Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52012AE0473

    Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului privind sistemul comun de impozitare aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (reformare) COM(2011) 714 final – 2011/0314 (CNS)

    JO C 143, 22.5.2012, p. 46–47 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    22.5.2012   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 143/46


    Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului privind sistemul comun de impozitare aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (reformare)

    COM(2011) 714 final – 2011/0314 (CNS)

    2012/C 143/10

    Raportor: dl Peter MORGAN

    La 20 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

    Propunerea de directivă a Consiliului privind sistemul comun de impozitare aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (reformare)

    COM(2011) 714 final – 2011/0314 (CNS).

    Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 2 februarie 2012.

    În cea de-a 478-a sesiune plenară, care a avut loc la 22 și 23 februarie 2012 (ședința din 22 februarie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 230 voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 10 abțineri.

    1.   Concluzii și recomandări

    1.1

    CESE se declară de acord cu domeniul de aplicare al propunerii de modificare a directivei. Comitetul este satisfăcut de faptul că directiva modificată și directiva privind societățile-mamă și filialele acestora vor fi armonizate. Este apreciat îndeosebi pragul de participație de 10 %, peste care societățile sunt considerate drept asociate. Această cerință a fost subliniată de Comitet încă din iulie 1998 (1).

    1.2

    Comitetul remarcă faptul că propunerea va determina scăderea veniturilor provenite din impozite în cazul multor state membre. În această perioadă de criză bugetară, este de presupus că va trece ceva vreme până când toate cele 27 de state membre își vor da acordul. Directiva precedentă a fost aprobată în cele din urmă de Consiliu abia după cinci ani de la publicarea propunerii respective.

    1.3

    CESE sprijină prezenta propunere și îndeamnă statele membre să își dea acordul cât mai repede, așa încât impozitele cu reținere la sursă să poată fi raționalizate, făcând astfel posibilă eliminarea unei alt obstacol în calea bunei funcționări a pieței interne.

    2.   Introducere

    2.1

    În Uniunea Europeană există două filiere legislative paralele referitoare la eliminarea dublei impuneri între societățile-mamă și filialele lor din alte state membre. Directivele privind societățile-mamă și filialele acestora se ocupă de dubla impozitare a dividendelor. Cea de-a doua filieră legislativă a fost concepută în vederea eliminării dublei impuneri a plăților de dobânzi și de redevențe. Aceste două filiere nu au fost armonizate.

    2.2

    Prima directivă privind societățile-mamă și filialele acestora (90/435/CEE) a fost adoptată în 1990. Elementul esențial consta în faptul că societatea-mamă trebuia să dețină o participare de cel puțin 25 % din capitalul unei filiale pentru ca scutirea să se aplice. La sfârșitul lui 2003, Consiliul a adoptat o directivă de modificare (2003/123/CE), care a redus treptat (până în ianuarie 2009) la 10 % pragul minim de participație de la care se aplică scutirea. De asemenea, directiva de modificare a actualizat lista societăților vizate de prevederile respective.

    2.3

    A existat o propunere de abordare a chestiunii dobânzilor și redevențelor în paralel cu directiva privind societățile-mamă și filialele acestora. Într-adevăr, aceasta reprezenta o prioritate în raportul Ruding, din 1992 (2). Cu toate acestea, nu s-a putut ajunge la niciun consens până la publicarea în 1998 de către Comisie a propunerilor sale [COM(1998) 67]. Chiar și acestea au făcut obiectul unei dispute – unele state membre fiind avantajate, altele dezavantajate –, astfel încât Consiliul a adoptat Directiva 2003/49/CE de-abia în iunie 2003. Din cauza acestei dispute, în cazul Greciei, Spaniei și Portugaliei au fost introduse perioade de tranziție atât pentru dobânzi, cât și pentru redevențe. În 2004, o altă directivă a extins regimul de tranziție la unele dintre noile state membre (Republica Cehă, Letonia, Lituania și Polonia, apoi și la Bulgaria și România, printr-un protocol din 2005).

    2.4

    Printr-un aviz adoptat în sesiunea sa plenară din iulie 1998 (3), CESE a aprobat propunerea prezentată în același an cu privire la dobânzi și redevențe. Avizul conținea patru observații specifice: una consta într-o propunere de reducere de la 25 % la 10 % a pragului, celelalte având rol de clarificare a anumitor aspecte.

    2.5

    În iunie 2006, Comisia Europeană a publicat o anchetă privind punerea în aplicare a directivei. În urma anchetei, la 11 noiembrie 2011 Comisia a adoptat o nouă propunere de reformare a directivei, în vederea extinderii domeniului său de aplicare. Acest lucru va armoniza prevederile referitoare la dobânzi și redevențe cu cele ale directivei privind societățile-mamă și filialele acestora.

    2.6

    Înainte de decizia Comisiei de a propune opțiunea care ar urma să alinieze, în ceea ce privește plățile de dobânzi, prevederile directivei privind dobânzile și redevențele cu cele al directivei privind societățile-mamă și filialele, a fost efectuată o evaluare de impact asupra unei serii de opțiuni.

    2.7

    Conform evaluării de impact:

    în ceea ce privește plățile de dobânzi, pierderile nu ar trebui să depășească 200-300 de milioane de euro și ar afecta cele 13 state membre ale UE care încă mai aplică impozite cu reținere la sursă asupra plăților de dobânzi la ieșire – Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Regatul Unit și Ungaria;

    în ceea ce privește plățile de redevențe, pierderile nu ar trebui să depășească 100-200 de milioane de euro și ar afecta cele șapte state membre în care soldul negativ al redevențelor este cel mai ridicat, raportat la PIB – Bulgaria, Republica Cehă, Grecia, Polonia, Portugalia, România și Slovacia. Aceasta este opțiunea preferată de majoritatea părților interesate care au răspuns la consultarea publică.

    2.8

    Potrivit evaluării de impact, inițiativele pe care le cuprinde această propunere de reformare în vederea eliminării impozitelor cu reținere la sursă într-un număr mai mare de cazuri vor genera economii la nivelul costurilor de conformare estimate la 38,4-58,8 milioane de euro.

    3.   Sinteza propunerii

    3.1

    Propunerea din 11 noiembrie 2011 a fost adoptată de Comisie în vederea:

    modificării domeniului de aplicare a directivei, prin extinderea listei societăților la care se aplică;

    reducerii pragului de participație peste care se consideră că există o asociere între societăți, de la o participație directă de 25 % la una de 10 %;

    lărgirii definiției „societății asociate”, astfel încât aceasta să cuprindă și participațiile indirecte;

    clarificării faptului că statele membre trebuie să acorde societăților vizate dintr-un stat membru beneficiile directivei numai atunci când plata de dobânzi sau redevențe în cauză nu este scutită de impozitul pe profit. Mai exact, este vorba de situația în care o societate plătește impozit pe profit, dar beneficiază și de un regim fiscal național special care scutește plățile de dobânzi sau redevențe primite din străinătate. În astfel de cazuri, statul de origine nu ar fi obligat să scutească societatea respectivă de la plata impozitului cu reținere la sursă în temeiul directivei;

    menținerii ca atare a perioadelor de tranziție.

    3.2

    Ca și în cazul directivei privind fuziunile și al directivelor privind societățile-mamă și filialele, beneficiile directivei privind dobânzile și redevențele se aplică numai societăților care plătesc impozitul pe profit în UE, au reședința fiscală într-un stat membru al UE și au una dintre formele juridice enumerate în anexa directivei. Deoarece această anexă cuprinde doar tipurile de societăți existente în cele 15 state care erau membre ale UE înainte de 1 mai 2004, tipurile de societăți din noile state membre au fost adăugate prin Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004.

    3.3

    Noua propunere de modificare adoptată de Comisie reformează toate directivele menționate, furnizând în anexa directivei o listă actualizată a societăților. Noua listă propusă cuprinde și:

    Societatea europeană [instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și prin Directiva 2001/86/CE a Consiliului], care poate fi înființată din 2004, precum și

    Societatea cooperativă europeană [instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului și prin Directiva 2003/72/CE a Consiliului], care poate fi înființată din 2006.

    3.4

    Directiva revizuită se aplică începând cu 1 ianuarie 2013.

    Bruxelles, 22 februarie 2012

    Președintele Comitetului Economic și Social European

    Staffan NILSSON


    (1)  Avizul CESE privind propunerea de directivă a Consiliului privind sistemul comun de impozitare aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite, JO C 284, 14.9.1998, p. 50.

    (2)  Raportul Comitetului de experți independenți privind impozitarea întreprinderilor, martie 1992.

    (3)  JO C 284, 14.9.1998, p. 50.


    Top