22.5.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/46

1.1

CESE se declară de acord cu domeniul de aplicare al propunerii de modificare a directivei. Comitetul este satisfăcut de faptul că directiva modificată și directiva privind societățile-mamă și filialele acestora vor fi armonizate. Este apreciat îndeosebi pragul de participație de 10 %, peste care societățile sunt considerate drept asociate. Această cerință a fost subliniată de Comitet încă din iulie 1998 (1).

1.2

Comitetul remarcă faptul că propunerea va determina scăderea veniturilor provenite din impozite în cazul multor state membre. În această perioadă de criză bugetară, este de presupus că va trece ceva vreme până când toate cele 27 de state membre își vor da acordul. Directiva precedentă a fost aprobată în cele din urmă de Consiliu abia după cinci ani de la publicarea propunerii respective.

1.3

CESE sprijină prezenta propunere și îndeamnă statele membre să își dea acordul cât mai repede, așa încât impozitele cu reținere la sursă să poată fi raționalizate, făcând astfel posibilă eliminarea unei alt obstacol în calea bunei funcționări a pieței interne.

2.1

În Uniunea Europeană există două filiere legislative paralele referitoare la eliminarea dublei impuneri între societățile-mamă și filialele lor din alte state membre. Directivele privind societățile-mamă și filialele acestora se ocupă de dubla impozitare a dividendelor. Cea de-a doua filieră legislativă a fost concepută în vederea eliminării dublei impuneri a plăților de dobânzi și de redevențe. Aceste două filiere nu au fost armonizate.

2.2

Prima directivă privind societățile-mamă și filialele acestora (90/435/CEE) a fost adoptată în 1990. Elementul esențial consta în faptul că societatea-mamă trebuia să dețină o participare de cel puțin 25 % din capitalul unei filiale pentru ca scutirea să se aplice. La sfârșitul lui 2003, Consiliul a adoptat o directivă de modificare (2003/123/CE), care a redus treptat (până în ianuarie 2009) la 10 % pragul minim de participație de la care se aplică scutirea. De asemenea, directiva de modificare a actualizat lista societăților vizate de prevederile respective.

2.3

A existat o propunere de abordare a chestiunii dobânzilor și redevențelor în paralel cu directiva privind societățile-mamă și filialele acestora. Într-adevăr, aceasta reprezenta o prioritate în raportul Ruding, din 1992 (2). Cu toate acestea, nu s-a putut ajunge la niciun consens până la publicarea în 1998 de către Comisie a propunerilor sale [COM(1998) 67]. Chiar și acestea au făcut obiectul unei dispute – unele state membre fiind avantajate, altele dezavantajate –, astfel încât Consiliul a adoptat Directiva 2003/49/CE de-abia în iunie 2003. Din cauza acestei dispute, în cazul Greciei, Spaniei și Portugaliei au fost introduse perioade de tranziție atât pentru dobânzi, cât și pentru redevențe. În 2004, o altă directivă a extins regimul de tranziție la unele dintre noile state membre (Republica Cehă, Letonia, Lituania și Polonia, apoi și la Bulgaria și România, printr-un protocol din 2005).

2.4

Printr-un aviz adoptat în sesiunea sa plenară din iulie 1998 (3), CESE a aprobat propunerea prezentată în același an cu privire la dobânzi și redevențe. Avizul conținea patru observații specifice: una consta într-o propunere de reducere de la 25 % la 10 % a pragului, celelalte având rol de clarificare a anumitor aspecte.

2.5

În iunie 2006, Comisia Europeană a publicat o anchetă privind punerea în aplicare a directivei. În urma anchetei, la 11 noiembrie 2011 Comisia a adoptat o nouă propunere de reformare a directivei, în vederea extinderii domeniului său de aplicare. Acest lucru va armoniza prevederile referitoare la dobânzi și redevențe cu cele ale directivei privind societățile-mamă și filialele acestora.

2.6

Înainte de decizia Comisiei de a propune opțiunea care ar urma să alinieze, în ceea ce privește plățile de dobânzi, prevederile directivei privind dobânzile și redevențele cu cele al directivei privind societățile-mamă și filialele, a fost efectuată o evaluare de impact asupra unei serii de opțiuni.

2.7

Conform evaluării de impact:

2.8

Potrivit evaluării de impact, inițiativele pe care le cuprinde această propunere de reformare în vederea eliminării impozitelor cu reținere la sursă într-un număr mai mare de cazuri vor genera economii la nivelul costurilor de conformare estimate la 38,4-58,8 milioane de euro.

3.1

Propunerea din 11 noiembrie 2011 a fost adoptată de Comisie în vederea:

3.2

Ca și în cazul directivei privind fuziunile și al directivelor privind societățile-mamă și filialele, beneficiile directivei privind dobânzile și redevențele se aplică numai societăților care plătesc impozitul pe profit în UE, au reședința fiscală într-un stat membru al UE și au una dintre formele juridice enumerate în anexa directivei. Deoarece această anexă cuprinde doar tipurile de societăți existente în cele 15 state care erau membre ale UE înainte de 1 mai 2004, tipurile de societăți din noile state membre au fost adăugate prin Directiva 2004/66/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004.

3.3

Noua propunere de modificare adoptată de Comisie reformează toate directivele menționate, furnizând în anexa directivei o listă actualizată a societăților. Noua listă propusă cuprinde și:

3.4

Directiva revizuită se aplică începând cu 1 ianuarie 2013.