30.11.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 323/15

—

documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2 iulie 2010 privind provocările pentru patrimoniul cinematografic european de la era analogică la cea digitală (Al doilea raport de punere în aplicare a recomandării privind patrimoniul cinematografic) (1);

—

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „O agendă digitală pentru Europa” (2), în special declarația potrivit căreia „pentru protejarea diversității culturale, este necesară sprijinirea digitizării cinematografelor”;

—

Cartea verde a Comisiei din 27 aprilie 2010 intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative” (3);

—

Convenția UNESCO pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale din 20 octombrie 2005 (4).

—

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind oportunități și provocări pentru cinematografia europeană în era digitală (5).

—

tehnologiile digitale oferă noi oportunități distribuției de film, inclusiv pentru cinematografele care prezintă filme de artă și cele amplasate în zone mai puțin populate, contribuind astfel la obiectivele europene și naționale de promovare și facilitare a accesului la producțiile europene, de promovare a diversității culturale și lingvistice și a coeziunii sociale;

—

piața europeană de film este fragmentată, iar această situație implică o serie de provocări care pot avea un impact asupra definirii și punerii în aplicare a planurilor la nivel național și/sau european în vederea tranziției la cinematografia digitală;

—

difuzorii suportă costurile semnificative ale digitizării cinematografelor, în timp ce unii distribuitori pot face economii datorită costului redus al copiilor digitale. Pentru a putea depăși această asimetrie, piața a instituit modele de finanțare cu fonduri private pentru digitizarea cinematografelor, numite „modele VPF” (6). Totuși, aceste modele nu sunt întotdeauna potrivite cinematografelor mici, în special celor cu un singur ecran, care proiectează filme de artă și/sau filme de patrimoniu și experimentale. Prin urmare, acele cinematografe pot fi confruntate cu probleme financiare mai importante la obținerea echipamentelor de proiecție digitală, chiar dacă îndeplinesc un rol social și cultural semnificativ, de exemplu în zonele mai puțin populate, în care oferta culturală este limitată.

—

proiecția digitală favorizează o utilizare mai flexibilă și mai puțin costisitoare a unor versiuni lingvistice diferite (inclusiv subtitrarea și dublarea) și a unor tehnici de descriere audio, contribuind, așadar, la un mai bun acces și o mai bună circulație a producțiilor, inclusiv a celor din țări sau regiuni ale căror limbi au o arie de răspândire mai redusă;

—

digitizarea cinematografelor oferă oportunități fără precedent pentru cinematografia europeană, dar ar putea presupune restructurarea pieței, ceea ce va avea un impact disproporționat asupra cinematografelor sus-menționate, afectând, prin urmare, diversitatea filmelor difuzate și accesul la producția cinematografică pentru o parte a populației. De asemenea, ar putea submina coeziunea socială, în măsura în care cinematografele joacă un rol important în anumite regiuni ca locuri de întâlnire și socializare. O altă implicație ar putea fi reprezentată de costurile sociale, în special cu privire la locurile de muncă din industria tehnică și din sectorul proiecției cinematografice;

—

digitizarea cinematografelor oferă, de asemenea, oportunități de promovare și de acces la patrimoniul cinematografic european. Prin urmare, sunt necesare măsuri adecvate la diferite niveluri pentru a valorifica la maximum aceste oportunități, inclusiv în scopuri educative;

—

pentru a facilita într-o măsură cât mai mare tranziția la proiecția digitală, trebuie să existe o concentrare și o flexibilitate a surselor de finanțare, din surse private sau publice, de la nivel local, național sau european, pentru a permite diferitelor tipuri de cinematografe să beneficieze de sprijin adaptat situației lor specifice.

—

digitizarea unui cinematograf mai necesită o serie de echipamente și de instrumente pe lângă echipamentul de proiecție propriu-zis (server, sunet, ecran, reamenajarea cabinei de proiecție etc.);

—

durata de viață a acestor echipamente este încă necunoscută, apărând întrebări legate de costul întreținerii și de finanțarea adaptării/actualizării și/sau înlocuirii pe termen mediu și lung, inclusiv migrarea potențială a producțiilor digitale în formate noi.

—

tranziția către cinematograful digital este urgentă și necesară. Această tranziție ar trebui susținută de politici publice, ținând seama de următoarele obiective de interes general:

—

de a pune în aplicare planul de acțiune pentru tranziția la proiecția cinematografică digitală în cinematografele europene, astfel cum este prezentat în Comunicarea sa privind oportunități și provocări pentru cinematografia europeană în era digitală și, în special:

—

să aibă în vedere necesitatea de a sprijini digitizarea cinematografelor, ținând cont de obiectivele de interes general sus-menționate;

—

să aibă în vedere, în acest context și în conformitate cu normele europene privind concurența, introducerea unor sisteme de sprijin pentru digitizarea cinematografelor, asigurând complementaritatea cu finanțarea privată. Aceste planuri ar trebui să țină seama de elementele specifice din fiecare stat membru. Opțiunile ar putea include:

—

analizarea ideii de a condiționa ajutorul de stat pentru filme de producerea unei copii originale digitale, pentru a crește oferta globală de producții europene digitizate;

—

examinarea modului în care fondurile structurale ale Uniunii Europene ar putea fi utilizate pentru a finanța proiectele de digitizare și inițiativele în materie de formare, dacă este cazul.

—

să reflecteze în continuare, ținând seama de standardele ISO existente pentru proiecția cinematografică digitală, asupra modalității de obținere a unor rezultate necesare și adecvate în materie de calitate a proiecției și de circulație a filmelor, care să răspundă cerințelor respective; aceasta ar trebui să se facă în concordanță cu principiul neutralității tehnologice;

—

să aibă în vedere faptul că tehnologiile sunt într-o permanentă schimbare și reînnoire și că aspectele privind finanțarea proiecției digitale nu vor fi limitate la perioada actuală de tranziție;

—

să se asigure, în măsura posibilului și ținând seama de normele privind concurența, că aplicarea mecanismelor de finanțare pentru digitizarea cinematografelor, atât publice, cât și private, nu afectează libertatea difuzorilor în ceea ce privește filmele pe care intenționează să le proiecteze;

—

să încurajeze instituirea de programe de reconversie profesională și de calificare în domeniul tehnologiei digitale, mai ales pentru proprietarii de cinematografe și pentru distribuitori, în special privind proiecția, noi modele antreprenoriale pentru cinematografia digitală, comercializarea de repertorii alternative și întreținerea tehnică;

—

să analizeze posibilitățile de facilitare a accesului la credite pentru difuzorii de filme și pentru alte companii implicate în tranziția către proiecția digitală, în special prin intermediul Băncii Europene de Investiții, atunci când acest lucru va fi posibil.