11.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 9/29

—

subliniază că succesul unei noi politici industriale europene depinde de existența unor politici eficiente în domenii precum condițiile economice și guvernanța, competitivitatea, investițiile și structura sectorului financiar, inovarea și cercetarea, energia și resursele, agenda digitală, noile competențe și locuri de muncă etc.;

—

subliniază că transformarea industriei europene trebuie să acorde întreprinderilor o mai mare flexibilitate în ce privește strategiile lor de ocupare a forței de muncă în schimbul unei protecții corespunzătoare care să garanteze securitatea veniturilor lucrătorilor din sectoarele potențial afectate și să ofere alternative de reciclare, recalificare și de sprijinire a activității independente. Învățarea continuă pe toată durata angajării este elementul-cheie pentru asigurarea unei capacități ridicate de inserție profesională a lucrătorilor și reducerea la minimum a duratei șomajului, precum și pentru a dota întreprinderile cu un nou fond de competențe, în vedere adaptării rapide la schimbările de pe piață. Autoritățile locale și regionale au un rol important în coordonarea acestor acțiuni. De asemenea, ar trebui să fie valorificat mai mult Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG);

—

solicită să li se acorde un rol mai important autorităților locale și regionale din Uniunea Europeană în ce privește elaborarea și punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 și îndeplinirea obiectivelor comunicării. Reiterează rolul esențial al autorităților locale și regionale ale Uniunii Europene în impulsionarea politicii industriale și de dezvoltare economică, având în vedere apropierea acestora și cunoașterea pe teren a structurii industriale și a problemelor care afectează întreprinderile;

—

invită statele membre și autoritățile locale și regionale să creeze pacte teritoriale la nivel național pentru definirea și punerea în aplicare în comun a Programelor naționale de reformă (PNR), precum și să evalueze împreună progresele acestora, în scopul coordonării și concentrării eforturilor și agendelor lor politice către obiectivele Strategiei Europa 2020, ceea ce va contribui fără îndoială la îndeplinirea acestora.

Raportor

dl Patxi LÓPEZ (ES-PSE), Președintele (Lehendakari) guvernului regional al Țării Bascilor

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor pe tema „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării - Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității”

COM(2010) 614 final

1.

salută cu satisfacție angajamentul Comisiei Europene de a construi un sector industrial european puternic, competitiv și orientat către o creștere durabilă în vederea redresării economice, exprimat în Comunicarea „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării – Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității” (1), una din cele șapte inițiative emblematice ale Strategiei Europa 2020;

2.

subliniază că succesul unei noi politici industriale europene depinde de existența unor politici eficiente în domenii precum condițiile economice și guvernanța, competitivitatea, investițiile și structura sectorului financiar, inovarea și cercetarea, energia și resursele, agenda digitală, noile competențe și locuri de muncă etc.;

3.

solicită, prin urmare, o mai mare integrare și coordonare a inițiativelor emblematice care compun Strategia Europa 2020;

4.

regretă faptul că aceste șapte inițiative emblematice au fost propuse fără a se lua în considerare impactul lor asupra bugetului și ceea ce implică în materie de punere în aplicare;

5.

observă importanța exploatării valorii adăugate a unei acțiuni la nivel european pentru abordarea provocărilor globale și îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, reunind eforturile și sinergiile într-o abordare coordonată a politicilor;

6.

semnalează că schimbările structurale care se înregistrează la nivel global ne-au demonstrat faptul că există probleme și provocări cu un caracter global, care se extind rapid, și care afectează statele și autoritățile locale și regionale într-un context de mai mare deschidere și interdependență, ceea ce demonstrează necesitatea de a pune în aplicare instrumente de planificare strategică și tehnologică, pentru dezvoltarea de răspunsuri rapide și coordonate;

7.

reamintește că noii parametri de competitivitate au pus sub semnul întrebării rolul economiei UE în lume și că este necesar să se dea un puternic impuls Strategiei Europa 2020, pentru ca economia UE să-și recupereze poziția; în acest sens, industria trebuie să joace un rol-cheie ca vector de creștere;

8.

se declară în favoarea unui concept de sustenabilitate integrală, în care să fie incluse, în mod echilibrat, variabilele economice, sociale și de mediu. Protecția și regenerarea mediului, energia, gestionarea eficientă a resurselor, precum și necesitățile sociale legate de îmbătrânirea și îngrijirea persoanelor dependente dispun de un important potențial de dinamizare economică. Avântul unei industrii competitive la nivel global trebuie să fie compatibil cu dezvoltarea economică și socială și să respecte mediul;

9.

solicită Comisiei Europene să pună mai mult accentul pe diferitele niveluri de dezvoltare și pe eliminarea dezechilibrelor care persistă în Uniunea Europeană; în acest sens, politica industrială reprezintă unul dintre instrumentele care trebuie utilizate. Pozițiile statelor membre, precum și ale autorităților regionale și locale în legătură cu cele cinci obiective incluse în Strategia Europa 2020 variază considerabil, iar impactul crizei asupra acestora diferă ca intensitate;

10.

subliniază că transformarea industriei europene trebuie să acorde întreprinderilor o mai mare flexibilitate în ce privește strategiile lor de ocupare a forței de muncă în schimbul unei protecții corespunzătoare care să garanteze securitatea veniturilor lucrătorilor din sectoarele potențial afectate și să ofere alternative de reciclare, recalificare și de sprijinire a activității independente. Învățarea continuă pe toată durata angajării este elementul-cheie pentru asigurarea unei capacități ridicate de inserție profesională a lucrătorilor și reducerea la minimum a duratei șomajului, precum și pentru a dota întreprinderile cu un nou fond de competențe, în vedere adaptării rapide la schimbările de pe piață. Autoritățile locale și regionale au un rol important în coordonarea acestor acțiuni. De asemenea, ar trebui să fie valorificat mai mult Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG);

11.

solicită să li se acorde un rol mai important autorităților locale și regionale din Uniunea Europeană în ce privește elaborarea și punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 și îndeplinirea obiectivelor comunicării. Există autorități locale și regionale cu competențe ample și o experiență demonstrată în materie de dezvoltare economică și industrială, precum și în alte politici direct legate de competitivitate. Poziția lor apropiată de decidenții și protagoniștii activității economice le conferă un plus de eficiență în gestionarea politicilor publice;

12.

sprijină, în acest sens, încheierea de pacte teritoriale între regiuni și statele membre, în scopul luării de angajamente în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020. Punerea în concordanță a obiectivelor, strategiilor comune și a finanțării din domeniul politicii industriale va contribui pozitiv la o mai mare creștere economică;

13.

recunoaște rolul agenților de promovare economică de proximitate (2), care au în regiuni și orașe o funcție de dinamizare a industriei. Acțiunea lor este fundamentală pentru obținerea unei mai mari implicări a întreprinderilor, agenților sociali, precum și a cetățenilor în politica industrială a UE;

14.

solicită Comisiei Europene să elaboreze un calendar specific pentru fiecare dintre prioritățile stabilite în comunicare, în scopul de a facilita supravegherea punerii în aplicare a noii politici industriale;

15.

propune ca Comisia Europeană să realizeze în colaborare cu Comitetul Regiunilor o procedură de monitorizare și evaluare periodică a progreselor înregistrate în aplicarea politicii industriale, pentru a crea sinergii și a pune în comun resurse pentru același obiectiv; solicită, în acest sens, efectuarea de măsurători calitative și cantitative privind evoluția politicii industriale, incluzând aspecte cum ar fi crearea de locuri de muncă, competitivitatea, dezvoltarea durabilă sau progresul inovării;

16.

este satisfăcut de rolul-cheie pe care inițiativa îl acordă industriei în cadrul noului model european de creștere, ca sector decisiv al economiei noastre, dată fiind forța de tracțiune pentru restul activităților economice;

17.

recunoaște că însuși conceptul de industrie a evoluat și a ajuns într-o fază economică în care capătă un rol tot mai pregnant așa-numita „industrie difuză”, sau noua industrie, care necesită pentru a se dezvolta servicii de o înaltă valoare adăugată;

18.

semnalează că, dincolo de abordarea sectorială, politica industrială trebuie să se transforme într-o politică de competitivitate pentru a adopta o abordare mai amplă constând dintr-un sprijin activ acordat întreprinderilor, acesta fiind impus de noul context al mutațiilor industriale;

19.

subliniază că UE ar trebui să investească în domeniile cu cel mai mare potențial socioeconomic și solicită o mai mare concentrare pe creșterea inteligentă a unei economii bazate pe cunoaștere în UE, precum și pe investiții strategice în cercetare-dezvoltare, formare orientată către știință și tehnologie sau inovare netehnologică, printre altele;

20.

observă că industria din UE este în mare măsură dependentă de materiile prime și de resursele energetice, care devin tot mai costisitoare și mai rare și care depind de situația politică internațională;

21.

reiterează că unul din principalele obiective ar trebui să fie decuplarea creșterii economice de o mai mare utilizare a resurselor;

22.

consideră, prin urmare, că dezvoltarea proceselor pentru gestionarea mai eficientă a acestor resurse, înlocuirea materiilor prime, precum și progresele în consolidarea și utilizarea energiilor alternative trebuie privite ca provocări strategice pentru politica industrială a UE;

23.

reamintește că demografia va fi o componentă a noilor modele de consum. Îmbătrânirea populației în țările dezvoltate va duce la apariția unor noi necesități de prestații sociale, dar va reprezenta și o sursă de oportunități pentru industrie și servicii; avântul clasei medii din țările emergente va reprezenta altă posibilă sursă de oportunități pentru dezvoltare și inovare;

24.

recunoaște rolul țărilor emergente pe noua hartă geoeconomică care se conturează în prezent. Țările emergente devin tot mai prezente, fiind piețe atrăgătoare cu o creștere puternică, dar și pentru că sunt actori ai noilor fluxuri de investiții directe și de cerere tot mai mare de tehnologie și cercetare-dezvoltare;

25.

înțelege, din acest motiv, necesitatea urgentă de a se întreprinde reforme structurale ca răspuns la schimbările radicale cu care se confruntă mediul antreprenorial și care duc la apariția unei noi paradigme competitive la nivel global, în care capătă o relevanță decisivă împreună cu ascensiunea noilor țări emergente, tehnologia și competențele legate de TIC, precum și tranziția spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

26.

solicită eliminarea obstacolelor care frânează creșterea antreprenorială, precum și găsirea de soluții și formule de colaborare și de parteneriat între întreprinderi. Provocările legate de internaționalizare, inovare sau durabilitate nu pot fi abordate în mod izolat sau deconectat;

27.

scoate în evidență că trebuie să se creeze condiții favorabile pentru ca întreprinderile să ajungă la dimensiuni adecvate pe nișele corespunzătoare. Astfel, UE va putea avea IMM-uri multinaționale de nișă. De altfel, specializarea reprezintă unul dintre aspectele strategice care determină competitivitatea întreprinderilor, care, în mod necesar, vor trebui să dezvolte produse și servicii mai complexe și orientate către segmente ale pieții mai specifice și cu o valoare adăugată mai mare;

28.

subliniază necesitatea urgentă de a forma și a abilita persoane și de a crea condițiile favorabile și atrăgătoare pentru ca acestea să lucreze în industria cunoașterii, date fiind problemele existente în ce privește ocuparea locurilor de muncă din domeniile strategice pentru viitor, cum ar fi cercetarea și știința, ingineria, sănătatea sau matematica. De asemenea, competențele, calificările și cunoștințele lucrătorilor trebuie actualizate permanent și orientate către cererea noilor sectoare și tehnologii, nu doar în beneficiul industriei, ci și al lucrătorilor care își pierd locul de muncă, în vederea readaptării rapide la un nou sector sau la noi tehnologii;

29.

subliniază, de asemenea, că este important să se progreseze către polivalență și multidisciplinaritate alături de o abordare centrată pe competențe personale, cum ar fi munca în echipă sau deschiderea către schimbare pentru a se obține o mai bună adaptare la necesitățile sectorului industrial;

30.

consideră necesar ca industria noastră să capete un „reflex de globalizare” și să se adapteze noului context concurențial, care este deja internațional și care este schimbător prin însăși natura sa. Globalizarea a intensificat contextul concurenței, prin deschiderea piețelor către noi concurenți, care beneficiază de noi posibilități de deplasare și obținere de informații;

31.

subliniază că internaționalizarea este o provocare nu doar pentru întreprinderi, ci și pentru întreaga societate. Pentru ca întreprinderile europene să mizeze hotărât pe internaționalizare și să fie competitive la nivel internațional, este necesar ca și persoanele, universitățile, centrele de formare sau sistemul științifico-tehnologic să integreze cultura și factorul internațional în strategia lor;

32.

subliniază că s-a produs o fragmentare a lanțului de valoare, ceea ce scoate în evidență avantajele specifice de localizare ale fiecărui teritoriu față de diversele activități sunt necesare pentru fabricarea sau elaborarea unui anumit produs sau serviciu;

33.

pledează pentru îmbunătățirea accesului la credit și a disponibilității acestuia, sprijină activitatea Forumului de finanțare a IMM-urilor și subliniază, de asemenea, importanța îndeplinirii de către bănci și organisme financiare a misiunii lor de intermediari, în mod responsabil și transparent, garantând o legătură mai strânsă între economia financiară și economia reală;

34.

solicită, de asemenea îmbunătățirea funcționării piețelor financiare prin aplicarea de măsuri eficiente și continuarea lucrărilor inițiate de UE pentru reglementarea adecvată a piețelor financiare, făcând astfel posibilă combaterea speculațiilor și a vulnerabilității sistemelor bancare în scopul eliminării riscurilor sistemice, sporindu-se echilibrul și stabilitatea și asigurându-se o mai mare încredere într-un mediu antreprenorial sănătos;

35.

preconizează o mai bună colaborare între Banca Europeană de Investiții și autoritățile locale și regionale ale Uniunii Europene pentru a îmbunătăți sprijinul adus investițiilor în cercetare-dezvoltare și inovare la nivel local și regional;

36.

propune definirea și punerea în aplicare a unui plan de competitivitate la nivelul UE în care să se stabilească condițiile-cadru ale UE în materie de politică industrială;

37.

reiterează că competitivitatea reprezintă o provocare pentru întreaga societate și pentru toate sistemele care interacționează în desfășurarea activităților economice, și nu doar pentru mediul antreprenorial. Competitivitatea privește persoanele, universitățile, centrele tehnologice, serviciile sanitare etc., precum și toate sectoarele și activitățile productive;

38.

prin urmare, se pronunță în favoarea aplicării unei abordări sistemice a politicii industriale, din care să facă parte diversele politici care contribuie la sporirea competitivității. Această abordare trebuie aplicată și la nivel național, regional și local. Pentru sporirea eficienței și productivității industriei UE, este necesar să se îmbunătățească și poziția UE referitor la aspecte cum ar fi transporturile, protecția socială și protecția consumatorului, intermedierea financiară, energia, protecția mediului, precum și piața unică și politicile comerciale, iar acestea să fie abordate în mod coordonat ca „lanț de competitivitate”;

39.

consideră, prin urmare, că noua politică industrială trebuie să încurajeze o abordare intersectorială. În ultimii ani s-a generalizat utilizarea tuturor acelor formule care promovează cooperarea antreprenorială prin proiecte cluster sau intercluster; printre obiectivele principale ale acestora se numără reunirea și structurarea tuturor funcțiilor din lanțul de valori pe tipuri de inițiative, acestea reprezentând un cadru de reglementare eficient, care va acoperi întregul lanț de valori, fără să intervină în deciziile întreprinderilor. În plus, dată fiind legătura directă dintre clustere și teritoriul pe care se află, este important să se țină seama de dimensiunea regională marcată a configurației noii politici industriale;

40.

reiterează că restabilirea creșterii și a creării de locuri de muncă vor depinde în mare măsură de sporirea productivității, atât în sectorul productiv, cât și, mai ales, în sectorul serviciilor pentru întreprinderi;

41.

subliniază rolul IMM-urilor în UE, acestea asigurând 2/3 din locurile de muncă din industrie. Din acest motiv, politicile publice ale Uniunii Europene trebuie abordate din prisma principiului „a gândi mai întâi la scară mică” (think small first), pentru a răspunde în mod specific necesităților IMM-urilor, ca actori economici fundamentali pentru crearea de locuri de muncă și pentru creșterea economică. Vom fi competitivi doar dacă IMM-urile noastre sunt competitive;

42.

solicită, prin urmare, să se acorde un rol mai important în comunicare agenților de promovare economică care operează la nivelul autorităților locale și regionale, care furnizează în mod ramificat servicii de sprijin fundamentale pentru ca IMM-urile să poată fi competitive;

43.

recomandă utilizarea mijloacelor necesare care să garanteze o aplicare eficientă a Small Business Act și subliniază că ultima revizuire a acestuia acordă, pe bună dreptate, prioritate accesului IMM-urilor la finanțare și legislației inteligente;

44.

este de acord cu necesitatea de a se crea condiții pentru ca întreprinderile să aibă acces la cele mai bune servicii posibile, ceea ce influențează în mare măsură calitatea produselor și serviciilor acestora și, prin urmare, competitivitatea lor. Trebuie să se pună accentul pe acele măsuri care contribuie la abilitare și la promovarea concurenței între furnizorii de servicii pentru întreprinderi;

45.

sprijină punerea în practică de măsuri de facilitare a dezvoltării inovării și simplificării gestionării în întreprinderi, în special în IMM-uri, reducându-se sarcinile administrative și legislative care au repercusiuni asupra competitivității întreprinderilor, pentru a face progrese, de exemplu, în ce privește extinderea „fitness checks” la domeniul politicii industriale, precum și lărgind și generalizând aplicarea acestora în alte domenii conexe;

46.

subliniază importanța impactului și a dimensiunii teritoriale ale politicii industriale europene, pentru a adapta obiectivele acesteia la diversele condiții inițiale, acest lucru fiind esențial pentru o dezvoltare echilibrată și coezivă și pledează pentru coerența necesară dintre comunicare și orientările incluse în comunicările „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” (3) și Contribuția politicii regionale la creșterea durabilă în Europa 2020 (4);

47.

este de acord în ceea ce privește necesitatea de a se avansa pe calea specializării inteligente pentru a promova competitivitatea rețelei industriale și preconizează ca autoritățile regionale și locale să-și dezvolte propriile lor nișe de inovare. Specializarea inteligentă reprezintă nodul de legătură între Comunicarea privind politica industrială și inițiativa emblematică „Uniune pentru inovare”;

48.

consideră că este necesar să se promoveze integrarea instrumentelor de stimulare a clusterelor în Uniunea Europeană, prin adoptarea unei abordări unice centrate pe creștere și competitivitate care, dincolo de schimbul de experiențe, să promoveze proiecte concrete cu caracter comun și de colaborare. Contextul Uniunii Europene devine în acest caz un element-cheie pentru intensificarea cooperării transnaționale care să faciliteze dezvoltarea de clustere la nivel mondial;

49.

subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare proiecte strategice la nivelul UE în domenii concrete și cu un efect sporit de pârghie în termeni de transfer tehnologic și creare de sinergii, cum ar fi dezvoltarea industrială a vehiculelor ecologice, clădirile eficiente din punct de vedere energetic și fabricile viitorului. Este important să se facă progrese și să se aprofundeze acest tip de inițiative cu viziune pe termen lung, prin care să se demonstreze valoarea adăugată a Uniunii Europene;

50.

consideră că administrațiile publice pot exercita și ele un efect de pârghie considerabil asupra competitivității întreprinderilor prin intermediul achizițiilor publice inovatoare. Astfel, criteriile în materie de achiziții publice vor stimula inovarea întreprinderilor contractante prin intermediul prioritizării produselor sau serviciilor inovatoare și durabile, ceea ce îmbunătățește calitatea și accesibilitatea serviciilor publice. În acest sens, trebuie desigur evitate sarcinile administrative suplimentare, întrucât, altfel, în special pentru IMM-uri, participarea la procedurile de achiziții publice nu ar mai fi atractivă;

51.

solicită statelor membre și autorităților regionale și locale competente să facă progrese pe calea promovării culturii spiritului antreprenorial în societatea europeană, în special în rândul tinerilor. Sistemele de învățământ ar trebui să dezvolte programe de formare care să includă încurajarea spiritului antreprenorial, a asumării de riscuri, a capacității de a deveni lider sau a creativității printre competențele esențiale ale persoanelor;

52.

semnalează importanța esențială a promovării dezvoltării de profiluri relaționate cu globalizarea, în cadrul căreia joacă un rol esențial cunoașterea limbilor, disponibilitatea față de mobilitatea profesională internațională, sau dezvoltarea unei mentalități deschise către relațiile cu persoane provenind din diferite culturi;

53.

propune integrarea într-o mai mare măsură în comunicare a strategiilor tehnologică și de internaționalizare. Inovarea, tehnologia și internaționalizarea sunt trei concepte care, în mod necesar, se alimentează reciproc și sunt strâns legate între ele; ar trebui realizat un efort de definire a unor politici comune;

54.

solicită ca pregătirea viitoare a strategiei de sprijin al internalizării IMM-urilor să fie suficient de ambițioasă și concretă. Această strategie ar trebui să acorde o atenție specială promovării cooperării între întreprinderi și dezvoltării relațiilor dintre acestea, precum și creării de legături intersectoriale;

55.

solicită Comisiei Europene punerea în aplicare efectivă a măsurilor incluse în Comunicarea „Comerț, creștere și afaceri internaționale. Politica comercială – componentă cheie a Strategiei UE 2020” (5), îndeosebi în ceea ce privește agenda negocierilor în cadrul instituțiilor internaționale, precum și aprofundarea colaborărilor strategice. Este fundamental să se acționeze la nivelul Uniunii Europene, pentru a spori influența industriei europene în lume;

56.

împărtășește opinia Comisiei Europene privind importanța strategică a politicii în domeniul concurenței pentru competitivitatea industriei UE și pentru o concurență fără denaturări pe piața internă. Un mediu concurențial echitabil, care să favorizeze egalitatea de condiții, stimulează întreprinderile să introducă îmbunătățiri pentru a face față concurenței și dezvoltă spiritul întreprinzător. Este esențială asigurarea unei bune funcționări a acestei politici, precum și aplicarea corespunzătoare de către state și autoritățile locale și regionale;

57.

reamintește, cu toate acestea, noul rol al sectorului public, care trebuie să caute formule de parteneriat public-privat pentru a finanța infrastructuri strategice și investiții productive de mare amploare. Colaborarea public-privat trebuie utilizată, de asemenea, pentru dezvoltarea politicii industriale, urmărind alinierea intereselor și punerea în aplicare de proiecte concrete cu dimensiune europeană, care să sporească gradul de eficiență al cheltuielilor publice. Mai mult, formulele de cooperare public-public între diferitele niveluri de guvernare și instituții publice vor contribui la îmbunătățirea coordonării politicilor și la reducerea ineficiențelor;

58.

salută viziunea inovării ca element central al Strategiei Europa 2020 și poziționarea sa strategică prin intermediul inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”. Prioritatea legată de creșterea inteligentă este orientată, în mod oportun, către o creștere bazată pe binomul cunoaștere și inovare ca reprezentând unul din cei trei piloni fundamentali pentru creșterea economică a Uniunii Europene pe viitor;

59.

semnalează importanța extinderii și aprofundării conceptului de inovare și subliniază necesitatea ca industria să combine inovarea bazată pe propria experiență sau abordarea DUI (Doing, Using and Interacting), cu abordarea STI (Science, Technology and Innovation), bazată pe o cunoaștere explicită și cu carácter științific și tehnologic;

60.

deplânge lipsa din comunicare a unei mai mari importanțe acordate inovării netehnologice, aceasta fiind o sursă de avantaje concurențiale. Autenticele schimbări din mediul antreprenorial sunt însoțite cel mai adesea de inovarea gestionării antreprenoriale și organizaționale în domenii cu mar fi strategia, procesele, marketingul, organizarea industrială sau relațiile cu furnizorii. Mizând pe inovare netehnologică, numeroase regiuni și teritorii au putut deveni competitive;

61.

propune, prin urmare, să se includă în evaluările politicii industriale indicatori de inovare netehnologică;

62.

subliniază că la baza inovării stau cunoașterea și creativitatea și că întreprinderile trebuie să le încorporeze și să le gestioneze în mod sistematic în toate activitățile lor;

63.

regretă faptul că comunicarea nu redă importanța decisivă pe care o au persoanele în noua politică industrială, dacă aceasta dorește în mod real să pună bazele efective pentru asigurarea unei creșteri echilibrate pe termen lung. Într-o industrie bazată pe cunoaștere, persoanele sunt protagoniștii transformărilor și ai avantajelor competitive ale întreprinderilor;

64.

consideră că cercetarea din cadrul universităților și centrelor tehnologice și de cercetare, împreună cu activitatea de cercetare teoretică, trebuie să se deschidă și să se orienteze în mai mare măsură către necesitățile pieței și aplicarea practică a rezultatelor cercetării;

65.

consideră că este necesară o mai bună coordonare între cercetare și industrie, pentru a se progresa pe calea specializării inteligente a teritoriilor, în domeniile tehnologiilor generice esențiale, cum ar fi nanotehnologia, microelectronica și nanoelectronica, biotehnologia industrială, fotonica, materialele avansate și tehnologiile avansate de fabricare, precum și promovarea creării de rețele transnaționale și intensificarea cooperării la nivel regional, național și internațional;

66.

subliniază că dezvoltarea unei industrii europene bazate pe inovare și pe cunoaștere trebuie, în mod obligatoriu, să se traducă prin obținerea unui număr sporit de brevete de către întreprinderile europene. În acest caz, este deosebit de important ca întreprinderile și autorii să dispună de un sistem eficient de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală, care să presupună costuri mai scăzute de acces, și să se asigure o mai bună protecție juridică împotriva falsificărilor și pirateriei. În acest scop, este indispensabilă scăderea costurilor și simplificarea procedurilor de obținere de brevete, precum și armonizarea validării lor automate în toate statele membre, în conformitate cu propunerea privind brevetul unic european;

67.

semnalează că TIC au devenit un factor decisiv pentru a spori productivitatea întreprinderilor și, prin urmare, este de acord cu faptul că este indispensabilă promovarea utilizării acestora de către IMM-uri. Adaptarea și integrarea TIC va determina potențialul competitiv al întreprinderilor europene față de concurenții lor din țările terțe. Aceste tehnologii promovează munca în colaborare, tratarea și schimburile reciproce de informații și de idei, precum și un acces mai direct la piață și clienți;

68.

insistă asupra importanței deosebite a îmbunătățirii relațiilor dintre diverșii agenți, precum și a adoptării conceptului de „ecosisteme regionale de inovare” în strategiile de dezvoltare regională. „Ecosistemele regionale de inovare” presupun o dezvoltare a rețelelor și fluxurilor de schimburi de cunoștințe, organisme cu puternice rădăcini în teritoriu, precum și modele organizatorice flexibile;

69.

recomandă să se pună mai mult accent pe necesitățile IMM-urilor în momentul definirii orientărilor care vor conduce următorul Program-cadru al Uniunii Europene pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, care să favorizeze participarea acestora la proiectele europene comune;

70.

solicită Comisiei Europene să acorde o importanță sporită dimensiunii regionale la definirea Cadrului strategic comun de cercetare și dezvoltare, care va include Programul-cadru și Programul CIP, precum și continuarea acțiunii-pilot Regions of Knowledge, pentru consolidarea potențialului de cercetare al regiunilor europene prin clustere transnaționale;

71.

reiterează necesitatea de a se crea un context favorabil pentru o mai mare angajare a capitalului privat în investițiile productive legate de inovare și cercetare-dezvoltare, ceea ce implică în mod necesar crearea de formule financiare cum ar fi capitalul-risc sau business angels;

72.

solicită, cu toate acestea, un sistem mai precis de indicatori și obiective, care, pe lângă procentajul de cheltuieli consacrate cercetării-dezvoltării de către întreprinderi, să poată reda și aspecte calitative legate de îmbunătățirea competitivității și a productivității, cu alte cuvinte, care să se orienteze asupra măsurării rezultatelor cercetării-dezvoltării;

73.

consideră că UE trebuie să valorifice atuurile pe care și le-a creat în beneficiul competitivității industriei europene: dispunem de o bază tehnologică și științifică importantă și de universități de înalt nivel, precum și de forță de muncă calificată și specializată; am dezvoltat o piață internă care elimină obstacolele din calea comerțului și a liberei circulații a lucrătorilor; în plus, s-au dezvoltat clustere și rețele de cooperare puternice, iar UE a fost pionieră în punerea în aplicare de soluții ecologice;

74.

semnalează că, în ciuda progreselor înregistrate de la crearea pieței unice, încă nu au fost utilizate toate posibilitățile oferite de aceasta, în favoarea unei creșteri durabile și favorabile incluziunii. Piața unică reprezintă motorul economic al Uniunii Europene, iar realizarea integrală a acesteia este esențială pentru promovarea creșterii și a competitivității industriei noastre;

75.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să elimine obstacolele și lacunele care frânează potențialul de creștere al pieței unice. În acest sens, recunoaște că Directiva privind serviciile a permis eliminarea unora dintre obstacolele care persistă pe piața unică în ceea ce privește prestarea de servicii și stabilirea într-un alt stat membru. Comisia Europeană trebuie să acționeze în continuare în acest sens, implicând autoritățile locale și regionale, având în vedere că acestea reprezintă actori esențiali pe piața serviciilor;

76.

consideră că îmbătrânirea populației, schimbările climatice și protecția mediului sunt trei dintre principalele provocări cu care se va confrunta Uniunea Europeană în următorii ani;

77.

semnalează, așadar, că sustenabilitatea trebuie privită ca o oportunitate esențială pentru viitorul industriei europene, întrucât va contribui, fără îndoială, la crearea de locuri de muncă și întreprinderi mai multe și noi, cu un profund caracter inovator și competitiv;

78.

întâmpină cu satisfacție intenția Comisiei Europene de a promova o mai strânsă legătură și coerență între cerințele de mediu și obiectivele politicii industriale, progresând pe calea de tranziție către o gestionare mai eficientă a resurselor pe ansamblul industriei. Caracterul limitat al resurselor energetice strategice și al materiilor prime și creșterea costurilor acestora obligă industria la utilizarea mai rațională a acestora, care trebuie să se bazeze pe consumul eficient, pe reciclare, precum și pe înlocuirea cu materiale alternative;

79.

reiterează importanța consolidării „economiei ecologice”, care decurge atât din necesitatea de a utiliza energia în mod eficient, cât și, îndeosebi, din conștientizarea sporită a necesității progresării către un grad mai mare de ecoinovare. Astfel, se vor realiza activități economice inovatoare, de la energiile din surse regenerabile până la noile materiale, obiectivul urmărit fiind acela de a se contribui la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

80.

cu toate acestea, consideră necesar ca statele membre și autoritățile regionale sau locale competente să educe de asemenea consumatori responsabili, care să opteze pentru un consum etic și selectiv, care să impună cele mai mari exigențe de calitate, informare și transparență întreprinderilor. Consumatorii joacă, în acest fel, un rol important în ce privește stimularea potențialului competitiv al întreprinderilor și adoptarea de politici responsabile;

81.

salută integrarea responsabilității sociale a întreprinderilor ca un element care contribuie, de asemenea, la competitivitatea și poziția de lider a industriei la nivel internațional și care este subliniat de comunicare;

82.

subliniază că autoritățile locale și regionale cunosc condițiile specifice ale fiecărui teritoriu și dispun de competențe pentru a difuza noi valori și a avansa pe calea responsabilității sociale a întreprinderilor. Comisia Europeană trebuie să continue să impulsioneze acest concept și să se sprijine pe guvernele locale și regionale, cărora le revine responsabilitatea punerii sale în aplicare pe teren. În acest sens, este fundamental să se pună în aplicare principiul subsidiarității și să se gestioneze politicile de la nivelul de guvernare cel mai eficient și mai apropiat de cetățeni;

83.

preconizează integrarea, la nivelul întreprinderilor, de noi modele de gestionare, în cadrul cărora să se consolideze participarea angajaților ca element-cheie pentru sporirea eficienței tuturor proceselor industriale, și, în consecință, a competitivității, precum și pentru prevenirea precarizării condițiilor de lucru în contextul transformărilor industriale;

84.

semnalează însă că, în același timp, este necesar să se facă progrese în ceea ce privește flexibilitatea internă a industriei. Diferitele grupuri de interese trebuie să reacționeze și să se adapteze la un peisaj economic aflat în schimbare, ceea ce implică adaptarea organizării producției la fluctuațiile cererii și la schimbările tehnologice;

85.

solicită, în acest sens, o mai mare flexibilitate a piețelor forței de muncă din statele membre, bazate pe dialogul dintre partenerii sociali, care să fie însoțită de sisteme de protecție socială sigure, care să contribuie la creșterea economică și la coeziunea socială, prin locuri de muncă mai multe și mai bune. Reglementarea piețelor forței de muncă trebuie să asigure tranziția dintre perioadele de șomaj și perioadele de angajare, oferind garanții de securitate economică, precum și opțiuni de formare și orientare profesională pentru consolidarea capacității de inserție profesională;

86.

reiterează rolul esențial al autorităților locale și regionale ale Uniunii Europene în impulsionarea politicii industriale și de dezvoltare economică, având în vedere apropierea acestora și cunoașterea pe teren a structurii industriale și a problemelor care afectează întreprinderile;

87.

solicită ca Comisia Europeană și statele membre, alături de guvernele locale și regionale, să facă progrese pe calea unei mai mari coordonări și a unei abordări integrate în ceea ce privește definirea unei politici industriale ambițioase și axate asupra competitivității, care să valorifice sinergiile cu restul inițiativelor emblematice incluse în Strategia Europa 2020;

88.

îndeamnă Comisia Europeană să îmbunătățească condițiile și guvernanța politicii industriale, acordând o mai mare relevanță rolului autorităților locale și regionale europene în ceea ce privește definirea și punerea în aplicare a politicii industriale. Având în vedere apropierea acestora de realitatea întreprinderilor și faptul că dispun de competențe, inclusiv legislative, în materie de politică industrială, ele reprezintă actori esențiali pentru dezvoltarea economică, iar acest nivel se dovedește a fi ideal pentru a progresa pe calea unei abordări constând din politici de jos în sus (bottom-up);

89.

invită statele membre și autoritățile locale și regionale să creeze pacte teritoriale la nivel național pentru definirea și punerea în aplicare în comun a Programelor naționale de reformă (PNR), precum și să evalueze împreună progresele acestora, în scopul coordonării și concentrării eforturilor și agendelor lor politice către obiectivele Strategiei Europa 2020, ceea ce va contribui fără îndoială la îndeplinirea acestora;

90.

subliniază rolul autorităților locale și regionale în ceea ce privește realizarea de progrese pe calea coeziunii teritoriale și reducerea diferențelor economice și sociale; acestea reprezintă actori esențiali pentru a dezvolta o abordare ramificată care să contribuie la consolidarea politicii industriale la nivel teritorial european.