52012DC0765

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Revizuirea Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (reformare)

Evaluare din 2012

(Text cu relevanță pentru SEE)

1. Introducere

În conformitate cu articolul 21 din Directiva privind proiectarea ecologică, Comisia are obligația de a evalua până în 2012, cel târziu, eficacitatea Directivei privind proiectarea ecologică și a măsurilor de punere în aplicare a acesteia, precum și oportunitatea extinderii domeniului de aplicare al directivei la produse fără impact energetic.

2. Eficacitatea directivei

În 2011, Comisia a lansat un studiu specific (denumit în continuare „studiul de evaluare”) care are ca scop evaluarea eficacității (i) directivei și a măsurilor de punere în aplicare a acesteia, (ii) a metodologiei privind proiectarea ecologică, (iii) a pragului măsurilor de punere în aplicare, conform descrierii de la articolul 15 din directivă, (iv) a supravegherii pieței și (v) a măsurilor de autoreglementare[1].

Un studiu specific separat a fost finalizat în vederea actualizării metodologiei privind proiectarea ecologică și a stabilit metodologia pentru proiectarea ecologică a produselor cu impact energetic (MEErP)[2].

Studiul de evaluare a concluzionat că, în general, directiva privind proiectarea ecologică își atinge obiectivele politice (libera circulație a mărfurilor și protecția mediului) și că, la momentul respectiv, nu se considera necesară nicio revizuire a directivei pentru a spori eficacitatea acesteia și a măsurilor de punere în aplicare.

Studiul a subliniat, în special, următoarele aspecte:

· În principiu, directiva își atinge obiectivele politice. Începând din 2005, măsurile de punere în aplicare s-au axat, în principal, pe eficiența energetică. Datele disponibile indică faptul că toate produsele reglementate de măsurile de punere în aplicare în materie de proiectare ecologică au devenit mai eficient din punct de vedere energetic[3].

· Este prea devreme pentru a se evalua corect efectul integral al directivei și al măsurilor de punere în aplicare și de autoreglementare obligatorii din cauza perioadei insuficiente de aplicare a acestora. Pentru unul dintre cele douăsprezece regulamente în materie de proiectare ecologică, adoptat în momentul evaluării, cerințele de nivel 1 nu intraseră încă în vigoare și pentru opt măsuri de punere în aplicare, cerințele de nivel 2 nu intraseră încă în vigoare. Mai mult, din două acorduri voluntare propuse, niciunul nu a fost aprobat până în prezent în mod oficial de către Comisie[4].

· Se consideră că, pentru adoptarea măsurilor de punere în aplicare în materie de proiectare ecologică, criteriile indicative definite la articolul 15 din directiva privind proiectarea ecologică sunt în continuare adecvate.

· Numeroase aspecte metodologice au fost abordate în cadrul studiului privind metodologia (nouă) pentru proiectarea ecologică a produselor cu impact energetic (MEErP).

Studiul a identificat, de asemenea, o serie de provocări la nivelul UE și al statelor membre în ceea ce privește aplicarea directivei privind proiectarea ecologică și a măsurilor de punere în aplicare a acesteia, printre care:

· Caracterul complex și lunga durată a procedurii de pregătire;

· Datele insuficiente pentru a veni în sprijinul unor decizii politice (de exemplu, tendințele pieței și evoluțiile tehnologice, datele referitoare la piață, datele privind performanța provenind din activitățile de supraveghere a pieței etc.);

· Coordonarea insuficientă între măsurile de proiectare ecologică și celelalte acte legislative ale UE, cum ar fi directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, directiva privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase sau directiva privind performanța energetică a clădirilor;

· Resursele insuficiente pentru a face față volumului în creștere al activităților de reglementare, de comunicare și de standardizare;

· Semnele de întrebare cu privire la nivelul de ambiție al anumitor cerințe, în special al celor de nivelul 1;

· Potențialul rămas pentru a aprofunda aspectele fără impact energetic legate de produsele cu impact energetic (de exemplu, eficiența materialelor, posibilitățile de reciclare etc.);

· Întârzierile în procesul de elaborare a unor standarde armonizate adecvate;

· Insuficiența și ineficiența activității de supraveghere a pieței[5].

Pe baza acestui studiu, Comisia a ajuns la o serie de concluzii cu privire la măsurile care trebuie luate. În special, Comisia ia măsuri care vor contribui la o mai bună aplicare a directivei și a măsurilor de punere în aplicare a acesteia. Cele mai relevante măsuri ar fi următoarele:

· Delegarea activităților care nu sunt legate de reglementare (în special a activităților de comunicare) către organisme externe, astfel încât resursele Comisiei să fie alocate elaborării și punerii în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic. Comisia va utiliza Europe Direct[6] pentru a răspunde întrebărilor publice privind proiectarea ecologică, etichetarea energetică și etichetarea pneurilor. În plus, Comisia, împreună cu EACI, înființează în momentul de față un birou de asistență special în domeniul comunicării care va oferi sprijin în (i) pregătirea și desfășurarea de campanii de informare privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică și (ii) furnizarea de răspunsuri la întrebările adresate de cetățeni, de părțile interesate și de alte părți relevante.

· Continuarea valorificării cunoștințelor tehnice ale altor organisme ale UE, inclusiv ale Centrului Comun de Cercetare (JRC) și ale EACI. De exemplu, JRC va fi implicat mai mult în elaborarea datelor tehnice care să contribuie la noile măsuri de punere în aplicare și în monitorizarea activităților de standardizare pentru grupe de produse selectate, precum și la elaborarea unui proces legislativ mai integrat al diferitelor instrumente de politică (proiectarea ecologică, etichetarea energetică, eticheta ecologică, achizițiile publice ecologice, deșeurile de echipamente electrice și electronice, restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase etc.)

· Continuarea consolidării utilizării expertizei părților interesate (state membre, industrie și ONG-uri), în special în procesul de revizuire și reexaminare a măsurilor de punere în aplicare în vigoare[7].

· În plus, o bază de date privind eficiența energetică și alte aspecte legate de mediu ale produselor introduse pe piața UE este, de asemenea, în curs de realizare.

· Cu ajutorul unor experți externi (inclusiv al consultanților specialiști în noua abordare consultanți), urmărirea mai îndeaproape a activității de standardizare desfășurate de organismele europene de standardizare în scopul măsurilor de punere în aplicare în materie de proiectare ecologică. În plus, sprijinul pentru ONG-uri pentru a permite implicarea activă a acestora în activitatea de standardizare.

· Lansarea unui exercițiu anual de colectare de date privind supravegherea pieței, precum și a acțiunii comune de supraveghere a pieței între autoritățile naționale în cadrul programului de lucru 2013 „Energie inteligentă – Europa” (EIE) pentru a consolida punerea în aplicare a legislației în materie de proiectare ecologică și etichetare energetică. O bază de date privind eficiența energetică și alte aspecte legate de mediu ale produselor introduse pe piața UE este, de asemenea, în curs de realizare.

3. Extinderea domeniului de aplicare al directivei

În conformitate cu dispozițiile articolului 21 din directivă, studiul a evaluat, de asemenea, oportunitatea extinderii domeniului de aplicare al directivei la produsele fără impact energetic.

Pe baza studiului, Comisia a ajuns la concluzia că, pentru moment, nu este necesară extinderea domeniului de aplicare al directivei privind proiectarea ecologică la produsele fără impact energetic.

Studiul a subliniat, în special, următoarele aspecte:

· Experiența insuficientă în ceea ce privește actualul domeniu de aplicare al directivei (extins prin reformarea din 2009 la produsele cu impact energetic). Până în prezent, toate măsurile de punere în aplicare elaborate de Comisie se referă la produsele consumatoare de energie. Planul de lucru privind proiectarea ecologică pentru perioada 2012-2014 include primele grupe de produse cu impact energetic, cum ar fi, de exemplu, ferestrele și izolațiile termice.

· Necesitatea de a termina, ca o primă prioritate, activitatea de reglementare în cadrul directivei privind proiectarea ecologică din 2005 și a primului plan de lucru privind proiectarea ecologică 2009-2011. În caz contrar, creșterea volumului de lucru care rezultă din necesitatea de a pune în aplicare planurile de lucru existente[8] și de a lansa studii pregătitoare pentru noile grupe de produse, împreună cu resursele limitate, ar risca amânarea (cel puțin până în 2015) a activităților de reglementare privind grupele de produse fără impact energetic.

· Abordarea diferită necesară pentru produsele fără impact energetic. Spre deosebire de produsele consumatoare de energie, multe produse fără impact energetic (de exemplu, produsele alimentare, băuturile, produsele textile) au un impact semnificativ asupra mediului, care se manifestă, în principal, în prima fază a ciclului de viață (de exemplu, producția de materii prime în cazul animalelor și al culturilor) ceea ce ar face ca, prin urmare, testarea produsului să nu mai fie adecvată pentru evaluarea conformității.

· Dificultatea semnificativă actuală de a stabili cerințe în materie de proiectare ecologică aplicabile acestor grupe de produse fără impact energetic care prezintă cel mai ridicat potențial de economisire a energiei[9].

4. Concluzie

La 19 aprilie 2012, Comisia a consultat Forumul consultativ privind proiectarea ecologică în legătură cu recomandările studiului de evaluare și la concluziile preliminare ale acestuia. Punctul de vedere al Comisiei cu privire la modul de îmbunătățire a eficienței directivei și a măsurilor de punere în aplicare a acesteia, precum și la domeniul de aplicare al acesteia s-a bucurat de o largă susținere din partea părților interesate[10].

Prin urmare, Comisia concluzionează că nu este necesară revizuirea imediată a directivei privind proiectarea ecologică și nici extinderea domeniului de aplicare a acesteia pentru a include produse fără impact energetic și propune următoarea abordare:

· Dacă este cazul, aspecte specifice din directiva privind proiectarea ecologică care au făcut obiectul prezentei revizuiri pot fi reevaluate, în cadrul următoarei revizuiri a directivei privind etichetarea energetică în 2014. Efectele regulamentelor de punere în aplicare în materie de proiectare ecologică și ale regulamentelor delegate în materie de etichetare energetică aplicabile aceluiași produs cu impact energetic sunt adesea asociate și complementare;

· Pe viitor, orice studiu de evaluare care revizuiește aspecte specifice ale directivei privind proiectarea ecologică ar trebui:

· să ia în calcul rezultatele studiului de evaluare din 2011 și, dacă este necesar, să actualizeze recomandările acestuia;

· să acorde o atenție deosebită, în lumina noilor dovezi disponibile, acelor aspecte care ar putea să nu fi fost pe deplin evaluate în cadrul studiului de evaluare din 2011 (cum ar fi eficiența măsurilor de punere în aplicare și a standardelor armonizate și o coordonare mai strânsă în punerea în aplicare a celor două directive).

Comisia va continua să lucreze împreună cu statele membre și părțile interesate la îmbunătățirea punerii în aplicare a directivei privind proiectarea ecologică și a măsurilor de punere în aplicare a acesteia.

[1]               Pentru raportul final (care a fost publicat în martie 2012), vă rugăm să consultați http://cses.co.uk/ecodesign_evaluation

[2]               Pentru noua metodologie, vă rugăm să consultați http://www.meerp.eu/

[3]               În trei cazuri (iluminatul casnic, modul standby , pompele de circulație), cerințele de proiectare ecologică au contribuit direct la acest progres. Într-unul dintre cazuri (televizoarele), se consideră că evoluția tehnologică a jucat cel mai important rol în acest sens. Într-un singur caz (sursele externe de alimentare), datele sunt insuficiente pentru a fi evaluate efectele măsurii de punere în aplicare.

[4]               Acordul voluntar privind set-top box-urile complexe este prevăzut pentru a fi recunoscut în 2012, iar acordul privind echipamentele de prelucrare a imaginilor va fi recunoscut în 2013

[5]               Se estimează că 10-20% din produsele reglementate de măsurile de punere în aplicare sunt neconforme

[6]               A se vedea http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm

[7]               Unsprezece măsuri de punere în aplicare vor fi revizuite până la sfârșitul anului 2014 (opt măsuri în materie de proiectare ecologică și trei măsuri privind etichetarea energetică).

[8]               În principal activitățile de punere în aplicare, de comunicare și activitățile legate de 35 de standarde

[9]               Cerințele aplicabile produselor par fezabile în ceea ce privește produsele fără impact energetic cum ar fi mobila, substanțele chimice de curățare, saltelele, jucăriile. Cu toate acestea, respectivele produse reprezintă doar o mică parte din totalitatea impacturilor asupra mediului ale produselor fără impact energetic.

[10]             A se vedea procesul-verbal al Forumului consultativ privind proiectarea ecologică din 19 aprilie 2012 http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sustainable-business/ecodesign/consultation-forum/files/20120419_minutes_en.pdf