52011DC0712

CUPRINS

1........... Introducere..................................................................................................................... 3

2........... Ce este dubla impunere?................................................................................................. 4

3........... Este dubla impunere o problemă?.................................................................................... 6

4........... Răspunsuri actuale și insuficiența lor pentru a soluționa principalele probleme.............. 8

5........... Soluții posibile.............................................................................................................. 9

5.1........ Consolidarea instrumentelor existente.............................................................................. 9

5.2........ Extinderea acoperirii și a domeniului de aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri   10

5.3........ Măsuri destinate să favorizeze interpretarea și aplicarea mai coerentă a prevederilor CDI de către statele membre ale UE.......................................................................................................................... 10

5.4........ Facilitarea și accelerarea soluționării disputelor în interiorul UE................................... 10

6........... Etape viitoare și concluzii............................................................................................. 11

.............

1. Introducere

Promovarea unei economii mai competitive ca factor de creștere inteligentă și sustenabilă este o necesitate reală, cu precădere în această perioadă de criză, care a scos la iveală cât de interdependente sunt economiile statelor membre ale UE. Comisia a subliniat acest lucru în cadrul Strategiei Europa 2020[1], adăugând că întregul ansamblu de politici ale UE, îndeosebi piața unică, trebuie utilizat mai eficient pentru atingerea acestor obiective, înlăturând obstacolele care mai persistă.

Consiliul European a subliniat, în concluziile din 24-25 martie și din 24 iunie 2011, nevoia unei coordonări pragmatice a politicilor fiscale ca element de consolidare a coordonării politicilor economice din zona euro, pentru a sprijini consolidarea bugetară și creșterea economică.

Creșterea depinde în principal de existența unor piețe sănătoase, în care concurența stimulează activitatea economică. Pentru a aprofunda piața unică, mai trebuie înlăturate o serie de obstacole, inclusiv obstacolele care împiedică activitatea transfrontalieră și complexitatea juridică ce decurge din existența a până la 27 de seturi diferite de norme pentru anumite tranzacții.

Sistemele de impozitare din UE nu contribuie la simplificarea cadrului juridic actual. La aproape 20 de ani de la crearea pieței unice, companiile și persoanele fizice care desfășoară activități pe piața Uniunii riscă să fie impozitate de mai multe state membre pentru același venit, de îndată ce trec o frontieră internă, în timp ce, în unele cazuri, pot să nu fie impozitate deloc[2]. Într-un moment în care statele membre sunt în căutarea unor venituri fiscale suplimentare sigure, este important pentru credibilitatea lor în fața contribuabililor să ia măsurile care se impun pentru a înlătura dubla impozitare și dubla neimpozitare. În plus, ambele situații pot compromite însăși ideea unei piețe unice și ca atare sunt absolut inacceptabile.

Exercitarea libertăților fundamentale legate de activități transfrontaliere pe piața internă a UE de către societăți și cetățeni nu ar trebui, în sine, să ducă în nicio situație la aplicarea unor impozite mai mari decât cele aplicabile unor contribuabili similari în propriul lor stat membru. Dubla impunere într-un context transfrontalier ca rezultat al unei interacțiuni defectuoase a sistemelor naționale de impozitare reprezintă un impediment major și o provocare reală pentru piața internă[3]. Principiul conform căruia trebuie eliminată dubla impunere care decurge din lipsa unei coordonări a politicilor fiscale ar trebui să constituie un element fundamental al oricărei strategii pe termen lung a Comisiei.

Atât rolul negativ jucat de dubla impunere, cât și nevoia de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin consolidarea coordonării politicilor fiscale au fost subliniate în repetate rânduri[4]. Mai mult decât atât, există indicii[5] că numeroși contribuabili din UE sunt preocupați de chestiuni legate de dubla impunere.

După cum s-a anunțat anterior[6], prezenta comunicare identifică problemele de dublă impunere la nivel transfrontalier[7] și impactul lor asupra pieței interne. Comunicarea explică soluțiile care au fost deja explorate de statele membre și de instituțiile UE și domeniile în care este nevoie de noi măsuri de coordonare, în primul rând pentru a preveni cazurile de dublă impunere și apoi pentru a asigura soluționarea eficientă, rapidă și puțin costisitoare a disputelor legate de dubla impunere.

Succesul acestor acțiuni ar crește atractivitatea UE pentru societățile comerciale și concurența loială pe piața internă. Acest lucru ar contribui la îndeplinirea obiectivului de valorificare a întregului potențial al unei piețe integrate a UE, așa cum s-a preconizat în Actul privind piața unică[8], și la îndepărtarea obstacolelor care împiedică exercitarea efectivă a drepturilor cetățenilor UE, așa cum s-a subliniat în raportul din 2010 privind cetățenia UE[9].

2. Ce este dubla impunere?

În înțelesul prezentei comunicări, dubla impunere poate fi definită ca aplicarea unor impozite comparabile de către două (sau mai multe) jurisdicții fiscale pentru același venit sau capital impozabil[10]. Deși dubla impunere, în special cea economică, poate apărea și la nivel național, comunicarea de față se concentrează numai asupra situațiilor transfrontaliere.

În context internațional, dubla impunere poate apărea ca o consecință a unei duble rezidențe sau a impozitării atât în statul de rezidență, cât și în statul sursă.

Exemplele următoare ilustrează ambele situații.

Exemplul 1. În ceea ce privește dubla rezidență fiscală, dubla impunere poate fi cauzată de aplicarea unor criterii divergente. De exemplu, o societate poate fi considerată rezidentă în scop fiscal în statul membru în care este înregistrată legal și, simultan, într-un alt stat membru în care își desfășoară activitatea principală. În această situație, societatea poate fi obligată să plătească impozit pe profit pentru veniturile din întreaga lume în ambele state membre, plătind astfel de două ori impozit pentru același venit.

Exemplul 2. Statele membre impozitează de regulă contribuabilii nerezidenți pentru veniturile obținute din surse situate pe teritoriul lor. Această impozitare la sursă se poate suprapune peste impozitarea veniturilor globale în statul de rezidență al contribuabilului. De exemplu, un artist rezident într-un stat membru semnează un contract global pentru a susține concerte în mai multe state membre, care autorizează radiodifuzarea concertelor și apariția unui album live al turneului. Veniturile obținute din contractul respectiv ar putea fi impozitate de două sau mai multe ori (în statul de rezidență și în statele în care se desfășoară concertele), la fel ca drepturile de autor percepute de artist.

În general, statele membre aplică deja măsuri unilaterale[11], bilaterale[12] sau chiar multilaterale[13] pentru evitarea dublei impuneri. Cu toate acestea, conform legislației actuale a UE, ele nu sunt obligate să elimine dubla impunere, ca regulă generală. Este adevărat că normele statelor membre care privilegiază situațiile naționale în raport cu cele transfrontaliere, de exemplu în domeniul dublei impuneri economice, contravin libertăților fundamentale, în absența unor justificări pertinente[14]. Cu toate acestea, dubla impunere nu contravine tratatelor, în măsura în care decurge din exercitarea paralelă a suveranității fiscale de către statele membre implicate[15].

În concluzie, în stadiul actual al legislației UE, în absența unei inițiative a Uniunii, statele membre nu sunt obligate să împiedice dubla impunere de acest din urmă tip, care ar putea fi numită și dublă impunere „nediscriminatorie”, deoarece acest fenomen nu intră sub incidența libertăților fundamentale[16].

Dl. Damseaux, rezident în Belgia, a primit dividende în perioada 2005-2007 de la o societate franceză. Aceste dividende au fost impozitate la sursă în Franța cu o rată de 15%. Suma rămasă după impozitare (85% din dividende) a făcut obiectul unei noi rețineri la sursă de 15% în Belgia. Impozitul total aplicat dividendelor a fost așadar de 27,75%.

În schimb, dividendele plătite de societățile belgiene rezidenților belgieni au fost impozitate numai cu 15%, conform legii belgiene.

Curtea de Justiție a hotărât că, în măsura în care legislația UE nu prevede criterii generale pentru repartizarea competențelor între statele membre în legătură cu eliminarea dublei impuneri în cadrul Comunității, statele membre nu sunt obligate să evite dubla impunere juridică[17].

3. Este dubla impunere o problemă?

Statele membre sunt conștiente de importanța eliminării dublei impuneri și o evită în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, mai persistă încă unele cazuri de dublă impunere care constituie obstacole pentru stabilirea, activitatea și investițiile transfrontaliere în cadrul Uniunii, iar înlăturarea lor este în interesul societăților și al cetățenilor, așa cum s-a menționat recent în raportul Monti[18].

Dubla impunere este una dintre chestiunile cele mai preocupante pentru cetățenii și societățile din Uniune. În raportul din 2010 privind cetățenia UE, problemele legate de dubla impunere au fost identificate drept principalele obstacole întâlnite de cetățeni în situații transfrontaliere. Există indicii care sugerează că, pentru opinia publică, dubla impunere este o chestiune presantă[19]. În plus, fenomenul în sine este o sursă de incertitudine juridică pentru contribuabili, după cum au subliniat în mod repetat asociațiile profesionale și reprezentanții contribuabililor[20].

Într-adevăr, rezultatele a trei consultări publice recente organizate de Comisie[21] confirmă preocupările constante ale contribuabililor din UE legate de chestiunea dublei impuneri.

În mod concret, la consultarea publică specifică pe tema dublei impuneri, respondenții au afirmat că problema este importantă: în medie, în mai mult de 20% din cazurile raportate era vorba de sume de peste 1 milion de euro pentru societăți, iar în peste 35% din cazuri, sumele pentru persoane fizice depășeau 100 000 de euro.

Este important de asemenea ca setul de norme care vizează prevenirea dublei impuneri să fie transparent, pentru evitarea interpretărilor divergente și atingerea rezultatului scontat. În plus, lipsa transparenței poate fi ea însăși în detrimentul activității transfrontaliere[22].

Dubla impunere crește sarcina fiscală globală, putând avea așadar un efect negativ asupra investițiilor de capital. Din cercetările empirice reiese că impozitarea societăților are un impact deloc neglijabil asupra deciziilor în materie de localizare a investițiilor străine directe[23]. Aceasta sugerează că dubla impunere în cadrul UE poate să descurajeze investițiile din afara UE și să pună în pericol competitivitatea societăților Uniunii.

În absența unor date fiscale reale furnizate de administrațiile naționale, este dificilă obținerea unor estimări pe deplin fiabile ale impactului direct al dublei impuneri[24]. În realitate, dacă au de ales, contribuabilii vor evita dubla impunere, adaptându-și comportamentul la circumstanțe. Dubla impunere nu mai este așadar o simplă sarcină, ci devine un obstacol pentru activitatea economică[25].

Acest impact indirect este și mai dificil de măsurat. Cu toate acestea, o publicație recentă estimează că, după adoptarea unei convenții de evitare a dublei impuneri (CDI), investițiile de portofoliu bilaterale între țările semnatare pot crește cu până la 50%. Aceste convenții sunt asociate totodată și cu o creștere a evaluării fondurilor proprii și par să fie unul dintre factorii care determină reducerea costului capitalului în țările semnatare cu aproximativ 0,24% pe an[26].

În unele cazuri, eliminarea dublei impuneri, chiar și atunci când este posibilă din punct de vedere juridic, ar antrena o sarcină excesivă, atât din punct de vedere al timpului, cât și în termeni de costuri administrative. Potrivit rezultatelor unei anchete desfășurate în 2007 de o mare firmă de consultanță[27], costul de conformare mediu pentru impozitul pe profit reprezintă 2,2% din impozitele plătite. În jur de 15% din timpul petrecut pentru activități de conformare este dedicat aspectelor internaționale ale impozitării societăților comerciale. În plus, 14,6% dintre societăți și 31,0% dintre persoanele fizice care au răspuns la acest punct din consultarea publică pe tema dublei impuneri au decis să nu caute remedii pentru eliminarea dublei impuneri.

Raportul din 2010 privind cetățenia UE menționează caracterul neadecvat al mecanismelor existente pentru a evita dubla impunere.

Se poate observa totodată că acumularea impozitelor aplicate de mai mult de un stat membru ar putea duce la rezultate care, cel puțin în unele state membre, dacă ar fi cauzate numai de prevederile statului membru în cauză, ar fi considerate ca având caracterul unei confiscări, fiind așadar ilegale.

Câteva exemple concrete ilustrează situația actuală, în care cetățenii și societățile sunt susceptibili să se confrunte cu obstacole practice importante în calea exercitării efective a drepturilor lor și a bunei funcționări a pieței interne.

Într-o petiție adresată Parlamentului European[28], un cetățean german a declarat că a locuit în Franța și a lucrat în Germania, pentru anumite spitale, ca liber profesionist. Din cauza interpretărilor divergente ale convenției de evitare a dublei impuneri dintre Franța și Germania, a fost impozitat de ambele state membre. Pentru a rezolva această problemă, a fost nevoit să se mute în Germania.

Un cetățean italian[29] trăiește în Germania și lucrează pentru o firmă de transport italiană. Cetățeanul conduce un camion prin mai multe țări din Uniunea Europeană. În urma interpretărilor divergente ale convenției de evitare a dublei impuneri dintre Italia și Germania, a fost impozitat atât de Germania, cât și de Italia. Procedura de soluționare amiabilă, inițiată în 2005, nu a fost finalizată decât în 2010.

Comisia este preocupată în egală măsură de dubla neimpozitare și examinează în prezent situația pentru a propune măsuri adecvate.

4. Răspunsuri actuale și insuficiența lor pentru a soluționa principalele probleme

Problema dublei impuneri a fost deja tratată la nivelul UE. Directiva privind societățile-mamă și filialele[30], directiva privind dobânzile și redevențele[31], Convenția de arbitraj (CA)[32], realizările Forumului mixt al UE pentru prețurile de transfer (JTPF) (în principal Codul de conduită pentru implementarea efectivă a CA[33]) și Recomandarea privind procedurile de reducere a impozitului reținut la sursă[34] sunt exemple pertinente în acest sens.

Comisia a propus recent o Directivă privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)[35]. Odată adoptată, aceasta va soluționa problemele de dublă impunere, la nivelul UE, pentru grupurile multinaționale care decid să opteze pentru aplicarea acestui instrument.

Însă, având în vedere că domeniul de aplicare al acestei propuneri este limitat, nu vor fi acoperite toate cazurile de dublă impunere: numai societățile eligibile care au optat pentru sistem pot beneficia de regimul CCCTB (articolele 2 și 6 din propunere)[36].

Instrumentele existente sunt insuficiente pentru a trata o mare parte din restul situațiilor de dublă impunere. În mod concret, domeniul de aplicare al directivei privind dobânzile și redevențele este limitat; convențiile de evitare a dublei impuneri nu acoperă toate impozitele relevante din perspectiva pieței unice (de exemplu, taxele de înregistrare), nu prevăd înlăturarea completă a dublei impozitări și, mai ales, nu prevăd o soluție uniformă pentru relațiile triunghiulare și multilaterale dintre statele membre; timpul necesar pentru finalizarea procedurii amiabile în cazul disputelor legate de dubla impunere, atât în temeiul CA, cât și al CDI, este prea lung, iar aceste proceduri nu permit adesea soluționarea problemelor înaintate.

În plus, instrumentele existente pentru evitarea dublei impuneri nu funcționează întotdeauna în mod eficient. Mai exact, prevederile CDI nu sunt interpretate și aplicate în mod coerent de statele membre implicate. Aceste practici contradictorii sunt legate în principal de definiția unor noțiuni ca redevențe, veniturile societăților, dividende și sediu permanent. Drept urmare, contribuabilii pot fi supuși unei duble impozitări, ceea ce contravine obiectivelor CDI.

Mai mult decât atât, cetățenii din UE care primesc o moștenire din afara graniței pot fi și ei dezavantajați, fiind supuși unui impozit pe succesiune mai mare decât cel aplicat într-un context pur național în oricare dintre statele membre implicate.

Există mari așteptări ca aceste probleme, adesea complexe din perspectiva contribuabililor, să fie abordate prin soluții la nivelul UE, în măsura posibilului. OCDE (din care fac parte 21 de state membre ale UE) recunoaște explicit nevoia de eliminare a obstacolelor create de dubla impunere[37]. Totodată, raportul Monti recomandă continuarea lucrărilor pentru eliminarea barierelor fiscale cauzate de dubla impunere cu care se confruntă persoanele fizice. Se pare așadar că există o reală dorință, în rândul contribuabililor și al statelor membre, ca problema dublei impuneri să fie soluționată.

5. Soluții posibile

Problemele identificate pot fi soluționate prin îmbunătățirea instrumentelor existente pentru situațiile de dublă impunere sau prin propunerea unor instrumente și soluții noi.

Diversele probleme legate de dubla impunere pot fi abordate în moduri diferite, unele prin convențiile de evitare a dublei impuneri, altele prin dispoziții legislative ale UE [în limitele bazei juridice prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)], sau în alte moduri, prin instrumente și soluții specifice.

Printre soluțiile posibile se numără și cele prezentate mai jos.

5.1. Consolidarea instrumentelor existente

O propunere de reformare a directivei privind dobânzile și redevențele este prezentată simultan cu această comunicare. Modificările propuse ale textului existent vizează reducerea numărului de cazuri în care poate apărea dubla impunere ca rezultat al aplicării de către un stat membru a unei rețineri la sursă asupra unei plăți care este impozitată de un alt stat membru.

5.2. Extinderea acoperirii și a domeniului de aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri

Comisia consideră că este necesar să completeze cadrul convențiilor de evitare a dublei impuneri între cele 27 de state membre[38] și va încuraja dialogul dintre statele membre în cazul unor dispute care împiedică încheierea unei asemenea convenții.

Comisia intenționează să examineze împreună cu statele membre și cu experții modalitățile de abordare a situațiilor triunghiulare[39] și tratamentul aplicabil entităților și impozitelor care nu sunt acoperite de CDI în cadrul UE. Ea va lua inițiativele adecvate, în special pentru impozitele pe succesiune.

5.3. Măsuri destinate să favorizeze interpretarea și aplicarea mai coerentă a prevederilor CDI de către statele membre ale UE

Dubla impunere rezultă adesea în urma unor conflicte de interpretare. Este necesar să se evalueze posibilitatea de a defini în cadrul UE, în măsura posibilului, o înțelegere comună a anumitor concepte cuprinse în CDI aplicabile între statele membre (de exemplu redevențe, veniturile societăților, dividende, sedii permanente, rezidență fiscală, lucrători transfrontalieri etc.). În funcție de circumstanțe, poate fi util să se ia în calcul noțiunile identice sau similare din legislația UE, care conferă problemei o dimensiune europeană specifică. Dată fiind importanța lor pentru piața internă, este necesar ca aceste chestiuni să fie dezbătute la nivelul UE. Această coordonare poate contribui însă și la discuțiile purtate în cadrul unor organisme internaționale precum OCDE sau ONU, inclusiv atunci când se pune problema elaborării unor standarde internaționale mai ample. Pornind de la experiența pozitivă a JTPF, pot fi examinate beneficiile potențiale ale înființării unui forum pentru reprezentanții statelor membre (Forumul UE pentru dubla impunere). Pe baza discuțiilor care vor fi purtate în cadrul acestui forum, Comisia va lua în calcul elaborarea unui cod de conduită în materie de dublă impunere.

5.4. Facilitarea și accelerarea soluționării disputelor în interiorul UE

CA a fost concepută pentru a oferi o metodă de soluționare a disputelor care decurg îndeosebi din fixarea prețurilor de transfer. Cu toate acestea, în pofida adoptării (și a revizuirii) unui Cod de conduită, funcționarea CA poate fi încă îmbunătățită, așa cum o demonstrează, în general, durata procedurilor de soluționare amiabilă[40]. În ceea ce privește AC, în ultimii cinci ani pentru care sunt disponibile cifre, jumătate dintre disputele în desfășurare la sfârșitul fiecărui an erau deschise de mai mult de doi ani[41].

Participanții la consultările publice din 2010 critică faptul că CDI nu permit soluționarea disputelor în timp util. În general, contribuabilii nu pot recurge decât la mecanismul de soluționare a disputelor prevăzut de CDI aplicabilă, bazat pe articolul 25 din Convenția model a OCDE. Acest mecanism nu este însă pe deplin eficient: statele contractante sunt obligate doar să facă eforturi pentru a găsi o soluție. Contribuabilul nu are nicio garanție că dubla impunere va fi eliminată, nici că administrațiile fiscale vor acționa rapid. OCDE recunoaște că numărul cazurilor nesoluționate (care a crescut cu 21,3% între 2008 și 2009) constituie o preocupare majoră[42].

Din punct de vedere european, lipsa unei proceduri globale obligatorii de soluționare a disputelor este așadar o chestiune care trebuie soluționată, atât din motive legate de piața unică, cât și din rațiuni de creștere a competitivității mondiale (legate de atractivitatea UE pentru investitori străini). Nici CA, nici CDI ale statelor membre nu prevăd o metodă pe deplin eficace.

O posibilă soluție este prezentată la articolul 25 din Convenția model a OCDE (2008), care prevede o procedură amiabilă însoțită de o procedură obligatorie de soluționare a disputelor pentru toate cazurile de dublă impunere nerezolvate, la cererea contribuabilului. Însă, până în prezent, aceste prevederi nu au fost incluse decât într-un mic număr de CDI încheiate între statele membre[43].

Comisia consideră că este necesar să analizeze îmbunătățirile care pot fi aduse procedurilor de soluționare a disputelor legate de dubla impunere în cadrul UE. Concret, trebuie explorată posibilitatea unui mecanism de soluționare eficientă și rapidă a acestor dispute în toate domeniile impozitării directe.

6. Etape viitoare și concluzii

Comisia este hotărâtă să remedieze problemele pertinente în materie de dublă impunere din UE și să prezinte inițiative în acest sens. Două propuneri deschid calea. Este vorba de:

· propunerea privind baza fiscală consolidată comună a societăților, adoptată în martie 2011;

· propunerea de reformare a directivei privind dobânzile și redevențele, prezentată simultan cu această comunicare.

Pe lângă aceste propuneri, Comisia:

· va prezenta, în scurt timp, soluții posibile pentru înlăturarea obstacolelor legate de taxele de succesiune în UE;

· va continua să recurgă la JTPF, relansat recent, pentru a se ocupa de probleme de dublă impunere în materie de prețuri de transfer;

· va prezenta, în 2012, soluții pentru dubla impunere transfrontalieră a dividendelor plătite investitorilor de portofoliu;

· va căuta să dezvolte opțiunile prevăzute în comunicarea de față, în special crearea unui Forum pentru dubla impunere care să se ocupe de chestiuni fiscale exclusiv europene, o propunere de cod de conduită în materie de dublă impunere și fezabilitatea unui mecanism eficace de soluționare a disputelor, pentru a determina cele mai eficiente modalități de a înlătura dubla impunere;

· în ceea ce privește dubla neimpozitare, va lansa o procedură de consultare pentru a determina amploarea reală a acestui fenomen. Rezultatele acestei consultări vor fi utilizate pentru identificarea și elaborarea răspunsului strategic adecvat.

Comisia invită Parlamentul European, Consiliul și Comitetul Economic și Social European să discute și să sprijine aceste linii directoare.

Toate părțile interesate sunt invitate să își exprime opiniile cu privire la această inițiativă și să aducă la cunoștința Comisiei acțiunile concrete pe care le recomandă.

[1]               COM(2010) 2020, 3.3.2010.

[2]               Comisia este preocupată de situațiile actuale de dublă neimpozitare din UE. Ea are în vedere lansarea unei consultări publice în domeniul dublei neimpozitări a societăților, așa cum a subliniat recent și d-na Bowles, membru al Parlamentului European și președinte al Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European (Forumul fiscal de la Bruxelles, 2011).

[3]               COM (2006) 823, 19.12.2006, punctul 1.

[4]               A se vedea, de exemplu, concluziile șefilor de stat și de guvern din zona euro din 11 martie 2011.

[5]               A se vedea consultarea publică a Comisiei de la adresa http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/consultations/tax/2010_04_doubletax_en.htm și notele de subsol 25 și 26.

[6]               COM (2010) 769, 20.12.2010, punctul 4.1.

[7]               Dubla impunere la nivel național, atunci când se produce, este o problemă care ține de competența legiuitorului național.

[8]               COM(2011) 206, 13.4.2011.

[9]               Raportul Comisiei privind cetățenia UE în 2010, „Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE”, COM(2010)603, 27.10.2010.

[10]             A se vedea glosarul de termeni fiscali al IBFD, definiția pentru „dubla impunere”. În mod tradițional, dubla impunere este de două tipuri, juridică și economică. În cazul dublei impuneri juridice, două impozite comparabile sunt aplicate aceluiași contribuabil pentru același venit sau capital. În general, expresia dublă impunere economică este folosită atunci când sunt impozitați contribuabili diferiți pentru același venit sau capital.

[11]             De exemplu, prin scutirea veniturilor externe ale unui contribuabil rezident sau prin acordarea unui credit fiscal extern.

[12]             Măsuri bilaterale prevăzute de convențiile pentru evitarea dublei impuneri, prin care două state convin asupra modului și a măsurii în care dubla impozitare a rezidenților lor este evitată.

[13]             De exemplu, convenția dintre țările nordice pentru evitarea dublei impuneri în ceea ce privește impozitele pe venit și pe capital, sau așa-numita „Convenție de arbitraj”: Convenția privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (90/436/CEE), JO L 225, 20.8.1990.

[14]             A se vedea hotărârile Curții de Justiție din 12 decembrie 2002, cauza C-324/00 (Lankhorst-Hohorst), punctul 32, din 14 decembrie 2006, cauza C-170/05 (Denkavit Internationaal), punctul 39, din 8 noiembrie 2007, cauza C-379/05 (Amurta), punctul 28, din 1 iulie 2010, cauza C-233/09 (Dijkman), punctul 23 și din 22 decembrie 2010, cauza C-287/10 (Tankreederei I), punctul 15.

[15]             Curtea de Justiție, hotărârile din 14 noiembrie 2006 (Kerckhaert-Morres), din 12 februarie 2009 (Block) și din 16 iulie 2009 (Damseaux).

[16]             Concluziile avocatului general Geelhoed în cauza Kerckhaert-Morres, punctul 38.

[17]             CEJ, cauza Damseaux citată mai sus.

[18]             Raport adresat președintelui Comisiei Europene (de către fostul comisar european M. Monti), „O nouă strategie pentru piața unică”, 9 mai 2010, punctul 3.5.

[19]             De exemplu, în cursul reuniunii Comisiei pentru petiții a Parlamentului European din 14 și 15 iunie 2011, patru din cele unsprezece petiții incluse la capitolul fiscalitate erau legate de dubla impunere. A se vedea și studiul Eurobarometru din septembrie 2011 cu privire la obstacolele întâlnite de cetățeni pe piața internă, http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/quali/ql_obstacles_en.pdf.

[20]             MEDEF, comentarii asupra modificărilor propuse ale articolului 15 alineatul (2) din Convenția model a OCDE, 2007, http://www.oecd.org/dataoecd/14/62/39547932.pdf.

[21]             http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/consultations/tax/2010_04_doubletax_en.htm;

                http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/consultations/tax/2010_06_inheritance_en.htm;

                http://ec.europa.eu/taxation_customs/common/consultations/tax/2010_08_royalty_en.htm.

[22]             OCDE, Tax Effects on Foreign Direct Investment, 2007, 33.

[23]             A se vedea, de exemplu, Hajkova, D. et al., “Taxation, Business Environment and FDI Location in OECD Countries”, OECD Economics Department Working Papers, No. 502, 2006, in http://dx.doi.org/10.1787/874058477248.

[24]             Evaluarea impactului propunerii de Directivă a Consiliului privind CCCTB, 16.3.2011.

[25]             Distincția dintre sarcină și obstacol în ceea ce privește dubla impunere era deja menționată în 1923 de Liga Națiunilor. A se vedea, de exemplu, Comisia economică și financiară, Report on Double Taxation submitted to the Financial Committee, document E.F.S.73. F.19, p.11, 5 aprilie 1923.

[26]             Parkih, Jain și Spahr, The impact of Double Taxation on Cross Border Equity Flows, Valuations and Cost of Capital, 2011, EFMA, reuniunea de la Braga.

[27]             PWC LLP, Total Tax Contribution, studiu din 2007 pentru the Hundred Group of Finance UK Directors (asociația celor mai mari 100 de companii cotate din Regatul Unit).

[28]             PE, Comisia pentru petiții, petiția 1404/2010.

[29]             PE, Comisia pentru petiții, petiția 1053/2010.

[30]             Directiva Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (90/435/CEE).

[31]             Directiva Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (2003/49/CE).

[32]             Convenția privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (90/436/CEE), JO L 225, 20.8.1990.

[33]             http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/company_tax/transfer_pricing/index_en.htm

[34]             C/2009/7924, http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/common/whats_new/c(2009)7924_en.pdf

[35]             COM (2011)121, 16.3.2011.

[36]             Propunerea de directivă instituie numai un sistem pentru o bază comună pentru impozitarea anumitor societăți și grupuri de societăți (articolul 1 din propunere).

[37]             A se vedea nota de subsol 3.

[38]             La data de 1.1.2011, zece relații bilaterale între statele membre nu erau acoperite de convenții de evitare a dublei impuneri.

[39]             În domeniul prețurilor de transfer, au fost efectuate o serie de lucrări de către JTPF; a se vedea nota de subsol următoare.

[40]             http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/company_tax/transfer_pricing/forum/jtpf/2010/

/jtpf_2010_06_08_number_open_cases_en.pdf

[41]             http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/company_tax/transfer_pricing/forum/jtpf/2010/

/jtpf_2010_06_08_number_open_cases_en.pdf

[42]             http://www.oecd.org/document/11/0,3746,en_2649_33747_46499831_1_1_1_1,00.html; creștere de 63,4% între 2006 și 2009.

[43]             De exemplu, Franța și Regatul Unit (19.6.2008), Țările de Jos și Regatul Unit (26.9.2008), Germania și Regatul Unit (30.3.2010).