52011DC0919

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CĂTRE CONSILIU

Primul raport privind impactul reformei din 2006 a schemei de măsuri specifice în domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee

INTRODUCERE

Cele 61 de „insule mici” din Marea Egee[1] constituie un teritoriu insular foarte fragmentat, supus unor constrângeri geografice și naturale importante. Situația excepțională și permanentă a acestor insule caracterizate prin depărtare, insularitate, suprafață redusă, relief muntos și climă dificilă cauzează probleme socioeconomice importante, și anume dificultăți de aprovizionare cu produse alimentare și agricole esențiale pentru consumul curent sau pentru producția agricolă și dificultatea de a menține competitivitatea produselor agricole locale.

Având în vedere caracteristicile excepționale și constrângerile proprii prin care se deosebesc de restul UE, insulele mici din Marea Egee beneficiază, așadar, de măsuri specifice pentru agricultură.

Aceste măsuri specifice se încadrează în politica agricolă comună (PAC) și vizează, mai ales, crearea condițiilor favorabile pentru punerea în aplicare a acesteia.

În temeiul acestor măsuri specifice care vin în completarea punerii în aplicare a primului pilon al PAC în Grecia, insulele mici din Marea Egee beneficiază de o schemă specială de sprijinire a producției locale și a aprovizionării cu produse esențiale, schema IMME (Insule mici din Marea Egee).

ISTORICUL șI ELEMENTELE PRINCIPALE ALE SCHEMEI

Cu ocazia reuniunii sale care a avut loc la Rhodos la 2 și 3 decembrie 1988, Consiliul European a recunoscut problemele socioeconomice specifice cu care se confruntă insulele din Marea Egee și, prin urmare, necesitatea de a pune în aplicare măsuri pentru a face față acestor probleme.

În consecință, în 1993 au fost introduse măsuri specifice în favoarea IMME prin intermediul Regulamentului (CEE) nr. 2019/93 al Consiliului din 19 iulie 1993 privind măsurile specifice referitoare la unele produse agricole în favoarea insulelor mici din Marea Egee[2] pentru „compensarea handicapului pe care îl constituie natura insulară a insulelor mici din Marea Egee” (articolul 1 din regulamentul menționat).

Aplicarea regulamentului era inițial limitată la „insulele mici”, cu alte cuvinte la insulele cu o populație permanentă de mai puțin de 100 000 de locuitori. Cu toate acestea, domeniul de aplicare a măsurilor specifice a fost extins prin modificări legislative ulterioare, mai ales prin Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului din 18 septembrie 2006 de stabilire a măsurilor specifice în domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee[3], la „insulele mici” fără niciun criteriu demografic, și anume „ toate insulele din Marea Egee, cu excepția insulelor Creta și Eubea ” [articolul 1 alineatul (2) din regulamentul menționat].

Principalele obiective ale Regulamentului (CEE) nr. 2019/93 al Consiliului erau următoarele:

- abordarea problemelor socioeconomice ale IMME;

- remedierea handicapului natural privind aprovizionarea (depărtare, insularitate, dimensiune redusă);

- reducerea costurilor de producție și a prețurilor de consum;

- sprijinirea anumitor filiere economice locale (creșterea animalelor, fructe și legume, oleicultura, viticultura, apicultura).

Cu scopul de a îndeplini aceste obiective, în cadrul schemei IMME au fost stabilite următoarele instrumente:

1. un regim specific de aprovizionare (RSA) pentru a reduce costurile de aprovizionare cu produse destinate alimentației umane, prelucrării locale sau utilizării ca factori de producție agricolă, prin acordarea unui ajutor pentru furnizarea produselor comunitare în limitele nevoilor pieței locale;

2. măsurile de susținere a produselor locale (SPL) vizează susținerea activităților tradiționale, îmbunătățirea calitativă și dezvoltarea producției locale conform nevoilor pieței IMME, precum și revitalizarea unor activități agricole pentru care aceste insule au o vocație tradițională și naturală. Aceste măsuri se concretizează prin acordarea unui ajutor pentru producția, prelucrarea și/sau comercializarea acestor produse;

3. derogări aplicabile domeniului structural (derogări de la dispozițiile care limitează sau interzic acordarea unor ajutoare cu caracter structural).

Temeiul juridic al acestor măsuri specifice, care au fost modificate ulterior de mai multe ori, este legislația primară privind politica agricolă comună, și anume, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, articolele 42 și 43 din TFUE.

În 2006, schema IMME a fost reformată. Regulamentul (CEE) nr. 2019/93 al Consiliului din 19 iulie 1993 a fost abrogat și înlocuit cu Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului din 18 decembrie 2006.

Motivele principale pentru această reformă sunt următoarele:

4. reforma PAC din 2003 [Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind schemele de sprijin direct pentru agricultori[4]], care a reorientat PAC și a deschis calea reformării organizărilor comune ale pieței (OCP) la care se referea schema IMME;

5. constatarea rigidității cu care au fost gestionate programele, care nu a permis adaptarea rapidă a bilanțurilor de aprovizionare și a măsurilor de sprijinire a producției locale la nevoile teritoriilor în cauză, îngreunând abordarea participativă.

Reforma din 2006 nu a schimbat obiectivele și instrumentele principale ale schemei. Principala noutate este adoptarea unei strategii de programare, însoțită de transferul către statele membre al responsabilității pentru conceperea unor programe adaptate la nevoile locale[5], precum și de a le modifica[6], gestiona și monitoriza. Obiectivul acestei inovații a fost acela de a introduce un nivel mai ridicat de flexibilitate în gestionarea RSA și a măsurilor SPL și de a simplifica procedurile de modificare a acestora.

Deși schemele IMME și POSEI ( Programe de opțiuni specifice depărtării și insularității elaborate pentru regiunile ultraperiferice) sunt similare în ceea ce privește abordarea („măsuri specifice”, obiective, structură) și sunt gestionate în cadrul acelorași rubrici bugetare, este important de reținut că, din punct de vedere al reglementării, schema IMME este tratată separat de POSEI.

De fapt, spre deosebire de schema POSEI, care reprezintă echivalentul primului pilon al PAC pentru regiunile ultraperiferice într-un context specific de derogare, schema IMME constituie o completare (top-up) la schema de plată unică de care beneficiază insulele din Marea Egee și restul Greciei în cadrul primului pilon al PAC, menită să răspundă problemelor specifice ale acestor insule (a se vedea anexa 2 pentru o prezentare a plăților în cadrul SPU și a schemei IMME).

O altă diferență importantă constă în faptul că, în vreme ce schema POSEI beneficiază în temeiul regimului RSA de o scutire de taxe pentru produsele importate din țări terțe[7], schema IMME nu beneficiază de acest mecanism de derogare de la regimul vamal al Uniunii.

În cursul reformei PAC din 2003, Grecia a decis să nu solicite o scutire de la aplicarea SPU în IMME, astfel încât acestea se aplică din 2006 în toate sectoarele în IMME.

Cu toate acestea, datorită schemei IMME, insulele mici pot păstra ajutoarele cuplate prevăzute pentru menținerea unor tipuri specifice de agricultură care sunt importante pentru protecția mediului, îmbunătățirea calității și comercializare.

Fără această posibilitate a cuplării, ar exista un risc substanțial de abandonare a culturilor locale, fapt ce ar avea consecințe negative la nivel economic, social și de mediu (conservarea peisajului).

Spre exemplu, în ceea ce privește sectorul uleiului de măsline, care are o importanță deosebită pentru insule, această posibilitate a cuplării parțiale permite evitarea abandonării plantațiilor de măslini.

TEMEIUL LEGAL AL RAPORTULUI

Articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 prevede că „ până la 31 decembrie 2011 și, după aceea, la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport general din care să reiasă impactul acțiunilor realizate în conformitate cu prezentul regulament, însoțit, după caz, de propuneri corespunzătoare ”.

Mai precis, prezentul raport ia în considerare datele privind piețele relevante până în anul 2010, execuția financiară a programelor până la exercițiul financiar 2011 și studiul efectuat pentru Comisie de consultanții Oréade-Brèche, de evaluare a măsurilor puse în aplicare în cadrul IMME începând din 2001 (denumit în continuare „studiul de evaluare”), publicat în februarie 2010 și disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/agriculture/eval/reports/posei/index_fr.htm

IMPACTUL REFORMEI DIN 2006

Strategia bazată pe programare și parteneriat

Responsabilitățile și competențele sporite ale autorităților naționale și regionale în ceea ce privește definirea programului lor și participarea părților interesate la elaborarea măsurilor au fost receptate în mod favorabil atât de Grecia, cât și de operatori.

Este foarte apreciată mai ales flexibilitatea sporită în privința adaptării treptate a programului la nevoile locale reale prin intermediul unor modificări anuale. Într-adevăr, dată fiind fragilitatea generată de riscurile de piață și de condițiile climatice specifice acestor regiuni, această flexibilitate permite adaptarea rapidă a măsurilor de sprijin la nevoile reale ale insulelor. De la aprobarea sa inițială în 2006, programul IMME a fost modificat de două ori, în 2008 și în 2010.

Studiul de evaluare constată o reducere a sarcinii administrative începând cu anul 2007. Totuși, aceasta din urmă este considerată în continuare ca fiind prea grea și complexă de către autoritățile naționale și locale, având în vedere numărul de insule și absența personalului administrativ pe anumite insule (în mod special, efectuarea controalelor este dificilă).

În ansamblu, sarcina administrativă a programului IMME rămâne considerabilă în raport cu dimensiunea financiară pe care o reprezintă (mai ales în ceea ce privește RSA și transporturile mici).

Strategia de programare este, așadar, împovărătoare atât pentru autoritățile naționale/regionale, cât și pentru serviciile Comisiei.

Regimurile specifice de aprovizionare (RSA)

Impactul general al RSA

Studiul de evaluare arată că RSA este considerat, în toate insulele, ca fiind esențial pentru aprovizionare, atât de către autoritățile naționale și locale, cât și de către operatori, motiv pentru care este importantă menținerea acestui regim.

La nivel global, RSA a avut un efect pozitiv de îmbunătățire a frecvenței și a regularității aprovizionării insulelor pe toată durata anului (flux constant de livrare a furajelor pentru animale), în pofida unor deficite ocazionale legate de capacitățile limitate de transport și de stocare.

Studiul de evaluare indică însă o eficacitate mai scăzută a regimului în ceea ce privește insulele cele mai îndepărtate (insulele „satelit” din grupul B) în comparație cu insulele mai apropiate de continent (insulele din grupul A).

În general, de la reforma din 2006, utilizarea RSA este în scădere în IMME. Acest fapt rezultă din decizia statului membru de a limita bugetul RSA în favoarea bugetului pentru măsurile SPL.

Scăderea utilizării RSA este deosebit de pronunțată pentru produsele destinate consumului uman (cereale și făină). De la reforma din 2006 și introducerea obligației ca solicitantul de ajutor să fie stabilit în IMME, mulți operatori mici (brutării) nu obțin ajutoarele, pe de o parte din cauza costului administrativ prea ridicat al regimului RSA în raport cu ajutorul financiar acordat și, pe de altă parte, din cauza lipsei de informare a beneficiarilor.

În paralel, studiul de evaluare constată o tendință de repartizare a RSA, în funcție de destinație, în favoarea produselor pentru consumul animal. Este, așadar, responsabilitatea statului membru să nuanțeze prioritățile regimului RSA ținând cont de importanța creșterii animalelor în insule.

Garanția aprovizionării cu produse esențiale

Studiul de evaluare arată că măsura în care RSA acoperă nevoile IMME variază, în ceea ce privește atât produsele selecționate, cât și insulele eligibile.

Studiul indică, de asemenea, că RSA acoperă nevoile cu privire la produse pentru consumul animal mai bine decât nevoile legate de produse esențiale pentru consumul uman.

În plus, RSA acoperă nevoile insulelor cel mai puțin îndepărtate de porturi continentale (insulele din grupul A) într-un mod mai satisfăcător decât nevoile insulelor „satelit” cele mai îndepărtate (anumite insule din grupul B).

Compensarea costurilor suplimentare

Studiul de evaluare constată că, având în vedere caracterul fragmentat al insulelor, unele dintre ele sunt foarte departe de porturile de aprovizionare. În consecință, costurile generate sunt foarte diferite de la o insulă la alta, în funcție de depărtarea lor.

RSA permite, așadar, compensarea acestor costuri suplimentare pentru aprovizionarea cu toate produsele selecționate numai pentru insulele din grupul A.

Pentru insulele „satelit” îndepărtate din grupul B, RSA nu acoperă decât 50% din costuri, deoarece costurile de transport sunt mult mai ridicate.

Repercutarea avantajului asupra utilizatorului final

Din studiul de evaluare rezultă că acest avantaj s-a repercutat asupra utilizatorilor finali în mod inegal între grupurile de insule.

Ajutoarele din cadrul RSA acoperă costurile de transport către insule într-un mod neuniform, ceea ce are consecințe asupra prețului pentru utilizatorii finali. Prin urmare, avantajul asupra utilizatorilor finali se repercutează mai bine în insulele din grupul A și în insulele cel mai puțin îndepărtate din grupul B, în comparație cu insulele „satelit” din grupul B.

În ceea ce privește efectele asupra prețurilor, RSA a permis o scădere semnificativă a prețurilor furajelor pentru animale din 2007, prețurile apropiindu-se de cele din Grecia. RSA nu a avut însă un efect global asupra prețurilor de consum la alimente.

Reexpedierea produselor prelucrate și denaturarea comerțului

Așa cum se afirmă la considerentul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006, cantitățile acoperite de RSA sunt limitate la nevoile de aprovizionare ale IMME, pentru a nu împiedica buna funcționare a pieței interne și pentru a nu genera denaturări ale comerțului cu produsele în cauză.

Prin urmare, expedierea și exportarea respectivelor produse din IMME este interzisă. Totuși, expedierea sau exportarea respectivelor produse este autorizată în cazul în care avantajul care rezultă din RSA este rambursat sau, în cazul produselor prelucrate, pentru a permite fluxurile comerciale regionale sau tradiționale, în conformitate cu articolul 5 din regulamentul menționat.

Studiul de evaluare arată că produsele care beneficiază de RSA în IMME nu sunt reexpediate și, în consecință, comerțul regional nu este perturbat.

Totuși, la acest nivel s-a constatat o lipsă de monitorizare. Este responsabilitatea statului membru să îmbunătățească monitorizarea produselor care intră și ies din zona geografică a IMME.

Menținerea și dezvoltarea activităților agricole

RSA are un rol esențial în menținerea structurilor de producție locale, prin:

- sprijinirea rentabilității crescătoriilor locale de animale;

- contribuția la menținerea activităților de brutărie și morărit (consum uman).

RSA permite o scădere a prețurilor furajelor pentru animale și, în consecință, o reducere a costurilor de producție ale crescătorilor.

Susținerea producției locale (SPL)

Menținerea și dezvoltarea producției agricole locale

În ceea ce privește măsurile SPL, studiul de evaluare s-a concentrat pe trei sectoare: măsline, miere și mastic de Chios. Aceste sectoare sunt reprezentative pentru IMME, deoarece reprezintă două treimi din pachetul financiar destinat măsurilor SPL. Pe de altă parte, studiul este limitat, deoarece pentru mai multe sectoare nu există date statistice. Este responsabilitatea statului membru să asigure o colectare fiabilă a datelor pentru toate sectoarele vizate de măsurile SPL.

În ceea ce privește analiza efectelor măsurilor SPL asupra competitivității celor trei sectoare analizate, studiul de evaluare arată că ajutoarele au avut ca efect îmbunătățirea veniturilor exploatațiilor. De la reforma din 2006, măsurile SPL au permis menținerea veniturilor producătorilor prin acoperirea unei părți din costurile lor de producție.

Agricultura din IMME are un caracter familial pronunțat și este foarte orientată spre consumul local. Acest tip de agricultură se axează pe activități tradiționale și produse de calitate.

Măsurile SPL prevăzute în cadrul programului IMME au ca scop susținerea producției tradiționale, urmărind obiective de calitate și menținerea acelor activități despre care se consideră că joacă un rol fundamental la nivel economic, social și de mediu.

Într-un context în care oportunitățile economice sunt rare și exploatațiile sunt foarte mici, aceste ajutoare contribuie la menținerea sau susținerea unor activități care, în alte circumstanțe, ar putea să nu mai fie atrăgătoare pentru producători.

Având în vedere importanța activităților tradiționale de producție și a produselor de calitate cu valoare adăugată ridicată atât la nivel economic, social și de mediu (conservarea topografiei și a irigației), cât și la nivel cultural (produse de calitate care sunt reprezentative pentru identitatea insulelor), Grecia consideră că este esențială menținerea ajutoarelor cuplate la producție.

Fără această posibilitate a cuplării parțiale, ar exista, într-adevăr, un risc substanțial ca beneficiarii programului să abandoneze terenurile agricole și, mai ales, activitatea din sectorul uleiului de măsline care este predominantă în agricultura insulelor.

EXECUțIE FINANCIARă

Datele cu privire la execuția financiară a programului IMME din 2007 până în 2010 (exercițiile financiare 2008-2011) figurează în anexa 1.

Cu excepția finanțării naționale suplimentare de 547 000 EUR, acordată în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006, sumele programului constituie o finanțare a Uniunii de 100% (articolul 12 din regulamentul menționat).

După reforma din 2006, Grecia a hotărât să limiteze bugetul RSA (reducerea volumelor de produse care pot beneficia de acest regim) în favoarea bugetului pentru măsurile SPL. În pofida acestei hotărâri, se pare că bugetul anual RSA a fost executat într-o mare proporție în IMME în cursul perioadei (rata medie de execuție: 94%).

De asemenea, unele măsuri SPL au epuizat resursele financiare alocate în ultimii ani. Cu toate acestea, cu o rată medie de execuție de 88%, există încă o marjă de manevră financiară.

Situația poate fi îmbunătățită prin redistribuirea bugetului disponibil între măsurile în cazul cărora există marje.

În plus, articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 permite Greciei să acorde o finanțare națională ulterioară pentru măsurile SPL.

Totuși, în privința RSA, plafonul fixat la articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 pe baza execuției istorice din perioada 2001-2003 generează o anumită rigiditate.

S-a propus, așadar, creșterea acestui plafon, pe baza principiului neutralității bugetare, pentru a permite o redistribuire mai flexibilă a fondurilor între măsurile SPL și regimul RSA, în limitele bugetului alocat (a se vedea punctul 7.1).

AUDIT PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A SCHEMEI IMME DUPă 2006

Serviciile de audit ale Comisiei au desfășurat anchete în vederea verificării și a închiderii conturilor referitoare la IMME în 2007 și în 2010.

În general, situațiile constatate în cursul acestor audituri arată o îmbunătățire față de anii precedenți, deși continuă să fie notificate unele deficiențe în ceea ce privește ajutoarele pentru plantațiile de măslini (auditul din 2007) și ajutoarele administrative (auditul din 2010).

Consecințele acestor anchete sunt tratate în cadrul procedurii de verificare și de închidere aflate în curs. Trebuie însă remarcat că multitudinea schemelor de ajutor care vizează un număr ridicat de beneficiari de mici dimensiuni conduce la un cost administrativ și financiar exagerat în raport cu beneficiile obținute.

PROPUNERI DE ÎMBUNăTățIRE

Propuneri de modificare a legislației UE

Având în vedere evoluția schemei din ultimii ani și recenta intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, un proiect de reformare a Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 a fost deja adoptat de Comisia Europeană în decembrie 2010, cu scopul de a actualiza și a simplifica anumite dispoziții, precum și de a alinia regulamentul menționat la noile cerințe ale TFUE.

În particular, a fost propusă modificarea articolului 12 alineatul (3) din regulamentul menționat în vederea creșterii plafonului maxim anual al RSA – în limitele alocării financiare existente – astfel încât să se evite o concentrare în anumite domenii a fondurilor rezervate regimului RSA și să se permită o redistribuire mai flexibilă a fondurilor între măsurile SPL și regimul RSA, fără a crește bugetul general. Aceasta ar oferi posibilitatea unei redistribuiri financiare care ar permite, printre altele, o acoperire mai bună a costurilor suplimentare ale insulelor „satelit” (a se vedea punctul 4.2.3).

Comisia a propus modificarea articolului 17 alineatul (2) din regulamentul menționat, pentru a facilita realizarea de către statul membru a evaluării punerii în aplicare a programului. Modificarea ar consta în amânarea, de la 30 iunie la 31 iulie, a termenului limită pentru transmiterea către Comisie a raportului anual privind punerea în aplicare în anul precedent a măsurilor prevăzute de programul de sprijin, astfel încât autoritățile grecești să poată ține cont în raport de situația finală a cheltuielilor referitoare la măsurile SPL.

Reforma PAC, care a fost recent adoptată de Comisie, nu are consecințe specifice pentru funcționarea schemei IMME.

Recomandări adresate statului membru

Grecia joacă un rol fundamental în ceea ce privește punerea în aplicare a acestei scheme. Grecia trebuie să reflecteze asupra posibilităților de a remedia lipsa de omogenitate administrativă de la nivelul acestor insule foarte fragmentate, pentru a acoperi nevoile tuturor beneficiarilor eligibili în cadrul programului și pentru a permite un control mai extins al punerii în aplicare a programului (a se vedea punctul 4.1).

De asemenea, este esențială instituirea de către statul membru a unui sistem care să permită o culegere fiabilă a datelor pentru toate sectoarele vizate de măsurile SPL, astfel încât să fie posibilă o monitorizare regulată atât de către administrația națională, cât și de către Comisie (a se vedea punctul 4.3.1).

Pentru a preveni orice inegalitate de tratament între insulele vizate de program, este responsabilitatea statului membru să detalieze clasificarea insulelor ținând cont de toate situațiile cauzate de depărtare (insularitate dublă sau chiar triplă). În cadrul clasificării existente (grupul A pentru insulele cel mai puțin îndepărtate, grupul B pentru insulele cel mai îndepărtate), ar fi mai adecvată adăugarea unui grup sau a două grupuri de insule pentru insulele foarte îndepărtate (insulele satelit din grupul B).

O astfel de evoluție a clasificării ar permite să se ia mai bine în considerare costurile diferite de transport care au un impact atât asupra aprovizionării cât și asupra dezvoltării producției locale. Ar rezulta, de asemenea, o acoperire mai bună a nevoilor , precum și un impact mai tangibil asupra prețurilor de consum (a se vedea punctele 4.2.2 – 4.2.4).

Dată fiind tendința observată din 2006 de repartizare a RSA în funcție de destinație (decizia Greciei de a favoriza aprovizionarea cu produse pentru consumul animal), este responsabilitatea statului membru să nuanțeze prioritățile regimului ținând cont de importanța creșterii animalelor în insule și să îmbunătățească monitorizarea produselor care intră și ies din zona geografică a IMME (a se vedea punctul 4.2.1).

Având în vedere constatarea cu privire la impactul insuficient al regimului asupra prețurilor de consum la alimente (a se vedea punctul 4.2.4), statul membru este invitat să reflecteze la o repartizare mai bună a fondurilor disponibile pentru a garanta eficacitatea .

De asemenea, statul membru este invitat să prezinte rapoarte regulate bazate pe indicatorii principali stabiliți de serviciile Comisiei, pentru a permite o evaluare generală a evoluției schemei IMME de-a lungul anilor.

În sfârșit, trebuie subliniat faptul că, atât pentru definirea inițială a programului IMME, cât și pentru modificările sale anuale este necesară o abordare participativă a tuturor părților interesate. Modificarea avută în vedere a articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 1914/2006 al Comisiei, prin care s-ar amâna termenul limită pentru transmiterea acestor modificări anuale , va acorda mai mult timp pentru consultarea operatorilor în cauză.

CONCLUZII

Comisia consideră că, de la reforma din 2006 și evoluția către o strategie de programare descentralizată, programul IMME este pus în aplicare într-un mod eficace și răspunde într-o măsură satisfăcătoare nevoilor specifice ale IMME.

Programul garantează, așadar, menținerea sectoarelor agricole tradiționale prin sprijinirea veniturilor agricultorilor, precum și aprovizionarea cu produse esențiale, prin intermediul limitării costurilor suplimentare generate de livrarea acestora.

Având în vedere analiza și situația actuală, Comisia consideră că pachetul financiar alocat schemei IMME a permis îndeplinirea obiectivelor generale ale acestei scheme.

Atât Comisia, cât și statul membru trebuie să își continue eforturile pentru a îmbunătăți pe cât posibil punerea în aplicare a schemei și mai ales pentru a îndeplini obiectivele de reducere a costurilor suplimentare de aprovizionare și de menținere a activităților tradiționale din insule.

Schema IMME trebuie, de asemenea, să urmărească obiectivele esențiale de asigurare a calității producției, de menținere a identității insulelor și de conservare a mediului.

ANEXA 1

EXECUȚIE FINANCIARĂ IMME 2007-2010 (în EUR)[8]

2007 (exercițiul financiar 2008) | 2008 (exercițiul financiar 2009) | 2009 (exercițiul financiar 2010) | 2010 (exercițiul financiar 2011) |

Regimul de plată unică (RPU) și alte ajutoare directe* | 57 995 090 | 61 952 513 | 60 502 718 |

Programul IMME (măsuri SPL) ** | 16 618 664 | 15 441 855 | 17 835 324 |

Total | 74 613 754 | 77 394 368 | 78 338 042 |

IMME/Total | 22,3 % | 20,0 % | 22,8 % |

* Valoarea cheltuielilor aferente ajutoarelor prevăzute în cadrul regimului de plată unică (ajutoare decuplate)+ alte cheltuieli pentru diferite ajutoare directe (plăți pentru tipuri de culturi specifice și pentru producția de calitate, plăți tranzitorii, ajutoare pentru orz, ajutoare pentru viermi de mătase ...)

** Valoarea cheltuielilor aferente ajutoarelor directe prevăzute în cadrul programului IMME (măsuri SPL)

[1] Lista insulelor figurează în tabelul 7 din programul de sprijin în favoarea insulelor mici din Marea Egee (IMME) prezentat de Grecia și aprobat de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1405/2006.

[2] JO L 184, 27.7.1993, p. 1.

[3] JO L 265, 26.9.2006, p. 1.

[4] JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

[5] Programul IMME stabilit de Grecia a fost aprobat prin decizia Comisiei C(2006)6889 din 22.12.2006 și pus în aplicare începând cu 2007.

[6] Programul IMME a fost modificat de două ori prin deciziile Comisiei C(2009)2880 din 21.4.2009 și C(2010) 9189 din 20.12.2010.

[7] Derogare de la articolul 28 TFUE, care prevede că: „Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe”.

[8] Valorile privind execuția financiară indicate în prezentul document provin din rapoartele anuale de execuție prezentate Comisiei de către SM în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului în ceea ce privește RSA și din comunicările cu privire la cererile de ajutoare eligibile și la sumele în cauză (articolul 32 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1914/2006 al Comisiei) în ceea ce privește măsurile SPL. Aceste valori corespund cheltuielilor efectuate pe măsură pentru anul calendaristic de referință (anul de execuție) și pot să nu corespundă exact valorilor cheltuielilor înregistrate de Comisia Europeană pe exercițiu financiar.