52012PC0270

EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

La 2 februarie 2012, Curtea Europeană de Justiție în cauza C-249/10[1] P - Brosmann și alții/ Consiliul (denumită în continuare „Brosmann”) a anulat Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 al Consiliului din 5 octombrie 2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și din Vietnam în măsura în care se referă la solicitanți. În hotărârea sa, Curtea de Justiție a hotărât că tehnica de eșantionare enunțată la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului, nu se poate aplica în scopul stabilirii cererilor de acordare a tratamentului individual de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață efectuate în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c). În hotărârea sa, Curtea a constatat că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c), producătorii care au cooperat, care nu fac parte din eșantion, au dreptul la cererea lor de acordare a tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, indiferent dacă o marjă de dumping individuală urma să fie calculată sau nu pentru societățile care nu sunt incluse în eșantion. Curtea Europeană de Justiție a subliniat, de asemenea, faptul că stabilirea menționată la articolul 2 alineatul (7) litera (c) trebuie să fie făcută în termen de trei luni de la deschiderea anchetei.

Hotărârea Curții Europene de Justiție privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1225/2009, presupune examinarea din partea Comisiei a tuturor cererilor de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață prezentate de producătorii care au cooperat care nu fac parte din eșantion, indiferent de numărul de producători. Cu toate acestea, o astfel de practică ar impune o sarcină administrativă disproporționată pentru autoritățile însărcinate cu ancheta ale Uniunii. Prin urmare, este necesar să se modifice Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, în special cu privire la termenul limită de trei luni pentru adoptarea de către Comisie a deciziei privind cererile de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

Ar trebui remarcat, de asemenea, că utilizarea tehnicii de eșantionare prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului pentru determinarea cererilor de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul respectiv nu încalcă obligațiile Uniunii, în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului. De exemplu, grupul special al Organului de soluționare a litigiilor din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului în litigiul DS405 (Uniunea Europeană – Măsuri antidumping privind anumite tipuri de încălțăminte din China, raport adoptat la 22 februarie 2012) a constatat că China nu a stabilit că Uniunea Europeană a acționat de o manieră incompatibilă cu articolul 2.4 și 6.10.2 din acordul antidumping, alineatul 15 litera (a) punctul (ii) din Protocolul de aderare a Chinei și punctul 151 literele (e) și (f) din raportul grupului de lucru pentru aderarea Chinei, omițând să examineze cererile de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață ale producătorilor-exportatori chinezi care au cooperat și care nu fac parte din eșantionul pentru ancheta inițială limitată.

Prin urmare, ținând seama de acest context și din motive de securitate juridică, este necesar să se introducă o dispoziție care să clarifice că decizia de a limita ancheta la un număr rezonabil de producători utilizând eșantioane în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului, se aplică, de asemenea, pentru părțile supuse examinării pentru acordarea tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c). În consecință, este, de asemenea, necesar să se clarifice faptul că o determinare în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) nu trebuie să fie efectuată pentru producători care nu fac parte din eșantion, cu excepția cazului în care astfel de producători solicită și obțin o examinare individuală, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3).

Mai mult, este necesar să se clarifice că taxa antidumping care se aplică importurilor provenind de la producătorii care s-au făcut cunoscuți în conformitate cu articolul 17, dar care nu au fost incluși în anchetă, nu trebuie să depășească marja de dumping medie ponderată stabilită pentru părțile care constituie eșantionul, indiferent dacă valoarea normală stabilită pentru aceste părți a fost determinată în conformitate cu articolul 2 alineatele (1) - (6) sau articolul 2 alineatul (7) litera (a).

În sfârșit, termenul limită de trei luni în care ar trebui să se efectueze determinarea, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) s-a dovedit a fi impracticabil în multe proceduri antidumping, în special în cazul în care se aplică eșantionarea în conformitate cu articolul 17. În propunerea sa de modificare a anumitor regulamente în vederea asigurării coerenței cu dispozițiile introduse prin Tratatul de la Lisabona („comerțul omnibus I”)[2], Comisia a inclus un amendament pentru a prelungi termenul stabilit la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului cu șase luni (punctul 1 de la poziția 24 din anexa la „comerțul omnibus I”). Cu toate acestea, având în vedere hotărârea Brosmann privind acest termen limită (care a intervenit la un an după propunerea omnibus I), se consideră că o prelungire a termenului limită la șase luni nu mai este adecvată din motive de securitate juridică. În schimb, se consideră mai adecvat să se elimine acest termen din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului. Prin urmare, Comisia ar trebui să întrerupă eforturile sale de a modifica termenul limită din articolul 2 alineatul (7) litera (c) în contextul propunerii „comerțul omnibus I”, și să informeze Consiliul și Parlamentul European, în legătură cu intențiile sale.

În interesul securității juridice și al principiului bunei administrări, este necesar să se asigure că aceste modificări se aplică cât mai curând tuturor anchetelor noi și în curs.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

Nu se aplică.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

· Temei juridic

Temeiul juridic al prezentei propuneri este articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, conform căruia Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul de punere în aplicare a politicii comerciale comune.

Prezenta propunere modifică Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Comisiei, care s-a bazat pe o dispoziție echivalentă din Tratatul de instituire a Comunității Europene, și anume articolul 133.

· Principiul subsidiarității

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, propunerea intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii. În consecință, principiul subsidiarității nu se aplică.

· Principiul proporționalității

Propunerea respectă principiul proporționalității.

· Alegerea instrumentelor

Instrument propus: regulament al Parlamentului European și al Consiliului.

Alte instrumente nu ar fi adecvate din următorul motiv: un regulament trebuie modificat printr-un alt regulament.

4.           IMPLICAȚIILE BUGETARE

Nu se aplică.

5.           ELEMENTE OPȚIONALE

Nu se aplică.

2012/0145 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)       În cauza C-249/10 P[3], Curtea Europeană de Justiție a hotărât că tehnica de eșantionare în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene[4] nu pot fi aplicate pentru determinarea cererilor de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din respectivul regulament.

(2)       Hotărârea Curții Europene de Justiție presupune examinarea din partea Comisiei a tuturor cererilor de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață prezentate de producătorii care au cooperat și care nu fac parte din eșantion, indiferent dacă numărul de producători care au cooperat este mare. Cu toate acestea, o astfel de practică ar impune o sarcină administrativă disproporționată pentru autoritățile însărcinate cu ancheta ale Uniunii. Prin urmare, este necesară modificarea Regulamentului (CE) nr. 1225/2009.

(3)       În plus, utilizarea tehnicii de eșantionare prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului pentru determinarea cererilor de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul respectiv este permisă, în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului. De exemplu, grupul special al Organului de soluționare a litigiilor din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului în litigiul DS405 (Uniunea Europeană – Măsuri antidumping privind anumite tipuri de încălțăminte din China, raport adoptat la 22 februarie 2012) a constatat că China nu a stabilit că Uniunea Europeană a acționat de o manieră incompatibilă cu articolele 2.4 și 6.10.2 din acordul antidumping, punctul 15 litera (a) punctul (ii) din Protocolul de aderare a Chinei și punctul 151 literele (e) și (f) din raportul grupului de lucru pentru aderarea Chinei, omițând să examineze cererile de tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață ale producătorilor-exportatori chinezi care au cooperat și care nu fac parte din eșantionul pentru ancheta inițială limitată.

(4)       Prin urmare, ținând seama de acest context și din motive de securitate juridică, este necesar să se introducă o dispoziție care să clarifice că decizia de a limita ancheta la un număr rezonabil de părți utilizând eșantioane în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, se aplică, de asemenea, părților care fac obiectul unei examinării, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c). În consecință, este, de asemenea, necesar să se clarifice faptul că o examinare în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) nu trebuie să fie efectuată de producătorii-exportatori care nu fac parte din eșantion, cu excepția cazului în care astfel de producători solicită și obțin o examinare individuală, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3).

(5)       Mai mult, este necesar să se clarifice că taxa antidumping care se aplică importurilor provenind de la exportatorii sau producătorii care s-au făcut cunoscuți în conformitate cu articolul 17, dar care nu au fost incluși în anchetă, nu trebuie să depășească marja de dumping medie ponderată stabilită pentru părțile care constituie eșantionul, indiferent dacă valoarea normală stabilită pentru aceste părți a fost determinată în conformitate cu articolul 2 alineatele (1) - (6) sau articolul 2 alineatul (7) litera (a).

(6)       În sfârșit, termenul limită de trei luni în care ar trebui să se efectueze determinarea, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) s-a dovedit a fi impracticabil, în special în procedurile în care se aplică eșantionarea în conformitate cu articolul 17. Prin urmare, se consideră adecvat să se elimine acest termen limită.

(7)       În interesul securității juridice și al principiului bunei administrări, este necesar să se asigure că aceste modificări se aplică cât mai curând tuturor anchetelor noi și în curs.

(8)       Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului trebuie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 se modifică după cum urmează:

(1) La articolul 2 alineatul (7) se modifică după cum urmează:

(a) Penultima teză de la litera (c) se modifică după cum urmează:

Termenii „în termen de trei luni de la iniţierea procedurii” se elimină.

(b) Se adaugă următorul paragraf (d):

„(d) în cazul în care Comisia și-a limitat examinarea în conformitate cu articolul 17, o determinare în conformitate cu literele (b) și (c) se limitează la părțile incluse în examinare și la orice producător care beneficiază de un tratament individual în conformitate cu articolul 17 alineatul (3)”.

(2) La articolul 9 alineatul (6), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care examinarea este limitată de către Comisie în conformitate cu articolul 17, orice taxă antidumping care se aplică importurilor provenind de la exportatorii sau producătorii care s-au făcut cunoscuți în conformitate cu articolul 17, dar care nu au fost incluși în examinare, nu trebuie să depășească marja de dumping medie ponderată stabilită pentru părțile care constituie eșantionul, indiferent dacă valoarea normală stabilită pentru aceste părți a fost determinată în conformitate cu articolul 2 alineatele (1) - (6) sau articolul 2 alineatul (7) litera (a).”

Articolul 2

Prezentul regulament se aplică tuturor anchetelor noi și în curs la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European,                     Pentru Consiliu,

Președintele                                                  Președintele

[1]               Cauza C-249/10 – P – Brosmann Footwear (HK) și alții /Consiliul, Hotărârea din 2 februarie 2012 (nepublicată încă în Culegere).

[2]               Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente privind politica comercială comună în legătură cu procedurile de adoptare a anumitor măsuri (COM(2011) 82 final).

[3]               Cauza C-249/10 p - Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul, Hotărârea din 2 februarie 2012.

[4]               JO L 343, 22.12.2009, p. 51.