This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013DC0126
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Preparing for the 2014 European elections: further enhancing their democratic and efficient conduct
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Pregătirea pentru alegerile europene din 2014: consolidarea în continuare a desfășurării eficiente și democratice a alegerilor
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Pregătirea pentru alegerile europene din 2014: consolidarea în continuare a desfășurării eficiente și democratice a alegerilor
/* COM/2013/0126 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Pregătirea pentru alegerile europene din 2014: consolidarea în continuare a desfășurării eficiente și democratice a alegerilor /* COM/2013/0126 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN
ȘI COMITETUL REGIUNILOR Pregătirea pentru alegerile europene din
2014: consolidarea în continuare a desfășurării eficiente
și democratice a alegerilor 1. Introducere Alegerile europene din 2014 vor fi primele
alegeri de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acestea vor fi
cu atât mai importante în contextul în care Uniunea Europeană ia
măsuri esențiale în vederea realizării unei veritabile uniuni
economice și monetare, bazate pe legitimitatea democratică. Tratatul de la Lisabona a consolidat bazele
democratice ale Uniunii și acordă un rol sporit cetățenilor
Uniunii ca actori politici în UE[1],
stabilind o legătură solidă între cetățeni, exercitarea
drepturilor lor politice și viața democratică a Uniunii[2]. Tratatul de la Lisabona a
subliniat rolul Parlamentului European ca adunare reprezentativă
democratică a Uniunii. În plus, prin introducerea inițiativei
cetățenești, Tratatul de la Lisabona permite
cetățenilor UE să participe în mod mai direct și pe deplin
la viața democratică a Uniunii[3]. Comisia Europeană s-a angajat să
valorifice pe deplin actualele dispoziții ale Tratatului de la Lisabona
pentru a spori transparența și dimensiunea europeană a alegerilor
europene, consolidând astfel legitimitatea democratică a procesului
decizional la nivelul UE și apropiind sistemul de cetățenii
Uniunii. Acest lucru este deosebit de relevant în contextul acțiunilor
necesare la nivelul UE pentru combaterea crizei financiare și a crizei
datoriei suverane. De asemenea, acest lucru poate reprezenta un prim pas
către noi reforme ale tratatului menite să consolideze bazele Uniunii
Europene în calitatea acesteia de organizație democratică. La nivelul Uniunii, cetățenii sunt
reprezentați direct în Parlamentul European[4].
Noua definiție a deputaților din Parlamentul European, conform
căreia aceștia sunt „reprezentanți ai cetățenilor
Uniunii”[5]
și nu doar „reprezentanți ai popoarelor din statele reunite în
Comunitate”[6],
reafirmă perspectiva cetățenilor. În aceeași ordine de
idei, Tratatul de la Lisabona conferă Parlamentului European
competențe sporite, consolidând rolul acestuia de colegiuitor cu drepturi
depline, alături de Consiliu. În prezent, Parlamentul European ia decizii
cu privire la marea majoritate a legislației UE și are autoritate
asupra întregului buget al UE, pe o poziție de egalitate cu Consiliul, iar
aprobarea sa este necesară pentru adoptarea cadrelor financiare
multianuale. Comisia a examinat, în raportul său din 2010
privind evaluarea alegerilor europene din 2009[7],
punerea în aplicare a legislației UE, precum și participarea
cetățenilor și gradul lor de sensibilizare cu privire la alegeri
și la drepturile asociate acestora. Raportul privind cetățenia
UE în 2010, intitulat „Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor
cetățenilor UE”[8],
a subliniat necesitatea de spori nivelul de sensibilizare a
cetățenilor UE cu privire la alegerile europene, la drepturile lor
și la impactul politicilor UE asupra vieții lor de zi cu zi. De
asemenea, raportul a subliniat necesitatea de a se remedia deficiențele în
ceea ce privește aplicarea principiilor democratice comune ale alegerilor
europene și de a se elimina obstacolele cu care se confruntă
cetățenii în exercitarea efectivă a drepturile lor electorale. Având în vedere rolul și
competențele sporite ale Parlamentului European, este esențial
să se consolideze și să se acorde mai multă
importanță procesului de alegere a deputaților europeni. Adresând un apel pentru finalizarea unei
uniuni economice profunde și veritabile, bazate pe o uniune politică,
președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a subliniat, în
discursul său privind starea Uniunii din 2012[9], faptul că „durabilitatea
și credibilitatea uniunii economice și monetare depinde, în cele din
urmă, de instituții și de constructul politic din spatele
acestora. Acesta este motivul pentru care uniunea economică și
monetară ridică problema unei uniuni politice și a democrației
europene care trebuie să stea la baza acesteia”. În perspectiva unei
uniuni politice, președintele Barroso a anunțat angajamentul Comisiei
de a de a lua măsuri concrete pentru dezvoltarea unui spațiu public
european, precum și de a prezenta, în timp util pentru organizarea unei
dezbateri înainte de alegerile europene din 2014, noi idei privind
modalitățile prin care Uniunea Europeană poate deveni mai
deschisă și mai democratică. În comunicarea sa din 28 noiembrie 2012,
intitulată „Proiect pentru o uniune economică și
monetară profundă și veritabilă - Lansarea unei dezbateri
la nivel european”[10],
Comisia a propus ca orice reformă a Uniunii Europene să includă
neapărat o componentă de „consolidare a legitimității
democratice și a responsabilității”. După cum s-a subliniat
și în raportul „Către o veritabilă uniune economică
și monetară”, elaborat de președintele Consiliului European,
în strânsă colaborare cu președinții Comisiei, Eurogrupului
și Băncii Centrale Europene[11],
legitimitatea democratică și responsabilitatea sunt esențiale
pentru o veritabilă uniune economică și monetară. Un dialog politic privind viitorul Europei
este în curs de desfășurare la toate nivelurile, în întreaga
Europă. Acesta cuprinde o serie de dialoguri cu cetățenii, care
au loc între oamenii politici la nivel european și național, pe de o
parte, și cetățeni, pe de altă parte, și care sunt
organizate în contextul Anului european al cetățenilor[12]. La baza multor idei discutate
în acest proces se află necesitatea unei legături mai strânse între
UE și cetățenii săi. Integrarea și legitimitatea trebuie
să avanseze în paralel. Consolidarea democrației reprezintă
corolarul unei integrări instituționale sporite, care este
necesară pentru a permite Uniunii Europene să facă
față actualelor provocări mondiale. În acest sens, se impune
necesitatea urgentă de a întări legăturile dintre
cetățenii UE și procesul democratic al Uniunii. Ca răspuns la angajamentul
președintelui Barroso de a aprofunda, ca un prim pas concret, dezbaterile
paneuropene și de a consolida dimensiunea europeană a alegerilor pentru
Parlamentul European, prezenta comunicare evidențiază
inițiativele Comisiei, care vizează facilitarea participării
cetățenilor la alegerile europene din 2014 și asigurarea
respectării principiilor democratice ale acestor alegeri. Prezenta
comunicare este însoțită de o recomandare menită să
consolideze desfășurarea democratică și eficientă a
alegerilor europene[13]. 2. CONSOLIDAREA ÎN CONTINUARE A
DEFĂȘURĂRII DEMOCRATICE A ALEGERILOR PENTRU PARLAMENTUL EUROPEAN În general, cetățenii UE sunt
conștienți de importanța alegerilor europene ca mijloc de a
participa la viața democratică a Uniunii. Cu toate acestea,
cetățenii nu sunt conștienți nici de faptul că aceste
alegeri au un impact asupra vieții lor de zi cu zi, nici de alegerile
politice pe care le au la dispoziție, iar acest lucru are un impact
negativ asupra prezenței la vot în cadrul alegerilor europene. ·
Aproape 6 din 10 cetățeni ai UE
consideră că exercitarea dreptului de vot în cadrul alegerilor
europene este cea mai bună modalitate de a-și face auzită vocea
de către factorii de decizie ai UE[14]. ·
Peste 7 din 10 cetățeni ai UE
consideră că prezența la vot ar fi mai ridicată dacă
partidele politice ar afișa pe toate materialele electorale numele
partidului politic european la care sunt afiliate[15]. ·
Peste 8 din 10 cetățeni ai UE
afirmă că motivația lor de a vota în cadrul alegerilor europene
ar crește dacă ar primi mai multe informații cu privire la
programele și obiectivele candidaților și ale partidelor din
Parlamentul European, la impactul UE asupra vieții lor și la procesul
electoral propriu-zis[16]. ·
6 din 10 cetățeni ai UE, care au
răspuns unei consultări publice, ar fi motivați să se
prezinte la vot de un program politic care le-ar îmbunătăți
viața de zi cu zi – acesta fiind urmat de un program de consolidare a
economiei UE și de un program de eliminare a disparităților
sociale din UE[17]. Anchetele de mai sus arată că
cetățenii UE sunt în mod clar interesați de a beneficia de
posibilitatea de a alege între opțiuni politice judicioase în ceea ce
privește chestiunile europene cu un impact direct asupra vieții lor.
În acest sens, se pare că poziția dominantă a chestiunilor
naționale care estompează chestiunile importante la nivelul UE
afectează în mod negativ prezența la vot în cadrul alegerilor
europene. Astfel cum a subliniat președintele Barroso în discursul
său privind starea Uniunii din 2012, dezbaterea politică este prea
des prezentată ca și cum ar avea loc doar între partidele
naționale. Ca urmare, se produce adesea o adevărată deconectare
între partidele politice de la nivel național și partidele politice
europene. O mai bună comunicare cu privire la
conexiunile dintre procesele politice de la nivel național și de la
nivelul UE este esențială pentru a permite ca legăturile dintre
principalii actori implicați să fie mai vizibile pentru
cetățeni. Acest lucru poate fi realizat direct prin consolidarea
partidelor politice europene și prin sporirea vizibilității
acestora. Partidele politice europene, în calitatea lor
de actori transnaționali care joacă un rol-cheie în transmiterea
vocii cetățenilor la nivel european, sunt cel mai bine plasate pentru
a face legătura între politica UE și cetățenii săi.
Tratatul de la Lisabona acordă partidelor politice europene un rol esențial
în acest sens, conferindu-le misiunea de a „contribui la formarea
conștiinței politice europene și la exprimarea voinței
cetățenilor Uniunii”[18]. Pentru a permite partidelor politice europene
să își îndeplinească misiunea, Comisia a adoptat o propunere de
regulament privind statutul și finanțarea partidelor politice
europene și a fundațiilor politice europene[19]. Obiectivul acestei propuneri
este de a asigura faptul că partidele politice europene beneficiază
de un statut mai vizibil și de un cadru mai flexibil, mai transparent
și mai eficient pentru propria finanțare. Această propunere invită, de
asemenea, partidele politice paneuropene să ia toate măsurile
adecvate pentru a informa cetățenii UE cu privire la afilierea
partidelor politice naționale și a candidaților acestora la
partidele politice europene[20]
în timpul alegerilor. Pentru a evidenția și mai mult
legătura dintre partidele paneuropene și partidele naționale,
Comisia recomandă acestora din urmă să prezinte în mod clar
afilierea lor la partidele politice paneuropene. Crearea unei legături vizibile între
partidele naționale pentru care votează cetățenii UE
și partidele politice europene la care sunt afiliate partidele
naționale ar avea un impact important asupra transparenței procesului
decizional în UE. Sporirea vizibilității partidelor politice europene
pe toată durata procesului electoral, începând din campania
electorală și până la exprimarea voturilor, ar consolida
responsabilitatea partidelor politice care participă la procesul electoral
european și ar crește încrederea alegătorilor în acest proces.
Acest lucru i-ar face pe cetățeni mai conștienți de
repercusiunile la nivel european ale votului lor în favoarea unui partid
național. Este important ca statele membre să
încurajeze și să faciliteze, în cadrul sistemului lor electoral,
furnizarea de informații în atenția electoratului cu privire la
legăturile de afiliere dintre partidele naționale și partidele
politice europene. În același timp, partidele politice naționale care
participă la alegerile europene ar trebui să facă publică,
înainte de alegeri, afilierea lor la partidele politice europene. În prezent, alegerile pentru Parlamentul
European sunt organizate în zile diferite în diversele state membre. Acest
lucru induce percepția că alegerile europene sunt, în principal,
alegeri naționale și împiedică crearea sentimentului că
alegerile europene reprezintă o acțiune comună. O singură
zi de votare la nivel european, cu închiderea simultană a tuturor
secțiilor de votare, ar reflecta mai bine participarea comună a
cetățenilor din întreaga Uniune, contribuind la democrația
reprezentativă pe care se întemeiază UE. Statele membre ar trebui să
convină asupra unei zile comune de desfășurare a alegerilor
pentru Parlamentul European, cu închiderea simultană a secțiilor de
votare. 3. O LEGĂTURĂ MAI PUTERNICĂ
ÎNTRE VOTURILE CETĂȚENILOR UE ȘI ALEGEREA PREȘEDINTELUI
COMISIEI Tratatul de la Lisabona consolidează
rolul și responsabilitatea Parlamentului European în relația cu
Comisia, prin alegerea de către această instituție a
președintelui Comisiei, pe baza unei propuneri a Consiliului European,
care trebuie să țină seama de rezultatele alegerilor europene[21]. Președintele Comisiei este figura
reprezentativă a puterii executive în UE și ar trebui să fie
ales conform unui proces clar. Fiecare partid politic ar trebui să
își anunțe public, în cursul procesului electoral, candidatul la
funcția de președinte al Comisiei. În conformitate cu
tratatul, rezultatul alegerilor europene ar trebui să joace un rol-cheie
în determinarea candidatului care va deveni președintele Comisiei[22]. 1 din 2 cetățeni ai UE s-ar simți
mai motivat să voteze în cadrul alegerilor europene din 2014 dacă
fiecare dintre principalele alianțele politice europene ar prezenta un
candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene, pe baza unui
program comun[23]. Astfel cum a subliniat președintele
Barroso în discursul său privind starea Uniunii din 2012 „un mod important
de a aprofunda dezbaterea politică paneuropeană ar fi ca partidele
politice europene să își prezinte un candidat la funcția de președinte
al Comisiei încă de la alegerile pentru Parlamentul European, care se vor
desfășura în 2014. […] Ar fi un pas decisiv în eforturile de a face
și mai clară posibilitatea exprimării unei opțiuni
europene, pe care o oferă aceste alegeri”. Rezoluția Parlamentului din 22 noiembrie 2012
referitoare la alegerile pentru Parlamentul European din 2014[24] a îndemnat partidele politice
europene să propună candidați la funcția de președinte
al Comisiei, precizând că se așteaptă ca aceștia să
joace un rol important în campania electorală parlamentară, în
special prin faptul că vor trebui să își prezinte personal
programul în toate statele membre ale Uniunii. De asemenea, Parlamentul
European a subliniat în continuare importanța consolidării
legitimității politice atât a Parlamentului, cât și a Comisiei,
prin asigurarea unei legături mai directe între alegerile lor și
opțiunile electoratului. Comunicarea
Comisiei din 28 noiembrie 2012 privind un „Proiect pentru o uniune
economică și monetară profundă și veritabilă - Lansarea
unei dezbateri la nivel european”[25]
a subliniat faptul că propunerea de către partidele politice a
candidaților la funcția de președinte al Comisiei în cadrul
alegerilor europene din 2014 reprezintă o măsură deosebit de
importantă care poate fi luată pentru a contribui la crearea unei
sfere politice europene veritabile. Anunțarea
de către partidele politice europene și partidele naționale care
participă la alegerile pentru Parlamentul European a candidatului propus
la funcția de președinte al Comisiei și a programului
candidatului respectiv în contextul alegerilor europene ar face ca
legătura dintre votul individual al cetățenilor UE pentru un
candidat la funcția de deputat al Parlamentului European și
candidatul la funcția de președinte al Comisiei susținut de
partidul din care face parte respectivul candidat la funcția de deputat
european să devină concretă și vizibilă. Acest lucru i-ar ajuta pe cetățenii
UE să înțeleagă mai bine ce candidat la funcția de
președinte al Comisiei vor sprijini în ultimă instanță prin
votul lor. Aceasta ar spori legitimitatea președintelui Comisiei,
consolidând totodată, la un nivel mai general, legitimitatea
democratică a procesului decizional din întreaga UE. De asemenea, acest
proces ar putea contribui la sporirea prezenței la vot în cadrul
alegerilor pentru Parlamentul European, consolidând legătura dintre
alegerea reprezentanților cetățenilor și procesul de
selecție și de alegere a reprezentantului puterii executive europene.
În Statele Unite ale Americii, atunci când alegerile pentru Congres au loc în
același an cu alegerile prezidențiale, se prezintă la vot mai
multe persoane în comparație cu alegerile la mijlocul mandatului, pentru
care se prezintă la vot numai aproximativ 40 % din alegători. Scopul emisiunilor de promovare politică
este de a permite electoratului să facă alegeri informate. Partidele
politice naționale ar trebui să utilizeze aceste mijloace pentru a
furniza informații cu privire la candidații și la programele
lor, într-un mediu care să promoveze pluralismul mediatic și o
dezbatere democratică deschisă, ținând seama de articolul 11 din
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 4. CONSOLIDAREA ÎN CONTINUARE A
DESFĂȘURĂRII EFICIENTE A ALEGERILOR EUROPENE, REDUCÂND ÎN
ACELAȘI TIMP SARCINA ADMINISTRATIVĂ PENTRU STATELE MEMBRE Dreptul UE acordă cetățenilor
UE care locuiesc într-un alt stat membru decât propriul lor stat membru dreptul
de a alege și de a fi ales în cadrul alegerilor europene în aceleași
condiții ca și resortisanții statului respectiv[26]. Pentru a garanta legitimitatea alegerilor
europene, Directiva 93/109/CE prevede procedurile de asigurare a faptului
că cetățenii UE nu au dreptul de a alege sau de a fi aleși
atât în statul lor membru de origine, cât și în țara lor de
reședință, în cadrul acelorași alegeri[27]. Raportul Comisiei privind alegerile europene
din 2009[28]
a identificat probleme în funcționarea acestor proceduri. Astfel cum s-a
precizat și în Raportul privind cetățenia UE în 2010[29], aceste proceduri pot genera,
adesea, o sarcină excesivă pentru administrațiile
naționale, care este disproporționată în comparație cu
amploarea reală a problemei votului multiplu și a candidaturilor
multiple. Prin urmare, Comisia și-a anunțat intenția de a
îmbunătăți aceste proceduri (acțiunea 19 din Raportul
privind cetățenia UE în 2010). Pe baza consultărilor cu experți
electorali din statele membre, Comisia a pregătit recomandări pentru
autoritățile electorale naționale cu privire la diferite aspecte
ale mecanismului de prevenire a votului multiplu. Aceste recomandări
simplifică mecanismul și sporesc eficiența acestuia în
prevenirea abuzurilor. Recomandarea, adoptată împreună
cu prezenta comunicare, recomandă statelor membre, în special: ·
să instituie o autoritate unică de
contact în fiecare stat membru pentru a facilita schimbul de date cu celelalte
state membre; ·
să țină cont de diferitele calendare
electorale din statele membre în efectuarea schimbului de date; ·
să furnizeze date cu caracter personal
suplimentare care ar putea fi necesare pentru o mai bună identificare a
alegătorilor UE înscriși pe listele electorale din statul membru de
reședință. Publicate cu mult timp înainte de
următoarele alegeri europene, aceste recomandări pot contribui, prin
urmare, la îmbunătățirea semnificativă a
funcționării mecanismului în vederea prevenirii abuzurilor, sporind
totodată eficiența acestuia și reducând sarcina
administrativă. 5. ELIMINAREA OBSTACOLELOR DIN CALEA
DREPTURILOR DE VOT ALE CETĂȚENILOR UE ȘI ASIGURAREA
RESPECTĂRII PRINCIPIILOR COMUNE ALE UE 5.1. Punerea în aplicare a
drepturilor electorale ale cetățenilor UE care au reședința
într-un alt stat membru decât cel propriu În Raportul privind cetățenia UE în 2010[30], Comisia a subliniat
necesitatea de a asigura că drepturile de vot ale cetățenilor UE
care au reședința în alt stat membru decât cel propriu sunt puse în
aplicare pe deplin în întreaga UE (acțiunea 18). Comisia a remarcat faptul că unele state
membre impun cetățenilor UE din alte state membre să
îndeplinească anumite condiții pentru înscrierea pe listele
electorale, care depășesc cerințele prevăzute în Directiva 93/109/CE
privind exercitarea dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul
European. Printre aceste condiții suplimentare se numără, de
exemplu, necesitatea de a fi titularul unei cărți de identitate
naționale și obligația de a reînnoi înscrierea pe liste pentru
fiecare rundă de alegeri europene. Comisia a observat, de asemenea,
că unele state membre par să nu furnizeze cetățenilor UE
din alte state membre informații corespunzătoare privind dreptul lor
de a participa la alegerile europene. Ca urmare a Raportului privind
cetățenia UE în 2010, Comisia a continuat dialogul cu statele membre
în cauză pentru a se asigura că cetățenii UE cu
reședința într-un alt stat membru decât cel de origine pot participa
la alegerile europene în aceleași condiții ca și
cetățenii care sunt resortisanți ai statului respectiv, în
conformitate cu dreptul UE. În urma acestui dialog, o serie de state
membre și-au modificat legislația sau au anunțat că
își vor modifica legislația astfel încât aceasta să fie
conformă cu cerințele prevăzute de dreptul UE[31]. Comisia continuă
contactele cu aceste state membre pentru a se asigura că drepturile
electorale ale cetățenilor UE sunt efective, pe deplin, în întreaga
UE, inclusiv prin lansarea, dacă este cazul, a unor proceduri de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). 5.2. Asigurarea respectării
principiilor comune ale alegerilor europene Atunci când organizează alegeri europene,
toate statele membre trebuie să respecte anumite principii comune:
alegerile trebuie să fie libere, secrete și să aibă loc
prin vot universal direct[32].
Aceste principii stabilite în legislația UE interzic, printre altele,
publicarea rezultatelor într-un stat membru înainte de închiderea
secțiilor de votare în toate statele membre. Obiectivul acestor principii
este de a evita situația în care cetățenii UE sunt
influențați de rezultatele din statele membre în care procesul de
votare s-a finalizat deja și de a proteja, astfel, un element
esențial al principiului votului liber exprimat. Astfel cum a anunțat în Raportul privind
cetățenia UE în 2010 (acțiunea 17), Comisia a luat măsuri
pentru a se asigura că acest principiu democratic este respectat în
întreaga UE la următoarele alegeri europene. Ca urmare, statele membre au
luat măsurile necesare pentru a soluționa problemele identificate[33]. Comisia va monitoriza îndeaproape punerea în
aplicare a măsurilor în cadrul alegerilor europene din 2014, pentru a se
asigura că acestea sunt adecvate și că publicarea oficială
a rezultatelor electorale are loc în deplină conformitate cu acest
principiu democratic fundamental. 5.3. Acordarea unei derogări
în temeiul articolului 22 alineatul (2) din TFUE Articolul 22 alineatul (2) din TFUE prevede
că cetățenii Uniunii care își au reședința
într-un al stat membru decât cel de origine au dreptul de a participa la
alegerile pentru Parlamentul European în aceleași condiții ca și
resortisanții statului membru respectiv. De asemenea, tratatul permite
derogări de la această regulă atunci când acestea sunt
justificate de o situație specifică unui stat membru. O astfel de derogare este prevăzută
în detaliu la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 93/109/CE, care
permite statelor membre să impună atât alegătorilor, cât și
candidaților o perioadă minimă de reședință, în
cazul în care proporția rezidenților care au împlinit vârsta de vot
și care sunt resortisanți ai unui alt stat membru
depășește 20 % din totalul electoratului. Luxemburg este singurul stat membru care
îndeplinește condițiile aplicabile derogării. Acesta a
beneficiat de derogare în alegerile anterioare, limitând dreptul de a alege
și de a fi ales la cetățenii UE neresortisanți care au avut
domiciliul legal în Luxemburg și au fost rezidenți ai acestui stat
membru timp de cel puțin doi ani și, respectiv, cinci ani înainte de înscrierea
pe liste. Conform informațiilor pe care Luxemburg
le-a transmis Comisiei la 31 august 2012, numărul total al
cetățenilor UE care au împlinit vârsta de vot și care își
au reședința în Luxemburg este de 383 485, în timp ce numărul
cetățenilor UE neresortisanți care au împlinit vârsta de vot
și care își au reședința în această țară
este de 151 126. Rezultă că proporția cetățenilor
neresortisanți este de 39,41 %, depășind astfel pragul de 20 %.
Prin urmare, se pare că motivele care justifică o derogare în temeiul
articolului 22 alineatul (2) din TFUE se aplică în continuare. 6. CONSOLIDAREA PARTICIPĂRII
CETĂȚENILOR UE NERESORTISANȚI ÎN CALITATE DE CANDIDAȚI LA
ALEGERILE EUROPENE: MODIFICAREA DIRECTIVEI 93/109/CE Printre diferitele motive care stau la baza
participării scăzute la alegerile europene, raportul Comisiei privind
alegerile europene din 2009 a subliniat faptul că doar un mic număr
de cetățeni ai UE care au reședința în alt stat membru
decât cel de origine fac uz de dreptul lor de a fi aleși. În 2009, au
candidat numai 81 de cetățeni ai UE. Comisia a observat că cetățenii
UE care doresc să candideze la alegerile europene în statul membru în care
s-au mutat se confruntă cu proceduri administrative greoaie și
costisitoare. Comisia a anunțat, în Raportul privind cetățenia
UE în 2010, că va relansa negocierile privind modificarea Directivei 93/109/CE
pentru a simplifica procedurile actuale care reglementează dreptul
cetățenilor UE de a fi aleși, protejând, în același timp,
legitimitatea alegerilor europene. În urma relansării negocierilor de
către Comisie, Consiliul a adoptat, la 20 decembrie 2012, Directiva 2013/1/UE[34] de modificare a Directivei 93/109/CE,
conform căreia, printre altele, candidații nu mai trebuie să
furnizeze dovada că nu au fost privați de drepturile lor electorale
în statul membru de origine. În schimb, aceștia vor trebui să
facă o declarație oficială în acest sens, care trebuie
verificată de autoritățile electorale din statul membru în care
își au reședința. Această procedură simplificată
se va aplica în cadrul alegerilor europene din 2014. 7. CONCLUZII Anul 2013 este Anul european al
cetățenilor. Acesta marchează cea de a 20-a aniversare a
consacrării cetățeniei UE prin Tratatul de la Maastricht. O
serie întreagă de evenimente, conferințe și dezbateri publice
vor fi organizate în întreaga Europă la nivelul Uniunii, precum și la
nivel național, regional și local. Obiectivul acestor evenimente este
de a spori gradul de sensibilizare a cetățenilor UE cu privire la
drepturile conferite acestora de legislația UE, inclusiv dreptul de a
participa la viața democratică a Uniunii, precum și de a
încuraja participarea activă a acestora în cadrul forumurilor civice
privind politicile și chestiunile legate de UE. Anul european al cetățenilor oferă
ocazia potrivită mai ales pentru a asculta preocupările
cetățenilor europeni, dar și pentru a sensibiliza opinia
publică în ceea ce privește impactul concret al politicilor UE asupra
vieții cetățenilor, pentru a sublinia importanța
contribuției acestora la modelarea UE și pentru a-i implica în
dezbateri politice pe teme europene. Anul european al cetățenilor
este o ocazie pentru cetățenii Uniunii să își facă
auzită vocea, alegerile pentru Parlamentul European reprezentând primul
eveniment în acest sens. În perspectiva alegerilor din 2014, Comisia
consideră că: ·
alegătorii ar trebui să fie
informați cu privire la legăturile de afiliere dintre partidele
naționale și partidele politice europene înainte și în timpul
alegerilor pentru Parlamentul European; ·
statele membre ar trebui să convină
asupra unei zile comune de desfășurare a alegerilor pentru
Parlamentul European, cu închiderea simultană a secțiilor de votare; ·
fiecare partid politic european ar trebui să
își desemneze candidatul la funcția de președinte al Comisiei
Europene; ·
partidele naționale ar trebui să se
asigure că emisiunile lor de promovare electorală în vederea
alegerilor pentru Parlamentul European îi informează pe cetățeni
în ceea ce privește candidatul la funcția de președinte al
Comisiei Europene pe care îl susțin, precum și programul candidatului
respectiv. Comisia consideră că aceste
recomandări practice, care reprezintă un progres chiar dacă nu
sunt revoluționare, pot fi puse în aplicare în timp util pentru alegerile
din 2014 pentru Parlamentul European. Acestea vor contribui la stimularea unei
dezbateri europene și la crearea unui spațiu public european. De
asemenea, ele vor contribui la plasarea Europei în centrul dezbaterilor
naționale din întreaga UE, oferind astfel o platformă pentru următoarele
etape ale integrării europene. [1] În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) „orice cetățean are
dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii. Deciziile se
iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de
cetățean”. [2] Titlul II din TUE integrează cetățenia UE
în dispozițiile privind principiile democratice (articolul 9 din TUE)
și consolidează legătura dintre cetățenie și
democrație (articolele 10 și 11 din TUE). [3] Articolul 11 alineatul (4) din TUE stipulează
că „la inițiativa a cel puțin un milion de cetățeni
ai UE, resortisanți ai unui număr semnificativ de state membre,
Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele
atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care
acești cetățeni consideră că este necesar un act
juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor”. [4] Articolul 10 alineatul (2) din TUE. [5] Articolul 14 alineatul (2) din TUE. [6] Articolul 189 din Tratatul de instituire a Comunității
Europene. [7] COM(2010) 605 final — Raport privind alegerea
deputaților în Parlamentul European (Actul din 1976, astfel cum a fost
modificat prin Decizia 2002/772/CE, Euratom) și participarea
cetățenilor Uniunii la alegerile pentru Parlamentul European în
statul membru de reședință (Directiva 93/109/CE). [8] COM(2010) 603 final. [9] 12 septembrie 2012, sesiunea plenară a
Parlamentului European, Strasbourg, disponibil la adresa
http://ec.europa.eu/soteu2012/. [10] COM(2012) 777 final/2. [11] http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/134205.pdf. [12] http://ec.europa.eu/european-debate/index_ro.htm. [13] C (2013) 1303 final. [14] Eurobarometrul Parlamentului European EB/EP 77.4 „Doi ani
până la alegerile europene din 2014”, Bruxelles, 20 august 2012. [15] Flash Eurobarometru nr. 364 privind drepturilor electorale
ale cetățenilor UE, ancheta pe teren realizată în noiembrie 2012. [16] Idem. [17] Consultarea publică „Cetățenii UE -
drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră”, lansată de
către Comisie în perioada mai - septembrie 2012, cu privire la Raportul
privind cetățenia UE în 2013. [18] Articolul 10 alineatul (4) din TUE și articolul 12
alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. [19] COM(2012) 499 final. [20] A se vedea articolul 17 alineatul (3) din propunerea de
regulament. [21] Conform articolului 17 alineatul (7) din TUE: „Ținând
seama de alegerile pentru Parlamentul European și după ce a procedat
la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate
calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcția de
președinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European
cu majoritatea membrilor care îl compun.” Declarația nr. 11, cu
privire la articolul 17 alineatele (6) și (7) din Tratatul privind Uniunea
Europeană, precizează că Parlamentului European și
Consiliului European le revine în comun răspunderea pentru buna
desfășurare a procesului de alegere a președintelui Comisiei
Europene și prezintă indicații privind consultările
necesare în acest cadru. [22] A se vedea nota de subsol 21. [23] Sondajul Eurobarometru EB/EP 77.4 din 20 august 2012, citat
mai sus. [24] Rezoluția Parlamentului European din 22 noiembrie 2012
referitoare la alegerile pentru Parlamentul European din 2014 [2012/2829(RSP)]. [25] COM(2012) 777 final/2. [26] Articolul 22 alineatul (2) din TFUE și Directiva 93/109/CE
a Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a normelor de exercitare a
dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru
cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în
care nu sunt resortisanți (JO L 329, 30.12.1993, p. 34). [27] Mecanismul constă în schimbul de date între statele
membre cu privire la cetățenii UE înscriși pe liste electorale
sau care și-au prezentat candidatura în statul membru de
reședință. Pe baza datelor transmise de statul membru de
reședință, statul membru de origine trebuie să îi
scoată pe cetățenii respectivi de pe listele sale electorale
(sau să îi împiedice, prin orice alte mijloace, să își exercite
dreptul de a alege sau de a fi aleși). [28] COM(2010) 605 final. [29] COM(2010) 603 final. [30] COM(2010) 603 final. [31] Cipru, Polonia și România au adoptat noi acte
legislative; Republica Cehă, Ungaria, Lituania, Slovacia și Slovenia
au anunțat modificări ale legislației, care urmează să
intre în vigoare în timp util pentru alegerile din 2014 pentru Parlamentul
European; Bulgaria și Malta au adoptat recent noi acte legislative care
sunt în curs de examinare; Estonia și Letonia au furnizat explicații
satisfăcătoare în ceea ce privește conformitatea
legislației lor cu dreptul UE. [32] Principiile comune sunt prevăzute în Actul din 1976
privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,
anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom din 20 septembrie 1976
și modificat ultima dată prin Decizia 2002/772/CE, Euratom (JO L 283,
21.10.2002, p. 1). [33] Țările de Jos au emis instrucțiuni în acest sens
adresate autorităților municipale. [34] JO L 26, 26.1.2013, p. 28.