14.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 168/126

—

având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la Tunisia, în special Rezoluția sa din 3 februarie 2011 (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică (2),

—

având în vedere Comunicarea comună din 25 mai 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2002 referitoare la Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe” (3),

—

având în vedere concluziile reuniunii din 28 și 29 septembrie 2011 a Grupului operativ Tunisia-UE,

—

având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și Protocolul opțional la aceasta,

—

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în special articolele 7 și 9,

—

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât la 13 noiembrie 2011, în incinta aeroportului Tunis-Carthage, Zacharia Bouguira, student la medicină tunisian, a fost martorul unor acte de violență publice repetate comise de agenți de poliție împotriva unui grup de tineri marocani care se aflaseră printre spectatorii meciului de fotbal din finala Ligii campionilor din Africa dintre echipele Wydad Casablanca și Esperance Sportive de Tunis;

B.

întrucât, având în vedere violența extremă a atacului agenților de poliție împotriva celor 13 marocani, care aveau mâinile legate și nu reprezentau un pericol, Zacharia Bouguira a început să filmeze scena cu telefonul său mobil pentru a difuza înregistrarea pe internet cu scopul de a pune capăt tipului de impunitate generalizată în era Ben Ali și pentru a contribui astfel la construirea unei Tunisii democratice bazate pe respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

C.

întrucât un agent de securitate l-a împiedicat imediat pe Zacharia Bouguira să continue filmarea, tânărul fiind lovit violent de circa 20 de polițiști și dus la secția de poliție de la marginea aeroportului împreună cu grupul de tineri marocani;

D.

întrucât Zacharia Bouguira a fost ținut în detenție arbitrară, fiind în acest timp victima unor acte de violență și de intimidare repetate care pot fi calificate drept tratamente inumane și degradante; întrucât, în cursul detenției sale, tânărul a fost martor și al condițiilor de detenție a tinerilor marocani și al tratamentului inuman și degradant la care au fost supuși aceștia;

E.

întrucât, după trimiterea unei trupe antiteroriste în fața secției de poliție de frontieră, posturile de televiziune tunisiene Al Watania, Hannibal și Nesma au trimis reporteri la fața locului și au transmis un buletin de știri în noaptea dintre 13 și 14 noiembrie 2011 în care se justifica arestarea unui grup de tineri suporteri marocani din motivul că ar fi comis presupuse acte de vandalism în sala de plecări a aeroportului;

F.

întrucât Zacharia Bouguira a fost eliberat ca urmare a intervenției mamei sale și a avocatei acesteia, sosite la locul detenției; întrucât 9 din cei 13 suporteri marocani au fost deținuți din 13 până în 21 noiembrie 2011 și au fost transferați ulterior în închisorile Bouchoucha și Morniaga;

G.

întrucât la 17 noiembrie 2011 Zacharia Bouguira a depus la biroul procurorului general, împotriva membrilor forțelor de securitate implicate și a Ministerului Afacerilor Interne, o plângere privind acte de tortură și întrucât a fost audiat de Procuratură la 8 decembrie 2011;

H.

întrucât avocații și organizațiile de apărare a drepturilor omului din Tunisia constată că, în pofida căderii regimului Ben Ali, populația este supusă în continuare cu regularitate practicilor brutale și actelor de violență ale forțelor de securitate, fapt care contravine angajamentelor internaționale asumate recent de Tunisia în domeniul drepturilor omului;

I.

întrucât buna funcționare a sistemului judiciar și sistemului de aplicare a legii și măsurile de combatere a torturii și a impunității sunt elemente esențiale ale construirii unui stat bazat cu adevărat pe statul de drept și întrucât respectarea acestor principii fundamentale trebuie să fie o preocupare centrală a viitorului guvern tunisian când acesta va decide care sunt reformele prioritare, precum și a Adunării Constituante a țării;

J.

întrucât partizanii fostului partid RCD au în continuare un rol extrem de activ în cadrul Ministerului Afacerilor Externe și al Ministerului Justiției;

K.

întrucât, după ani de opresiune, este esențial să se restabilească încrederea populației în autorități, în special în forțele de securitate și în sistemul judiciar și întrucât se înregistrează apeluri publice regulate pentru o schimbare radicală față de practicile utilizate în trecut și pentru respectarea normelor democratice fundamentale;

L.

întrucât, pentru dezvoltarea unui stat tunisian bazat pe drepturile omului și pe principiile statului de drept și pentru ca Primăvara arabă să aibă succes și să producă schimbări durabile, este esențial ca acest caz de tortură și alte cazuri de tortură, de pedepse și tratamente inumane și degradante să facă obiectul unui proces în justiție echitabil și transparent și să se pună capăt impunității în cazul acestor infracțiuni,

1.

salută angajamentele internaționale asumate de Tunisia după căderea regimului Ben Ali, în special în ceea ce privește cooperarea cu procedurile și mecanismele speciale ale Națiunilor Unite pentru combaterea torturii și a tratamentelor inumane și degradante; prin urmare, îndeamnă autoritățile tunisiene să garanteze lui Zacharia Bouguira dreptul la o procedură judiciară desfășurată în conformitate cu standardele internaționale pentru a clarifica încălcările grave ale drepturilor omului cărora le-a căzut victimă și pentru a-i urmări în justiție pe cei care au comis aceste acte; solicită, de asemenea, investigarea încălcării drepturilor celor treisprezece cetățeni marocani;

2.

salută ratificarea la 29 iunie 2011 de către Tunisia a Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii, precum și ratificarea Convenției internaționale privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate și ratificarea primului Protocol opțional la Pactul internațional privind drepturile civile și politice;

3.

solicită vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VP) și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să țină Parlamentul European la curent cu privire la demersurile făcute pe lângă autoritățile tunisiene și la acțiunile care urmează fi întreprinse în urma acestora;

4.

este conștient de provocările cu care se confruntă Tunisia în timpul procesului său de tranziție democratică; solicită guvernului Tunisiei și Adunării Constituante, precum și sindicatelor relevante, să se angajeze fără întârziere într-un proces de reforme ireversibile, care să vizeze în special sectorul securității, îndeosebi sistemul juridic și poliția, și să garanteze atât independența puterii judiciare, cât și libertatea și independența presei și a mass-media, cu scopul de a stabili o democrație robustă și durabilă;

5.

consideră că reformarea sectorului securității și combaterea impunității sunt sarcini esențiale, care ar trebui demarate fără întârziere, și consideră că doar după finalizarea acestor sarcini va fi posibilă instituirea unui stat de drept viabil și demararea unui proces de reconciliere națională; consideră că transformarea poliției dintr-un organism concentrat pe ordinea publică și pe control într-un organism care să vizeze protejarea indivizilor și a proprietății reprezintă o parte esențială a procesului de tranziție democratică; prin urmare, solicită ca procesul de reformă să se desfășoare în cooperare strânsă cu organismele societății civile active în acest domeniu;

6.

își reiterează sprijinul și atașamentul pentru aspirațiile democratice legitime ale poporului tunisian și salută primele alegeri libere desfășurate cu succes în țară la 23 octombrie 2011, primele alegeri care au avut loc în urma evenimentelor Primăverii Arabe, Adunarea Constituantă având acum sarcina istorică de a construi temeliile pentru un stat bazat pe principiile democratice, pe principiile statului de drept și pe libertățile fundamentale;

7.

subliniază că dreptul la liberă exprimare, atât offline, cât și online, este fundamental atât pentru o societate liberă și democratică, cât și pentru protejarea și promovarea altor drepturi; subliniază că accesul neîngrădit la informații și la comunicare, precum și accesul necenzurat la internet (libertatea internetului) sunt drepturi universale și indispensabile pentru a asigura transparența și responsabilitatea în viața publică;

8.

solicită VP/ÎR, SEAE și Comisiei să continue să sprijine Tunisia de-a lungul acestui proces de tranziție democratică, acordând prioritate întocmirii, în conformitate cu obiectivele noii politici europene de vecinătate, a unui program de sprijinire a reformei sectorului securității, în special a poliției, și a unui program de sprijinire a reformei sistemului judiciar ca parte a procesului de reformă desfășurat de guvern, precum și să includă în acesta un mecanism de consultare și evaluare de societatea civilă; îndeamnă SEAE să garanteze că Parlamentul este informat în mod corespunzător cu privire la progresul negocierilor în curs privind noul plan de acțiune UE-Tunisia și privind lucrările Grupului operativ UE-Tunisia;

9.

solicită guvernului Tunisiei și Adunării Constituante să examineze posibilitatea de a crea, în conformitate cu standardele internaționale, în special cu principiile de la Paris, un Consiliu național pentru drepturile omului care fie prevăzut cu mecanisme de apărare și protejare împotriva cazurilor de încălcare a drepturilor omului, care să poată fi sesizat de persoane individuale și care să poată efectua investigații independente;

10.

salută raportul Comisiei naționale pentru investigarea cazurilor de fraudă și corupție (CNICM) care a fost publicat în cele din urmă la 11 noiembrie 2011 și consideră că este esențial să se ia măsuri în temeiul concluziilor reportului respectiv pentru a permite autorităților judiciare să investigheze cum se cuvine cele trei sute de dosare care i-au fost înaintate, dintre care jumătate implică apropiați ai fostului președinte; subliniază că concluziile CNICM reprezintă, de asemenea, o contribuție importantă la lucrările nou-alesei Adunări Constituante, care au început la 22 noiembrie 2011, ținând seama de faptul că noua constituție trebuie să marcheze o ruptură veritabilă cu epoca Ben Ali;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, SEAE, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, președintelui Tunisiei, guvernului Tunisiei și Adunării Constituante.