52011PC0525

EXPUNERE DE MOTIVE

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat[1] prevede că fiecare stat membru trebuie să instituie un sistem de identificare și înregistrare a bovinelor în conformitate cu dispozițiile respectivului regulament. Înainte de acesta și în contextul crizei generate de encefalopatia spongiformă bovină (ESB), existau deja introduse, din 1997, norme ale Uniunii privind identificarea și trasabilitatea bovinelor. Regulamentul (CE) nr. 820/97 al Consiliului a instituit un regim privind trasabilitatea individuală a vitelor prin identificarea individuală a animalelor cu ajutorul a două crotalii, un registru al exploatației în fiecare exploatație (de exemplu, fermă, piață, abator), pașaport individual pentru fiecare animal conținând date privind toate deplasările și raportarea tuturor deplasărilor către o bază de date computerizată care permite identificarea rapidă a animalelor și a grupurilor de animale în caz de boală. Aceste principii au fost menținute ulterior în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului. Obiectivul final era cel de a restabili încrederea consumatorilor în carnea de vită și mânzat și în produsele din carne de vită și mânzat prin introducerea unor măsuri vizând transparența și trasabilitatea completă a bovinelor și a produselor din carne de vită și mânzat, precum și cel de a stabili locația și traseul animalelor în scopuri veterinare, care sunt de importanță crucială pentru controlul bolilor infecțioase. În vederea atingerii acestor obiective, regimul poate fi considerat în prezent un succes (ESB este sub control la nivelul UE, iar încrederea consumatorilor a fost recâștigată[2]), demonstrându-se eficiența și eficacitatea acestuia în ceea ce privește furnizarea de informații importante pentru a asigura controlul bolilor infecțioase (de exemplu, febra aftoasă, boala limbii albastre) și trasabilitatea cărnii de vită și mânzat.

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 (prin care se instituie un sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și de etichetare a cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat – incluzând etichetarea facultativă – și care include elementele „crotalie dublă”, „registru al exploatației”, „pașaport al bovinelor” și „bază electronică de date”) a fost inclus în Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European [COM (2009)544] privind un „Program de acțiune pentru reducerea sarcinilor administrative în UE[3]” ca „ obligații de informare având o importanță specială în ceea ce privește sarcinile pe care le impun întreprinderilor ”.

Planul de acțiune al noii strategii în materie de sănătate animală a UE[4] prevede simplificarea de către Comisie a obligațiilor de informare (de exemplu, registrele exploatațiilor, pașapoartele) în cursul introducerii identificării electronice a bovinelor (IDE). O propunere de reglementare în cadrul unei proceduri legislative ordinare este planificată în Planul de activități al Comisiei pentru primul semestru al anului 2011.

Cu toate acestea, la momentul la care actualele norme de identificare a bovinelor au fost adoptate în 1997, IDE nu era suficient de dezvoltată din punct de vedere tehnic încât să poată fi aplicată bovinelor la momentul respectiv. IDE bazată pe identificarea prin intermediul undelor din spectrul radio ( radio frequency identification – RFID) s-a dezvoltat considerabil în ultimii 10 ani și oferă o citire mai rapidă și mai exactă a codurilor individuale ale animalelor direct în sistemele de prelucrare a datelor, economisind costuri cu forța de muncă în cazul citirii vizuale, dar, în același timp, crescând costurile cu echipamentele. Astfel, legislația existentă privind identificarea bovinelor nu reflectă cele mai recente evoluții tehnologice. Utilizarea dispozitivelor electronice de identificare ar putea contribui la reducerea sarcinilor administrative și a formalităților în cazul în care registrul exploatației ar fi păstrat în formă electronică (situație caracteristică unui procent din ce în ce mai mare de ferme), prin utilizarea citirii automate și a introducerii automate a datelor în registru. În plus, un sistem mai rapid și mai fiabil va permite, printre altele, o citire mai rapidă și mai exactă decât în cazul crotaliilor clasice, ușurând procedura de raportare către baza de date centrală a deplasărilor animalelor și, prin urmare, oferind o mai bună și mai rapidă trasabilitate a animalelor infectate și/sau a alimentelor contaminate.

Pe baza progreselor tehnologice actuale în ceea ce privește IDE, câteva state membre ale UE au decis să introducă în practică IDE facultativă a bovinelor. Experiența din afara UE arată, de asemenea, o utilizare din ce în ce mai frecventă a IDE a bovinelor. În plus, IDE a fost deja introdusă în UE în cazul mai multor specii de animale (în majoritatea cazurilor în mod obligatoriu).

Cadrul juridic actual nu interzice statelor membre să utilizeze dispozitive electronice de identificare pe bază facultativă, dar aceasta trebuie să se efectueze în plus față de identificarea prin intermediul crotaliilor vizibile convenționale oficiale. Deoarece nu au fost stabilite standarde tehnice armonizate la nivel UE, în locuri diferite ar putea fi utilizate diferite tipuri de dispozitive electronice de identificare și de cititoare, utilizând frecvențe RFID diferite. Prin urmare, fiecare stat membru ar putea alege standardele pe care le dorește, această abordare fiind susceptibilă să determine o lipsă de armonizare, periclitând schimbul electronic de date, urmând ca avantajele dispunerii de sisteme de IDE să fie pierdute.

Cu privire la etichetarea facultativă a cărnii de vită și mânzat, este necesar să se reducă sarcinile administrative excesive în cadrul sistemului facultativ, care este în vigoare în prezent. Prin Regulamentul (CE) nr. 820/97 s-a instituit un sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și de etichetare a cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat, care a fost consolidat suplimentar prin Regulamentul (CE) nr. 1760/2000. El implică indicarea obligatorie a originii bovinelor (născute/îngrășate/sacrificate) de la care provine carnea (prezenta propunere nu include nicio dispoziție nouă în ceea ce privește cerințele obligatorii de etichetare pentru carnea de vită și mânzat), referirea obligatorie la numărul codului de identificare a animalului sacrificat, precum și unitățile în care a fost prelucrată carnea (abator și unitate de tranșare a cărnii) și, de asemenea, o procedură de aprobare formală de către Comisie, care să includă o cerință de notificare pentru orice informații de etichetare suplimentare altele decât cele obligatorii . În 2004, Comisia a transmis un raport Consiliului și Parlamentului European cu privire la etichetarea cărnii de vită și mânzat conform Regulamentului (CE) nr. 1760/2000[5], care a evidențiat deficiențe ale sistemului de etichetare facultativă a cărnii de vită și mânzat. Deficiențele au fost generate de faptul că sistemul nu este aplicat în mod uniform în toate statele membre (de exemplu, practicile administrative diferă în mod semnificativ între statele membre) și de faptul că toate indicațiile incluse în etichetă (inclusiv cele care nu se referă la origine, trasabilitate sau caracteristici de calitate ale cărnii) ar face obiectul unei proceduri formale de aprobare de către autoritatea competentă. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind simplificarea PAC[6] evidențiază sugestia prezentată de către „Grupul la nivel înalt al părților interesate independente privind povara administrativă” (grupul Stoiber). „Grupul Stoiber” a sugerat abrogarea cerinței de notificare privind utilizarea indicațiilor de etichetare facultativă suplimentare altele decât cele care sunt obligatorii pentru carnea de vită și mânzat[7].

Prezenta propunere ia în considerare rezultatele consultărilor care au avut loc cu părțile interesate și rezultatul unei evaluări a impactului. Evaluarea impactului a concluzionat că introducerea IDE a bovinelor în mod facultativ ca instrument de identificare oficială ar permite participanților să aibă timp să se familiarizeze cu sistemul de IDE și să identifice valoarea adăugată pe care acesta ar aduce-o în situații speciale. Această opțiune este preferabilă deoarece oferă posibilitatea pentru statele membre ale UE și pentru toți participanții privați implicați să se organizeze astfel încât să poată evalua beneficiile având în vedere diferențele regionale și diferitele tipuri de producție, precum și deoarece este suficient de flexibilă pentru a primi sprijin din partea autorităților și a părților interesate care vor beneficia de aplicarea normelor. Introducerea facultativă a IDE implică faptul că aceasta ar fi aleasă de către crescătorii care ar putea avea beneficii imediate în ceea ce privește gestionarea fermei. Aceasta este o decizie individuală, luată din motive economice ( dictată de considerente de piață ) de către fiecare operator. În cazul regimului facultativ, bovinele ar putea fi identificate prin două crotalii convenționale (sistemul actual) sau printr-o crotalie vizibilă convențională și un dispozitiv electronic de identificare (de exemplu, o crotalie electronică și un transponder tip bolus) în conformitate cu standardele armonizate la nivel UE care au fost aprobate oficial. Măsura propusă de introducere a sistemului de identificare electronică facultativă oferă, de asemenea, posibilitatea pentru statele membre ale UE să opteze pe teritoriul național pentru un regim bazat pe obligativitate. În cazul în care statul membru optează pentru regimul bazat pe obligativitate, fiecare bovină trebuie să fie identificată prin intermediul unei crotalii vizibile convenționale și al unui dispozitiv electronic de identificare. S-ar putea ca regimul bazat pe obligativitate la nivel UE să nu fie cea mai bună abordare în prezent, deoarece unele părți implicate (de exemplu, micii fermieri) ar fi dezavantajate din punct de vedere economic. Cu toate acestea, pe lângă considerentele legate de costuri, aceasta ar fi, în mod ideal, opțiunea cea mai eficientă în ceea ce privește protecția consumatorilor (trasabilitatea), reducerea sarcinilor administrative și evitarea riscurilor generate de coexistența a două sisteme de identificare. Această opțiune ar fi, de asemenea, parțial justificabilă în ceea ce privește o mai bună coerență cu politicile UE privind IDE a altor specii de animale (de exemplu, ovine).

Prin urmare, întrucât introducerea obligatorie a IDE ar putea dezavantaja din punct de vedere economic unii operatori, opțiunea preferată pentru introducerea IDE este regimul facultativ, situație în care IDE este considerată un mijloc juridic acceptabil și adecvat pentru identificarea bovinelor, cu posibilitatea ca statele membre să introducă la nivel național un regim bazat pe obligativitate.

În plus, este necesar să se alinieze Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Intrarea în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) a determinat schimbări semnificative în cadrul adoptării de acte delegate și de punere în aplicare. În ceea ce privește adoptarea de acte delegate și de punere în aplicare, TFUE face o distincție clară între cele două.

- Articolul 290 din TFUE referitor la actele delegate prevede că legislatorul (legislatorii) controlează exercitarea competențelor Comisiei prin intermediul unui drept de revocare și/sau al unui drept de contestare.

- Articolul 291 din TFUE referitor la actele de punere în aplicare prevede faptul că statele membre pot exercita control asupra competențelor de punere în aplicare ale Comisiei. Un cadru juridic care să stabilească mecanismele pentru un astfel de control este stabilit în Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[8].

Cu privire la adoptarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011, Comisia a făcut următoarea declarație:

„Comisia va analiza toate actele legislative în vigoare care nu au fost adaptate la procedura de reglementare cu control înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru a stabili dacă instrumentele respective trebuie adaptate la regimul actelor delegate, introdus de articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Comisia va face propunerile necesare cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de datele menționate în calendarul indicativ anexat la prezenta declarație.”[9]

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 este unul dintre actele legislative care nu au fost adaptate în trecut la procedura de reglementare cu control și, prin urmare, trebuie să fie aliniat la noul cadru juridic al actelor delegate și de punere în aplicare.

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 ar trebui, prin urmare, să fie revizuit și modificat în consecință în ceea ce privește simplificarea și reducerea sarcinilor administrative, precum și prin introducerea de noi dispoziții referitoare la identificarea bovinelor și etichetarea facultativă a cărnii de vită și mânzat.

Prezentul proiect de propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului nu are implicații financiare asupra bugetului Uniunii Europene.

2011/0229 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 în ceea ce privește identificarea electronică a bovinelor și eliminarea dispozițiilor privind etichetarea facultativă a cărnii de vită și mânzat

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2) și articolul 168 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene[10],

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[11],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[12],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

1. În 1997, normele Uniunii privind identificarea și trasabilitatea bovinelor au fost consolidate în contextul epidemiei de encefalopatie spongiformă bovină (ESB) și al nevoii sporite consecutive de a urmări circulația și originea animalelor, utilizând „crotalii convenționale”.

2. Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat[13] prevede că fiecare stat membru trebuie să instituie un sistem de identificare și înregistrare a bovinelor în conformitate cu dispozițiile respectivului regulament.

3. Prin Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 se instituie un sistem de identificare și de înregistrare a bovinelor care cuprinde crotalii aplicate pe ambele urechi ale fiecărui animal, baze de date computerizate, pașapoarte pentru animale și registre individuale păstrate în fiecare exploatație.

4. Trasarea cărnii de vită la sursă prin identificare și înregistrare este o condiție obligatorie pentru etichetarea referitoare la origine de-a lungul întregului lanț alimentar, protejându-se astfel consumatorii și sănătatea publică.

5. Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 și în special identificarea bovinelor și etichetarea facultativă a cărnii de vită și mânzat au fost incluse în Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind un „Program de acțiune pentru reducerea sarcinilor administrative în UE”[14] ca „obligații de informare având o importanță specială în ceea ce privește sarcinile pe care le impun întreprinderilor”.

6. Utilizarea sistemelor electronice de identificare ar putea fluidiza procesele de trasabilitate prin citirea și înregistrarea automată și mai exactă în registrul exploatației. De asemenea, ea ar permite raportarea automată în baza electronică de date a deplasărilor animalelor și, astfel, îmbunătățirea vitezei, fiabilității și preciziei sistemului.

7. Sistemele electronice de identificare bazate pe identificarea prin frecvențe radio s-au îmbunătățit considerabil în ultimii zece ani. Această tehnologie permite o citire mai rapidă și mai exactă a codurilor de identificare individuale ale animalelor direct în sistemele de prelucrare a datelor, rezultând o reducere a timpului necesar pentru a identifica animalele potențial infectate sau alimentele potențial contaminate, economisindu-se costuri cu forța de muncă, dar mărind în același timp costurile cu echipamentele.

8. Prezentul regulament este coerent cu faptul că identificarea electronică (IDE) a fost deja introdusă în Uniune pentru alte specii de animale decât bovinele, cum ar fi sistemul obligatoriu utilizat pentru rumegătoarele mici.

9. Având în vedere progresele tehnologice în domeniul IDE, câteva state membre au decis să înceapă să pună în aplicare IDE facultativă a bovinelor. Aceste inițiative sunt susceptibile de a determina existența unor sisteme diferite dezvoltate în statele membre individuale sau de către părțile interesate. O astfel de evoluție ar împiedica armonizarea ulterioară a standardelor tehnice la nivelul Uniunii.

10. Un raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind posibilitatea introducerii identificării electronice a bovinelor[15] concluzionează că s-a demonstrat faptul că identificarea prin frecvențe radio a progresat suficient pentru ca aceasta să poată fi introdusă în practică. Raportul concluzionează, de asemenea, că este foarte recomandabil să se treacă la identificarea electronică a bovinelor în Uniune deoarece, printre alte avantaje, aceasta va contribui la reducerea sarcinilor administrative.

11. În conformitate cu Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Plan de acțiune privind punerea în aplicare a strategiei UE în materie de sănătate animală”[16], Comisia trebuie să simplifice obligațiile de informare, cum ar fi registrele exploatațiilor și pașapoartele, în cursul perioadei de introducere a IDE.

12. Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007 – 2013) desfășurată sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”[17] propune luarea în considerare a IDE a bovinelor ca o posibilă îmbunătățire a sistemului actual al UE în materie de identificare și înregistrare în vederea simplificării obligațiilor de informare (de exemplu, registrele exploatațiilor, pașapoartele) și include inițiativa punerii în aplicare a unui schimb electronic al pașapoartelor de bovine. Acest schimb ar implica introducerea identificării electronice, cu introducerea datelor în timp real. Un astfel de schimb ar duce la economii de costuri și eforturi considerabile pentru autoritățile competente ale statelor membre și pentru alte părți interesate și ar reduce volumul de muncă în momentul transferului de date din pașapoartele animalelor în bazele electronice de date. Prezentul regulament este coerent cu respectiva inițiativă.

13. Astfel, este de așteptat ca prezentul regulament să contribuie la unele obiective-cheie ale strategiilor majore ale UE, inclusiv strategia UE 2020, prin accelerarea creșterii economice și îmbunătățirea coeziunii și a competitivității.

14. Anumite țări terțe au stabilit deja norme care permit utilizarea tehnologiilor avansate de IDE. Uniunea ar trebui să instituie norme similare pentru a stimula comerțul și a spori competitivitatea în cadrul sectorului.

15. Diferite tipuri de dispozitive electronice de identificare, cum ar fi transponderele tip bolus pentru rumegătoare, crotaliile electronice și transponderele injectabile, pot fi utilizate pentru a identifica individual animalele suplimentar față de crotaliile convenționale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000. Prin urmare, este adecvat să se extindă sfera de cuprindere a mijloacelor de identificare prevăzute în respectivul regulament pentru a permite utilizarea identificării electronice.

16. Introducerea IDE obligatorii pe întreg teritoriul Uniunii poate avea efecte adverse din punct de vedere economic pentru anumiți operatori. Prin urmare, este adecvat să se instituie un regim facultativ pentru introducerea IDE. În cadrul unui astfel de regim, IDE ar fi aleasă de către crescătorii care ar putea avea beneficii economice imediate.

17. Statele membre au sisteme de creștere ale animalelor, practici agricole și organizări sectoriale foarte diferite. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să introducă pe teritoriul lor IDE obligatorie numai în cazul în care ele o consideră adecvată, după ce au luat în considerare toți factorii respectivi.

18. Animalele introduse în Uniune din țări terțe ar trebui să fie supuse acelorași cerințe de identificare care se aplică animalelor născute în Uniune.

19. Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 prevede că autoritatea competentă emite un pașaport pentru fiecare animal care trebuie să fie identificat în conformitate cu regulamentul respectiv. Aceasta generează o sarcină administrativă considerabilă pentru statele membre. Bazele electronice de date înființate de statele membre asigură în mod suficient trasabilitatea deplasărilor interne ale bovinelor. În consecință, pașapoartele ar trebui să fie emise doar pentru animalele destinate comerțului intra­Uniune. Odată ce schimbul de date între bazele electronice naționale de date este operațional, cerința de a emite astfel de pașapoarte ar trebui să nu se mai aplice pentru animalele destinate comerțului intra-Uniune.

20. Secțiunea II a titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 stabilește norme pentru un sistem de etichetare facultativă a cărnii de vită și mânzat, prin care se prevede autorizarea anumitor specificații de etichetare de către autoritatea competentă a statului membru. Sarcinile administrative și costurile suportate de statele membre și de operatorii economici care aplică acest sistem nu sunt proporționale cu beneficiile sistemului. Prin urmare, secțiunea respectivă ar trebui eliminată.

21. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, competențele conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 trebuie aliniate la dispozițiile articolelor 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”).

22. Pentru a asigura că normele necesare pentru funcționarea adecvată a identificării, înregistrării și trasabilității bovinelor și a cărnii de vită și mânzat sunt aplicate, competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din tratat ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește cerințele pentru mijloacele alternative de identificare a bovinelor, circumstanțele speciale în care statele membre pot prelungi perioadele maxime pentru aplicarea mijloacelor de identificare, datele care trebuie schimbate între bazele electronice de date ale statelor membre, perioada maximă pentru anumite obligații de raportare, cerințele pentru mijloacele de identificare, informațiile care trebuie incluse în pașapoarte și în registrele individuale care sunt păstrate în fiecare exploatație, nivelul minim al controalelor oficiale, identificarea și înregistrarea deplasărilor bovinelor când sunt scoase din ferme în perioada pășunatului de vară în diverse regiuni de munte, norme pentru etichetarea anumitor produse care ar trebui să fie echivalente cu normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, definițiile pentru carnea de vită și mânzat tocată, resturile de carne de vită și mânzat, carnea de vită și mânzat tranșată, mențiunile specifice care pot figura pe etichete, dispozițiile privind etichetarea referitoare la simplificarea indicării originii, dimensiunile maxime și componența anumitor grupe de animale, procedurile de autorizare referitoare la condițiile de etichetare a ambalajelor de carne tranșată. Este deosebit de important ca, în cursul activităților pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experți.Comisia, în momentul pregătirii și elaborării actelor delegate, ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

23. Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește înregistrarea exploatațiilor care recurg la mijloace alternative de identificare, caracteristicile tehnice și modalitățile schimbului de date între bazele electronice de date ale statelor membre, formatul și concepția mijloacelor de identificare, procedurile și standardele tehnice pentru punerea în aplicare a IDE, formatul pașapoartelor și al registrelor care trebuie păstrate în fiecare exploatație, normele privind modalitățile de aplicare a sancțiunilor impuse de statele membre titularilor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1760/2000, Comisiei ar trebui să-i fie conferite competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[18].

24. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 se modifică după cum urmează:

(1) la articolul 1, a doua teză a alineatului (2) se elimină.

(2) la articolul 3, primul paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) mijloace de identificare pentru identificarea individuală a animalelor;”

(3) Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Obligația de a identifica animalele

1. Toate animalele dintr-o exploatație se identifică prin cel puțin două mijloace individuale de identificare autorizate în conformitate cu articolele 10 și 10a și aprobate de autoritatea competentă.

Mijloacele de identificare sunt atribuite exploatației, distribuite și aplicate animalelor în conformitate cu norme stabilite de către autoritatea competentă.

Toate mijloacele de identificare aplicate unui animal poartă același cod unic de identificare, care permite identificarea individuală a animalului și a exploatației în care s-a născut.

2. Statele membre pot introduce dispoziții naționale pentru a face obligatorie utilizarea unui dispozitiv electronic de identificare ca unul dintre cele două mijloace de identificare menționate la alineatul (1).

Statele membre care apelează la această opțiune prezintă Comisiei textul acestor dispoziții naționale.

3. Prin derogare de la alineatul (1), bovinele destinate evenimentelor culturale și sportive altele decât târgurile și expozițiile pot fi identificate prin mijloace alternative de identificare care oferă standarde de identificare echivalente cu cele menționate la alineatul respectiv.

4. Exploatațiile care utilizează mijloace alternative de identificare sunt înregistrate în baza electronică de date.

Comisia stabilește, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele necesare privind o astfel de înregistrare. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare la care se face referire la articolul 23 alineatul (2).

5. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b privind cerințele pentru mijloacele alternative de identificare menționate la alineatul (3), inclusiv dispozițiile privind îndepărtarea și înlocuirea lor.”

(4) Se inserează următoarele articole 4a – 4d:

„Articolul 4a

Perioada de aplicare a mijloacelor de identificare

1. Mijloacele de identificare menționate la articolul 4 alineatul (1) se aplică într-o perioadă maximă de la nașterea animalului, care urmează să fie stabilită de către statul membru în care animalul s-a născut. Perioada respectivă nu depășește:

(a) 20 de zile pentru primul mijloc de identificare;

(b) 60 de zile pentru al doilea mijloc de identificare.

Niciun animal nu poate părăsi exploatația în care s-a născut înainte ca cele două mijloace de identificare să fie aplicate.

2. În circumstanțe speciale, statele membre pot prelungi perioadele maxime pentru aplicarea mijloacelor de identificare, rezultând perioade mai lungi decât cele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b). Statele membre care apelează la această opțiune informează Comisia în acest sens.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b pentru a stabili care sunt aceste circumstanțe speciale.

Articolul 4b

Identificarea animalelor din țări terțe

1. Orice animal care face obiectul controalelor veterinare efectuate animalelor introduse în Uniune dintr-o țară terță în temeiul Directivei 91/496/CEE și care este destinat unei exploatații de destinație de pe teritoriul Uniunii este identificat în exploatația de destinație prin intermediul mijloacelor de identificare menționate la articolul 4 alineatul (1).

Identificarea inițială aplicată animalului în țara terță de origine este înregistrată în baza electronică de date menționată la articolul 5, împreună cu codul unic de identificare al mijlocului individual de identificare alocat animalului de către statul membru de destinație.

Cu toate acestea, primul paragraf nu se aplică animalelor destinate direct unui abator situat într-un stat membru, cu condiția ca animalele să fie sacrificate în termen de 20 de zile de la respectivele controale veterinare.

2. Mijloacele de identificare a animalelor menționate la alineatul (1) primul paragraf se aplică într-o perioadă maximă care urmează să fie stabilită de statul membru în care este situată exploatația de destinație.

Perioada respectivă nu depășește 20 de zile de la controalele veterinare menționate la alineatul (1). În orice caz, mijloacele de identificare se aplică animalelor înainte ca acestea să iasă din exploatația de destinație.

3. În cazul în care exploatația de destinație este situată într-un stat membru care a introdus dispoziții naționale menite să introducă utilizarea obligatorie a unui dispozitiv electronic de identificare astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (2), aceste animale sunt identificate prin intermediul respectivului dispozitiv electronic de identificare în exploatația de destinație în Uniune, într­o perioadă care urmează să fie stabilită de statul membru de destinație.

Perioada respectivă nu depășește 20 de zile de la controalele veterinare menționate la alineatul (1). În orice caz, dispozitivul electronic de identificare se aplică animalelor înainte ca acestea să iasă din exploatația de destinație.

Articolul 4c

Identificarea animalelor deplasate dintr-un stat membru într-altul

1. Animale deplasate dintr-un stat membru într-altul păstrează mijloacele de identificare aplicate acestora în temeiul articolului 4.

2. În cazul în care exploatația de destinație este situată într-un stat membru care a introdus dispoziții naționale menite să introducă utilizarea obligatorie a unui dispozitiv electronic de identificare, animalele sunt identificate prin intermediul respectivului dispozitiv electronic de identificare:

(a) înainte de a fi deplasate către exploatația de destinație din statul membru respectiv; sau

(b) în exploatația de destinație, într-o perioadă maximă care urmează să fie stabilită de către statul membru în care este situată respectiva exploatație.

Perioada maximă menționată la litera (b) nu depășește 20 de zile de la data sosirii animalelor în exploatația de destinație. În orice caz, mijloacele de identificare se aplică animalelor înainte ca acestea să iasă din exploatația de destinație.

Cu toate acestea, primul paragraf nu se aplică animalelor destinate direct unui abator situat pe teritoriul statului membru care a introdus dispoziții naționale menite să introducă utilizarea obligatorie a unui dispozitiv electronic de identificare, cu condiția ca animalele să fie sacrificate în termen de 20 de zile de la respectivele controale veterinare.

Articolul 4d

Îndepărtarea sau înlocuirea mijloacelor de identificare

Niciun mijloc de identificare nu poate fi îndepărtat sau înlocuit fără permisiunea și controlul autorității competente. Permisiunea respectivă poate fi acordată numai în cazul în care îndepărtarea sau înlocuirea nu compromit trasabilitatea animalului.”

(5) Articolul 5 se modifică după cum urmează:

- al doilea paragraf se elimină și se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre pot face schimb de date electronice între bazele lor electronice de date de la data la care Comisia recunoaște operabilitatea deplină a sistemului de schimb de date.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 22b menite să stabilească norme privind datele care urmează să fie schimbate între bazele electronice de date ale statelor membre.

Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare:

(a) stabilește condițiile tehnice și modalitățile în care se efectuează acest schimb de date;

(b) recunoaște operabilitatea deplină a sistemului de schimb de date.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare la care se face referire la articolul 23 alineatul (2).”

(6) Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

În cazul în care un stat membru nu face schimb de date electronice cu alte state membre în cadrul sistemului de schimb electronic de date menționat la articolul 5:

(a) autoritatea competentă, pentru fiecare animal care este destinat comerțului intra-Uniune, emite un pașaport pe baza informațiilor conținute în baza electronică de date înființată în statul membru respectiv;

(b) fiecare animal pentru care este emis un pașaport este însoțit de acesta ori de câte ori animalul este deplasat dintr-un stat membru într-altul;

(c) la sosirea animalului în exploatația de destinație, pașaportul care însoțește animalul este predat autorității competente din statul membru în care este situată exploatația de destinație.”

(7) Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i) a doua liniuță se înlocuiește cu textul următor:

„– raportează autorității competente toate intrările în și ieșirile din exploatație, precum și toate nașterile și decesele animalelor din exploatație, împreună cu datele respectivelor evenimente, într-o perioadă maximă stabilită de statul membru; perioada maximă este de minimum trei zile și maximum șapte zile de la eveniment; statele membre pot solicita Comisiei prelungirea perioadei maxime de șapte zile.”

(ii) se adaugă următorul al doilea paragraf:

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b menite să stabilească circumstanțele în care statele membre pot prelungi perioada maximă de șapte zile menționată în primul paragraf liniuța a doua, împreună cu lungimea maximă a acestei prelungiri.”

(b) se adaugă următorul alineat (5):

„5. Prin derogare de la dispozițiile alineatului (4), păstrarea unui registru la zi este opțională pentru orice crescător care:

(a) are acces direct la baza electronică de date care conține deja informațiile de inclus în registru; și

(b) introduce informații actualizate direct în baza electronică de date în termen de 24 de ore de la eveniment.”

(8) Se inserează următorul articol 9a:

„Articolul 9a

Instruire

Statele membre se asigură că orice persoană care răspunde de identificarea și înregistrarea animalelor primește instrucțiuni și îndrumări cu privire la dispozițiile relevante din prezentul regulament și la orice acte delegate și de punere în aplicare adoptate de către Comisie în baza articolelor 10 și 10a, precum și că sunt disponibile cursuri de instruire adecvate.”

(9) Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Conferirea de competențe Comisiei pentru a adopta anumite acte delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b menite să se stabilească normele, inclusiv măsurile tranzitorii necesare pentru introducerea acestora, privind:

(a) cerințele pentru mijloacele de identificare prevăzute la articolul 4;

(b) informațiile care trebuie incluse în pașaportul prevăzut la articolul 6;

(c) informațiile care trebuie incluse în registrul prevăzut la articolul 7;

(d) nivelul minim de controale oficiale efectuate în conformitate cu articolul 22;

(e) identificarea și înregistrarea deplasărilor bovinelor în scopul pășunatului de vară în diferite regiuni de munte.”

(10) Se inserează următorul articol 10a:

„Articolul 10a

Conferirea anumitor competențe de executare Comisiei

Comisia poate stabili, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele, inclusiv măsurile tranzitorii, necesare pentru introducerea acestora, privind:

(a) formatul și concepția mijloacelor de identificare menționate la articolul 4;

(b) procedurile și standardele tehnice pentru punerea în aplicare a identificării electronice a bovinelor;

(c) formatul pașaportului prevăzut la articolul 6;

(d) formatul registrului prevăzut la articolul 7.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare la care se face referire la articolul 23 alineatul (2).”

(11) Articolul 13 se modifică după cum urmează:

(a) alineatele (3) și (4) se elimină;

(b) la alineatul (5), teza introductivă de la litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) Operatorii și organizațiile indică, de asemenea, pe etichete:”

(12) La articolul 14, paragraful al patrulea se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b menite să stabilească norme echivalente cu cele de la primele trei alineate ale prezentului articol pentru resturile de carne de vită și mânzat sau pentru carnea de vită și mânzat tranșată”.

(13) Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Etichetarea obligatorie a cărnii de vită și mânzat provenită din țări terțe

Prin derogare de la articolul 13, carnea de vită și mânzat importată pe teritoriul Uniunii pentru care nu sunt disponibile toate informațiile menționate la articolul 13, este etichetată cu mențiunea:

„origine: non-UE” și „sacrificare în (numele țării terțe).”

(14) Articolele 16, 17 și 18 se elimină.

(15) Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Conferirea de competențe Comisiei pentru a adopta anumite acte delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b, privind:

(a) definițiile pentru carnea de vită și mânzat tocată, resturile de carne de vită și mânzat sau carnea de vită și mânzat tranșată, menționate la articolul 14;

(b) indicațiile specifice care pot figura pe etichete;

(c) dispozițiile privind etichetarea referitoare la simplificarea indicării originii;

(d) dimensiunea maximă și componența grupului de animale menționate la articolul 13 alineatul (2) litera (a);

(e) procedurile de autorizare aferente condițiilor de etichetare a ambalajelor de carne tranșată;”

(16) Articolele 20 și 21 se elimină.

(17) Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(a) la alineatul (1) se adaugă următorul al treilea paragraf:

„Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, stabilește normele, inclusiv măsurile tranzitorii necesare pentru introducerea acestora, cu privire la procedurile și condițiile pentru punerea în aplicare a sancțiunilor menționate la al doilea paragraf.”

(b) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„4. În cazul în care Comisia consideră că există justificare, ea, prin intermediul unui act de punere în aplicare, stabilește măsurile necesare pentru a asigura conformitatea corespunzătoare, în special în ceea ce privește nivelul controalelor, sancțiunile administrative și dispozițiile referitoare la perioadele maxime menționate la articolele 4, 4a, 4b și 4c. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare la care se face referire la articolul 23 alineatul (2).”

(c) alineatele (5) și (6) se elimină.

(18) Se inserează următoarele articole 22a și 22b:

„Articolul 22a

Autorități competente

Statele membre desemnează autoritatea competentă sau autoritățile responsabile cu asigurarea respectării prezentului regulament și a oricărui act adoptat de Comisie pe baza regulamentului.

Ele informează Comisia și celelalte state membre cu privire la identitatea autorităților respective.

Articolul 22b

Exercitarea competențelor delegate

1. Comisia este abilitată să adopte acte delegate, cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.

2. Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (5), la articolul 4a alineatul (2) și la articolele 5, 7, 10, 14 și 19 este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată începând cu*

[*data intrării în vigoare a prezentului regulament sau începând cu orice altă dată stabilită de legiuitor].

3. Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (5), la articolul 4a alineatul (2) și la articolele 5, 7, 10, 14 și 19 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Ea intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată. Ea nu aduce atingere validității actelor delegate deja în vigoare.

4. Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (5), al articolului 4a alineatul (2) și al articolelor 5, 7, 10, 14 și 19 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție, nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului, în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

(19) Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 23

Procedura comitetului

1. Comisia este asistată:

(a) pentru actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 22 alineatul (1), de către Comitetul pentru fondurile agricole, instituit în temeiul articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului[19];

(b) pentru actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (4) și al articolelor 5, 10a și 22, de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, instituit în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului[20].

Respectivele comitete sunt comitete în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă președintele comitetului decide astfel înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului sau la cererea unei majorități simple a membrilor comitetului.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

[1] JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

[2] COM (2005) 322 final – Foaie de drum pentru EST:http://ec.europa.eu/food/food/biosafety/tse_bse/docs/roadmap_en.pdf

[3] http://www.cc.cec/sg_vista/cgi-bin/repository/getdoc/COMM_PDF_COM_2009_0544_F_EN_ANNEXE.pdf

[4] Referință COM (2007) 539 final.

[5] COM(2004) 316 final.

[6] SEC(2009)1601 din 16/11/2009 http://ec.europa.eu/agriculture/simplification/sec2009_1601_en.pdf

[7] http://ec.europa.eu/enterprise/policies/better-regulation/files/hlg_opinion_agriculture_050309_en.pdf, pagina 7.

[8] JO L 55, 28.2.2011 p. 13.

[9] JO L 55, 28.2.2011 p. 19.

[10] JO L xxx, xx.xx.xxxx, p. xx.

[11] JO L xxx, xx.xx.xxxx, p. xx.

[12] JO L xxx, xx.xx.xxxx, p. xx.

[13] JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

[14] COM(2009) 544 final.

[15] COM(2005) 9 final.

[16] COM(2008) 545 final.

[17] COM(2007) 539 final.

[18] JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[19] JO L 209, 11.8.2005, p. 1.

[20] JO L 31, 1.2.2002, p. 1.