25.8.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 248/49

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind rolul UE și relațiile sale cu Asia Centrală și contribuția societății civile

2011/C 248/08

Raportor: dl Jonathan PEEL

În cadrul sesiunii sale plenare din 15 și 17 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Rolul UE și relațiile sale cu Asia Centrală și contribuția societății civile.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 25 mai 2011.

În cea de-a 472-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 iunie 2011 (ședința din 16 iunie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 112 voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 12 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Spre deosebire de Europa, cele cinci state din Asia Centrală nu sunt legate printr-un sentiment autentic de afinitate regională. Comitetul solicită Comisiei și celorlalte instituții ale UE să continue eforturile în vederea adâncirii sentimentului de identitate și integrare regională, încurajând fiecare stat să conlucreze mai strâns cu vecinii săi, pentru diminuarea problemelor etnice și frontaliere și pentru a deschide calea unei dezvoltări economice și sociale mai susținute și mai durabile.

1.1.1   Comitetul este convins că se impune neapărat elaborarea unei strategii europene cuprinzătoare, coerente și coordonate care să inițieze și să dezvolte contacte eficiente între societatea civilă din UE și cea din Asia Centrală. În prezent aceste contacte sunt foarte reduse. Pentru a demara această acțiune, este nevoie de un nivel mult mai ridicat de reprezentare diplomatică a UE.

1.1.2   Este important ca întreaga expertiză disponibilă în ansamblul instituțiilor UE să fie utilizată la maximum, aceasta și în spiritul articolului 11 din Tratatul de la Lisabona. Din acest motiv, se solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să implice Comitetul ori de câte ori este posibil, inclusiv în demersurile de consolidare a capacităților, ținând seama de experiența CESE din alte regiuni (cum ar fi Balcanii și America Latină).

1.1.3   Prin urmare, Comitetul recomandă elaborarea, prin intermediul SEAE, a unui mecanism formal care să implice CESE, în primul rând pentru a permite identificarea mai precisă a celor mai importanți interlocutori existenți în rândul societății civile din fiecare țară, inclusiv a întreprinderilor independente eficiente și a partenerilor sindicali, iar în al doilea rând pentru a contribui la identificarea de noi organizații ale societății civile, aflate în evoluție, și a le sprijini în acest proces. Pentru a înregistra progrese în acest sens, o mică delegație a CESE ar trebui să viziteze zona Asiei Centrale.

1.1.4   Comitetul sprijină ferm dialogul privind drepturile omului, proces bine structurat de către UE, considerându-l un prim rezultat favorabil al Strategiei UE privind Asia Centrală, dar își exprimă profundul regret față de faptul că până în prezent nu a fost asociat la acesta. Remedierea acestui neajuns reprezintă o primă prioritate.

1.1.5   Eforturile de a stabili contacte interpersonale mai apropiate trebuie să includă strângerea legăturilor dintre tineri și a celor din domeniul educației - întrucât cea mai mare parte a populației o reprezintă tinerii sub 25 de ani – fiind necesară de asemenea creșterea rapidă a gradului de utilizare a programului Erasmus Mundus de către ambele părți. Acest lucru presupune facilitarea acordării vizelor în scop educațional, scutiri de taxe pentru cei mai merituoși studenți din Asia Centrală, încurajarea utilizării de manuale în limba engleză, organizarea de școli de vară, precum și parteneriate, atât la nivel universitar, cât și liceal.

1.2   Chestiunea mai cuprinzătoare a drepturilor omului este strâns legată de promovarea unei participări sporite a societății civile. Este un domeniu-cheie, în care Europa poate oferi un ajutor eficace țărilor din Asia Centrală, care înaintează pe cale independentă. Cu toate acestea, actualele puncte care merită toată atenția trebuie abordate prin negocieri și cu sensibilitate față de aspectele culturale. În ciuda persistenței anumitor probleme, fiecare dintre cele cinci state a ratificat cele opt convenții fundamentale ale OIM (cu două excepții, menționate la punctul 5.4.1). Determinarea modului și a domeniilor în care Europa poate acorda asistență Asiei Centrale pentru a-și îndeplini angajamentele de mai sus, precum și alte angajamente oferă un mijloc practic pentru a clădi încrederea reciprocă.

1.2.1   De asemenea, Comitetul sprijină hotărât eventualele evoluții către încheierea de acorduri de natură comercială cu toate cele cinci state. Din perspectiva altor acorduri comerciale recente ale UE, se recomandă insistent în acest context crearea unui forum al societății civile cu fiecare dintre aceste state, care să includă obiectivul dezvoltării durabile, permițând astfel Comitetului să împărtășească din experiența sa.

1.3   În acest context, chestiuni strâns legate – și complexe – precum securitatea alimentară, siguranța aprovizionării cu apă și energie dobândesc o importanță specială. Comitetul recomandă ca UE să joace un rol sporit încurajarea celor cinci state să conlucreze pentru remedierea acestor probleme grave printr-o abordare globală. Comisia trebuie să clarifice în ce măsură aceste aspecte sunt interconectate. Atât în ceea ce privește siguranța aprovizionării cu apă, cât și securitatea alimentară, Europa deține o experiență semnificativă în materie de acordarea de asistență altor țări, iar această experiență trebuie utilizată din plin pentru a spori sentimentul de optimism și de încredere.

1.4   Comitetul recomandă ca, după cum s-a solicitat (1) pentru viitoarele negocieri, Comisia să utilizeze, pe de o parte, cele 27 de convenții identificate de sistemul SPG Plus ca bază pentru dezvoltarea unor schimburi comerciale mai largi cu Asia Centrală, care să nu fie legate de energie, și, pe de altă parte, măsurile de asistență tehnică comercială (TRTA) când este cazul.

1.5   Comitetul recomandă ca dezvoltarea legăturilor UE cu Asia Centrală să aibă loc în strânsă interacțiune cu cadrul relațiilor dintre UE și Rusia, China și Turcia, dar nu și cu Iranul, în cazul în care sancțiunile rămân în vigoare.

1.6   Țările din Asia Centrală prezintă un important potențial de rezerve energetice, care oferă Europei surse de energie suplimentare și complementare (dar nu alternative), deși furnizarea acestora se lovește de o serie de probleme de tranzit și transport. Este esențial ca viabilitatea acestor legături să se întemeieze pe rațiuni de ordin practic și economic.

1.7   Asia Centrală nu trebuie să constituie punctul terminus al liniilor europene de transport și de tranzit, ci, mai curând, o haltă pe drumul către China și chiar mai departe. Culoarele de transport pe care le propun China și UE trebuie aliniate. Vechiul „drum al mătăsii” trebuie dezvoltat ca o autostradă comercială și energetică.

2.   Introducere

2.1   Deși Kazahstanul este a noua țară din lume ca întindere, cele cinci țări din Asia Centrală (Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Turkmenistan și Tadjikistan) totalizează o populație de numai 61 de milioane de locuitori – echivalentul Marii Britanii, al Franței sau al Italiei.

2.2   Este esențial să se înțeleagă că aceste state sunt recent create și, în mare măsură, în formare. Deși sunt independente și pe deplin recunoscute, ele s-au format ca urmare a dezintegrării URSS. În niciunul dintre aceste cazuri nu a fost vorba de o „mișcare națională de eliberare”. În fiecare dintre aceste țări, fosta elită politică sovietică a rămas la putere, pe poziția unei noi elite independente. Acest trecut comun constituie totuși un factor pozitiv de stimulare a coeziunii regionale, slabă și incomparabilă ca intensitate în raport cu Europa. UE a început să stimuleze acest sentiment în zonă.

2.3   În plus, aceste state se înscriu într-un perimetru pe care nu și l-au ales, și care nici nu se bazează pe frontierele naturale. Ele au fost configurate din exterior, devenind părți constitutive ale URSS, ceea ce a condus la tensiuni etnice; acestea s-au manifestat recent în Kârgâzstan, unde minoritatea uzbecă este supusă unor presiuni. Această situație oferă o ocazie importantă UE de a împărtăși din experiența sa în materie de contribuții la rezolvarea tensiunilor naționale.

2.4   De asemenea, aceste state au moștenit economii planificate: un model pe care actualele elite consideră necesar să le mențină. Scleroza subiacentă acestui model economic este agravată de resuscitarea mai vechilor rivalități strategice internaționale (datorate, între altele, proximității Afganistanului și Iranului), dar, în prezent, tensiunile sunt și de origine economică, ca urmare a descoperirii de resurse energetice naturale, care nu au fost cuantificate încă, în special de petrol și gaze naturale (în materie de gaze naturale, în special în Turkmenistan).

2.4.1   S-au făcut deja simțite în zonă probleme legate de transmiterea puterii în familie, de la o generație la alta (în special în Kazahstan). Vechea infrastructură administrativă a nomenclaturii sovietice poate fi mai bine descrisă în prezent ca o nomenclatură de clan/de familie. Și în această privință, UE își poate valorifica programele privind societatea civilă și guvernanța pentru a încuraja crearea unei funcții publice mai neutre.

2.5   Înainte de a intra în sfera de dominație a Rusiei, în secolul XIX, Asia Centrală era constituită dintr-o multitudine de hanate și emirate musulmane mândre de independența lor, cu nume exotice, precum Buhara și Khiva, dar, totodată, îndepărtate, din cauza vastelor zone deșertice care le înconjurau. Timur Lenk și-a creat uriașul imperiu în jurul Samarkandului, în timp ce o parte din populație descinde în parte din armatele lui Genghis-Han și ale Hoardei de aur. Pe de altă parte, merită menționată puternica tradiție științifică din această regiune, în special în domeniul astronomiei, începând cu înființarea Observatorului de către Ulugh Beg, nepotul lui Timur Lenk, în 1420. Și acum Kazahstanul este puternic implicat în programul spațial.

3.   Un nou „Mare Joc”?

3.1   În ciuda caracterului inospitalier al regiunii, Asia Centrală a dobândit, după cum am menționat, o importanță strategică crucială. Pe modelul „Marelui Joc” din secolul XIX (când a fost scena rivalităților dintre ambițiile Marii Britanii și ale Rusiei), această zonă, cu excepția Asiei de Est, este amenințată, o dată în plus, să devină principalul teren de confruntare a multor interese majore.

3.2   După un secol de dominație rusă, influența Rusiei se resimte încă foarte puternic în această regiune. Limba comună este rusa, legăturile economice sunt în continuare puternice, iar Rusia consideră că aceste țări intră în mod firesc în sfera sa de influență. În 2010, Kazahstanul a intrat într-o uniune vamală cu Rusia (și Belarus), față de care și alte țări au manifestat un oarecare interes. Pentru Kârgâzstan, singura țară membră a OMC, acest lucru ar constitui o problemă. Uzbekistanul și Turkmenistanul manifestă totuși mai multă neîncredere decât celelalte țări în ce privește refacerea legăturilor cu Rusia.

3.3   La rândul său, China s-a implicat puternic în dezvoltarea acestor relații, fapt demonstrat oficial prin adeziunea sa la Organizația de cooperare de la Shanghai (din care fac parte și Rusia și Iranul). China are interese strategice în domeniul energetic – în 2010, a fost instalat, în timp record, un gazoduct care pleacă din Turkmenistan, traversează Uzbekistanul și Kazahstanul și va fi legat la rețeaua sa energetică internă. China este totodată foarte interesată de construirea unor coridoare feroviare și rutiere strategice care să facă legătura cu Occidentul prin Asia Centrală, dar, în prezent, acestea nu sunt încă aliniate la coridoarele europene de transport direcționate către est. Această problemă trebuie rezolvată. Vechiul „drum al mătăsii”, care este deja un itinerar turistic, ar putea fi de asemenea valorificat ca o autostradă comercială și energetică.

3.4   Iranul și Afganistanul sunt puternic implicate, ca țări vecine apropiate, a căror populație vorbește o limbă înrudită cu farsi, ca și în Tadjikistan și care au trăit recent episoade de fundamentalism islamic. Deși ținută în frâu cu fermitate în fiecare dintre statele Asiei Centrale, fervoarea religioasă este în continuă creștere. Insurecția islamică a constituit un factor serios în timpul războiului civil tadjic din anii 1990, mulți temându-se de o posibilă reizbucnire a acestui conflict. Având în vedere sancțiunile impuse Iranului din pricina chestiunii nucleare, legăturile cu Turkmenistanul devin esențiale, fapt demonstrat și de construirea recentă a unui nou gazoduct strategic. Traficul de stupefiante provenind din Afganistan este o problemă din ce în ca mai preocupantă, dar este vorba mai mult de o problemă legată de consumul acestor produse în Occident: reducerea și desființarea pieței negre din Europa (și SUA) trebuie de asemenea să se numere printre măsurile de soluționare a problemei, alături de soluțiile de convingere a responsabililor locali, săraci și coruptibili, să combată traficul de stupefiante.

3.5   Turcia exercită de asemenea o influență puternică în regiune, în primul rând datorită faptului că, în afară de tadjici, populația este de origine turcă, iar limbile vorbite sunt interconectate. Turcia s-a implicat puternic în regiune după căderea Uniunii Sovietice și, după ce s-a confruntat cu o serie de obstacole, își face simțită prezența din ce în ce mai pregnant. De asemenea, Turcia va constitui o etapă cheie pentru conductele de aprovizionare cu energie destinată Occidentului.

3.6   Statele Unite sunt de asemenea foarte prezente în regiune, mai ales în virtutea războiului pe care îl poartă în Afganistan.

3.7   Toate aceste chestiuni conduc la întrebarea în ce măsură trebuie UE să-și dezvolte prezența în regiune, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre statele membre UE nu dispune de vreo moștenire colonială în zonă. Europa trebuie să-și examineze nevoile pe termen lung, luând în special în considerare cadrul mai larg al relațiilor UE.

3.7.1   UE desfășoară deja negocieri importante atât cu Rusia, cât și cu China, cu care a încheiat un parteneriat strategic. Sunt în curs de desfășurare, deși avansează extrem de încet, negocierile de aderare cu Turcia. Cu toate acestea, se pare că legăturile UE cu statele din Asia Centrală sunt încă tratate în mod total independent de relațiile cu celelalte țări. Acest lucru este lipsit de sens. Dezvoltarea legăturilor cu Asia Centrală trebuie să se facă în cadrul unei informări strânse și reciproce privind relațiile UE cu Rusia, China și Turcia; de asemenea, raporturile cu Asia Centrală nu trebuie să se dezvolte astfel încât să pună sub semnul întrebării relațiile strategice cu vreunul din partenerii menționați. Având în vedere faptul că Iranul este încă supus unor sancțiuni, implicarea acestuia ar fi prematură, deși ar trebui studiată în continuare ecuația Iran-Asia Centrală.

4.   Prezența UE în Asia Centrală

4.1   UE a lansat propria strategie privind Asia Centrală în iulie 2007, la inițiativa Președinției germane. Acest lucru poate să sune oarecum paternalist, dar schimburile comerciale rămân la un nivel foarte scăzut și trebuie sporite. Cu excepția Kazahstanului, care reprezenta, în 2009 (ca și în 2007), 0,9 % din importurile UE și 0,5 % din exporturi, niciuna dintre celelalte țări nu a participat cu mai mult de 0,1 % la schimburile comerciale ale UE. În ciuda acestor cifre, UE rămâne un partener comercial important pentru fiecare dintre aceste state, în special pentru Kazahstan, pentru care, din perspectiva volumului de schimburi comerciale, UE rămâne un partener comercial mai important decât Rusia și China.

4.2   Pentru UE, interesul față de Asia Centrală este cât se poate de pertinent, în special în contextul Programului de parteneriat estic și al Strategiei pentru Marea Neagră. Aceste inițiative implică, în afara Turciei, toate celelalte țări din fosta URSS, cu excepția Rusiei, cu care UE negociază un nou parteneriat strategic. Câteva state membre ale UE, în special Lituania și, din ce în ce mai mult, Germania întrețin deja relații strânse cu Asia Centrală. În plus, pentru mulți, Azerbaidjanul este mai strâns legat de Asia Centrală decât celelalte țări din Caucaz, din motive legate de energie și religie.

4.2.1   Energia este o miză esențială. Țările din Asia Centrală prezintă un important potențial de rezerve energetice, care oferă Europei surse de energie suplimentare și complementare, deși furnizarea acestora se lovește de o serie de probleme de tranzit și transport. Este esențial ca UE să privească cu realism potențialul în materie de aprovizionare cu energie oferit de această regiune și faptul că viabilitatea acestor legături se bazează pe rațiuni de ordin practic și economic. Importante și pentru țările care le dețin, aceste resurse energetice naturale trebuie considerate complementare resurselor existente () și nu soluții alternative, dar nici atuuri prin care pot fi influențate relațiile cu alte țări din regiune.

4.3   În ciuda tonului optimist al raportului de evaluare din iunie, legăturile UE cu cele cinci state din Asia Centrală sunt extrem de restrânse. UE deține o singură misiune în Kazahstan și, recent, au fost instituite delegații UE în Kârgâzstan și Tadjikistan. În ceea ce privește Uzbekistanul și Turkmenistanul, UE nu este reprezentată decât prin „Casele Europei”, al căror personal este format în principal din consultanți contractuali. Conform CEPS (2), 18 state membre au ambasade în Kazahstan, 10 în Uzbekistan și doar câteva în alte țări din regiune. Numai Germania și Franța au ambasade în toate cele cinci state, Marea Britanie în patru dintre acestea, iar 9 state membre nu sunt reprezentate. Pentru a fi încununată de succes, Strategia UE pentru Asia Centrală necesită o reprezentare a UE mult mai importantă, care va constitui un test preliminar pentru noul Serviciu European de Acțiune Externă, în ciuda restricțiilor bugetare severe. Un test în acest sens va fi acțiunea comună desfășurată prin intermediul acestui serviciu pe subiecte cruciale precum acordarea vizelor (cel puțin pentru statele Schengen).

4.4   UE a negociat acorduri de parteneriat și de cooperare (APC) cu toate cele cinci state. Acordurile semnate cu Kazahstanul, Kârgâzstanul și Uzbekistanul au intrat în vigoare în 1999, dar, ulterior, acordul cu Uzbekistanul a fost parțial suspendat între 2005 și 2008, ca urmare a masacrului de la Andijan. Acordul cu Tadjikistanul (a cărui încheiere a fost amânată din cauza războiului civil) a fost ratificat abia în 2009, în timp ce acordul cu Turkmenistanul nu a fost încă ratificat, din cauza chestiunilor privind drepturile omului.

4.5   Kazahstanul, în special, se afirmă în regiune ca un actor-cheie, relațiile sale cu UE progresând într-o măsură semnificativă, stimulate de interesul din ce în ce mai mare pe care îl acordă acestei relații cele două părți. În mod clar, Kazahstanul este statul cel mai accesibil pentru UE, iar prin faptul de a fi candidat cu succes la președinția OSCE (3), această țară a dat o dovadă clară a dorinței sale de a juca un rol cheie. Un alt element care dovedește voința Kazahstanului de a se implica mai mult pe o scenă mai vastă este integrarea acestei țări în uniunea vamală cu Rusia și Belarus, precum și interesul evident pe care îl manifestă de a deveni membră a OMC, în măsura posibilului odată cu Rusia. Alte semne sunt și, pe de o parte, apariție unei clase de tineri întreprinzători, care doresc să studieze în străinătate și sunt încurajați să o facă, precum și, pe de altă parte, afirmarea unui etos al societății civile și al participării civice.

4.6   O dorință similară de creștere a vizibilității internaționale nu se manifestă încă în Uzbekistan, care păstrează o abordare mai închisă și mai autoritară, cum este cazul și în Turkmenistan. Inițial, Uzbekistanul părea cel mai predispus să stabilească legături strânse cu Europa, dar această perspectivă s-a năruit, în special în urma episodului de la Andijan, în timp ce Kazahstanul a manifestat din ce în ce mai multă deschidere.

4.7   În ciuda problemelor legate de tulburările etnice din 2010, Kârgâzstanul se afirmă ca o societate mai deschisă, în care se face simțită implicarea societății civile. Este și cazul Tadjikistanului, cu care UE a stabilit deocamdată foarte puține relații. În Tadjikistan, țară care se confruntă cu o criză alimentară, situația este mai instabilă, aici desfășurându-se în anii '90 un important război civil, care ar putea reizbucni.

5.   Rolul societății civile și drepturile omului

5.1   Rolul societății civile se manifestă intermitent și variază substanțial între cele cinci state. Kârgâzstanul se bucură de cea mai largă participare a societății civile, iar în Kazahstan și Tadjikistan cultura societății civile este în curs de afirmare.

5.1.1   Cu toate acestea, societatea civilă a jucat un rol evident în dialogul privind drepturile omului, proces bine structurat de către UE, care reprezintă unul dintre primele rezultate ale Strategiei UE privind Asia Centrală puse în aplicare în aceste trei țări. Astfel, s-au multiplicat reuniunile anuale la nivel oficial, cu diferite seminare ale societății civile, la care au participat juriști specializați în drepturile omului și ONG-uri locale, în prezența reprezentanților UE, reuniuni bazate pe o ordine de zi standardizată, dar care nu pot face încă obiectul unei măsurători a rezultatelor obținute.

5.1.2   Comitetul sprijină ferm acest proces, dar își exprimă profundul regret față de faptul că, până în prezent, SEAE nu a considerat necesară implicarea CESE. Se solicită insistent SEAE remedierea cât mai rapidă acestei situații, ținând seama de rolul dovedit al CESE de partener de dialog și de canal de comunicare cu societatea civilă extinsă, precum și de cunoștințele practice aprofundate și de expertiza sa general acceptată.

5.2   Acest nivel de participare a societății civile nu se regăsește nici în Uzbekistan (unde ONG-urile au fost create de guvern), nici în Turkmenistan, unde nu există o adevărată societate civilă independentă.

5.2.1   Este important de reamintit că, înainte de dobândirea independenței, nu exista nicio tradiție sau noțiune de societate civilă, ca intermediar între stat și cetățean, și nici conceptul de ONG. Sindicatele, comunitățile, asociațiile de tineri și profesionale făceau cu toate parte din structura statului, prea puțin expuse unor influențe exterioare care să le ajute să creeze noi instituții după dobândirea independenței. Cu toate acestea, multe dintre acestea au adoptat o atitudine mai independentă, odată cu privatizarea întreprinderilor de stat apărând sindicate independente și asociații profesionale, în special în Kazahstan și Kârghâzstan, precum și, într-o măsură mai mică, în Tadjikistan.

5.2.2   În anii '90, au apărut inițiativele comunităților rurale și ale grupurilor de întrajutorare care se bazează pe comunitățile locale tradiționale și pe grupurile de întrajutorare de la nivelul clanului (hashar/ashar). Aceste grupuri s-au dezvoltat în special ca reacție la dezmembrarea sistemelor sovietice de protecție socială, dar se diferențiază puternic de ONG-urile recunoscute la nivel internațional. Au apărut și astfel de ONG-uri, dar ele s-au limitat la marile zone urbane și sunt, în mare parte, dependente de un sprijin financiar extern (inclusiv Statele Unite). Fiecare țară a evoluat diferit și s-a confruntat cu probleme diverse, dar, după revoluțiile „culorilor” din Georgia, Ucraina și Kârgâzstan, ONG-urile (privite de mulți ca fenomene de import și mult prea bine plătite față de standardele locale) au făcut obiectul unor restricții severe în Uzbekistan și efectiv au dispărut în Turkmenistan. În ultima vreme, s-au accentuat disparitățile dintre sat și oraș, precum și influențele și activitățile cu caracter islamist.

5.3   Se pare că între societatea civilă din UE și cea din Asia Centrală atât nivelul cooperării formale, cât și cel al contactelor mai de profunzime sunt foarte scăzute, fapt deloc surprinzător date fiind contactele extrem de reduse dintre Europa și Asia Centrală. Înainte de a ne aștepta ca societatea civilă din Asia Centrală să împărtășească sau chiar să se identifice cu valorile noastre, acestea trebuie făcute cunoscute, și trebuie acceptate pe scară largă, fără a fi impuse. În această privință, Kazahstanul ar putea servi drept punte de legătură, în special ca urmare a contactelor mai bune pe care această țară le întreține la nivelul întreprinderilor și al sindicatelor.

5.3.1   Comitetul consideră că se impune neapărat elaborarea unei strategii europene cuprinzătoare, coerente și coordonate de dezvoltare a unor contacte cu societatea civilă din Asia Centrală. CESE însuși este bine plasat pentru a face ca acest proiect să progreseze, chestiunea principală fiind găsirea modalităților de a contribui la încurajarea unui dialog mult mai susținut și a contactelor interpersonale, a identifica temele de interes comun, a crea asociații ale societății civile și a promova bunele practici, astfel încât să se ajungă la stabilirea unui mecanism mai formal pentru întreținerea de contacte reale cu societatea civilă.

5.3.2   Activitatea actuală a Serviciului European de Acțiune Externă în regiune trebuie apreciată. Cu toate acestea, este esențial ca întreaga expertiză disponibilă în ansamblul instituțiilor UE să fie utilizată la maximum și, de aceea, ca și în cazul dialogului privind drepturile omului, se solicită SEAE să implice Comitetul ori de câte ori este posibil, mai ales în demersurile de consolidare a capacităților, ținând seama de experiența crucială a CESE din alte regiuni.

5.3.3   În acest scop, se profilează trei căi. În primul rând, Comitetul însuși, cu ajutorul SEAE, trebuie să-și identifice în mod clar principalii interlocutori din prezent. Trebuie să se găsească întreprinderi independente și parteneri sindicali independenți eficace, cu care să se stabilească legături importante, precum și alți parteneri din societatea civilă, în toate cele cinci state în discuție. Organizația Internațională a Patronatelor (OIP) nu are niciun membru în Asia Centrală, dar are contacte în Kazahstan. În acest scop (cât și pentru promovarea prezentului aviz), ar trebui prevăzută vizita unei mici delegații a CESE în Asia Centrală.

5.3.4   Apoi, este esențială identificarea unor alte organizații ale societății civile, aflate în evoluție, care trebuie încurajate și susținute pe teren, pe măsură ce se dezvoltă. Din nou, se solicită SEAE să implice Comitetul oricând se impune acest lucru.

5.3.5   De asemenea, Comitetul sprijină hotărât evoluțiile către încheierea de acorduri comerciale cu toate cele cinci state. Din perspectiva altor acorduri comerciale recente ale UE, se recomandă în acest context crearea unui forum al societății civile cu fiecare dintre aceste state, pentru a oficializa mai mult legăturile cu societatea civilă din regiune, lucru care ar permite Comitetului să facă schimb de experiență, în materie de dezvoltare durabilă, cu reprezentanții relevanți ai societății civile.

5.3.6   În al treilea rând, trebuie încurajată mai mult extinderea contactelor și a schimburilor dintre tineri și utilizarea programului Erasmus Mundus, pentru a favoriza stabilirea de contacte educaționale mai profunde și mobilitatea de ambele părți. Acest lucru ar trebui să presupună facilitarea acordării vizelor în scop educațional, scutiri de taxe pentru cei mai merituoși studenți din Asia Centrală, încurajarea utilizării de manuale în limba engleză, organizarea de școli de vară, precum și parteneriate, atât la nivel universitar, cât și liceal. Salutăm dublarea bugetului de 10 milioane EUR/an, dar, după cum indică raportul intermediar, majoritatea populației din Asia Centrală are sub 25 de ani (așa încât nu își amintește perioada sovietică).

5.3.7   Societatea civilă joacă un rol crucial în încurajarea unei coeziuni și integrări regionale sporite – element esențial pentru instaurarea unui climat economic și social în care piețele să poată funcționa în mod eficace, promovând crearea de locuri de muncă decente, dezvoltând IMM-urile, consolidând infrastructura locală și contribuind la reducerea sărăciei, cu sprijinul unor instituții robuste și cu mandate clar definite. Printre altele, experiența societății civile din statele baltice își va dovedi utilitatea în această privință.

5.3.8   La rândul său, acest proces trebuie să se întemeieze pe angajament politic, pace și securitate, statul de drept, progresul democrației, o bună guvernanță și stabilitate macroeconomică.

5.4   Cu toate acestea, chestiunea drepturilor omului, în care se progresează extrem de lent, este legată de promovarea unei implicări mai susținute a societăți civile, în special în Uzbekistan și în Turkmenistan. Având în vedere lunga tradiție a unui regim autocratic și absența oricărei experiențe în materie de drepturi ale omului, acestea din urmă vor trebui să joace un rol din ce în ce mai mare dacă se dorește ca UE și societatea civilă din UE să dezvolte o relație eficace de conlucrare cu Asia Centrală. Drepturile omului au contribuit la definirea Europei și a istoriei sale: ele constituie un domeniu cheie în care Europa consideră, pe bună dreptate, că poate acorda asistență.

5.4.1   Cu toate acestea, adevăratele teme care merită atenție trebuie abordate prin negocieri și cu sensibilitate față de aspectele culturale. Fiecare dintre statele Asiei Centrale a aderat de bunăvoie la drepturile universale ale omului, devenind membru al ONU și al instituțiilor afiliate (de exemplu, OIM). Spre deosebire de mulți alți parteneri comerciali ai UE, fiecare stat din Asia Centrală a ratificat deja cele opt convenții ale OIM, cu excepția convenției privind libertatea de asociere (nr. 87), în cazul Uzbekistanului și a convenției privind vârsta minimă (nr. 138), în cazul Turkmenistanului. Acesta din urmă a semnat numai convenția privind munca minorilor (nr. 182), în noiembrie 2010, iar Uzbekistanul a semnat convenția privind vârsta minimă în 2009. Aplicarea acestor convenții este o altă chestiune. Așadar, se solicită Comisiei, precum și OIM, să-și concentreze eforturile pe identificarea modalităților prin care Europa poate acorda asistență Asiei Centrale pentru îndeplinirea acestor angajamente și a domeniilor în care aceasta este necesară.

5.4.2   Este vorba de un mijloc practic de consolidare a încrederii reciproce. Deși se poate afirma că niciunul dintre drepturile omului nu prevalează, problemele cruciale privesc acele drepturi care sunt legate de libertățile fundamentale ale omului, statul de drept și libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare. UE a obținut deja bune rezultate prin găsirea de soluții în cazul unor probleme precum persoanele cu handicap.

5.4.3   Cu toate acestea, persistă probleme majore, iar recentele evenimente din Africa de Nord reamintesc atât importanța consolidării participării active a societății civile, cât și necesitatea urgentă de a soluționa aceste probleme de bază într-un mod pozitiv. Comitetul dorește dezvoltarea unor contacte puternice și eficace și o bună conlucrare cu societatea civilă din Asia Centrală. Boicotul sau impunerea de condiții foarte stricte, bazate pe progres, nu constituie o opțiune realistă. Situația din această zonă a fost comparată cu cea din Belarus, unde, în ianuarie 2011, ca urmare a tulburărilor provocate de alegerile prezidențiale, 158 de ocupanți ai unor înalte funcții publice au fost opriți să intre pe teritoriul Uniunii Europene, iar conturile bancare ale acestora au fost înghețate în toate băncile din UE. Este un exemplu pe care cele cinci state trebuie să-l rețină.

5.4.4   În Avizul său privind „Europa globală” (4), Comitetul a solicitat Comisiei ca viitoarele acorduri comerciale să se bazeze pe cele 27 de convenții (inclusiv cele opt convenții fundamentale ale OIM) inventariate în sistemul SPG Plus. Acest obiectiv trebuie să se aplice și în acest caz, ca punct de plecare pentru stabilirea de relații comerciale mai extinse, nu doar în domeniul energiei, cu Asia Centrală, precum și pentru luarea, dacă e cazul, de măsuri de asistență tehnică comercială (TRTA), încurajându-se totodată aderarea la OMC. Numai Kazahstanul este membru OMC, dar cei mai mulți privesc aderarea sa din 1998 ca prematură.

5.5   Anexa A cuprinde o sinteză a situației actuale a drepturilor omului în fiecare dintre cele cinci state membre.

6.   Aspecte de mediu

6.1   Sistemul SPG Plus include convenții importante în materie de mediu. De maximă relevanță în cazul Asiei Centrale sunt chestiunile legate de siguranța alimentară, siguranța aprovizionării cu apă și a aprovizionării cu energie, domenii în care rolul-cheie al UE va consta în încurajarea celor cinci state să conlucreze pentru a le aborda dintr-o perspectivă de ansamblu. În Strategia UE nu este limpede cât de interconectate sunt aceste chestiuni, problema apei fiind tratată, pe de o parte, împreună cu probleme energetice și, pe de altă parte, împreună cu aspectele legate de durabilitatea mediului, iar securitatea alimentară fiind tratată ca o problemă majoră în sine.

6.2   În 2008, FAO a înscris Tadjikistanul în rândul primelor 17 țări aflate în criză alimentară, acesta fiind, de altfel, singura țară asiatică de pe această listă. Siguranța aprovizionării cu apă este, de asemenea, o problemă esențială pentru regiune în ansamblu, după cum o dovedește și fenomenul de mari proporții al retragerii Mării Aral, problemele din ce în ce mai mari ale dispariției fluviilor și faptul că bumbacul este un mare consumator de apă. Experiența UE în acordarea de asistență ar trebui de asemenea să permită în Asia Centrală consolidarea încrederii în forțele proprii.

6.2.1   Tadjikistanul și Kârgâzstanul sunt aprovizionate cu apă în cea mai mare parte a anului (deși o proastă gestionare și sisteme de distribuție defectuoase au provocat o mare risipă și, ca urmare, penurie), în timp ce țările vecine se confruntă cu seceta, în special Uzbekistanul (care depinde în mare parte de apa pe care o importă atât pentru culturile sale de orez și de bumbac, mari consumatoare de apă, cât și pentru consum). În schimb, Tadjikistanul suferă din cauza lipsei celorlalte surse de energie, dar mai ales din cauza problemelor legate de insecuritatea alimentară. Această țară depinde în mare măsură de vecinii săi pentru aprovizionarea cu energie și hrană.

6.2.2   În 2008, se estima că, în această țară, peste două milioane de persoane (mai mult de o treime din populație) erau în situație de insecuritate alimentară, iar 750 000 de persoane în situație de „insecuritate alimentară gravă”. 64 % din populație se află sub pragul sărăciei și numai 7 % din terenurile acesteia sunt propice agriculturii.

6.2.3   Din nefericire, Uzbekistanul și Tadjikistanul nu întrețin relații de bună vecinătate, ceea ce a generat un cerc vicios de privațiuni reciproce, ca urmare a interdicțiilor de export de energie și, respectiv, apă. Acestea au afectat chiar aprovizionarea cu energie electrică de uz casnic, care, în perioadele de ger, nu a fost disponibilă la Dushanbe decât două ore pe zi.

6.3   Această criză a demonstrat cât de important este ca o strategie de ansamblu, care să includă utilizarea ecologică a resurselor naturale, reducerea sărăciei și mai ales securitatea alimentară, să promoveze creșterea economică durabilă în Asia Centrală în ansamblu. Cu toate acestea, Comitetul salută faptul că UE s-a angajat deja foarte activ în a acorda asistență Tadjikistanului și vecinilor săi pentru soluționarea acestor crize.

---

(1)  JO C 211, 19.8.2008, p. 82

(2)  Centrul pentru studii politice europene.

(3)  Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, singura legătură politică și instituțională la nivel internațional care leagă Europa de fosta URSS.

(4)  COM(2006) 763 final.

---