This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52011DC0274
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Strengthening victims' rights in the EU COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Strengthening victims' rights in the EU
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR Consolidarea drepturilor victimelor în Uniunea Europeană COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR Consolidarea drepturilor victimelor în Uniunea Europeană
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR Consolidarea drepturilor victimelor în Uniunea Europeană COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR Consolidarea drepturilor victimelor în Uniunea Europeană
/* COM/2011/0274 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR Consolidarea drepturilor victimelor în Uniunea Europeană COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI COMITETUL REGIUNILOR Consolidarea drepturilor victimelor în Uniunea Europeană /* COM/2011/0274 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL ȘI
COMITETUL REGIUNILOR Consolidarea drepturilor victimelor în
Uniunea Europeană
1.
De ce se acordă importanță victimelor?
Cu toții suntem susceptibili de a fi afectați de
criminalitate și, în fiecare an, milioane de persoane sunt victime ale
acestui fenomen. Potrivit datelor Eurostat, anual se înregistrează
aproximativ 30 de milioane de infracțiuni săvârșite
contra persoanelor sau bunurilor și numeroase alte infracțiuni
săvârșite nu sunt denunțate niciodată. Adeseori,
criminalitatea afectează mai mult de o victimă, iar persoanele
apropiate victimelor suferă, la rândul lor, consecințe indirecte. Se
poate estima cu suficientă certitudine că aproximativ 75 de milioane
de persoane sunt, anual, victime directe ale criminalității[1]. În fiecare an, numeroase persoane sunt victime ale accidentelor
rutiere. Mai mult de 1 milion de accidente rutiere în întreaga Uniune
Europeană au provocat decesul a 30 700 de persoane în 2010. Aproximativ 31
000 de persoane mor în fiecare an pe șosele, inclusiv 850 de copii cu
vârsta mai mică de 14 ani, în timp ce alte 250 000 de persoane sunt grav
rănite și 1,2 milioane de persoane suferă
vătămări minore[2]. Europenii călătoresc și se stabilesc în mod
constant în alte state și riscul de a deveni o victimă este la
fel de mare atunci când se află în străinătate. Din cele 1,4
miliarde de călătorii estimate a fi fost efectuate de europeni în 2008,
aproximativ 90% au fost pe teritoriul Uniunii[3]. În plus, circa 11,3
milioane de europeni locuiesc în mod permanent în afara țării lor de
origine, 10% dintre europeni au locuit și au lucrat în
străinătate pe parcursul unei perioade din viața lor și 13%
au mers în străinătate pentru educație sau formare[4].
Aceste cifre arată importanța garantării unei
acțiuni adecvate și eficiente cu privire la drepturile acelora care
devin victime ale criminalității sau accidentelor rutiere în propria
țară, sau în timp ce călătoresc sau locuiesc în
străinătate. Această problemă prezintă atât o
dimensiune transfrontalieră, cât și o dimensiune internă care
necesită o acțiune din partea UE. Problema drepturilor victimelor prezintă, de asemenea, o
dimensiune de gen. Femeile sunt deosebit de expuse la formele ascunse și
nedenunțate de violență. Consiliul Europei estimează
că între 20 și 25% dintre femeile din Europa au suferit
acte de violență fizică cel puțin o dată în
decursul vieții adulte, între 12 și 15% sunt victime ale
violenței conjugale, iar peste 10% sunt victime ale violenței sexuale[5]. În vederea consolidării spațiului de
libertate, securitate și justiție, Comisia a identificat ca o
prioritate strategică[6], pe baza Programului de
la Stockholm și a planului de acțiune aferent acestuia[7],
necesitatea de a acționa pentru consolidarea drepturilor victimelor
criminalității și pentru garantarea faptului că nevoia
acestora de protecție, sprijin și acces la justiție este
respectată. UE a adoptat deja măsuri cu privire la
drepturile victimelor în cadrul procedurilor penale[8]
și cea mai mare parte dintre statele membre asigură un anumit nivel
de protecție și de sprijin victimelor. Cu toate acestea, rolul
și nevoile victimelor în cadrul procedurilor penale în general nu sunt
încă suficient abordate și nivelul drepturilor victimelor
continuă să varieze în mod semnificativ pe teritoriul UE. Din acest motiv, Comisia prezintă un
pachet de propuneri în vederea consolidării măsurilor naționale
existente și în vederea garantării faptului că victimelor le
sunt acordate drepturi minime nediscriminatorii în întreaga Uniune
Europeană, indiferent de cetățenia sau de țara de
reședință a acestora. Acest pachet include, de asemenea, un nou
mecanism de recunoaștere reciprocă, pentru a se asigura că
victimele, sau potențialele victime, care beneficiază de o măsură
de protecție în statul lor membru de reședință, nu pierd
această protecție atunci când călătoresc în alt stat. Prin
acest pachet de măsuri, UE va contribui la transformarea nevoilor
victimelor criminalității într-un element central al sistemelor
judiciare, în paralel cu prinderea și pedepsirea autorilor
infracțiunilor. Despăgubirile reprezintă una dintre
nevoile primordiale ale victimelor. Cu toate acestea, persoanele care sunt
victime ale accidentelor rutiere într-un alt stat membru se pot confrunta cu dificultăți
administrative și procedurale atunci când încearcă să
obțină despăgubiri, din cauza termenelor de decădere
și de prescripție diferite. Comisia va aborda această
problemă propunând armonizarea normelor privind termenele de
prescripție, astfel încât să nu existe riscul ca victimele să
își piardă dreptul la despăgubiri din motive procedurale. În cele din urmă, există o
legătură clară între drepturile victimelor și prevenirea
infracțiunilor. Timp de mulți ani, Comisia a adoptat măsuri care
vizează prevenirea criminalității și a violenței
și promovarea siguranței rutiere[9]. Activitatea de
prevenție este crucială nu doar pentru scăderea, pe termen scurt
sau mediu, a criminalității și a numărului accidentelor,
dar și pentru schimbarea atitudinii față de comportamentele infracționale
sau iresponsabile care poate da rezultate pozitive și durabile pe termen
lung.
2.
De ce avem nevoie de noi măsuri pentru victimele la nivelul UE
?
· Am parcurs un drum lung pentru recunoașterea victimelor, dar mai
sunt încă multe lucruri de făcut Ideea că drepturile victimelor ar trebui
să fie accesibile pe o bază egală și nediscriminatorie nu
este nouă. În 1989, Curtea de Justiție a confirmat faptul că
oferirea de despăgubiri, o nevoie primordială a victimelor, nu ar
putea fi limitată pe motive de cetățenie[10].
Din acel moment, UE a acționat pentru a institui standarde minime generale
pentru victime, în special prin Decizia-cadru a Consiliului din 2001[11],
precum și prin identificarea unor categorii specifice de victime –
victimele traficului de persoane, ale exploatării sexuale a copiilor
și abuzului sexual împotriva copiilor și victimele terorismului[12].
De asemenea, Comisia a sprijinit financiar activitatea organismelor publice
și a ONG-urilor care lucrează cu și pentru victime, multe dintre
acestea fiind conduse de voluntari[13]. Cu toate acestea, punerea în aplicare a
standardelor prevăzute în Decizia-cadru a Consiliului din 2001 nu este
satisfăcătoare[14]. Tratatul de la Lisabona
oferă în prezent un temei juridic clar pentru instituirea, de către
UE, a unor norme minime privind drepturile victimelor criminalității,
pentru facilitarea recunoașterii reciproce a hotărârilor
judecătorești și a deciziilor judiciare. În plus, atât
Parlamentul European cât și Consiliul European au solicitat adoptarea de
măsuri în acest domeniu[15]. Bazându-se pe
instrumentele existente și completându-le, în același timp,
propunerile Comisiei vizează consolidarea cadrului juridic prin
introducerea unor instrumente juridice obligatorii în mod direct din punct de
vedere juridic și care să poată fi corect executate. · Consolidarea încrederii în sistemul judiciar și
îmbunătățirea calității actului de justiție Unul dintre obiectivele Uniunii Europene este
acela de a oferi cetățenilor săi un spațiu de libertate,
securitate și justiție, în care libera circulație este
asigurată. Cu toate acestea, fără aplicarea efectivă, în
întreaga Uniune Europeană, a unui nivel minim de drepturi pentru victime,
încrederea reciprocă nu este posibilă. Aceasta înseamnă că
autoritățile judiciare trebuie să aibă deplină
încredere în standardele reciproce de echitate și justiție, iar
cetățenii UE trebuie să se poată baza pe faptul că
același nivel de norme minime sunt aplicabile în cazul în care
călătoresc sau locuiesc în străinătate. · Trebuie aplicate standarde minime în toate statele membre În prezent, majoritatea statelor membre
oferă un anumit nivel de protecție și de sprijin pentru
victimele infracțiunilor. Cu toate acestea, rolul și nevoile
victimelor în cadrul procedurilor penale nu sunt încă pe deplin abordate
în sistemele judiciare naționale. În egală măsură, în timp
ce toate statele membre au proceduri pentru solicitarea de despăgubiri în
urma unui accident rutier, normele diferă în ceea ce privește termenele
de decădere aplicabile pentru introducerea acestor solicitări. Pentru
soluționarea acestei probleme, statele membre trebuie să consolideze
standardele privind drepturile victimelor și UE trebuie să garanteze
că victimele beneficiază de condiții uniforme. Un anumit nivel
minim de garanții și standarde care să fie aplicate în toate
statele membre va facilita cooperarea judiciară și va spori calitatea
actului de justiție și, de asemenea, va îmbunătăți
nivelul de încredere al persoanelor în însăși noțiunea de
justiție. · Drepturile fundamentale trebuie respectate Tratamentul adecvat al victimelor corespunde
unei serii de drepturi fundamentale astfel cum sunt recunoscute în Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta UE) și în
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)[16].
Recunoașterea efectivă a drepturilor victimelor și respectarea
acestora, în special a dreptului la demnitate umană, la viața
privată și de familie, precum și a dreptului la proprietate
trebuie, prin urmare, să fie protejate, promovând, în același timp,
asigurarea drepturilor fundamentale ale altor persoane, cum sunt persoanele
acuzate. Acțiunea UE va spori standardele privind drepturile fundamentale
pentru toate persoanele care iau parte la procedurile penale – fie că este
vorba de victimă, persoana acuzată sau arestată, garantând, în
același timp, că orice limitare a acestor drepturi are loc numai în
cazul în care acest lucru este necesar și proporțional. · Satisfacerea nevoilor victimelor contribuie la reducerea costului total
al criminalității Consolidarea drepturilor victimelor are un
impact pozitiv asupra situației victimelor și asupra
societății în ansamblu. Prin urmare, satisfacerea nevoilor victimelor
anterior, în cursul sau ulterior procedurilor penale poate reduce în mod
substanțial costul total al criminalității[17].
Acesta include costurile cuantificabile în sectorul economic, în sectorul
sanitar și în sistemul de justiție penală și costurile
necuantificabile, precum durerea, suferința și scăderea
calității vieții victimei. Victimele care beneficiază de
respect, sprijin și protecție se vor recupera mai repede, atât fizic,
cât și emoțional, ceea ce le va permite să își reia mai
rapid cursul normal al vieții. Aceasta va permite limitarea pierderilor de
venituri, a absenței de la locul de muncă, precum și a nevoii de
asistență sanitară suplimentară. Victimele care
beneficiază de un tratament adecvat sunt, de asemenea, mai susceptibile
să se implice mai activ în cadrul procedurilor, ceea ce crește
probabilitatea încheierii cu succes a procesului de urmărire penala și
condamnare, ceea ce, la rândul său, va reduce numărul cazurilor de
recidivă și de infracțiuni rămase nesancționate.
3.
O atenție specială acordată victimelor
criminalității – de ce au nevoie acestea?
În fiecare an, în Uniunea Europeană se
înregistrează un număr ridicat de victime. Aceste victime au anumite
nevoi care trebuie abordate pentru a le ajuta să se recupereze: nevoia de
a fi recunoscute și tratate cu respect și demnitate,
nevoia de a fi protejate și sprijinite, nevoia de a avea acces
la justiție, nevoia de a obține despăgubiri și
repararea prejudiciului. Obiectivul central al pachetului legislativ al
Comisiei este de a aborda nevoile victimelor în mod global. Într-adevăr,
propunerile Comisiei abordează nevoile victimelor directe ale
criminalității și pe cele ale victimelor indirecte cum ar fi
membrii de familie care suferă, de asemenea, consecințele
săvârșirii infracțiunii. Prin urmare, membrii apropiați ai
familiei și persoanele aflate în întreținerea victimelor directe, vor
beneficia, după caz, de sprijinul și protecția propuse în acest
pachet. Exemplul de mai jos ilustrează
tratamentul necorespunzător pe care îl poate primi o victimă și
modul în care acesta îi poate afecta viața, în cazul în care nevoile sale
individuale nu sunt abordate în mod corespunzător în timpul și
după denunțarea săvârșirii infracțiunii. În
secțiunile următoare, vom arăta modul în care se
desfășoară același scenariu – cu privire la fiecare
categorie de nevoi – în cazul în care victima și familia acesteia au
beneficiat de un tratament adecvat ca urmare a punerii în aplicare a
propunerilor Comisiei. Alex a închiriat împreună cu familia sa
un apartament de vacanță în străinătate. Într-o noapte
apartamentul a fost spart. În momentul în care a încercat să îi
oprească pe infractori, aceștia l-au agresat fizic, sub ochii
familiei sale. Alex a denunțat săvârșirea infracțiunii la
postul local de poliție, dar, întrucât
nu s-a putut face înțeles, nu a putut relata toate detaliile cu privire la
agresiune. În săptămânile care au urmat, Alex nu a mai primit
informații cu privire la cazul său și resimțit o frustrare
crescândă, întrucât el și familia sa au dat mai multe declarații
de rutină în fața a diferiți ofițeri de poliție. Chiar
și copiii săi au fost interogați în mod repetat, ceea ce i-a
tulburat foarte mult. La întoarcerea acasă, Alex a avut nevoie de
mai multe operații pentru tratarea vătămărilor suferite
și nu a putut merge la serviciu timp de mai multe săptămâni. Nu
a mai primit nicio informație de la poliție până când, într-o
zi, i s-a cerut să se prezinte pentru a depune mărturie în procesul
care se desfășura în străinătate, privind două
persoane suspectate. Participarea la proces a fost dificilă, deoarece
nimeni nu i-a explicat modul de desfășurare a procedurilor judiciare
străine și s-a simțit intimidat de faptul că a trebuit
să întâlnească persoana acuzată în afara sălii de
judecată. După terminarea procesului, Alex nu a mai
primit nicio informație cu privire la caz sau la ceea ce s-a întâmplat cu
persoana acuzată. Timp de mai mulți ani după
săvârșirea agresiunii, însă, Alex și familia sa au suferit
consecințele emoționale, fizice și financiare ale
infracțiunii. În ciuda faptului că aceasta s-a produs într-un alt loc
și într-o altă țară, ei nu s-au mai simțit
niciodată în siguranță, nici chiar în propria casă[18].
3.1. Recunoașterea și
tratamentul respectuos Demnitatea umană este un drept
fundamental pe care se întemeiază concepția noastră cu privire
la o societate echitabilă și care reprezintă baza pentru un
tratament adecvat al victimelor. Persoanele care au suferit în urma
infracțiunilor, se așteaptă, prin urmare, să fie
recunoscute ca victime, să le fie recunoscute suferințele și
să fie tratate într-un mod receptiv și profesionist. Ar trebui
să se înțeleagă faptul că victimele sunt persoane și
că nevoile acestora trebuie recunoscute. Cu toate acestea,
profesioniștii din întreaga Europă, care sunt periodic în contact cu
victimele criminalității, au, de cele mai multe ori, o formare
insuficientă în ceea ce privește aceste nevoi sau identificarea
acestora prin intermediul unei evaluări a nevoilor individuale. Alex a fost agresat în fața familiei sale
în timp ce se afla în concediu în străinătate. Atunci când acesta
denunțat infracțiunea, poliția i-a pus la dispoziție un
interpret, astfel încât acesta a putut explica în detaliu ce i s-a întâmplat.
Poliția l-a în pus în contact cu o organizație de sprijinire a
victimelor și l-a informat cu privire la drepturile sale, precum și
cu privire la dreptul la despăgubiri. În săptămânile care au
urmat, o persoană de contact din cadrul poliției l-a ținut la
curent cu desfășurarea anchetei. 3.2. Protecția Victimele pot suferi în cadrul procedurilor
penale din cauza modului în care sistemul funcționează. Pentru a
evita prejudiciul cauzat prin proceduri inadecvate, cum ar fi luarea de
declarații în mod repetat și într-o manieră nereceptivă,
este important să se asigure protecția victimelor pe tot parcursul
anchetelor penale și procedurilor judiciare. Această protecție
este esențială pentru victimele deosebit de vulnerabile, cum ar fi
copiii. Chiar și după săvârșirea
unei infracțiuni, victimele sunt vulnerabile în fața unor prejudicii
mai mari, intimidări sau represalii din partea autorului
infracțiunii. Aproximativ 40% din infracțiunile denunțate sunt
infracțiuni repetate, săvârșite împotriva aceleiași victime
în decursul unui an[19]. Garantarea faptului
că sunt disponibile măsuri de protecție poate fi
esențială pentru a preveni incidente viitoare. În plus, din cauza
mobilității crescute în UE, un număr sporit de victime se
stabilesc sau călătoresc în străinătate. Cu toate acestea,
este posibil ca victimele să își piardă protecția de care
se bucură atunci când se deplasează în străinătate. Pentru
a proteja persoanele care își exercită dreptul la libera circulație,
Comisia propune, pentru prima dată, recunoașterea reciprocă a
măsurilor de protecție. Atunci când Alex a denunțat agresiunea,
poliția l-a întrebat cu privire la eventualele nevoi în materie de
protecție sau de asistență pe care le-ar putea avea pe durata
procedurilor. Pe parcursul anchetei penale care a urmat, procedura de luare a
declarațiilor lui Alex și soției sale a fost redusă la
minimum și a fost realizată întotdeauna de același ofițer
de poliție, iar copiii săi au fost intervievați o singură
dată de către un ofițer de specialitate, pentru a se evita orice
risc de tulburare a acestora. Atunci când cauza a ajuns pe rolul
instanței, Alex a fost citat pentru a depune mărturie. S-a
simțit în siguranță atunci când a intrat în sediul
instanței, deoarece a putut aștepta într-o încăpere
separată, dedicată victimelor, pentru a se evita contactul cu autorii
infracțiunii în afara sălii de judecată. 3.3. Sprijinul Criminalitatea poate avea un efect devastator
asupra victimelor, care pot fi traumatizate sau incapabile să facă
față problemelor practice, consecințe ale unei infracțiuni.
În cazul în care infracțiunea este denunțată, victima va trebui
să facă față complexităților sistemului judiciar.
Prin urmare, sprijinul prompt și adecvat este esențial pentru a ajuta
victimele să depășească obstacolele psihologice, practice,
administrative și juridice, și să își revină. În ciuda
activității desfășurate de serviciile existente de sprijinire
a victimelor, această asistență nu este în prezent întotdeauna
ușor accesibilă. Poliția l-a pus pe Alex în contact cu o
organizație de sprijinire a victimelor. Aceasta i-a oferit lui și
familiei sale un sprijin psihologic privind modul de a face față
efectelor infracțiunii. De asemenea, i-a oferit ajutor practic, cum ar fi
obținerea de îngrijiri medicale și îndeplinirea
formalităților administrative. Organizația de sprijinire a
victimelor l-a informat cu privire la procedurile penale și la drepturile
sale, precum și cu privire la rolul pe care îl are în acest proces. I- au
fost furnizate datele de contact ale unei organizații de sprijinire a
victimelor din țara sa de origine, pe care acesta a contactat-o în mod
periodic, chiar și după ce cazul a fost soluționat. Sprijinul
oferit de aceste servicii i-a permis atât lui, cât și familiei sale,
să întoarcă pagina și să își continue viața. 3.4. Accesul la justiție Victimele au un interes legitim în a se
asigura că justiția este înfăptuită. Acestea ar trebui
să aibă acces efectiv la justiție, ceea ce poate constitui un
element important pentru recuperarea lor. Informarea victimelor cu privire la
drepturile lor și la datele și deciziile-cheie este un aspect
esențial al participării la proceduri, și trebuie realizată
într-o manieră inteligibilă. Victimele ar trebui, de asemenea,
să poată participa la proces și să poată urmări
evoluția cauzei. Într-adevăr, victimele din Uniunea Europeană nu
beneficiază mereu de accesul la aceste elemente fundamentale ale
justiției. Poliția l-a contactat, în cele din
urmă, pe Alex pentru a-l informa că cei doi bărbați au fost
arestați și pedepsiți pentru infracțiunea
săvârșită. Alex a fost, de asemenea, informat cu privire la data
și locul ședințelor de judecată și a fost
înștiințat cu privire la faptul că va trebui să depună
mărturie în instanță. Pe parcursul procesului, acesta a fost
ajutat de un interpret să înțeleagă întrebările și
alte etape din cadrul procedurilor. 3.5. Despăgubiri și
repararea prejudiciului Persoanele care au suferit un prejudiciu ca
urmare a faptelor altor persoane se așteaptă, adesea, să
obțină o formă de despăgubire financiară fie din
partea statului, fie de la autorul infracțiunii. Despăgubirea are ca
scop repararea imediată și pe termen mai lung a prejudiciului
financiar. Aceasta poate, de asemenea, să îmbrace forma unei
recunoașteri, prin intermediul unei plăți simbolice. Justiția reparatorie, care este un
concept relativ nou în cadrul procedurilor penale, nu se limitează la
despăgubiri pur financiare și vizează procesul de recuperare a
victimei. Ca și alternativă a sistemului oficial de justiție,
sau în colaborare cu acesta, justiția reparatorie urmărește
readucerea victimelor în poziția pe care o aveau înainte de
săvârșirea infracțiunii, oferindu-le, în cazul în care doresc
acest lucru, posibilitatea de a-i confrunta pe autorii infracțiunii, iar
în ceea ce îi privește pe aceștia din urmă, posibilitatea de
a-și asuma răspunderea pentru faptele lor. Alex a avut posibilitatea să contacteze o
autoritate responsabilă cu acordarea de despăgubiri din țara sa
de origine și să întocmească documentația necesară în
propria sa limbă înainte de transmiterea acesteia în țara unde a avut
loc atacul. Banii i-au servit la plata costurilor suplimentare suportate ca
urmare a agresiunii, inclusiv a costurilor pentru intervenția
chirurgicală.
4.
Categorii specifice de victime
· Victimele terorismului Victimele terorismului, au suferit, fiind
probabil singurele în această situație, agresiuni destinate, în
ultimă instanță, să aducă prejudicii
societății. Acestea au, în mare parte, aceleași nevoi de
protecție și asistență ca și victimele oricăror
alte infracțiuni săvârșite cu violență. Aceste nevoi
trebuie să fie satisfăcute iar familiile acestor victime trebuie
să fie sprijinite în aceeași măsură[20].
Datorită naturii agresiunii, victimele terorismului, se pot afla într-o
mai mare măsură în vizorul publicului și adesea au mult mai
multă nevoie de recunoaștere socială și de tratament
respectuos din partea tuturor, indiferent că este vorba de practicieni, de
media sau de persoane fizice. Aceste victime vor beneficia de accentul care se
pune, în propunerile Comisiei, pe recunoaștere și tratament
respectuos. · Victimele accidentelor rutiere Victimele accidentelor rutiere au de multe ori
impresia că statutul de victimă nu le este suficient recunoscut de
către societate. Anchetele în cazul accidentelor rutiere, prin natura lor,
urmăresc inițial să stabilească mai
degrabă circumstanțele și cauzele unui accident, decât
să se concentreze pe nevoile victimelor. Cu toate acestea, în mod firesc,
victimele unor astfel de evenimente doresc ca accidentul să fie anchetat
corespunzător și, în cazul în care a fost săvârșită o
infracțiune, ca justiția să fie înfăptuită. Cei
implicați în astfel de cazuri au în mod evident nevoie să fie
formați pentru a înțelege și a recunoaște aceste nevoi. Victimele accidentelor rutiere pot avea
dreptul să solicite despăgubiri pentru prejudiciile suferite. În
cazul accidentelor rutiere transfrontaliere, o problemă cu care victimele
se confruntă adeseori este aceea că termenele în care se pot solicita
despăgubirile diferă destul de mult în UE și victimele nu
știu întotdeauna care este legislația națională
aplicabilă. Acest lucru poate duce neacordarea niciunei despăgubiri
victimelor, din cauza termenelor deosebit de scurte de decădere sau de
prescripție în statul membru în care s-a produs accidentul. Aceste victime
vor beneficia de o revizuire a legislației UE existente privind conflictul
de legi[21], care să le
permită să invoce termenele de prescripție din țara lor de
origine. · Victimele deosebit de vulnerabile Anumite victime sunt mai vulnerabile decât
altele în raport cu riscul de a suferi prejudicii suplimentare în cadrul
procedurilor penale, și de aceea trebuie să se răspundă nevoilor
speciale de protecție și sprijin ale acestora. Prin urmare, în
conformitate cu abordările existente pe plan internațional și
național, Comisia identifică, pentru prima dată, atât
categoriile de victime vulnerabile cât și mecanismele de identificare a
altor persoane amenințate, pe baza evaluării individuale a nevoilor. Categoriile victimelor vulnerabile sunt
copiii, persoanele cu handicap, victimele violenței sexuale și ale
traficului de persoane. În plus, victimele pot fi vulnerabile din alte motive legate
de caracteristicile lor personale (de exemplu, nivel ridicat de
frică și stres, riscul de a fi victimă a intimidării sau a
violenței repetate, sau o situație personală, socială sau
economică de așa natură încât victimei îi este greu să
facă față consecințelor infracțiunii sau să
înțeleagă procedurile judiciare) și/sau tipul și natura
infracțiunii (de exemplu, terorismul, criminalitatea organizată,
infracțiunile bazate pe discriminare sau pe diferențele de gen). De
exemplu, victimele criminalității organizate sunt deosebit de
vulnerabile la intimidarea și violența repetată din partea
autorilor infracțiunii și pot avea nevoie de măsuri speciale de
protecție. Abordarea
adoptată de Comisie corespunde dispozițiilor din noua propunere de
directiva privind abuzul sexual și exploatarea sexuală a copiilor
și pornografia infantilă, și noua directivă privind traficul
de persoane[22]. Ambele măsuri
răspund nevoilor specifice ale acestor victime vulnerabile. În temeiul Cartei UE și a Convenției
ONU privind drepturile copilului, precum și astfel cum a fost recunoscut
în Tratatul privind Uniunea Europeană, copiii au dreptul
fundamental de a le fi luate în considerare interesele superioare în toate
actele legislative și politicile naționale și
internaționale, inclusiv în procesul judiciar. Din cauza
vulnerabilității lor, Comisia promovează activ o abordare
privind o „justiție mai accesibilă copiilor”, față de copii
implicați în proceduri penale[23]. Pentru copii, o
anchetă penală este susceptibilă să reprezinte un proces
traumatizant, în special în cazul în care aceștia au fost victime ale
abuzului, și pentru protecția lor ar trebui să fie disponibile
măsuri speciale. Victimele actelor de violență
sexuală – marea majoritate a acestora fiind femei
– necesită protecție împotriva unor noi violențe, sprijin de
specialitate și asistență pentru depășirea
consecințelor multiple ale acestui tip de violență și
pentru a-și reface viața. Din cauza sentimentelor de rușine
și de vinovăție legate de faptul de a fi suferit astfel de
infracțiuni și a relațiilor adesea apropiate ale victimei cu
autorul infracțiunii, aceste victime sunt deosebit de reticente în a
denunța infracțiunea. Victimele actelor de violență
sexuală necesită asistență medicală și
psihologică, inclusiv o examinare medico-legală de urgență,
astfel încât accesul la aceste servicii nu ar trebui să fie subordonat
denunțării infracțiunii. Garantarea siguranței și protejarea
persoanelor care sunt expuse la acte de violență repetate din
partea aceluiași autor este de cea mai mare importanță.
Pentru a preveni și a limita riscul de prejudicii suplimentare,
protecția este extrem de importantă și ar trebui să
includă posibilitatea de a impune un ordin de interdicție, de
restricționare sau de protecție cu privire la autorul
infracțiunii pentru a se evita noi contacte ale acestuia cu victima. O
astfel de protecție ar trebui să fie transferabilă către un
alt stat membru al UE dacă victima se stabilește sau
călătorește acolo. În plus, pentru a se asigura că victimele
au acces la un sprijin și la o protecție adecvată, este
important, în primul rând, să se prevină săvârșirea actelor
de violență. Femeile sunt deosebit de expuse la diferite forme de
violență fizică, sexuală și psihologică, în
special în cadrul familiilor acestora sau al relațiilor apropiate. Prin
urmare, Comisia va continua să acționeze în vederea prevenirii
și combaterii violenței împotriva femeilor în Europa și în
vederea sprijinirii și protejării victimelor și categoriilor
amenințate[24].
5.
Răspunsul Comisiei – este timpul pentru acțiune
Comisia propune
următorul pachet de instrumente legislative pentru a răspunde
nevoilor descrise mai sus și pentru a garanta că victimele din Europa
primesc un nivel minim de drepturi, protecție, sprijin, acces la
justiție și măsuri reparatorii. Comisia va propune: · o directivă care instituie standarde minime privind drepturile, sprijinul și protecția victimelor criminalității, de înlocuire a Deciziei-cadru din 2001. Directiva va garanta că victimele sunt tratate cu respect și că se răspunde în mod adecvat nevoilor speciale ale victimelor vulnerabile. Aceasta va garanta, de asemenea, că victimele primesc sprijinul de care au nevoie, că pot participa în cadrul procedurilor și că primesc și înțeleg informațiile relevante, precum și că acestea beneficiază de protecție pe parcursul anchetei și procedurilor judiciare. · un regulament privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă, menit să ajute la prevenirea pagubelor și a violenței și pentru a garanta că victimelor (de exemplu, victimele violenței conjugale), care beneficiază de o măsură de protecție adoptată într-un stat membru, li se oferă același nivel de protecție în alte state membre în cazul în care se stabilesc sau călătoresc în țara respectivă. O astfel de protecție ar trebui să fie acordată fără ca victima să fie nevoită să urmeze proceduri suplimentare. Această măsură completează propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul european de protecție, inițiată de un grup de state membre în septembrie 2009[25] și care este în prezent dezbătută în Parlamentul European și în Consiliu. Acest pachet legislativ reprezintă un
prim pas pentru plasarea victimelor în centrul agendei UE privind justiția
penală. În viitor, pentru următoarea etapă de acțiune cu
privire la drepturile victimelor, Comisia va revizui Directiva 2004/80/CE
privind despăgubirea victimelor infracționalității și
Regulamentul „Roma II” (pentru a aborda chestiunea legislației aplicabile
termenelor de prescripție în cazul accidentelor rutiere transfrontaliere).
Vor fi efectuate studii suplimentare și vor fi întreprinse noi
acțiuni cu privire la victime, în special în legătură cu
categorii specifice de victime, cum sunt victimele terorismului, ale
criminalității organizate și ale violenței de gen, inclusiv
victimele mutilării genitale a femeilor, în vederea
îmbunătățirii situației acestor victime. Pe lângă cu aceste acțiuni, și
în paralel cu acestea, Comisia va pune în aplicare o serie de măsuri
adiacente care vor fi esențiale pentru garantarea faptului că
victimele beneficiază de drepturi efective în practică și nu
numai atunci când sunt implicate în proceduri penale. Aceasta va include
formarea și consolidarea capacităților, schimbul de bune
practici, prevenirea criminalității și a violenței (cum ar
fi sensibilizarea și informarea), colectarea de date și cercetarea.
Vom continua, de asemenea, să acordăm sprijin financiar în cadrul
programelor de finanțare existente pentru a promova aspectele legate de
drepturile și nevoile victimelor. Toate aceste
eforturi vor consolida rezultatele obținute deja atât la nivel
național, cât și la nivelul UE și vor permite UE să plaseze
drepturile și nevoile victimelor în centrul procesului de administrarea a
justiției. UE ar trebui să garanteze că victimele sunt
recunoscute în mod corespunzător și că drepturile acestora sunt
respectate pe întreg teritoriul UE fără nicio formă de
discriminare. [1] Eurostat, Statistici
pe scurt, 36/2009; estimări bazate pe analiza sondajului
internațional privind criminalitatea internațională în UE (EU
International Crime Survey) apărut în „The Burden of Crime in the EU”
(Povara criminalității în UE) (www.europeansafetyobservatory.eu),
care presupun că rata criminalității nedenunțate este de 60%
și că victimele au, în medie, 3 membri apropiați ai familiei.
Aceste statistici nu includ infracțiunile de mică gravitate. [2] Baza de date CARE a Comisiei Europene. [3] COM (2010) 352, pe baza datelor
Eurostat, statisticile din sectorul turismului 2008. [4] Eurostat, Statistici pe scurt, 94/2009; Eurobarometru 337/2010. [5] Consiliului
Europei, Studiu analitic privind violența împotriva femeilor, 2006. [6] COM(2010) 623. [7] JO L 115, 4.5.2010, p. 1; COM(2010) 171. [8] Decizia-cadru 2001/220/JAI a
Consiliului privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale; Directiva 2004/80/CE a Consiliului privind
despăgubirea victimelor infracționalității. [9] De exemplu, programele Daphne III, prevenirea,
pregătirea și gestionarea consecințelor terorismului și ale
altor riscuri legate de securitate, prevenirea și combaterea criminalității, Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră 2011
– 2020. [10] Cauza 186/87, Ian William
Cowan/Trésor public, hotărârea din 2 februarie 1989. [11] A se vedea nota de subsol 8. [12] Directiva
2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011
privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea
victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI
a Consiliului, propunere de directivă privind combaterea abuzului sexual asupra
copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei
infantile, de abrogare a Deciziei-cadru 2004/68/JAI, Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului privind combaterea
terorismului. [13] Peste 20 000 de voluntari
lucrează pentru organizațiile de sprijinire a victimelor în Europa
(Victim Support Europe 2010). [14] Raportul Comisiei de punere în
aplicare - COM (2009) 166. [15] Rezoluția PE din 7 mai 2009
privind crearea unui spațiu UE al justiției penale (INI/2009/2012), Programul de la Stockholm (JO L 115, 4.5.2010, p.
1). [16] Drepturile esențiale sunt: demnitatea umană, dreptul la
viață, dreptul la integritatea persoanei, dreptul la libertate
și securitate, respectarea vieții private și de familie, a
protecției datelor cu caracter personal, dreptul la proprietate,
libertatea de circulație și ședere, egalitatea în fața
legii, drepturile copilului și ale persoanelor în vârstă, integrarea
persoanelor cu handicap și dreptul la o cale de atac efectivă. [17] A se vedea documentul de lucru al
serviciilor Comisiei SEC(2011)580, p.14. [18] Scenariu fictiv bazat pe probleme
reale. [19] Sondajul pe anul 2000 privind
victimele criminalității internaționale. [20] Astfel cum este consacrat la
articolul 10 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului privind combaterea
terorismului. [21] Regulamentul (CE) nr. 864/2007
privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II). [22] A se vedea nota de subsol 12. [23] Comunicarea Comisiei „ O agendă europeană
privind drepturile copilului ”- COM (2011) 60. [24] A se vedea declarația 19 anexată la Actul final
al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona,
(JO C 83, 30.3.2010, p.345). [25] JO L 69, 18.3.2010, p. 5.