52010DC0191

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 27.4.2010

COM(2010)191 final

R APORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

privind punerea în aplicare a Programului energetic european pentru redresare

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

privind punerea în aplicare a Programului energetic european pentru redresare

1. Programul energetic european pentru redresare: origine și caracteristici

Context și motivație

Programul energetic european pentru redresare (PEER) își are originea în Planul european de redresare economică, adoptat de Comisie la 26 noiembrie 2008 ca măsură de răspuns la criza economică și financiară din Europa. Planul a necesitat acțiuni coordonate la nivel național, completate de acțiuni directe ale UE, care urmăresc infuzia de putere de cumpărare și impulsionarea cererii în economie printr-un impuls bugetar imediat, care se ridică la 200 de miliarde EUR. În acest context, investițiile pentru modernizarea infrastructurii energetice și a instalațiilor de producție din Europa au devenit una dintre principalele priorități și s-a propus mobilizarea unor resurse suplimentare din bugetul UE. Consiliul Europei a aprobat planul în decembrie 2008 și a invitat Comisia să prezinte o listă de proiecte energetice concrete. În plus, a doua revizuire strategică a politicii energetice, adoptată de Comisie în noiembrie 2008 și aprobată de Consiliul European de Primăvară din 2009, a reprezentat un document politic de bază, care a stabilit prioritățile UE în domeniul energiei pentru următorii ani.

Pe măsură ce criza financiară și economică s-a extins, au fost necesare intervenții financiare publice pentru facilitarea investițiilor în rețele energetice și în producerea inovatoare de energie din surse regenerabile, precum și pentru accelerarea dezvoltării de tehnologii de captare și stocare a dioxidului de carbon. Ca urmare a recesiunii, proiectele planificate riscau să fie amânate sau retrase, fapt care, la nivelul Uniunii, ar fi subminat securitatea resurselor energetice și calitatea furnizării energiei către utilizatorii finali. Uniunea Europeană a intervenit prin propunerea unei serii de măsuri adecvate și bine direcționate în sprijinul creșterii investițiilor în sectorul energetic.

Acesta este contextul în care Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (CE) nr. 663/2009[1] de stabilire a Programului energetic european pentru redresare (PEER). PEER reprezintă un instrument financiar al cărui obiectiv general este acela de a stimula redresarea din declinul care afectează economia UE și, în același timp, de a aduce Uniunea Europeană mai aproape de îndeplinirea obiectivelor în ceea ce privește energia și schimbările climatice, și anume securitatea și diversificarea resurselor energetice, funcționarea pieței interne a energiei și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

O abordare inovatoare

Pentru urmărirea acestor obiective, PEER a fost dotat cu un pachet financiar de 3 980 milioane EUR destinat sprijinirii a trei subprograme. Regulamentul alocă 2 365 milioane EUR pentru proiecte privind infrastructura de gaze naturale și de energie electrică; 565 milioane EUR pentru proiecte privind energia eoliană offshore ( offshore wind electricity - OWE); și 1 050 milioane EUR pentru proiecte de captare și stocare a dioxidului de carbon ( carbon capture and storage - CSC). Această contribuție din partea Uniunii este acordată sub formă de subvenții pentru promotorii de proiecte în cele trei domenii ale programului. Proiectele au fost identificate în prealabil și sunt enumerate în anexa la regulamentul respectiv, iar măsurile concrete privind punerea în aplicare a proiectelor, precum și promotorii acestora, sunt selectați printr-o cerere de propuneri, pe baza unor criterii detaliate de eligibilitate, selecție și acordare. Subvențiile pot acoperi până la 50% din costurile eligibile de investiții în cazul proiectelor privind infrastructura de gaze naturale și de energie electrică și OWE, și până la 80%, în cazul proiectelor CSC.

[pic]

PEER reprezintă o abordare inovatoare în ceea ce privește finanțarea comunitară a infrastructurii și a aplicării tehnologiilor în sectorul energetic. Din punct de vedere al efortului financiar, este pentru prima dată când au fost puse la dispoziție astfel de fonduri considerabile din bugetul UE. Acest fapt reprezintă o schimbare importantă în comparație cu sumele relative mici furnizate de Comisie până în prezent în cadrul programului privind rețelele transeuropene de energie (RTE-E), al programelor-cadru de cercetare și dezvoltare tehnologică (PC CDT) și al programului Energie Inteligentă pentru Europa ( Intelligent Energy Europe - IEE). În medie, RTE-E, PC7 CTD și IEE furnizează pentru proiectele energetice un pachet anual de aproximativ 20 de milioane, 300 de milioane și, respectiv, 100 de milioane EUR. Totuși, trebuie observat că UE sprijină proiectele energetice și prin instrumente financiare, cum ar fi fondurile structurale, precum și prin împrumuturi acordate de Banca Europeană de Investiții și instrumente financiare specifice.

Proiectarea instrumentului PEER reflectă obiectivele specifice ale acestuia. Din perspectiva redresării economice, pentru ca un plan de stimulare să fie eficient, trebuie injectate urgent fonduri în economie. Acest principiu se reflectă în regulamentul privind PEER, care impune ca angajamentele juridice de punere în aplicare a PEER să fie îndeplinite până la 31 decembrie 2010. În plus, regulamentul prevede includerea în rândul criteriilor de acordare a subvențiilor a maturității măsurilor propuse pentru finanțarea PEER, și anume capacitatea acestora de a începe efectuarea de cheltuieli de capital în 2010.

Pentru a maximiza impactul din punct de vedere al obiectivelor privind politica energetică și redresarea economică, PEER se axează pe un număr relativ redus de proiecte de o importanță strategică deosebită. Identificarea proiectelor a fost determinată de orientările în materie de politică energetică stabilite în cea de-a doua revizuire strategică a politicii energetice și în planul strategic pentru tehnologiile energetice, având în vedere progresele înregistrate în punerea în aplicare a programului RTE-E și un echilibru geografic adecvat, precum și consultările cu părțile interesate în domeniile incluse în program. Din perspectiva acestei abordări, subvențiile sunt acordate în funcție de capacitatea solicitanților de a contribui la modernizarea și perfecționarea rețelelor energetice europene, precum și la dezvoltarea și aplicarea de tehnologii strategice cu emisii reduse de dioxid de carbon. Alte criterii esențiale de atribuire a subvențiilor sunt: măsura în care lipsa accesului la finanțare întârzie punerea în aplicare a acțiunii, măsura în care subvenția comunitară va stimula investițiile publice și private, precum și impactul social, economic și ecologic.

2. Modul în care PEER se înscrie în cadrul politicii energetice a UE

În vederea asigurării aprovizionării sigure cu energie durabilă și la prețuri competitive în anii și deceniile care urmează, UE are sarcina urgentă de a extinde, reînnoi și realiza interoperabilitatea infrastructurii sale energetice și de a-și decarboniza producția de energie, prin aplicarea de tehnologii strategice cu emisii reduse de dioxid de carbon. Această evoluție este determinantă pentru ca, până în 2020, UE să atingă obiectivele la a căror îndeplinire s-au angajat toate statele membre, și anume reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a consumului de energie primară cu 20%, precum și creșterea ponderii energiei din surse regenerabile la 20% din consumul final de energie. PEER ia în considerare aceste provocări prin cele trei subprograme ale sale.

Proiecte privind infrastructura de gaze naturale și de energie electrică

Investițiile în infrastructura de gaze naturale și de energie electrică sunt necesare pentru a încuraja comerțul cu energie și a sprijini dezvoltarea unei piețe interne de energie cu adevărat funcționale. O piață internă de energie pe deplin funcțională va oferi utilizatorilor finali servicii de calitate la un preț mai mic și, în plus, va permite Uniunii Europene să soluționeze eficient orice disfuncționalități de aprovizionare, cum a fost cea care s-a produs în ianuarie 2009.

Infrastructura de rețea pentru transportul și comercializarea energiei pe teritoriul UE trebuie integrată în continuare prin construirea legăturilor lipsă. O serie de state membre, în special în Europa de Est și la periferia UE, trebuie să fie mai bine conectate cu restul Uniunii Europene. PEER reprezintă astfel și un instrument pentru îmbunătățirea solidarității între statele membre. În plus, siguranța aprovizionării necesită rețele energetice integrate pe teritoriul UE, precum și diversificarea rutelor de transport de energie și a resurselor energetice din afara granițelor UE, inclusiv a resurselor care ajung în UE sub formă de gaze naturale lichefiate (GNL).

În acest cadru, PEER sprijină proiectele mature care, imediat ce vor fi operaționale, vor realiza următoarele:

- vor furniza Uniunii Europene o capacitate adițională de aproximativ 50 milioane metri cubi de gaz/an, provenit din afara Europei, transportat prin conductele Nabucco, ITGI-Poseidon, GALSI, și prin noile terminale pentru gaze naturale lichefiate din Polonia și Cipru;

- vor contribui la consolidarea rețelei europene de gazoducte prin dezvoltarea de noi puncte de interconectare sau prin întărirea celor existente între Portugalia/Spania/Franța (bidirecțional), Germania/Belgia/Regatul Unit (bidirecțional), România/Bulgaria/Grecia/ Italia, Slovacia/Ungaria (bidirecțional), și țările baltice/Polonia/Danemarca/Germania;

- vor pune în aplicare fluxul invers în părțile esențiale de interconectare ale sistemelor de transport de gaze naturale din Portugalia, România, Austria, Slovacia, Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Lituania și Polonia, pentru a permite cooperarea și tranzacțiile cu gaz în ambele direcții cu țările învecinate și, prin extrapolare, cu statele mai îndepărtate;

- vor sprijini extinderea rețelei europene de electricitate prin consolidarea capacității de interconectare între Spania și Franța, Portugalia și Spania, Austria și Ungaria, Irlanda și Regatul Unit, precum și în Germania Centrală;

- vor integra regiunile izolate și „insulele de energie” prin construirea de noi puncte de interconectare importante între statele baltice (Estonia, Letonia, Lituania) și piața nordică de electricitate (Finlanda, Suedia, Danemarca, Norvegia), precum și între Malta și Italia, respectiv între Sicilia și partea continentală a Italiei.

Energia eoliană offshore (OWE)

Proiectele selectate pentru a primi subvenții în cadrul PEER sunt primele proiecte în sectorul eolian offshore . Tehnologiile care vor fi demonstrate și aplicate la scară largă – structuri de fundații inovatoare (gravitaționale, de tip armătură, de tip trepied, cu trei piloni), turbine multi-MW offshore , tehnologia de integrare în rețeaua energetică pe bază de module — sunt indispensabile pentru a îndeplini obiectivele ambițioase ale UE privind dezvoltarea energiei eoliene pentru anul 2020 și ulterior. Proiectele abordează provocările principale identificate în comunicarea Comisiei privind energia eoliană offshore și în inițiativa industrială pentru sectorul energiei eoliene din planul strategic pentru tehnologiile energetice[2]. Subvențiile acordate în cadrul PEER vor asigura instalarea primelor parcuri eoliene offshore de mari dimensiuni (400 MW) și se poate anticipa că ar putea conduce în mod direct la o capacitate suplimentară de producție de electricitate fără emisii de carbon de aproximativ 1 500 MW. Subvențiile joacă un rol esențial în sprijinul acordat statelor membre ale UE pentru îndeplinirea obiectivelor obligatorii privind energia din surse regenerabile în anul 2020. În plus, subvențiile vor fi esențiale pentru parcurgerea etapelor preliminare de realizare a unei rețele energetice europene offshore , crescând astfel capacitatea de comercializare de electricitate pe piața internă.

Proiectele privind OWE ale PEER susțin testarea, fabricarea și aplicarea la scară largă a turbinelor și a structurilor de fundație offshore inovatoare prin:

- 4 proiecte de instalare de parcuri eoliene de mari dimensiuni în partea germană a Mării Nordului (Bard I, Global Tech I, Nordsee Ost, Borkum West II);

- 1 proiect de realizare a unei instalații offshore de testare a energiei eoliene în largul localității Aberdeen (Regatul Unit);

- 1 proiect de realizare a următoarei etape a construcției parcului eolian de la Thornton Bank, în partea belgiană a Mării Nordului.

De asemenea, proiectele privind OWE ale PEER susțin dezvoltarea de soluții pe bază de module pentru integrarea în rețea a unei părți considerabile din energia electrică generată de turbine eoliene prin:

- un proiect ce oferă o soluție de interconectare integrată pentru parcurile eoliene din regiunea Kriegers Flak în Marea Baltică (Germania, Danemarca);

- un cablu care interconectează Țările de Jos și Danemarca, utilizând tehnologia de curent continuu de înaltă tensiune (HVDC), care permite conectarea parcurilor eoliene offshore la rețeaua onshore ;

- un centru offshore pe conexiunea HVDC prevăzută între insulele Shetland și Scoția (Regatul Unit), care va servi drept platformă multi-terminală pentru conectarea parcurilor eoliene planificate și generarea de energie marină..

Captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC)

Centralele electrice pe bază de combustibili fosili și industria grea sunt printre cei mai mari emițători de CO2, generând 52% din emisiile totale de CO2 la scară mondială. Combustibilii fosili vor continua să fie folosiți pentru producerea de electricitate și, chiar dacă resursele regenerabile câștigă într-adevăr o parte mai mare a pieței, nu se anticipează o scădere a utilizării cărbunelui în deceniile următoare. Datorită capacității sale de a decarboniza generarea de energie, CSC poate contribui în mod considerabil, împreună cu eficiența energetică și sursele de energie regenerabilă, la îndeplinirea obiectivelor privind reducerea emisiilor de CO2. În ciuda acestui fapt, această tehnologie nu este, deocamdată, viabilă din punct de vedere comercial și trebuie testată. PEER abordează această problemă prin sprijinirea a șase proiecte de demonstrare a CSC la scară mare, prevăzute să dezvolte conceptul de CSC, să reducă costurile de funcționare și de investiție ale acesteia și să sensibilizeze publicul cu privire la această tehnologie. PEER reprezintă prima etapă către îndeplinirea obiectivului de a face generarea de energie electrică pe bază de CSC viabilă din punct de vedere comercial până în anul 2020. Aceste proiecte de pionierat pot pregăti calea pentru multe alte proiecte ulterioare, deoarece reprezintă demonstrații ale celor trei tehnologii principale de captare a CO2, și anume post-combustia, oxi-combustibilul și ciclul combinat cu gazificare integrată a cărbunelui (IGCC). De asemenea, proiectele utilizează toate opțiunile de stocare importante: acviferele saline onshore și offshore , precum și zăcămintele de hidrocarburi epuizate.

În acest context, PEER sprijină următoarele proiecte mature privind CSC, care urmăresc să devină operaționale până în anul 2015:

- Proiectul din Jaenschwalde (Germania) urmărește să demonstreze tehnologiile Oxyfuel și de postcombustie cu aplicare într-o centrală electrică existentă. Sunt în curs de analizare două opțiuni de stocare și transport.

- Prin proiectul de la Porto Tolle (Italia) se urmărește punerea în funcțiune, într-o centrală electrică pe bază de cărbune nouă cu o putere de 660 MW, a unei instalații bazate pe tehnologia CSC de postcombustie. Componenta de captare va trata gazele de ardere care corespund unei puteri electrice de 250 MW. Stocarea este planificată la nivelul unui acvifer salin offshore din Marea Adriatică.

- În Rotterdam (Țările de Jos), tehnologia de postcombustie va fi testată la nivelul unei instalații cu o putere electrică echivalentă de 250 MW. Stocarea de CO2 este planificată la nivelul unui zăcământ de gaz epuizat offshore , situat lângă centrala electrică. Proiectul face parte din inițiativa de la Rotterdam privind clima, care urmărește dezvoltarea unei infrastructuri pentru transportul și stocarea de CO2 în regiune.

- Proiectul din Belchatow (Polonia) va demonstra tehnologia de postcombustie într-o unitate supercritică nouă a unei mari centrale pe bază de lignit din Europa. Vor fi explorate trei amplasamente diferite de stocare în acviferul salin, situate aproape de centrală.

- În Compostilla (Spania), tehnologia de combustie a oxi-combustibilului și cea cu pat fluidizat va fi testată pe o instalație pilot de 30 MW care va extinsă până în decembrie 2015 într-o centrală electrică demonstrativă de peste 320 MW. Stocarea este planificată să se realizeze într-un acvifer salin din apropiere.

- Proiectul din Hatfield (Regatul Unit) va demonstra tehnologia de precombustie într-o centrală electrică nouă cu IGCC și cu o putere de 900 MW. Stocarea este prevăzută să se realizeze la nivelul unui zăcământ de gaz offshore din Marea Nordului. Proiectul face parte din inițiativa Yorkshire Forward, care urmărește dezvoltarea unei infrastructuri pentru transportul și stocarea de CO2 în regiune.

3. Punerea în aplicare a PEER – situația actuală

La 19 mai 2009, Comisia a lansat o singură cerere de propuneri vizând cele trei subprograme, și i-a invitat pe potențialii promotori de proiecte să înainteze propuneri până la 15 iulie 2009. Comisia a primit 87 de cereri: 46 pentru proiecte privind gazele naturale și energia electrică, 29 pentru energia eoliană offshore și 12 pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon. Pentru fiecare subprogram a fost efectuată o evaluare distinctă. Evaluarea a început în a doua jumătate a lunii iulie 2009 pentru cele trei subprograme. Aceasta a fost finalizată în luna septembrie pentru proiectele OWE și CSC, iar pentru proiectele privind infrastructura de gaze naturale și de energie electrică, din cauza complexității și numărului mare de cereri, evaluarea a durat mai mult timp, fiind finalizată în noiembrie 2009.

Pe baza recomandărilor comitetului de evaluare, Comisia a pregătit decizii de acordare a subvențiilor pentru fiecare subprogram. Deciziile de acordare propuse au primit avizul favorabil al comitetelor relevante[3] și au fost supuse controlului din partea Parlamentului European. Comisia a adoptat deciziile de acordare a subvențiilor la 9 decembrie 2009 pentru subprogramele OWE și CSC și, respectiv, la 4 martie 2010 pentru proiectele privind infrastructura de gaze naturale și de energie electrică.

Subprogram | Propuneri primite | Propuneri selectate | Subvenții acordate (miliarde EUR) |

Infrastructura - Gaze naturale (inclusiv fluxul invers ) - Electricitate | 46 33 13 | 43 31 12 | 2,299 1,391 0,908 |

Energie eoliană offshore | 29 | 9 | 0,565 |

Captarea și stocarea dioxidului de carbon | 12 | 6 | 1,000 |

TOTAL (miliarde EUR) | 3,864 |

În prezent, se estimează că în primăvara anului 2010 va fi angajat aproape întregul pachet financiar al PEER (3,98 miliarde EUR). Rămâne o sumă de aproximativ 115 milioane EUR (mai puțin de 3% din total) care nu poate fi angajată. Nu este prevăzută o modificare a acestei sume, cu excepția cazului în care unul sau mai mulți promotori de proiecte nu reușesc să preia subvenția din cauza unor constrângeri normative și a riscurilor tehnologice sau a celor legate de piață. Valoarea precisă a fondurilor neangajate va fi cunoscută în toamna anului 2010. În prezent, departamentele Comisiei evaluează opțiunile pentru posibila realocare a fondurilor necheltuite, în conformitate cu considerentul al șaptelea și cu articolul 28 din regulament, precum și cu declarația Comisiei anexată la regulament.

Imediat după adoptarea deciziilor de acordare a subvențiilor, Comisia a început să încheie angajamentele juridice individuale. În cazul proiectelor OWE și CSC, angajamentele juridice iau forma unor convenții privind subvențiile care urmează să fie semnate de Comisie și de beneficiar. În cazul proiectelor privind infrastructura de gaze naturale și de energie electrică, Comisia adoptă decizii individuale de subvenționare și le notifică beneficiarului.

Proiecte privind infrastructura de gaze naturale și de energie electrică

Comisia a primit 46 de propuneri care se ridică la o cerere de sprijin financiar totalizând 2,364 miliarde EUR. Propunerile au fost evaluate de un comitet de evaluare intern, alcătuit din funcționari ai Comisiei sprijiniți de o echipă de experți externi independenți. Comitetul de evaluare a recomandat 43 de proiecte pentru finanțare și Comisia a decis să acorde un sprijin financiar de 2,3 miliarde EUR (31 de proiecte privind gazele naturale și 12 proiecte privind electricitatea). Cele 43 de decizii individuale de subvenționare se află în stadiul de pregătire și vor fi adoptate și notificate până în mai 2010.

Proiecte privind energia eoliană offshore

Subprogramul OWE a fost extrem de eficient, primindu-se 29 de propuneri care au solicitat un sprijin financiar total de 1,669 miliarde EUR, ceea ce a depășit cu mult pachetul alocat de 565 milioane EUR. Pe baza recomandărilor comitetului de evaluare, alcătuit din funcționari ai Comisiei, Comisia a acordat 565 milioane EUR celor 9 propuneri clasate pe primele locuri, în cadrul plafoanelor prevăzute în bugetul disponibil. Patru convenții de subvenționare au fost deja încheiate, iar restul de cinci sunt în etapa de semnare.

Proiecte privind captarea și stocarea dioxidului de carbon

În total, au fost prezentate 12 propuneri. A fost solicitat un sprijin financiar total de 1,770 miliarde EUR, față de un pachet financiar de 1,050 miliarde EUR alocat subprogramului privind CSC. Pe baza recomandărilor comitetului de evaluare, alcătuit din funcționari ai Comisiei și experți de la Banca Europeană de Investiții în calitate de observatori, Comisia a acordat 1 miliard de euro propunerilor clasate pe primele șase locuri. Au fost semnate trei convenții de subvenționare și alte trei sunt în derulare.

4. Prima evaluare a rezultatelor și realizărilor

Având în vedere perioada scurtă care s-a scurs din momentul în care PEER a lansat cererea de propuneri, este prea devreme pentru a evalua rezultatele programului. Cu toate acestea, este posibilă, chiar din această etapă a punerii în aplicare, o primă apreciere calitativă a impactului PEER. În primul rând, trebuie subliniat succesul de care s-a bucurat cererea de propuneri. Numărul ridicat și calitatea propunerilor primite confirmă relevanța abordării PEER și disponibilitatea industriei.

Un aspect deosebit de interesant îl reprezintă faptul că, de la început, PEER pare să fi fost un catalizator al investițiilor în infrastructură. Într-adevăr, maturitatea tehnică a proiectelor selectate se explică prin faptul că studiile de prefezabilitate, analiza costurilor și a pieței, precum și strategiile de investiție, în anumite cazuri finanțate de programul RTE-E, au fost încheiate înainte de introducerea PEER. În ciuda acestui fapt, perspectiva sprijinului financiar din partea UE pentru cheltuieli de capital s-a dovedit decisivă în ceea ce privește lansarea efectivă a proiectelor. În mod particular, finanțarea PEER a acționat ca un stimulent, prin atragerea cofinanțatorilor și încurajarea acestora să adopte angajamente privind investițiile. A fost astfel posibilă aplicarea unor proiecte care, în alte condiții, ar fi fost amânate sau abandonate, date fiind limitările drastice ale surselor de finanțare, care prevalează în circumstanțele economice actuale. Contribuția UE va avea un efect de pârghie important. În cazul proiectelor privind gazele naturale și energia electrică, se așteaptă ca subvențiile PEER în valoare de 2,3 miliarde EUR să încurajeze mobilizarea unor investiții ale sectorului privat în valoare de până la 22 miliarde EUR în următorii 3-5 ani.

Totuși, efectul de stimulare a creșterii economice al subvențiilor PEER nu este limitat la investițiile directe în proiectele selectate. Acest efect se extinde la nivelul lanțului de aprovizionare. Acest aspect se poate deja constata în sectorul OWE, în care proiectele contribuie la crearea sau garantarea a numeroase locuri de muncă în noi uzine sau linii de producție pentru fabricarea structurilor de fundație și a componentelor turbinelor eoliene, precum și în asamblarea și instalarea offshore a acestora. O parte din aceste noi activități de producție se desfășoară în regiuni în care nivelul șomajului este extrem de ridicat, de exemplu lângă zona de coastă a Cuxhaven din nordul Germaniei. Proiectele OWE sunt cele mai avansate în ceea ce privește execuția bugetară. Până la sfârșitul lunii martie 2010, Comisia a efectuat plăți de prefinanțare care totalizează peste 65 milioane EUR. Plățile ulterioare, care totalizează aproximativ 155 milioane EUR, sunt planificate pentru perioada aprilie-iunie 2010.

Proiectele privind CSC au înregistrat, de asemenea, progrese importante. Prezența PEER în calitate de cofinanțator a fost decisivă pentru demararea acestor proiecte. Efectul de demonstrare este deja sesizabil în cazul proiectelor de la Rotterdam și Hatfield, care urmăresc să devină platforme de CSC susceptibile de a atrage alte investiții pentru infrastructura de stocare și transport de CO2 care va fi realizată de alți emitenți importanți de CO2 din regiune. Primele comenzi de instalații se vor efectua în cursul anului 2010 și vor conduce la cheltuieli importante de capital și la crearea de locuri de muncă.

5. Riscurile potențiale ale punerii în aplicare a proiectelor și măsuri de atenuare

Proiectele susținute de PEER pot prezenta un grad ridicat de complexitate tehnică, organizațională și financiară, și implică așadar un anumit nivel de risc. Punerea în aplicare cu succes impune ca întreaga legislație de mediu pertinentă[4] să fie respectată, ca autorizațiile de construcție să fie obținute la timp și ca promotorii de proiecte să își respecte angajamentul de finanțare. Cooperarea activă a autorităților naționale, regionale și locale joacă un rol esențial în procedurile administrative de eliberare a autorizațiilor necesare. Pentru evitarea acestor riscuri, deciziile individuale de subvenționare ale Comisiei privind proiectele de gaze naturale și electricitate vor preciza că, înainte de a se putea efectua plățile, beneficiarii trebuie:

- să obțină autorizațiile de mediu și de construcție necesare, și

- să semneze, până la sfârșitul anului 2010, o decizie finală privind investiția, și anume un angajament oficial de continuare a proiectului din partea promotorilor de proiecte.

În cazul în care aceste condiții nu vor fi îndeplinite, Comisia va evalua situația în vederea unei posibile anulări a deciziei și a dezangajării fondurilor.

În cazul unora dintre proiectele OWE, riscul principal este de natură tehnologică. De exemplu, un anumit proiect va demonstra punerea în aplicare offshore în premieră a turbinelor de 6 MW, în timp ce alte proiecte vor utiliza tehnologia inovatoare pe bază de curent continuu de înaltă tensiune (HVDC) pentru integrarea în rețea a energiei eoliene, la o capacitate care rămâne de demonstrat. În cazul altor proiecte, riscurile sunt preponderent de natură financiară (încheierea exercițiului financiar prevăzută în următoarele luni) sau administrativă (posibile întârzieri ale eliberării autorizațiilor). Anexele tehnice ale convențiilor de subvenționare explică modul în care beneficiarii vor limita riscurile implicate și includ planuri de obținere a cofinanțării și a autorizațiilor necesare.

În ceea ce privește proiectele CSC, punerea în aplicare decurge fără probleme. Există totuși o serie de chestiuni sensibile care trebuie monitorizate. În primul rând, dacă proiectele de demonstrare a CSC vor trebui încheiate cu succes până în anul 2015, vor fi necesare o finanțare națională și un angajamentul industrial neîntrerupte. În plus, statele membre trebuie să furnizeze cadrul juridic necesar pentru stocarea CO2 prin transpunerea Directivei privind CSC[5] în dreptul intern. Acest lucru este necesar pentru a se evita întârzierile în ceea ce privește eliberarea autorizației de stocare a CO2 și, în cele din urmă, în ceea ce privește aprobarea la timp a deciziei finale privind investiția. În sfârșit, sensibilizarea cetățenilor cu privire la siguranța stocării CO2 ar trebui abordată în mod corespunzător, deoarece acest aspect este esențial pentru punerea în aplicare a proiectelor CSC.

Serviciile competente ale Comisiei, în strânsă cooperare cu statele membre și/sau promotorii de proiecte, vor asigura administrarea proiectelor. Acestea se vor baza pe rapoartele de execuție tehnică și pe declarațiile de cheltuieli care trebuie furnizate periodic de beneficiari, și vor urmări progresele înregistrate prin vizite la fața locului. Dacă este necesar, pentru monitorizarea proiectelor PEER și evaluarea generală a impactului programului PEER, Comisia va fi sprijinită de experți independenți externi.

[1] Regulamentul (CE) nr. 663/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistență financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei.

[2] COM(2008)768 și COM(2007)732.

[3] Comitetul de program PC7 pentru subprogramele OWE și CSC și Comitetul de asistență financiară în domeniul rețelelor transeuropene de energie (RTERTE-E) pentru proiectele privind infrastructura de gaze naturale și de energie electrică.

[4] Proiectele trebuie să respecte importante dispoziții legislative în materie de mediu ale UE, și anume Directiva 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului , modificată prin Directiva 97/11/CE și Directiva 2003/35/CE; Directiva 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului; Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (Convenția de la Espoo, 1991) și Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică .

[5] Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon.