiv de siguranță și acțiuni în materie de nutriție

Intervențiile de tip dispozitiv de siguranță, care se ridică la aproximativ 138 de milioane EUR, au permis beneficiarilor să facă față efectelor prețurilor ridicate la alimente, în special datorită proiectelor „numerar/alimente în schimbul muncii” și al sistemului de bonuri de achiziții. Populația rurală (și, uneori, populația săracă de la orașe) a beneficiat de măsuri de tip dispozitiv de siguranță (de exemplu, PSNP în Etiopia) și de proiecte „numerar/alimente în schimbul muncii” (de exemplu, în Sierra Leone și în Pakistan). Măsurile de tip dispozitiv de siguranță puse în aplicare de către parteneri cu experiență în distribuirea de numerar sau de alimente, cum ar fi Banca Mondială, Grupul operativ la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite (UNRWA) și Programul alimentar mondial (WFP), dar și ONG-urile, au utilizat ca numerar în schimbul muncii o pătrime din suma alocată prin intermediul lor (57 de milioane EUR).

În majoritatea cazurilor, beneficiarii au reușit să depășească criza prețurilor la alimente datorită veniturilor suplimentare obținute din activități și – în câteva cazuri – au reușit să facă față calamităților naturale (secetă, inundații) care i-au lovit în perioada în care a funcționat Facilitatea pentru alimente. În plus, acest lucru a sporit reziliența populației cu cel mai ridicat grad de sărăcie și a împiedicat vânzarea activelor de producție pe care le dețineau (animale, mici utilaje), ceea ce a permis gospodăriilor să își amelioreze viața după încheierea situațiilor de criză.

În Bangladesh, de proiectele „numerar/alimente în schimbul muncii” au beneficiat 607 000 de persoane datorită încadrării într-un loc de muncă pe termen scurt a 121 000 de lucrători agricoli marginali sau fără pământ, în timpul sezoanelor fără activități agricole. Au fost construite și reabilitate pentru protecția a 1,7 milioane de persoane, 989 de active agricole rezistente la inundații, printre care diguri, căi de acces, terenuri cultivabile și răsaduri, precum și instalații pentru irigații.

În cazuri foarte specifice, s-a distribuit persoanelor celor mai vulnerabile inclusiv hrană, în cadrul proiectului „alimente în schimbul muncii” sau sub formă de ajutor alimentar. De exemplu, UNRWA a distribuit 34 500 de milioane de tone de alimente pe Teritoriul Palestinian Ocupat, în timp ce WFP a distribuit 96 600 de milioane de tone de alimente în țările cu regiuni care se confruntă cu o penurie alimentară gravă (de exemplu, în Pakistan, în Bangladesh și în Guatemala).

Mai mult de o treime (37 %) din proiecte au prevăzut acțiuni în domeniul nutriției. Facilitatea pentru alimente a îmbunătățit starea nutrițională a persoanelor celor mai vulnerabile, în special a copiilor. O serie de intervenții au vizat în mod expres copiii cu vârste până la 6 ani, femeile însărcinate sau care alăptau la sân, în vederea atenuării efectelor crizei prețurilor la alimente. În Nigeria, Mali și Liberia, de exemplu, au fost distribuite mai mult de 25 000 de milioane de tone de alimente nutritive și milioane de vitamine, în timp ce 141 000 de persoane, în cea mai mare parte mame, personal medical și paramedical, au beneficiat de formare în domeniul ameliorării practicilor în materie de nutriție.

În Mali, peste 11 milioane de copii cu vârste între 6 luni și 59 de luni au primit suplimente de vitamina A; 1 300 000 de copii din Nigeria au beneficiat în urma campaniilor de sensibilizare a mamelor cu privire la prevenirea malnutriției. În Guatemala, 100 000 de copii între 6-36 de luni și 50 000 de femei însărcinate și care alăptau la sân au primit rații suplimentare de alimente, în timp ce 8 000 de fermieri care practicau agricultura de subzistență au primit rații de alimente în schimbul participării la activități de formare.

4.3.        Alte măsuri de mică amploare menite să sporească producția agricolă

Multe dintre proiecte au inclus alte componente care au vizat ameliorarea producției, de exemplu, prin reducerea pierderilor după încheierea recoltării, disponibilitatea resurselor de apă, și menținerea sau accesul la piețe. În total au fost reabilitate sau irigate 315 350 ha de teren agricol și au fost reabilitate sau construite 13 656 de diguri, baraje și micro-baraje și peste 10 600 de km de drumuri (în principal, drumuri de acces). În plus, alte măsuri de mică amploare au inclus furnizarea de microcredite sau construirea de centre pentru semințe și infrastructură de cercetare.

În nordul Afganistanului, 4 880 de familii au participat la un program „numerar în schimbul muncii” de activități în domeniul infrastructurii și al apei, rezultatul fiind construirea și reabilitarea a 107 km de drumuri, 1 057 km de canale de irigații; au fost date agriculturii 3 164 ha de teren, în acest fel îmbunătățindu-se productivitatea agricolă și accesul la zonele rurale și la piețe, în special în timpul iernii. În consecință, 218 000 de persoane au beneficiat de infrastructura reabilitată și nou construită, precum și de măsurile de protecție contra inundațiilor, iar, în prezent, 6 500 de familii au acces la apă potabilă.

Alte activități au acoperit domenii diverse, inclusiv pescuitul (Cambogia, Filipine, Guineea Conakry, Mozambic), agricultura urbană (Kenya), sprijinirea unui cadru de politică (Nepal), multiplicarea semințelor (Burkina Faso, Niger, Nepal, Mozambic) sau agricultura de conservare (Zambia).

Facilitatea pentru alimente a avut un impact pozitiv asupra vieții a peste 59 de milioane de beneficiari direcți, prin stimularea producției agricole a micilor fermieri, reducerea pierderilor după recoltare și facilitarea accesului la piețe. Intervențiile au îmbunătățit capacitățile micilor fermieri din punct de vedere al terenurilor, al șeptelului și al gestionării apei, ceea ce a contribuit la creșterea și diversificarea surselor lor de venit. În plus, Facilitatea pentru alimente a contribuit la creșterea accesului la alimente și la consolidarea situației alimentare și nutriționale a populațiilor celor mai vulnerabile, în special a femeilor și a copiilor.

5.           principalele experiențe dobândite și recomandări

Experiențe

1.           UE și-a dovedit capacitatea de a institui și de a pune în aplicare în mod eficient Facilitatea pentru alimente, căreia i s-a alocat 1 miliard EUR. Această acțiune îndrăzneață a situat UE pe primul loc în cadrul comunității donatorilor în ceea ce privește agricultura durabilă și securitatea alimentară. Între timp, UE a rămas primul donator în materie de securitate alimentară, aspect care ocupă în continuare un loc prioritar pe agenda internațională, datorită Inițiativei L’Aquila privind securitatea alimentară și a Inițiativei G8, „New Alliance for Food and Nutrition Security” (Noua alianță pentru securitatea alimentară și nutrițională).

2.           Implementarea cu succes a Facilității pentru alimente s-a datorat în mare măsură înființării ei cu rapiditate, anvergurii ei și, mai presus de toate, capacității de răspuns. Înființarea de către Comisie și, respectiv, de către ONU, a două echipe operative speciale în vederea mobilizării unei forțe de muncă și a unei expertize adecvate a avut un rol crucial.

3.           Principalul obiectiv a fost eliminarea rapidă a consecințelor crizei prețurilor la alimente, și mai puțin a cauzelor acesteia. Cu toate acestea, Facilitatea pentru alimente i-a ajutat pe oamenii și comunitățile care trăiesc în sărăcie să fie mai bine pregătite să facă față crizelor următoare, fapt ce a fost benefic, având în vedere că de atunci încoace multe dintre țările din Africa Subsahariană au fost din nou victimele unor crize alimentare, din cauza unor factori multipli și interconectați, cum ar fi sărăcia, condițiile climaterice foarte schimbătoare, prețurile ridicate și volatile ale alimentelor, presiunea exercitată supra resurselor naturale (inclusiv un regim funciar inadecvat), creșterea demografică rapidă, o guvernanță fragilă și instabilitatea politică. În plus, persoanele cele mai vulnerabile se vor confrunta mai frecvent și mai sever cu impactul acestor factori, în special în regiunea Sahel și în Cornul Africii.

4.           Accentul pus de Facilitatea pentru alimente pe creșterea producției agricole a suscitat o reacție pozitivă, în ceea ce privește oferta, la nivel local. Cu toate acestea, intervențiile menționate nu pot înlocui necesitatea ca țările partenere să își intensifice sprijinul pe termen lung în favoarea unei agriculturi durabile și a securității alimentare.

5.           Uneori, realizarea obiectivelor prevăzute în programe a fost dificilă, din cauza perioadei relativ scurte de punere în aplicare. Ca și în cazul programelor SHARE și AGIR Sahel, trebuie consolidată articularea intervențiilor pe termen scurt, mediu și lung.

6.           În plus, intervențiile din cadrul Facilității pentru alimente au vizat, în primul rând, disponibilitatea alimentelor și accesul la hrană. Accesul la hrană este o preocupare majoră, dar accesul la alimente nutritive reprezintă o provocare și mai mare în multe țări partenere. S-ar fi putut acorda o și mai mare atenție luptei împotriva subnutriției mamei și copilului.

7.           În 2012, aproximativ 30 de milioane de persoane vulnerabile au avut de suferit de pe urma crizei alimentare în Cornul Africii și în Sahel, ceea ce pune în evidență necesitatea ca UE să își mențină o capacitate puternică de a reacționa prompt. Conform recomandărilor Curții de Conturi Europene și a Parlamentului, Comisia va identifica cele mai bune opțiuni care țin seama de modificările aduse Regulamentului financiar și cadrului financiar.

Recomandări

UE ar trebui să sporească asistența pe care o acordă agriculturii durabile și securității alimentare. În cadrul programării geografice pe care a stabilit-o pentru perioada 2014-2020:

1.           UE ar trebui să așeze agricultura durabilă și securitatea alimentară în centrul dialogului de politică pe care îl desfășoară cu țările partenere și să sprijine în continuare politicile și prioritățile țărilor partenere care vizează eliminarea factorilor ce produc crizele alimentare.

2.           Asistența UE ar trebui să acorde o atenție deosebită țărilor afectate de insecuritatea alimentară. Ar trebui valorificată pe deplin „evaluarea structurată a securității alimentare” elaborată în acest scop de Comisie.

3.           Promovarea rezilienței persoanelor, comunităților și țărilor partenere expuse în cea mai mare măsură riscurilor constituie obiectivul central al asistenței UE în favoarea securității alimentare și nutriționale. În cadrul acestei abordări privind reziliența, UE ar trebui să își sporească sprijinul pentru reducerea vulnerabilității prin creșterea capacităților țărilor partenere de prevenire și de pregătire pentru a face față șocurilor viitoare și pentru a răspunde situațiilor de criză, atunci când apar. Acest lucru presupune, în special, intensificarea activităților de gestionare a riscurilor de apariție a calamităților, îndeosebi în țările partenere în care incidența calamităților este mare.

4.           Valorificând experiența dobândită în procesul de implementare a Facilității pentru alimente, precum și a inițiativelor SHARE și AGIR Sahel, UE ar trebui să utilizeze instrumentele existente și posibilitatea apărută recent, și anume înființarea de fonduri fiduciare pentru promovarea unei abordări structurale în sprijinul acordat țărilor partenere care se confruntă cu crize alimentare.

5.           Prin utilizarea, atunci când este posibil, a structurilor și capacităților existente la nivel național și regional, răspunsul UE la crizele alimentare va fi conceput în funcție de natura și contextul crizei. În cadrul acestei abordări se va acorda o atenție sporită asumării responsabilității, ținând seama de conexiunea dintre securitatea alimentară, pe de o parte, și guvernanță, fragilitate statală și consolidarea păcii, pe de altă parte, îndeosebi în statele fragile și în contexte de insecuritate alimentară cronică.

6.           CONCLUZIE ȘI ETAPA URMĂTOARE

Datorită Facilității pentru alimente, un factor major pentru stimularea unui răspuns coordonat la nivelul ONU, UE a reușit să răspundă rapid și cu eficacitate la efectele crizei prețurilor la alimente în perioada 2007-2008. Facilitatea pentru alimente, căreia i s-a alocat 1 miliard EUR, a venit în sprijinul a peste 59 de milioane de oameni, în 49 de țări în curs de dezvoltare.

Facilitatea pentru alimente a permis sprijinirea unui răspuns pozitiv, din punct de vedere al ofertei, din partea micilor fermieri, ceea ce a dus la creșterea producției și a veniturilor. Măsurile din cadrul dispozitivului de siguranță au atenuat efectele creșterii prețurilor la alimente în rândul celor mai vulnerabile segmente de populație. Alte măsuri au sprijinit, într-un mod mai general, baza de producție pentru agricultură. În acest sens, Facilitatea pentru alimente a dat rezultate semnificative în sensul creșterii producției agricole durabile, al reducerii pierderilor după recoltare și al facilitării accesului la piețe.

În plus, Facilitatea pentru alimente a contribuit la situarea dezvoltării agricole durabile și a securității alimentare pe primul loc în agenda pentru dezvoltare globală. Facilitatea pentru alimente a stimulat o atenție internațională constantă în foruri precum Comitetul pentru securitatea alimentară mondială, G8 și G20, punând accentul pe necesitatea creșterii producției și productivității agricole pe o bază sustenabilă și contribuind la consolidarea mecanismelor de guvernanță globală prin îmbunătățirea informațiilor referitoare la piața internațională[19].

Facilitatea pentru alimente și-a atins în mare măsură obiectivele, însă mai sunt multe de întreprins pentru eliminarea insecurității alimentare, îndeosebi în țările cu venituri mici și în care incidența catastrofelor este mare. Pe baza experienței dobândite cu Facilitatea pentru alimente, sprijinul UE pentru dezvoltarea unei agriculturi durabile și securitate alimentară ar trebui consolidat ca domeniu esențial de cooperare în țările care sunt afectate de o insecuritate alimentară cronică.

În cadrul exercițiului comun de programare pentru 2014-2020, Delegațiile UE au beneficiat de îndrumări specifice, care să asigure că agricultura durabilă și securitatea alimentară sunt priorități cărora li s-a acordat o mare atenție, îndeosebi în 52 de țări partenere selectate în funcție de evaluările structurate privind securitatea alimentară și nutrițională. Aceste priorități ar trebui să se regăsească în dialogul de politică întreprins de Delegațiile UE, care vor evidenția impactul pe termen lung și asumarea responsabilității, în special din perspectiva sustenabilității pe termen lung[20].

În acest context, UE ar trebui să se concentreze asupra țărilor care au cea mai slabă participare la programele privind securitatea alimentară și nutrițională și ar trebui să utilizeze cele mai eficace mecanisme financiare existente, astfel încât să reducă pe termen lung vulnerabilitatea structurală și să stimuleze reziliența celor mai sărace gospodării, țări și regiuni în confruntarea cu viitoarele crize alimentare, indiferent de natura lor.

[1]               Mecanismul FLEX pentru vulnerabilitate (500 de milioane EUR), pachetul B al Fondului european de dezvoltare (185,9 milioane EUR), programul tematic pentru securitate alimentară (50 de milioane EUR) și ECHO (210 milioane EUR).

[2]               Sprijinirea rezilienței în Cornul Africii (SHARE).

[3]               AGIR: Alianța globală pentru inițiativa privind reziliența în regiunea Sahel

[4]               COM (2012) 586.

[5]               Document de lucru al serviciilor Comisiei, SWD(2013)107.

[6]               Document de lucru al serviciilor Comisiei, SWD (2013)107.

[7]               Programele de sprijin bugetar au devenit mai puțin importante decât se planificase în Comore, Madagascar, Niger, Etiopia și Zambia.

[8]               Pentru un număr foarte mic de proiecte, Comisia a acordat o prelungire până la 31 decembrie 2012, în urma unei realocări ulterioare a fondurilor pentru un proiect performant (Zambia) sau pentru situații dificile (Mali, Yemen, Afganistan și Kârgâzstan).

[9]               Cu excepția a 5,8 milioane EUR pentru Zambia, contractate în 2011.

[10]             Monitorizarea orientată spre rezultate - raportul final poate fi consultat pe pagina de internet a DG DEVCO.

[11]             Raportul anual pe 2012 privind politicile de dezvoltare și asistență externă ale Uniunii Europene și punerea în aplicare a acestora în 2011, Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (2012) 242 final.

[12]             Datele cumulate din rapoarte sunt prezentate în secțiunea 4 – „Rezultate și impactul probabil”.

[13]             „Facilitatea pentru alimente a Uniunii Europene. Fundamente pentru o acțiune viitoare. FAO - Evaluarea inițială a proiectelor selectate”,             http://www.fao.org/fileadmin/user_upload/ISFP/EuFF_web.pdf

[14]             Facilitatea pentru alimente - evaluare finală: http://ec.europa.eu/europeaid/what/development-policies/intervention-areas/ruraldev/food_intro_en.htm

[15]             Raportul special nr. 1: Eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare al Uniunii Europene pentru securitatea alimentară în Africa Subsahariană, 2012, Curtea de Conturi Europeană.

[16]             Această cifră nu include intervențiile de sprijin bugetar și activitățile organizațiilor regionale.

[17]             FAO, WFP și IFAD.

[18]             Declarație de intenție – Cooperare programatică în materie de securitate alimentară și nutriție, semnată de FAO, WFP, IFAD și Comisie la 27 iunie 2011.

[19]             În cadrul planului său de acțiune privind volatilitatea prețurilor la alimente și agricultura, inițiativa G20 cu privire la un sistem de informare referitor la piețele agricole (Agricultural Market Information System - AMIS), lansată în iunie 2011, vizează, de exemplu, creșterea transparenței piețelor mondiale, creșterea afluxului de informații cu privire la aceste piețe și consolidarea coordonării. http://www.amis-outlook.org.

[20]             În conformitate cu principiile Declarației de la Paris privind eficacitatea ajutoarelor, programul de acțiune Accra și Codul de conduită al UE privind diviziunea muncii.