52009PC0648

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 23.11.2009

COM(2009)648 final

2008/0234 (CNS)

Propunere modificată de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de cooperare între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, pentru lupta împotriva fraudei și oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale acestora și pentru asigurarea schimbului de informații în materie fiscală

(prezentată de Comisie)

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXT

La 10 decembrie 2008, Comisia a adoptat o propunere de Decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Comunității Europene, a Acordului de cooperare între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, pentru lupta împotriva fraudei și oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale acestora, precum și o propunere de Decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului de cooperare între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, pentru lupta împotriva fraudei și oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale acestora[1].

Prezenta propunere a fost adoptată în urma autorizării acordate de Consiliu la 7 noiembrie 2006.

2. OBIECTIVUL PROPUNERII MODIFICATE

În urma concluziilor adoptate de Consiliul ECOFIN la 10 februarie 2009, se preconizează că Liechtenstein va include în acordul cu Uniunea Europeană obligații cu o sferă de aplicare cel puțin similară celei convenite cu țările terțe. De asemenea, Consiliul a mandatat Comisia să obțină modificări care să garanteze asistență administrativă și acces la informații în mod efectiv în ceea ce privește toate formele de investiții, în special fundațiile și trusturile.

Liechtenstein, urmat de alte țări, a emis o declarație oficială prin care recunoaște standardul de cooperare prevăzut la articolul 26 din Modelul de convenție fiscală OCDE privind venitul și capitalul (2005). În urma concluziilor summitului G20 din 2 aprilie 2009, includerea standardelor prevăzute în modelul OCDE reprezintă o etapă logică. Prin urmare, concluziile Consiliului trebuie interpretate din această perspectivă. Un astfel de standard nu trebuie limitat la cazuri de fraudă sau evaziune fiscală, ci ar trebui să acopere toate schimburile de informații, inclusiv în scopul cooperării fiscale.

În 2009, în consecință, în strânsă colaborare cu Consiliul, în special prin intermediul activității din cadrul Grupului de lucru pentru AELS și al Grupului de lucru pentru chestiuni fiscale (impozitare directă), Comisia a negociat cu Liechtenstein o serie de aspecte, inclusiv:

- acoperirea globală a acordului trebuie extinsă astfel încât să cuprindă și cooperarea fiscală în conformitate cu articolul 26 din standardul OCDE;

- domeniul de aplicare general ar trebui extins astfel încât să reflecte corect standardele OCDE, specificând faptul că asistența la cerere prin intermediul schimbului de informații include informații despre care se preconizează că sunt relevante pentru determinarea, evaluarea, aplicarea și perceperea impozitelor, recuperarea și executarea creanțelor fiscale sau anchetarea și urmărirea acțiunilor în materie fiscală;

- ar trebui inclusă evaziunea fiscală, inclusiv omiterea prezentării declarației fiscale impuse prin lege, și este necesară o clarificare în privința definirii fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, în special pentru a se determina domeniul de aplicare a asistenței privind investigațiile;

- elaborarea acordului revizuit ar trebui, de asemenea, să reflecte mai bine formularea exactă a standardului prevăzut la articolul 26 din modelul OCDE privind limitele schimbului de informații;

- este necesar, pentru a se garanta aplicarea pe deplin a standardului menționat la articolul 26 din modelul OCDE, să fie definite competențele de care dispune administrația unui partener solicitat; părțile trebuie, în special, să se asigure că autoritățile lor administrative dețin competențele care le permit să obțină și să furnizeze informații deținute de bănci, societăți, parteneriate, trusturi și fundații, în special referitoare la proprietate și beneficiari în vederea furnizării informațiilor respective la cerere;

- acordul ar trebui revizuit astfel încât să confere comitetului mixt un rol suplimentar în ceea ce privește monitorizarea și evaluarea;

- forma și conținutul cererilor de asistență ar trebui specificate astfel încât să cuprindă o descriere a conținutului cererii de asistență care să reflecte dispozițiile convenite recent de Liechtenstein cu țările terțe;

- acordul ar trebui să permită o punere rapidă în aplicare și să prevadă un regim diferențiat cu aplicarea provizorie a anumitor competențe ale Uniunii, în special în ceea ce privește resursele proprii tradiționale și anumite aspecte legate de dispozițiile privind schimbul de informații.

În contextul acestor negocieri, Principatul Liechtenstein a subliniat următoarele aspecte importante:

- pentru Liechtenstein, contextul încheierii acordului se caracterizează prin apartenența principatului la SEE și, prin urmare, prin participarea acestuia la libertățile din cadrul pieței interne și prin acordurile de asociere semnate privind acquis-ul Schengen și Dublin;

- egalitatea de tratament și nediscriminarea sunt principii fundamentale și ar trebui aplicate ca atare de către toate statele membre în relațiile lor cu Liechtenstein; Liechtenstein are, de asemenea, obiectivul de a obține egalitatea de tratament și nediscriminarea în ceea ce privește atât țările terțe europene, cât și obligațiile referitoare la schimburile de informații în materie fiscală prevăzute de acord;

- Liechtenstein își rezervă dreptul de a încheia acorduri bilaterale complementare de cooperare în materie fiscală cu anumite state membre în domeniile de competență ale acestora. Astfel de acorduri au fost deja semnate cu anumite state membre.

Comisia a prezentat periodic Consiliului rapoarte privind progresele înregistrate în cadrul negocierilor cu Liechtenstein.

La 9 iunie 2009, reamintind concluziile Consiliului din 10 februarie 2009, Consiliul a invitat Comisia să prezinte rapid rezultatul negocierilor privind acordul anti-fraudă cu Liechtenstein și a luat notă de intenția Comisiei de a prezenta directive de negociere pentru acordurile anti-fraudă cu Monaco, Andorra, San Marino și Elveția.

Discuțiile purtate cu grupurile de lucru ale Consiliului (Grupul de lucru pentru AELS și Grupul de lucru pentru chestiuni fiscale – impozitare directă) au contribuit la elaborarea unui proiect revizuit informal; Comisia a încorporat cererile statelor membre și a răspuns preocupărilor acestora în măsura posibilului. Acest proiect a fost transmis către COREPER la 8 și 14 octombrie 2009 pentru a fi discutat.

Cu ocazia întrunirii Consiliului ECOFIN la 20 octombrie, Consiliul a concluzionat că va reveni asupra acestui aspect în cursul lunii decembrie.

Propunerea modificată ia în considerare aceste evoluții recente. În plus, aceasta ține cont, de asemenea, de noile dispoziții ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, în special în ceea ce privește temeiurile juridice.

Prezentul acord ar trebui să servească drept model pentru negocierea acordurilor anti-fraudă cu alte țări terțe.

3. MODIFICăRILE INTRODUSE

- Titlul acordului și articolul 1 – „Obiectiv”

Titlul și articolul menționat anterior se modifică pentru a reflecta lărgirea obiectivului acordului (care acoperă, de asemenea, asistența prin intermediul schimbului de informații care sunt în mod previzibil relevante pentru determinarea, evaluarea, aplicarea și perceperea impozitelor).

- Articolul 2 – „Domeniul de aplicare general”

Acest articol se modifică pentru a reflecta extinderea sferei de aplicare a acordului. În acest scop, s-a adăugat articolul 2 alineatul (1) litera (c) în vederea luării în considerare a concluziilor Consiliului din 10 februarie 2009 și a angajamentului luat de Liechtenstein la 12 martie 2009 de a adopta standardul OCDE privind schimbul de informații în materie fiscală (articolul 26 din Modelul de convenție fiscală OCDE privind venitul și capitalul).

Mai mult, la articolul 2 alineatul (1) litera (a), s-a eliminat termenul „toate” din fața termenului „părțile”, deoarece nu aduce nicio valoare adăugată, iar la articolul 2 alineatul (1) literele (b), (e) și (f), s-a eliminat termenul „fraudulos”.

La articolul 2 alineatul (4) litera (e) se prevede o nouă definiție a impozitelor directe. Această definiție este conformă cu definiția articolului 3 din modelul de acord al OCDE privind schimbul de informații în materie fiscală.

Articolul 2 alineatul (4) litera (b) și articolul 2 alineatul (4) litera (d) au fost modificate pentru a acoperi omiterea declarațiilor corecte și evaziunea taxelor vamale și a impozitelor indirecte în conformitate cu definiția de la articolul 2 alineatul (4) litera (f) privind comportamentul care contravine legislației privind impozitele directe.

La articolul 2 alineatul (4) litera (g), se adaugă o definiție suplimentară a noțiunii de persoană. Această definiție reia definiția propusă de președinția suedeză în cadrul compromisului referitor la proiectul de directivă privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal.

La articolul 2, se adaugă un nou alineat (5) în scopul precizării că schimbul de informații este independent de faptul că persoana la care se referă informațiile este sau nu rezident al părții sau că informațiile sunt deținute sau nu de un rezident al părții, precum și sensul exact al expresiei „autoritățile părților”. Aceasta este în conformitate cu articolul 2 din modelul de acord al OCDE privind schimbul de informații în materie fiscală, precum și cu obligațiile convenite de Liechtenstein cu Statele Unite ale Americii (articolul 2 din Acordul SUA/Liechtenstein[2]).

În cele din urmă, se prevede nerespectarea obligației legale de a transmite o declarație fiscală [articolul 2 alineatul (4) litera (f) punctul (vi)].

- Articolul 3 – „Cazuri de importanță minoră”

Acest articol a fost modificat astfel încât să nu mai prevadă pragul stabilit pentru schimbul de informații în materie fiscală.

- Articolul 4 – „Ordinea publică”

Acest articol nu a fost modificat. Cu toate acestea, trebuie subliniat că această prevedere trebuie interpretată într-un mod foarte restrictiv, astfel încât să apere interesele esențiale ale unei părți. Această dispoziție nu poate fi interpretată într-un mod care să permită împiedicarea bunei funcționări a acordului.

- Articolul 5 – „Transmiterea informațiilor și a elementelor doveditoare”

Articolul 5 alineatul (2) litera (b) a fost modificat prin adăugarea trimiterii la articolul 2 alineatul (1) litera (c).

- Articolul 6 - „Confidențialitate”

Acest articol nu a fost modificat. Această dispoziție trebuie interpretată din perspectiva articolului 21 privind utilizarea informațiilor.

- Articolul 7 - „Raportul cu alte acorduri”

Acest articol se modifică astfel încât să indice clar faptul că acordul trebuie interpretat în sensul că stabilește norme minime, precum și faptul că acordurile bilaterale (dar și înțelegerile) pot depăși acest cadru minim în măsura în care determină o cooperare mai extinsă în domeniul asistenței administrative.

- Articolul 8 - „Amploarea asistenței administrative”

Acest articol este modificat astfel încât să menționeze în mod explicit cooperarea administrativă prin intermediul schimbului de informații în domeniul impozitelor care fac obiectul acordului.

- Articolul 9 - „Norme de prescripție”

Se adaugă ultima teză pentru a se preciza faptul că expirarea normelor de prescripție privind impozitele ale părții solicitate nu împiedică obținerea și furnizarea de către aceasta a informațiilor solicitate. Aceasta este în conformitate cu obligațiile convenite de Liechtenstein cu Statele Unite ale Americii [articolul 7 alineatul (5) din Acordul SUA/Liechtenstein].

- Articolul 10 - „Competențe”

În conformitate cu concluziile Consiliului din februarie 2009, acest articol se revizuiește astfel încât obligațiilor menționate la acesta să aibă o sferă de aplicare similară celei convenite de Liechtenstein cu Statele Unite ale Americii [articolul 5 alineatul (6)] și cu modelul de acord al OCDE din 2002 privind schimbul de informații în materie fiscală.

Au fost adăugate două note de subsol pentru a se indica faptul că termenii „instituții” și „fundații” se vor traduce în limba germană prin „Anstalten”, respectiv „Stiftungen”.

Se introduce o trimitere la noua definiție a termenului „persoană”, prevăzută la articolul 2 alineatul (4) litera (g).

- Articolul 11 - „Limitele privind schimbul de informații”

Acest articol se modifică pentru a lua pe deplin în considerare articolul 26 din standardul OCDE [alineatul (2)]. Acesta se modifică, de asemenea, pentru a se preciza faptul că o cerere de informații nu se refuză pe motivul că obligația fiscală care a stat la baza cererii este contestată de contribuabil [noul alineat (3)], în conformitate cu obligațiile convenite de Liechtenstein cu Statele Unite ale Americii [articolul 7 alineatul (3) din Acordul SUA/Liechtenstein].

- Articolul 12 – „Costuri și obligații pentru epuizarea surselor obișnuite de informații”

Primul paragraf a fost înlocuit cu o nouă prevedere privind costurile, care este conformă cu modelul de acord al OCDE din 2002 privind schimbul de informații în materie fiscală (articolul 9 care prevede că părțile contractante trebuie să convină asupra incidenței costurilor aferente furnizării de asistență, precum și observațiile).

Al doilea paragraf, referitor la obligația de epuizare a surselor obișnuite de informații, prevede în prezent o excepție în cazul în care utilizarea unor astfel de mijloace ar crea dificultăți disproporționate.

- Articolul 14 – „Cererile de informații”

Noua formulare a acestui articol este în conformitate cu obligațiile convenite de Liechtenstein cu Statele Unite ale Americii (articolul 5 din Acordul SUA/Liechtenstein), obligații care se inspiră din modelul de acord al OCDE din 2002 privind schimbul de informații în materie fiscală.

- Articolul 18a – „Prezența personalului autorizat de către autoritatea părții solicitante în ceea ce privește cooperarea fiscală”

Aceste noi prevederi privind cooperarea fiscală sunt introduse ca urmare a extinderii sferei de aplicare a acordului [noul articol 2 alineatul (1) litera (c)]. Aceasta este în conformitate cu modelul de acord al OCDE din 2002 privind schimbul de informații în materie fiscală [articolul 6 și observațiile, în special alineatele (66)-(70)], și se inspiră din obligațiile convenite de Liechtenstein cu Statele Unite ale Americii (articolul 6 din Acordul SUA/Liechtenstein).

- Articolul 20a – „Forma și conținutul cererilor de asistență în materie fiscală”

În conformitate cu concluziile Consiliului din februarie 2009, acest articol se revizuiește astfel încât obligațiile menționate la acesta să aibă o sferă de aplicare similară celei convenite de Liechtenstein cu Statele Unite ale Americii [articolul 5 alineatul (2) din Acordul SUA/Liechtenstein].

Acest articol trebuie interpretat din perspectiva declarației comune privind această dispoziție, în special în cazul în care identitatea titularului contului nu este cunoscută.

- Articolul 21 - „Utilizarea informațiilor”

Acest articol nu a fost modificat. Cu toate acestea, trebuie menționat că termenul „proceduri judiciare” prevăzut la acest articol înseamnă atât proceduri civile, cât și penale.

- Articolul 24 - „Recuperarea”

În plus față de explicațiile prevăzute în expunerea de motive a propunerilor inițiale adoptate la 10 decembrie 2008, merită precizat că dispozițiile articolului 24 alineatul (2) nu aduc atingere, după caz, obligațiilor suplimentare prevăzute în legislația națională.

- Articolul 25 - „Raportul cu alte acorduri”

Astfel cum a fost indicat și în cazul articolului 7, acest articol se modifică, de asemenea, astfel încât să indice clar, în mod complementar, că dispozițiile titlului III nu constituie un obstacol în calea unei cooperări mai extinse pe baza altor instrumente, în special a acordurilor bilaterale.

- Articolul 31 – „Percheziții și sechestrări”

Acest articol nu a fost modificat. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că lista condițiilor de admisibilitate a cererilor prevăzută la acest articol este exhaustivă.

- Articolul 32 – „Cererile de informații bancare și financiare”

Articolul 32 alineatul (5) a fost reformulat pentru a reflecta mai bine standardul OCDE. În alineatul menționat anterior, „parte” înseamnă „parte solicitată”.

În plus față de explicațiile prevăzute în expunerea de motive a propunerilor inițiale adoptate la 10 decembrie 2008, trebuie subliniat faptul că limitele stabilite în caz de refuz al unei cereri de informații nu ar trebui să difere în funcție de tipul asistenței: administrativă sau judiciară reciprocă.

- Articolul 33 – „Livrările supravegheate”

Acest articol nu a fost modificat. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că această dispoziție trebuie înțeleasă din perspectiva articolului 8 alineatul (2).

- Articolul 38 – „Comitetul mixt”

Articolul 38 alineatele (1) și (2) a fost ușor modificat, în special pentru a se clarifica faptul că deciziile, care vor fi luate în unanimitate, acoperă atât modalitățile practice de punere în aplicare a acordului, cât și deciziile prevăzute la un alt articol al acordului.

Articolul 38 alineatul (2) precizează ce înseamnă „toate părțile”.

- Articolul 41 – „Intrarea în vigoare”

Având în vedere precedentul cu Confederația Elvețiană, se introduce o dispoziție astfel încât anumite dispoziții ale acordului (titlurile I și II în măsura în care se referă la veniturile care fac obiectul impozitelor pe economii și la schimbul de informații și asistența reciprocă în materie de fraudă și orice alte activități ilegale în domeniul resurselor proprii tradiționale și al fondurilor comunitare) să se poată aplica din momentul în care acordul a fost semnat de către părți, iar Principatul Liechtenstein și-a notificat instrumentul de ratificare.

Ordinea juridică a Uniunii permite o astfel de aplicare provizorie.

Noțiunea de resurse proprii tradiționale trebuie înțeleasă din perspectiva Deciziei Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene[3] [acest concept acoperă lista menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (a), dar nu și TVA].

- Articolul 43 – „Aplicarea în timp”

Acest articol se modifică pentru a preciza normele de aplicare în timp cu privire la asistența prin schimbul de informații în vederea determinării, evaluării, aplicării și colectării de impozite directe și indirecte [noul articol 2 alineatul (1) litera (c)].

Formularea articolului 43 litera (c) se inspiră din articolul 15 din modelul de acord al OCDE din 2002 privind schimbul de informații în materie fiscală. Noua dispoziție vizează instaurarea unui regim de aplicare în timp care să fie compatibil cu necesitatea unui cadru juridic previzibil pentru relațiile existente cu clienții. În cazul în care acordul s-ar semna înainte de sfârșitul anului 2009, primul exercițiu fiscal vizat ar fi 2010, iar primul schimb de informații bazat pe acest an fiscal s-ar efectua în 2011.

4. CONCLUZIE

Comisia își modifică propunerea după cum urmează:

2008/0234 (CNS)

Propunere modificată de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de cooperare între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, pentru lupta împotriva fraudei și oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale acestora și pentru asigurarea schimbului de informații în materie fiscală

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 325 alineatul (4) coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei[4],

având în vedere aprobarea Parlamentului European[5],

întrucât:

(1) La 7 noiembrie 2006, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze cu Principatul Liechtenstein un acord în vederea luptei împotriva fraudei și oricăror alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare publice, inclusiv în ceea ce privește resursele și cheltuielile, în special subvențiile și impozitele. La 10 februarie 2009, Consiliul a solicitat includerea tuturor modificărilor necesare care să garanteze asistență administrativă și acces la informații în mod efectiv în ceea ce privește toate formele de investiții, în special fundațiile și trusturile.

(2) În conformitate cu Decizia […/…]/ a Consiliului din […] și sub rezerva încheierii acestuia la o dată ulterioară, acordul a fost semnat în numele Uniunii Europene la […].

(3) În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia reprezintă Uniunea în comitetul mixt instituit de Acordul de cooperare. Pozițiile care vor fi adoptate în numele Uniunii cu ocazia întrunirii comitetului mixt în vederea adoptării unor acte cu efecte juridice se vor stabili în conformitate cu articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(4) Acordul trebuie aprobat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă în numele Uniunii Europene Acordul de cooperare între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, pentru lupta împotriva fraudei și oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale acestora și pentru asigurarea schimbului de informații în materie fiscală.

Textul acordului se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat prin prezenta decizie să desemneze persoana împuternicită să efectueze notificarea prevăzută la articolul 41 alineatul (2) din acord, în numele Uniunii Europene[6].

Articolul 3

Prezenta decizie este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu

Președintele

ANEXĂ Acord de cooperareîntre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte,pentru lupta împotriva fraudei și oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale acestora și pentru asigurarea schimbului de informații în materie fiscală

UNIUNEA EUROPEANĂ,

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

Republica Cehă,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

REPUBLICA UNGARĂ,

REPUBLICA MALTA,

REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

România;

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI,

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI AL IRLANDEI DE NORD, pe de o parte,

precum și

PRINCIPATUL LIECHTENSTEIN, pe de altă parte,

denumite în continuare „părțile”,

DORIND să combată în mod eficace frauda și orice alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale părților și să asigure cooperarea administrativă pentru determinarea, evaluarea, aplicarea și perceperea impozitelor directe și indirecte,

LUÂND ACT de faptul că prezentul acord integrează standardele OCDE astfel cum figurează în modelul de acord privind schimbul de informații în materie fiscală,

AVÂND ÎN VEDERE participarea Principatului Liechtenstein la Spațiul Economic European și, prin urmare, participarea sa la cele patru libertăți,

DECID SĂ ÎNCHEIE PREZENTUL ACORD:

TITLUL I DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1 - Obiectiv

Obiectivul prezentului acord este de a extinde asistența administrativă și judiciară reciprocă între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, în scopul de a combate frauda și orice alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale acestora, astfel cum se prevede la articolul 2, și de a asigura cooperarea administrativă prin schimbul, între părți, de informații care sunt în mod previzibil relevante pentru determinarea, evaluarea, aplicarea și perceperea impozitelor în temeiul prezentului acord.

Articolul 2 – Domeniul de aplicare general

1. Prezentul acord se aplică în următoarele cazuri:

1. prevenirea, depistarea, anchetarea, urmărirea și reprimarea administrativă și penală a fraudei și a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare respective ale părților în ceea ce privește:

2. comerțul cu mărfuri care contravine legislației vamale și agricole;

3. comerțul care contravine legislației privind impozitele indirecte, astfel cum sunt definite la alineatul (4) litera (c);

4. perceperea sau reținerea de fonduri – inclusiv utilizarea acestora în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate inițial – provenind din bugetul părților sau din bugetele gestionate de acestea sau în numele acestora, cum ar fi subvențiile sau restituirile;

5. procedurile de atribuire a contractelor de către părți;

6. prevenirea, depistarea, anchetarea, urmărirea și reprimarea administrativă și penală a activităților ilegale care aduc atingere intereselor financiare respective ale statelor membre ale Uniunii Europene și ale Principatului Liechtenstein, printr-un comportament care contravine legislației privind impozitele directe;

7. cooperarea administrativă prin schimbul de informații care este în mod previzibil relevant pentru administrarea și aplicarea legislației interne a părților privind impozitele directe și indirecte, inclusiv informații referitoare la determinarea, evaluarea, aplicarea și perceperea impozitelor în ceea ce privește persoanele care fac obiectul unor astfel de impozite, precum și recuperarea și executarea creanțelor fiscale sau anchetarea și urmărirea aferente;

8. sechestrarea și recuperarea sumelor datorate sau primite în mod necuvenit ca urmare a activităților ilegale menționate la alineatul (1) literele (a) și (b).

2. Cooperarea în sensul titlurilor II (Asistența administrativă) și III (Asistența judiciară reciprocă) nu poate fi refuzată pentru unicul motiv că cererea se referă la o infracțiune pe care partea solicitată o califică drept infracțiune fiscală sau că legislația părții solicitate nu prevede același tip de impozit, taxă, prelevare, cheltuială, subvenție sau restituire sau nu conține același tip de norme sau aceeași încadrare juridică a faptelor ca legislația părții solicitante.

3. Domeniul de aplicare a prezentului acord include spălarea banilor proveniți din activitățile menționate la alineatul (1) litera (a) cu condiția ca spălarea să fie cuprinsă în domeniul de aplicare a Directivei 2005/60/CE, încorporată în Acordul privind SEE prin Decizia nr. 87/2006 a Comitetului mixt al SEE din 7 iulie 2006 de modificare a anexei IX (Servicii financiare) la Acordul SEE, sau ca activitățile care constituie infracțiunea principală să fie pasibile, în temeiul legislației părții solicitante și a părții solicitate, de o pedeapsă sau măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puțin șase luni.

4. În sensul prezentului acord:

9. expresia „fraudă și orice altă activitate ilegală”, menționată la alineatul (1) litera (a) cuprinde, de asemenea, contrabanda, corupția și spălarea banilor proveniți din activitățile menționate la alineatul (1) litera (a), sub rezerva alineatului (3);

10. expresia „comerț cu mărfuri care contravine legislației vamale și agricole”, menționată la alineatul (1) litera (a), se înțelege independent de trecerea (plecarea, destinația sau tranzitul) sau nu a mărfurilor pe teritoriul celeilalte părți și include omiterea declarațiilor corecte și evaziunea taxelor vamale comisă prin utilizarea intenționată de documente false, falsificate sau incorecte, prin declarații fiscale incomplete prezentate de persoane fizice sau juridice și registre comerciale incorecte;

11. termenul „impozite indirecte”, menționat la alineatul (1) literele (a) și (c), înseamnă impozitele indirecte de orice tip și natură la momentul semnării acordului, inclusiv taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, taxa specială de consum și accizele; de asemenea, acordul se aplică oricăror impozite identice sau similare în esență care sunt impuse după data semnării prezentului acord, pe lângă impozitele existente sau în locul acestora;

12. expresia „comerț care contravine legislației privind impozitele indirecte”, menționată la alineatul (1) litera (a), se înțelege independent de trecerea (plecarea, destinația sau tranzitul) sau nu a mărfurilor sau serviciilor pe teritoriul celeilalte părți și include omiterea declarațiilor corecte și evaziunea impozitelor indirecte comisă prin utilizarea intenționată de documente false, falsificate sau incorecte, prin declarații fiscale incomplete prezentate de persoane fizice sau juridice și registre comerciale incorecte;

13. termenul „impozite directe”, menționat la alineatul (1) literele (b) și (c), înseamnă impozitele directe de orice tip și natură la momentul semnării acordului, inclusiv impozitele pe venit, pe profit și pe capital, precum și impozitele pe patrimoniul net și pe proprietăți, impozitele pe succesiune și impozitele pe donații, indiferent de modul în care sunt percepute aceste impozite care sunt impuse de către părți sau subdiviziuni politice ori autorități locale ale părților sau în numele acestora; de asemenea, acordul se aplică oricăror impozite identice sau similare în esență care sunt impuse după data semnării prezentului acord, pe lângă impozitele existente sau în locul acestora;

14. expresia „comportament care contravine legislației privind impozitele directe”, menționată la alineatul (1) litera (b), se referă la evaziunea fiscală în ceea ce privește impozitele directe comisă prin utilizarea intenționată de documente false, falsificate sau incorecte, inclusiv prin declarații fiscale incomplete prezentate de o persoană și registre comerciale incorecte. Oricare dintre următoarele activități, dacă este comisă cu intenție, constituie „comportament care contravine legislației privind impozitele directe”:

(i) pregătirea, facilitarea pregătirii, semnarea sau completarea unui document care:

- trebuie să fie completat, conform legislației, pentru a atesta față de autoritățile fiscale valoarea venitului impozabil,

- servește ca bază de evaluare a impozitului, și

- este fals în ceea ce privește aspectele necesare evaluării impozitului;

(ii) ținerea unei duble evidențe contabile;

(iii) introducerea unor modificări sau indicații false sau întocmirea unor facturi sau documente false;

(iv) distrugerea registrelor sau a evidențelor; sau

(v) disimularea activelor sau a oricăror surse de venit prin folosirea de documente false, falsificate sau incorecte, inclusiv prin declarații fiscale incomplete prezentate de o persoană și registre comerciale incorecte;

(vi) nerespectarea obligației legale de a transmite o declarație fiscală;

15. termenul „persoană” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau, atunci când legislația în vigoare prevede acest lucru, o asociație de persoane căreia îi este recunoscută capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statutul de persoană juridică și orice altă construcție juridică, indiferent de forma și natura acesteia, cu sau fără personalitate juridică, care deține sau administrează active, inclusiv orice venit derivat din acestea, care fac obiectul unui impozit reglementat de prezentul acord.

5. Autoritatea competentă a părții solicitate face schimb de informații în temeiul prezentului acord, indiferent dacă persoana la care se referă informațiile este rezident al părții sau dacă informațiile sunt deținute de un rezident al părții. Cu toate acestea, o parte solicitată nu este obligată să furnizeze informații care nu sunt deținute de autoritățile sale (înțelese drept toate agențiile guvernamentale, subdiviziunile politice și autoritățile locale) și nici nu se află în posesia sau sub controlul persoanelor aflate sub jurisdicția sa teritorială.

Articolul 3 Cazuri de importanță minoră

1. Autoritatea părții solicitate poate să refuze o cerere de cooperare, cu excepția cererilor privind schimbul de informații în materie fiscală, atunci când valoarea presupusă a taxelor neachitate integral sau a căror plată a fost eludată, sau a subvenției sau a restituirii utilizate în mod abuziv nu depășește 25 000 EUR sau, în ceea ce privește articolul 2 alineatul (1) litera (d) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (a), în cazul în care valoarea presupusă a mărfurilor exportate sau importate fără autorizație nu depășește 100 000 EUR. Valoarea minimă a impozitelor sau a taxelor neachitate integral sau a subvenției ori a restituirii utilizate în mod abuziv, sau valoarea minimă a mărfurilor menționate anterior poate consta în operațiuni interdependente al căror element generator se prelungește în timp și al căror impact financiar depășește nivelul pragului, în timp ce fiecare operațiune analizată în mod izolat se află sub nivelul pragului. Pragurile nu se aplică în situația în care, având în vedere circumstanțele sau identitatea persoanei suspectate, cazul este considerat extrem de grav de către partea solicitantă.

2. Autoritatea părții solicitate informează fără întârziere autoritatea părții solicitante cu privire la motivele care stau la baza refuzului cererii de cooperare.

Articolul 4 Ordinea publică

Cooperarea poate fi refuzată în cazul în care partea solicitată consideră că executarea cererii este de natură să aducă atingere suveranității, securității, ordinii publice sau altor interese esențiale ale sale.

Articolul 5 Transmiterea informațiilor și a elementelor doveditoare

1. Informațiile și elementele doveditoare transmise sau primite în temeiul prezentului acord, indiferent de forma acestora, se supun normelor referitoare la secretul profesional și beneficiază de protecția acordată informațiilor similare de dreptul intern al părții care le-a primit și de dispozițiile corespunzătoare aplicabile instituțiilor comunitare.

În special, astfel de informații și elemente doveditoare nu pot fi divulgate altor persoane decât acelora care, în cadrul instituțiilor Uniunii, al statelor membre și al Principatului Liechtenstein, sunt, prin funcția lor, îndreptățite să aibă acces la acestea, și nici nu pot fi folosite în scopuri care nu se încadrează în domeniul de aplicare a prezentului acord. Persoanele în cauză folosesc informațiile și elementele doveditoare numai în aceste scopuri, cu excepția cazurilor în care utilizarea într-un scop diferit specificat este permisă în mod expres de autoritatea competentă a părții solicitate atunci când, în temeiul legislației părții respective, informațiile și elementele doveditoare ar putea, în condiții similare, să fie folosite în scopuri asemănătoare. Aceste persoane pot divulga informații în cadrul procedurilor sau al deciziilor judiciare înaintea instanțelor de judecată.

2. Informațiile și elementele doveditoare obținute de partea solicitantă în temeiul prezentului acord pot fi transmise oricărei părți în cazul în care partea respectivă realizează o anchetă pentru care cooperarea nu este exclusă sau atunci când există indicii concrete conform cărora partea în cauză ar putea desfășura o astfel de anchetă în mod util.

16. În ceea ce privește asistența privind activitățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) și la articolul 2 alineatul (1) litera (d) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (a), partea solicitantă informează partea solicitată cărei alte părți la prezentul acord îi vor fi transmise informațiile și în ce scop.

17. În ceea ce privește asistența privind activitățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) și la articolul 2 alineatul (1) litera (d) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (b), partea solicitantă poate transmite informații și elemente doveditoare unei alte părți la prezentul acord în cazul în care partea solicitată care a furnizat informațiile nu se opune în mod expres unei astfel de situații în momentul furnizării informațiilor sau, în ceea ce privește cooperarea administrativă prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (c), numai cu consimțământul părții solicitate care a furnizat informația.

Transmiterea informațiilor nu se poate realiza în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul acord.

3. Transmiterea informațiilor și a elementelor doveditoare obținute în temeiul prezentului acord de la o parte către o altă parte sau către mai multe părți nu poate face obiectul unui recurs în statul solicitat inițial.

4. Orice parte căreia i se transmit informații sau elemente doveditoare conform alineatului (2) respectă restricțiile impuse de partea solicitată privind utilizarea informațiilor de către partea solicitantă căreia îi sunt transmise informațiile.

5. Transmiterea informațiilor și a elementelor doveditoare obținute în temeiul prezentului acord de către o parte către o țară terță face obiectul acordului părții de la care au provenit informațiile sau elementele doveditoare.

Articolul 6 Confidențialitatea

Partea solicitantă poate cere părții solicitate să garanteze că cererea și conținutul acesteia rămân confidențiale, cu excepția cazurilor în care acest lucru este incompatibil cu executarea cererii. În cazul în care partea solicitată nu se poate conforma cerințelor de confidențialitate, aceasta informează în prealabil autoritatea părții solicitante.

Titlul II ASISTENȚA ADMINISTRATIVĂ

Capitolul 1 Dispoziții generale

Articolul 7 Raportul cu alte acorduri

Prezentul titlu nu aduce atingere:

18. în ceea ce privește asistența privind activitățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a), articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 2 alineatul (1) litera (d) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (a), dispozițiilor care se aplică asistenței juridice reciproce în materie penală sau dispozițiilor acordurilor sau înțelegerilor bilaterale sau multilaterale încheiate sau care urmează să fie încheiate între părți, în măsura în care acestea favorizează o cooperare mai extinsă în domeniul asistenței administrative decât cooperarea prevăzută în prezentul acord care reprezintă normele minime privind schimbul de informații și de asistență între toate părțile, în special protocolul 11 privind asistența reciprocă în domeniul vamal la Acordul privind SEE și

19. în ceea ce privește asistența privind activitățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b), articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 2 alineatul (1) litera (d) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (b), dispozițiilor care se aplică asistenței juridice reciproce în materie penală sau dispozițiilor acordurilor sau înțelegerilor bilaterale sau multilaterale încheiate sau care urmează să fie încheiate între părți, în măsura în care acestea favorizează o cooperare mai extinsă în domeniul asistenței administrative decât cooperarea prevăzută în prezentul acord care reprezintă normele minime privind schimbul de informații și de asistență între toate părțile, în special Acordul dintre Comunitatea Europeană și Principatul Liechtenstein prin care se prevăd măsuri echivalente celor stabilite prin Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi[7].

Articolul 8 Amploarea asistenței administrative

1. Părțile își furnizează asistență reciprocă în combaterea fraudei și a oricăror alte activități ilegale vizate în prezentul acord și în asigurarea cooperării administrative prin schimbul de informații cu privire la impozitele reglementate în temeiul prezentului acord, în special în prevenirea și depistarea operațiunilor și a altor acte și omisiuni care contravin legislației relevante și în desfășurarea de anchete legate de acestea.

2. Asistența prevăzută în prezentul titlu se aplică oricărei autorități administrative a părților care acționează conform articolului 2 și în cadrul exercitării competențelor de anchetă administrativă sau de urmărire penală, inclusiv atunci când autoritățile în cauză își exercită competențele la cererea autorităților judiciare.

În cazul în care o anchetă penală se efectuează de către o autoritate judiciară sau sub conducerea acesteia, autoritatea respectivă stabilește dacă cererile de asistență reciprocă sau de cooperare aferente se depun pe baza dispozițiilor aplicabile privind asistența judiciară reciprocă în materie penală sau pe baza prezentului titlu.

Articolul 9 Norme de prescripție

Atunci când stabilește dacă poate furniza informații sau altă asistență prevăzută în prezentul titlu ca răspuns la o cerere, partea solicitată aplică normele de prescripție aplicabile în temeiul legislației părții solicitante în locul normelor de prescripție ale părții solicitate. În domeniul fiscal, expirarea normelor de prescripție privind impozitele ale părții solicitate nu împiedică obținerea și furnizarea de către aceasta a informațiilor solicitate.

Articolul 10 Competențe

1. Fără a aduce atingere alineatului (2), autoritățile părților aplică prezentul titlu în limitele competențelor conferite acestora pe baza dreptului lor intern. Nicio dispoziție a prezentului titlu nu poate fi interpretată ca o modificare a competențelor atribuite în temeiul dispozițiilor interne autorităților părților în sensul prezentului titlu.

Acestea procedează ca și când ar acționa în nume propriu sau la cererea unei alte autorități ale aceleiași părți. În acest scop, părțile își exercită toate competențele juridice de care dispun în temeiul dreptului intern pentru a răspunde cererii.

2. În sensul articolului 14 din prezentul acord, fiecare parte se asigură că are autoritatea de a obține și de a furniza, prin intermediul autorităților sale competente:

a) informații deținute de bănci, de alte instituții financiare și de orice persoană, inclusiv mandatari și administratori, care acționează în calitate de agent sau fiduciar;

b) informații privind dreptul de proprietate sau de uzufruct al societăților și al altor persoane juridice, în special, al instituțiilor[8], inclusiv informații cu privire la toate persoanele implicate în lanțul proprietății;

c) în cazul parteneriatelor, informații privind identitatea membrilor parteneriatului;

d) în cazul trusturilor, informații privind fondatorii, administratorii, beneficiarii și protectorul;

e) în cazul fundațiilor[9], informații cu privire la fondatori, membrii consiliului fundației și beneficiari;

f) informații cu privire la orice persoană definită la articolul 2 alineatul (4) litera (g).

Articolul 11 Limitele privind schimbul de informații

1. Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (2), asistența administrativă cu privire la activitățile menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (b) și (c) nu impune nicio obligație asupra unei părți de la care se solicită informații să efectueze anchete sau să comunice informații, în cazul în care contravine legislației sau practicilor administrative ale părții respective ca autoritățile administrative competente ale acesteia să efectueze astfel de anchete sau să colecteze informațiile solicitate. În cazul unei asistențe de acest tip, furnizarea de informații poate fi refuzată atunci când acest lucru ar conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui proces comercial sau a unor informații a căror dezvăluire ar contraveni articolului 4, ori autoritatea competentă a unei părți poate refuza transmiterea informațiilor atunci când partea solicitantă, din motive de drept sau de fapt, se află în imposibilitatea de a furniza același tip de informații.

2. Dispozițiile de la alineatul (1) nu se interpretează în niciun caz ca permițând unei părți să refuze furnizarea de informații pentru unicul motiv că informațiile sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, un mandatar sau o persoană care acționează în calitate de agent sau de fiduciar sau pe motiv că cererea se referă la participația la capitalul unei persoane sau că nu este interesată de informațiile respective.

3. O cerere de informații nu se refuză pentru motivul că obligația fiscală care a stat la baza cererii este contestată de contribuabil.

Articolul 12 Costuri și obligații pentru epuizarea surselor obișnuite de informații

1. Costurile aferente furnizării de asistență sunt suportate de partea solicitată, cu excepția cazului în care autoritățile competente ale părților convin altfel pe baza unor constrângeri semnificative. Autoritatea competentă a părții solicitate consultă autoritatea competentă a părții solicitante dacă se preconizează costuri semnificative atunci când se acordă asistență în urma unei cereri specifice.

2. Autoritatea părții solicitate poate refuza o cerere de cooperare dacă este evident că autoritatea părții solicitante nu a epuizat sursele obișnuite de informații pe care ar fi putut, în situația dată, să le utilizeze pentru a obține informațiile căutate fără a risca să compromită șansele de obținere a rezultatului dorit, cu excepția cazului în care utilizarea unor astfel de mijloace ar crea dificultăți disproporționate.

Articolul 13 Serviciile centrale

1. Fiecare parte desemnează unul sau mai multe servicii centrale abilitate să prelucreze cererile de asistență administrativă în temeiul prezentului titlu.

Serviciile centrale fac apel la toate autoritățile administrative competente pentru executarea asistenței solicitate.

2. Serviciile centrale comunică direct între ele.

3. Activitățile serviciilor centrale nu exclud, în special în caz de urgență, cooperarea directă între alte autorități ale părților competente în domeniile de aplicare a prezentului acord. Serviciile centrale sunt informate cu privire la orice acțiune care implică o astfel de cooperare directă.

4. Părțile comunică, în momentul notificării prevăzute la articolul 41 alineatul (2), care sunt autoritățile considerate a fi servicii centrale în sensul prezentului articol.

Capitolul 2 Asistența la cerere

Articolul 14 Cererile de informații

1. Autoritatea competentă a părții solicitate furnizează informații, la cererea părții solicitante, în scopurile prevăzute la articolul 1 din prezentul regulament și în conformitate cu dispozițiile viitoare ale acestuia.

2. În temeiul prezentului acord, se obțin și se face schimb de informații, fără a se ține seama dacă partea solicitată necesită aceste informații în scopuri proprii sau dacă comportamentul anchetat ar constitui o infracțiune în temeiul legislației părții solicitate în cazul în care ar fi avut loc pe teritoriul părții solicitate.

3. În cazul în care autoritatea competentă a părții solicitate nu deține informații suficiente pentru a-i permite să răspundă cererii de informații, partea solicitată ia toate măsurile necesare în vederea colectării informațiilor relevante pentru a furniza părții solicitante informațiile solicitate, indiferent de faptul că s-ar putea ca partea solicitată să nu aibă nevoie, în acel moment, de astfel de informații în propriile sale scopuri fiscale. Privilegiile în temeiul legilor și al practicilor părții solicitante nu se aplică executării unei cereri de către partea solicitată și soluționarea acestor chestiuni este rezervată părții solicitante.

4. Fiecare parte ia toate măsurile necesare pentru a obține informațiile solicitate și, dacă se solicită în mod specific acest lucru, informațiile sunt furnizate în forma precizată de autoritatea competentă a părții solicitante, inclusiv depozițiile martorilor și copii legalizate ale documentelor originale. Informațiile comunicate sunt însoțite de rapoarte și alte documente sau de copii ori extrase conforme ale acestor rapoarte și documente pe care se fundamentează informațiile comunicate și de care dispun autoritățile părții solicitate sau care au fost elaborate sau obținute pentru a răspunde cererii.

5. Prin acordul între autoritatea părții solicitante și autoritatea părții solicitate și conform instrucțiunilor detaliate ale acesteia din urmă, personalul autorizat în mod adecvat în acest scop de către autoritatea părții solicitante poate avea acces la documentele și informațiile prevăzute la alineatul (1) aflate în posesia autorităților părții solicitate care se referă la activități ilegale precise care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentului acord. Personalul respectiv este autorizat să facă copii după documentele în cauză.

6. Comitetul mixt înființat conform articolului 38 stabilește termenele în care autoritatea părții solicitate trebuie să confirme primirea unei cereri către autoritatea părții solicitante și, dacă este necesar, să notifice autorității părții solicitante dacă există nereguli în cerere sau dacă întâmpină dificultăți în furnizarea informațiilor sau refuză să furnizeze informațiile.

Articolul 15 Cererile de supraveghere

La cererea autorității părții solicitante, autoritatea părții solicitate exercită, atunci când este posibil, o supraveghere privind comerțul cu mărfuri realizat cu încălcarea legislației menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a). Supravegherea poate să vizeze o persoană suspectată din motive întemeiate de a fi participat sau de a participa la comiterea unor astfel de activități ilegale sau de a fi implicată în acte pregătitoare în vederea comiterii unor astfel de activități ilegale, precum și imobilele, mijloacele de transport și bunurile asociate cu activitățile respective.

Articolul 16 Notificarea și comunicarea prin poștă

1. La cererea autorității părții solicitante, autoritatea părții solicitate comunică destinatarului sau se asigură că i se comunică, în conformitate cu dispozițiile interne ale părții solicitate, toate instrumentele și deciziile provenite de la autoritățile competente ale părții solicitante care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentului acord.

2. Cererile de notificare, care trebuie să menționeze obiectul instrumentului sau al deciziei de notificat, indică numele și adresa destinatarului, precum și orice alte informații de natură să faciliteze identificarea acestuia și sunt însoțite de o traducere în una dintre limbile oficiale ale părții solicitate sau într-o limbă acceptabilă pentru aceasta. Autoritatea solicitată informează imediat autoritatea solicitantă cu privire la răspunsul său la cererea de notificare și îi comunică, în special, data la care decizia sau instrumentul a fost notificat destinatarului.

3. Părțile pot trimite direct prin poștă acte de notificare și cereri de informații și de documente persoanelor care locuiesc pe teritoriul celeilalte părți. În cazul în care astfel de acte de notificare și cereri de informații sunt trimise operatorilor menționați la articolul 2 alineatul (1) litera (a) a treia și a patra liniuță, care locuiesc pe teritoriul celeilalte părți, aceste persoane pot să răspundă la ele și să furnizeze informațiile și documentele pertinente în forma prevăzută de normele și procedurile în temeiul cărora au fost acordate fondurile.

4. Nicio dispoziție a acordului nu poate fi interpretată ca anulând comunicarea documentelor, de către una dintre părți, conform legislației acesteia.

Articolul 17 Cererile de anchete

1. La cererea părții solicitante, partea solicitată efectuează sau dispune efectuarea oricărei anchete administrative utile privind operațiunile sau comportamentele care constituie activități ilegale vizate în prezentul acord sau care, pentru autoritatea solicitantă, ridică suspiciuni întemeiate potrivit cărora s-ar fi comis astfel de activități ilegale.

2. Partea solicitată recurge la orice mijloc de anchetă disponibil în cadrul sistemului său juridic ca și când ar acționa în nume propriu sau la cererea unei alte autorități interne, inclusiv prin intervenția sau cu autorizarea autorităților judiciare atunci când acest lucru este necesar.

Această dispoziție nu aduce atingere obligației de a coopera a operatorilor economici în temeiul articolului 19.

Autoritatea părții solicitate comunică rezultatele anchetelor către autoritatea părții solicitante. Articolul 14 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

3. Autoritatea părții solicitate extinde asistența la toate situațiile, obiectele și persoanele care prezintă o legătura aparentă cu obiectul cererii de asistență, fără ca o cerere suplimentară să fie necesară. În cazul unor incertitudini, autoritatea părții solicitate ia mai întâi legătura cu autoritatea părții solicitante.

Articolul 18 Prezența personalului autorizat de către autoritatea părții solicitante

1. De comun acord între autoritatea părții solicitante și autoritatea părții solicitate, agenții desemnați de autoritatea părții solicitante pot fi prezenți în cadrul anchetelor administrative menționate la articolul precedent. Prezența acestora nu necesită consimțământul persoanei sau al operatorului economic care face obiectul anchetei.

2. Personalul autorității părții solicitate asigură în orice moment desfășurarea anchetelor. Personalul autorității părții solicitante nu poate, din proprie inițiativă, să exercite competențele atribuite personalului autorității părții solicitate.

Cu toate acestea, personalul respectiv are acces la aceleași imobile și la aceleași documente ca personalul autorității părții solicitate, prin intermediul acestuia din urmă și numai în scopurile anchetei în curs.

3. Autorizația poate fi supusă unor condiții.

4. Informațiile aduse la cunoștința autorității părții solicitante nu pot fi utilizate drept elemente doveditoare înaintea autorizării transmiterii documentelor privind executarea.

Articolul 18a Prezența personalului autorizat de către autoritatea părții solicitante în ceea ce privește cooperarea fiscală

1. În ceea ce privește asistența pentru activitățile reglementate de articolul 2 alineatul (1) litera (c), printr-o notificare prealabilă într-un termen rezonabil, autoritățile părții solicitate pot permite agenților părții solicitante să intre pe teritoriul părții solicitate, în măsura în care legislația internă permite acest lucru, pentru a intervieva persoane și a examina registre, cu acordul scris prealabil al persoanelor vizate. Autoritatea competentă a părții solicitante notifică autorității competente a părții solicitate data și locul în care se va desfășura reuniunea planificată cu persoanele vizate. Partea solicitată poate opta ca un agent al său să participe la aceste reuniuni.

2. La cererea autorității competente a părții solicitante, în măsura în care legislația părții solicitate permite acest lucru, autoritatea competentă a părții solicitate poate permite reprezentanților autorității competente a părții solicitante să fie prezenți la partea adecvată a unei examinări fiscale pe teritoriul părții solicitate, caz în care autoritatea competentă a părții solicitate care desfășoară examinarea informează, cât mai repede posibil, autoritatea competentă a părții solicitante cu privire la data și locul examinării, autoritatea sau persoana autorizate să desfășoare examinarea și procedurile și condițiile impuse de partea solicitată pentru desfășurarea examinării. Luarea tuturor deciziilor referitoare la desfășurarea examinării îi revine părții solicitate care desfășoară examinarea.

Articolul 19 Obligația de a coopera

Operatorii economici au obligația de a coopera în executarea cererii de asistență administrativă, oferind acces la imobilele, la mijloacele de transport și la documentația lor și furnizând toate informațiile relevante. Partea solicitantă poate cere părții solicitate să asigure îndeplinirea acestei obligații în limitele stabilite de legislația internă a părții solicitate pentru anchetele de același tip efectuate de către autoritățile sale administrative în vederea garantării respectării legislației în cauză.

Articolul 20 Forma și conținutul cererilor de asistență

1. Cererile de asistență se formulează în scris. Acestea sunt însoțite de documente considerate utile pentru a răspunde la acestea.

În caz de urgență, se acceptă cereri prezentate verbal, dar acestea trebuie să fie confirmate în scris în cel mai scurt timp posibil.

2. Cererile sunt însoțite de următoarele informații:

20. autoritatea solicitantă;

21. măsura solicitată;

22. obiectul și motivul cererii;

23. legislația, normele și alte dispoziții juridice aplicabile;

24. indicații cât mai precise și complete posibil privind persoanele fizice și juridice care fac obiectul anchetelor;

25. un rezumat al faptelor relevante și al anchetelor deja efectuate, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 16.

3. Cererile se formulează în una dintre limbile oficiale ale părții solicitate sau într-o limbă acceptabilă pentru aceasta.

4. Cererile incorecte sau incomplete pot fi corectate și completate. Măsurile necesare pentru a da curs cererii se pun în aplicare între timp.

5. Cererile adresate autorităților necompetente se transmit mai departe, fără întârziere, autorității competente.

Articolul 20a Forma și conținutul cererilor de asistență în materie fiscală

Cererile referitoare la activitățile reglementate de articolul 2 alineatul (1) litera (c) trebuie să fie concepute cu un grad maxim de specificitate și să menționeze, în scris, următoarele informații:

a) identitatea persoanei care face obiectul examinării sau al anchetei;

b) perioada cu privire la care sunt solicitate informațiile;

c) natura informațiilor solicitate și forma în care partea solicitantă ar prefera să le primească;

d) faptele din cadrul legislației părții solicitante cu privire la care sunt solicitate informațiile;

e) motivele pentru a considera că informațiile solicitate sunt în mod previzibil relevante pentru administrarea și aplicarea impozitelor părții solicitante în ceea ce privește persoana identificată la litera (a) a prezentului alineat;

f) motivele pentru a considera că informațiile solicitate sunt deținute de partea solicitată sau se află în posesia sau sub controlul unei persoane aflate sub jurisdicția părții solicitate;

g) în măsura în care aceste informații sunt cunoscute, numele și adresa oricărei persoane despre care se crede că se află în posesia informațiilor solicitate sau că deține controlul acestora;

h) o declarație potrivit căreia partea solicitantă ar fi în măsură să obțină și să furnizeze informațiile solicitate dacă partea solicitată ar face o cerere similară;

i) o declarație potrivit căreia partea solicitantă a epuizat toate mijloacele disponibile pe teritoriul său pentru a obține informațiile, cu excepția cazului în care s-ar crea dificultăți disproporționate.

Articolul 21 Utilizarea informațiilor

1. Informațiile obținute se utilizează exclusiv în scopul prezentului acord. Atunci când o parte solicită utilizarea unor astfel de informații în alte scopuri, aceasta trebuie să solicite acordul scris prealabil al autorității care le-a furnizat. Această utilizare se supune apoi restricțiilor impuse de autoritatea respectivă.

2. Alineatul (1) nu împiedică utilizarea informațiilor în cadrul procedurilor judiciare sau administrative inițiate pentru nerespectarea legislației vizate de cererea de asistență administrativă în cazul în care ar fi disponibile aceleași mijloace de asistență pentru asemenea proceduri. Autoritatea competentă a părții care a furnizat informațiile este informată fără întârziere cu privire la o astfel de utilizare.

3. Părțile pot să utilizeze, ca elemente doveditoare, în procesele-verbale, în rapoartele și depozițiile acestora, precum și în cursul procedurilor și al urmăririlor în instanțe, informațiile obținute și documentele consultate conform dispozițiilor prezentului acord.

Capitolul 3 Forme de cooperare speciale

Articolul 22 Operațiuni comune

1. În cazul importurilor, exporturilor și tranzitului de mărfuri, atunci când volumul tranzacțiilor și riscurile aferente în ceea ce privește impozitele și subvențiile sunt susceptibile să genereze pierderi importante pentru bugetul părților, acestea pot conveni asupra efectuării unor operațiuni transfrontaliere comune în vederea prevenirii și a urmăririi penale a activităților ilegale care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentului acord.

2. Coordonarea și planificarea operațiunilor transfrontaliere sunt de competența serviciului central sau a unui oficiu desemnat de acesta.

3. Atunci când situația fiscală a uneia sau a mai multor persoane impozabile este de interes comun sau complementar pentru părți, acestea pot stabili de comun acord realizarea unor controale simultane, pe propriul teritoriu, în vederea schimbului informațiilor astfel obținute, ori de câte ori acesta pare a fi mai eficace decât controalele efectuate, individual, de către o singură parte.

Articolul 23 Echipele mixte de anchetă specială

1. Autoritățile mai multor părți pot, printr-un acord comun, să înființeze o echipă mixtă de anchetă specială aflată pe teritoriul uneia dintre părți.

2. Echipa comună efectuează anchete dificile care implică mobilizarea unor resurse importante și coordonează acțiunile comune.

3. Participarea în cadrul unei astfel de echipe nu conferă reprezentanților autorităților părților participante competența de a interveni pe teritoriul părții în care se desfășoară anchetele.

4. În cazul în care agenții unei părți se angajează în activități pe teritoriul unei alte părți și cauzează prejudicii în urma activităților lor, partea pe teritoriul căreia au fost cauzate prejudiciile își asumă repararea prejudiciilor, conform legislației sale naționale, ca și când ar fi fost cauzate de propriii săi agenți. Partea respectivă va fi despăgubită integral de partea ai cărei agenți au cauzat prejudiciile, pentru sumele pe care le-a plătit victimelor sau altor persoane sau instituții îndreptățite.

5. Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terți și obligației de reparare a prejudiciilor în conformitate cu alineatul (4) a doua teză, fiecare dintre părți renunță, în cazul menționat la alineatul (4) prima teză, să reclame din partea celeilalte părți rambursarea valorii prejudiciilor pe care le-a suferit.

6. În cursul operațiunii, agenții aflați în misiune pe teritoriul unei alte părți sunt asimilați agenților statului respectiv în ceea ce privește infracțiunile săvârșite de aceștia sau împotriva acestora.

Capitolul 4 Recuperarea

Articolul 24 Recuperarea

1. La cererea părții solicitante, partea solicitată începe acțiunea de recuperare a creanțelor care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentului acord ca și când ar fi creanțe proprii.

2. Cererea de recuperare a unei creanțe trebuie să fie însoțită de o copie oficială sau de o copie certificată a actului care permite executarea („Vollstreckungstitel”), emis de partea solicitantă și, după caz, de originalul sau de copia certificată a altor documente necesare recuperării.

3. Partea solicitată ia măsuri de precauție pentru a garanta recuperarea unei creanțe.

4. Autoritatea părții solicitate transferă autorității părții solicitante suma creanței pe care a recuperat-o. În acord cu partea solicitantă, aceasta poate să deducă un procent corespunzător cheltuielilor administrative pe care le-a suportat.

5. Fără a aduce atingere alineatului (1), creanțele de recuperat nu beneficiază neapărat de privilegiile creanțelor analoge apărute la partea solicitată.

Titlul III ASISTENȚA JUDICIARĂ RECIPROCĂ

Articolul 25 Raportul cu alte acorduri

1. Dispozițiile prezentului titlu vizează să completeze Convenția europeană privind asistența reciprocă în materie penală din 20 aprilie 1959, precum și Convenția privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii din 8 noiembrie 1990, și să faciliteze aplicarea acestora între părți.

2. Prezentul titlu nu împiedică o cooperare mai largă pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale între părți.

Articolul 26 Procedurile în cadrul cărora se acordă asistență judiciară reciprocă

1. Asistența judiciară reciprocă se acordă, de asemenea, în următoarele situații:

26. în procedurile inițiate de autoritățile administrative cu privire la fapte care sunt pasibile de pedeapsă conform dreptului intern al uneia dintre cele două părți, sau al ambelor părți, constituind încălcări ale normelor de drept, și atunci când decizia poate conduce la inițierea unei acțiuni în fața unei instanțe care are competență în special în materie penală;

27. în acțiuni civile asociate cu acțiuni penale, atât timp cât instanța penală nu pronunțat încă o hotărâre definitivă privind acțiunea penală;

28. pentru fapte sau infracțiuni de care se poate face răspunzătoare o persoană juridică din partea solicitantă.

2. Asistența se acordă, de asemenea, în scopul anchetelor și al procedurilor care vizează sechestrarea și confiscarea instrumentelor și a produselor unor astfel de infracțiuni.

Articolul 27 Transmiterea cererilor

1. Cererile formulate în temeiul prezentului titlu sunt prezentate de autoritatea părții solicitante fie prin intermediul unei autorități centrale competente a părții solicitate, fie direct autorității părții abilitate să execute cererea părții solicitante. Autoritatea părții solicitante și, după caz, autoritatea părții solicitate trimit autorității centrale în cauză o copie a cererii, spre informare.

2. Toate documentele privind cererea sau executarea acesteia pot fi transmise pe aceeași cale. Acestea, sau cel puțin un exemplar al acestora, se trimit direct autorității părții solicitante.

3. În cazul în care autoritatea părții care primește cererea nu are competența de a autoriza asistența, aceasta o transmite, fără întârziere, autorității competente.

4. Cererile incorecte sau incomplete sunt acceptate în măsura în care conțin informațiile necesare pentru a fi executate, fără a aduce atingere regularizării lor ulterioare de către autoritatea părții solicitante. Autoritatea părții solicitate informează fără întârziere autoritatea părții solicitante cu privire la nereguli și îi acordă un termen pentru regularizarea acestora.

Autoritatea părții solicitate transmite fără întârziere autorității părții solicitante orice altă indicație de natură să îi permită acesteia din urmă să își completeze cererea sau să o extindă la alte măsuri.

5. În momentul efectuării notificării prevăzute la articolul 41 alineatul (2), părțile precizează care sunt autoritățile centrale competente în sensul prezentului articol.

Articolul 28 Comunicarea prin poștă

1. De regulă, în cadrul procedurilor privind activitățile ilegale care intră în domeniul de aplicare a prezentului acord, părțile trimit documentele de procedură destinate persoanelor care se află pe teritoriul celeilalte părți direct prin poștă.

2. În cazul în care autoritatea părții care a eliberat documentele cunoaște sau are motive să considere că destinatarul nu cunoaște decât o altă limbă, documentele, sau cel puțin pasajele cele mai importante ale acestora, trebuie să fie însoțite de o traducere în limba respectivă.

3. Autoritatea părții expeditoare îl informează pe destinatar că nicio măsură de constrângere sau de sancționare nu poate fi executată în mod direct de către aceasta pe teritoriul celeilalte părți.

4. Toate documentele de procedură sunt însoțite de un raport care indică faptul că destinatarul poate obține din partea autorității identificate în raport informații cu privire la drepturile și obligațiile sale privind documentele.

Articolul 29 Măsuri provizorii

1. În limitele dreptului său intern și ale competențelor care îi revin și la cererea autorității părții solicitante, autoritatea competentă a părții solicitate dispune măsurile provizorii necesare în vederea menținerii situației existente, protejării unor interese juridice amenințate sau conservării elementelor doveditoare, în cazul în care cererea de asistență reciprocă nu pare vădit inadmisibilă.

2. Înghețarea și sechestrarea preventivă a instrumentelor, activelor și produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni se dispun în cazurile în care se solicită asistență. În cazul în care produsele unei infracțiuni nu mai există, parțial sau în totalitate, se dispun aceleași măsuri în raport cu activele care se află pe teritoriul părții solicitate și care corespund valorii produselor infracțiunii în cauză.

Articolul 30 Prezența autorităților părții solicitante

1. Partea solicitată poate autoriza, la cererea părții solicitante, reprezentanții autorităților acesteia din urmă să asiste la executarea cererii de asistență judiciară reciprocă. Prezența acestora nu necesită consimțământul persoanei care face obiectul măsurii.

Cererile privind prezența acestor reprezentanți nu sunt refuzate în cazul în care prezența lor este de natură să asigure că executarea cererii de asistență va răspunde mai bine nevoilor părții solicitante și, prin urmare, este de natură să evite necesitatea unor cereri de asistență suplimentare.

Autorizația poate fi supusă unor condiții.

2. Persoanele prezente au acces la aceleași imobile și la aceleași documente ca reprezentanții părții solicitate, prin intermediul acestora și numai în scopurile executării cererii de asistență judiciară reciprocă. În special, acestea pot fi autorizate să adreseze sau să propună întrebări și să sugereze măsuri de anchetă.

3. Prezența acestora nu poate avea drept consecință divulgarea faptelor către alte persoane decât cele autorizate, în temeiul alineatelor anterioare, cu încălcarea confidențialității judiciare sau a drepturilor persoanei în cauză. Informațiile aduse la cunoștința autorității părții solicitante nu pot fi folosite ca elemente doveditoare înainte ca decizia privind transmiterea documentelor referitoare la executare să fi dobândit autoritate de lucru judecat.

Articolul 31 Percheziții și sechestrări

1. Părțile nu pot supune admisibilitatea cererilor de percheziție și sechestrare altor condiții decât următoarele:

29. fapta care a generat cererile este pasibilă, conform dreptului ambelor părți, de o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puțin șase luni, sau este pasibilă, conform dreptului uneia dintre părți, de o pedeapsă echivalentă, iar conform dreptului celeilalte părți în temeiul faptului că reprezintă o încălcare a normelor de drept care este cercetată de autoritățile administrative, atunci când decizia poate da naștere la o procedură în fața unei instanțe competente în special în materie penală;

30. executarea cererilor este compatibilă cu dreptul părții solicitate.

2. Cererile în scopul acțiunilor de percheziție sau sechestrare pentru faptele care se încadrează în domeniul de aplicare a articolului 2 alineatul (1) litera (a) sunt executate, de asemenea, de Liechtenstein atunci când fapta care dă naștere cererii se pedepsește conform dreptului Liechtenstein-ului ca fiind evaziune fiscală, iar partea solicitantă execută deopotrivă aceste cereri pentru același tip de faptă.

3. Cererile în scopul acțiunilor de percheziție și sechestrare pentru faptele de spălare de bani menționate la articolul 2 alineatul (3) sunt admisibile de asemenea, cu condiția ca activitățile care constituie infracțiunea principală să fie pasibile, în temeiul legislației ambelor părți, de o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puțin șase luni.

Articolul 32 Cererile de informații bancare și financiare

1. În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 31, partea solicitată execută cererile de asistență privind obținerea și transmiterea informațiilor bancare și financiare, inclusiv:

31. identificarea conturilor bancare deschise la băncile care au sediul pe teritoriul său, precum și informații privind aceste conturi, în cazul în care persoanele care fac obiectul anchetei sunt titularii conturilor, persoane mandatate sau dețin controlul efectiv;

32. identificarea tranzacțiilor și a operațiunilor bancare, precum și informații privind acestea, realizate din, în sau prin intermediul unuia sau mai multor conturi bancare sau de către persoane determinate într-o perioadă specificată.

2. În măsura în care acest lucru este autorizat în temeiul dreptului său de procedură penală pentru cazuri interne similare, partea solicitată poate dispune supravegherea operațiunilor bancare realizate din, în sau prin intermediu unuia sau mai multor conturi bancare sau de către persoane determinate într-o perioadă specificată, precum și comunicarea rezultatelor către partea solicitantă. Decizia privind urmărirea tranzacțiilor și comunicarea rezultatelor este luată, în fiecare caz în parte, de autoritățile competente ale părții solicitate și trebuie să fie conformă cu legislația națională a părții respective. Modalitățile de urmărire fac obiectul unui acord între autoritățile competente ale părții solicitante și cele ale părții solicitate.

3. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a garanta că instituțiile financiare nu dezvăluie clientului în cauză sau unor terți faptul că se execută măsuri la cererea părții solicitante sau că o anchetă este în curs, pentru o perioadă necesară pentru a nu compromite rezultatele.

4. Autoritatea părții care eliberează cererea:

33. indică motivele pentru care consideră că informațiile solicitate pot fi fundamentale pentru ancheta privind fapta;

34. precizează motivele pe baza cărora presupune că băncile situate pe teritoriul părții solicitate dețin conturile în cauză și indică, în măsura în care este posibil, care sunt băncile care ar putea fi implicate;

35. comunică toate informațiile disponibile care ar putea facilita executarea cererii.

5. O parte nu respinge cooperarea privind o cerere de asistență judiciară reciprocă provenită de la o altă parte pentru unicul motiv că informațiile sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, un mandatar sau o persoană care acționează în calitate de agent sau de fiduciar sau pe motiv că cererea se referă la participația la capitalul unei persoane, sau că nu este interesată de informațiile respective.

Articolul 33 Livrările supravegheate

1. În ceea ce privește asistența cu privire la articolul 2 alineatul (1) litera (a) și articolul 2 alineatul (1) litera (c) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă a părții solicitate se angajează să garanteze că, la cererea autorității părții solicitante, livrările supravegheate pot fi autorizate pe teritoriul său în cadrul anchetelor penale privind infracțiunile susceptibile de a duce la extrădare.

2. Decizia de a recurge la livrări supravegheate este luată în fiecare caz în parte de către autoritățile competente ale părții solicitate, ținând seama în mod adecvat de legislația națională a acesteia.

3. Livrările supravegheate se derulează în conformitate cu procedurile prevăzute de legislația părții solicitate. Dreptul de a acționa, de a conduce și de a supraveghea operațiunile le revine autorităților competente ale părții respective.

Articolul 34 Predarea în vederea confiscării sau a returnării

1. La cererea părții solicitante și fără a aduce atingere drepturilor terților de bună credință, partea solicitată poate pune la dispoziția părții solicitante obiecte, documente, fonduri sau alte valori, în vederea returnării acestora deținătorilor de drept. Partea solicitată nu poate să refuze predarea fondurilor pentru unicul motiv că acestea corespund unei datorii cu caracter fiscal sau vamal.

2. Partea solicitată poate să renunțe la returnarea obiectelor, a documentelor, a fondurilor sau a altor valori fie înaintea, fie după predarea acestora către partea solicitantă, în cazul în care restituirea acestor obiecte, documente, fonduri sau alte valori către deținătorul de drept poate fi astfel facilitată. Drepturile terților de bună credință nu sunt afectate.

3. În eventualitatea unei renunțări înaintea predării către partea solicitantă a obiectelor, a documentelor, a fondurilor sau a altor valori, partea solicitată nu exercită niciun drept de garanție sau alt drept de recurs care decurge din legislația fiscală sau vamală cu privire la articolele respective. O renunțare conform alineatului (2) nu aduce atingere dreptului părții solicitate de a percepe din partea deținătorului legitim taxe sau drepturi.

Articolul 35 Accelerarea asistenței

1. Autoritatea părții solicitate execută cererea de asistență judiciară reciprocă cât mai repede posibil, ținând seama într-o măsură cât mai mare cu putință de termenele-limită procedurale și de alte termene indicate de autoritatea părții solicitante. Partea respectivă explică motivele termenelor în cauză.

2. În cazul în care cererea nu poate fi executată sau nu poate fi executată integral conform exigențelor stabilite de autoritatea părții solicitante, autoritatea părții solicitate informează de îndată autoritatea părții solicitante și precizează condițiile în care cererea ar putea fi executată. Cele două autorități pot ulterior să convină asupra acțiunii de urmat în privința cererii, după caz, supunând acțiunea respectivă respectării condițiilor aplicabile.

În cazul în care se preconizează că termenul-limită stabilit de autoritatea părții solicitante pentru executarea cererii nu va putea fi respectat și dacă motivele menționate la alineatul (1) a doua teză arată în mod concret faptul că orice întârziere va împiedica în mod considerabil procedurile efectuate de autoritatea respectivă, autoritatea părții solicitate comunică de îndată timpul estimat necesar pentru executarea cererii. Autoritatea părții solicitante precizează fără întârziere dacă cererea este totuși menținută. Cele două autorități pot ulterior să convină asupra acțiunii de urmat în privința cererii.

Articolul 36 Utilizarea informațiilor și a elementelor doveditoare

Informațiile și elementele doveditoare transmise în cadrul procedurii de asistență pot fi utilizate, în afară de scopurile procedurii pentru care a fost furnizată asistența, în următoarele scopuri:

36. într-o procedură penală desfășurată în partea solicitantă îndreptată împotriva altor persoane care au participat la săvârșirea infracțiunii pentru care s-a acordat asistența, cu condiția ca asistența reciprocă să fi fost posibilă, de asemenea, cu privire la aceste persoane. În acest caz, partea solicitantă informează partea solicitată în privința unei astfel de utilizări;

37. atunci când faptele care se află la originea cererii constituie o altă infracțiune pentru care asistența ar trebui acordată deopotrivă;

38. în procedurile care vizează confiscarea instrumentelor și a produselor infracțiunilor pentru care ar trebui acordată asistența și în procedurile pentru despăgubiri derivate din faptele pentru care a fost acordată asistența.

Articolul 37 Comunicarea spontană

1. În limitele dreptului lor intern și ale competențelor care le revin, autoritățile judiciare ale unei părți pot să comunice spontan autorităților judiciare ale altei părți informații și elemente doveditoare privind activitățile ilegale cuprinse în prezentul acord, atunci când consideră că astfel de informații și elemente doveditoare ar putea fi utile pentru autoritatea părții destinatare în inițierea sau realizarea anchetelor sau a procedurilor, ori când astfel de informații ar putea determina autoritatea respectivă să prezinte o cerere de asistență judiciară reciprocă.

2. Autoritatea părții care comunică informațiile poate, în conformitate cu dreptul său intern, să impună condiții în ceea ce privește utilizarea informațiilor respective de către autoritatea părții destinatare.

3. Toate autoritățile părților sunt obligate să respecte aceste condiții.

TITLUL IV DISPOZIȚII FINALE

Articolul 38 Comitetul mixt

1. Se instituie un comitet mixt care răspunde de buna aplicare a prezentului acord. În acest scop, comitetul formulează recomandări și ia decizii conform prevederilor acordului, sau pentru stabilirea modalităților practice de punere în aplicare a acordului. De asemenea, comitetul mixt monitorizează punerea în aplicare a acordului.

2. Comitetul mixt este alcătuit din reprezentanți ai tuturor părților, și anume ai Uniunii Europene, ai statelor membre și ai Principatului Liechtenstein. Acesta adoptă regulamentul de procedură, care cuprinde dispoziții privind modalitățile de convocare a reuniunilor, desemnarea președintelui și definirea mandatului atribuit acestuia. Acesta își formulează recomandările și ia deciziile hotărând în unanimitate.

3. Comitetul mixt se reunește în funcție de necesități și cel puțin o dată pe an. Fiecare parte poate cere convocarea unei reuniuni.

4. Comitetul mixt poate decide constituirea unor grupuri de lucru sau de experți care să îl asiste în realizarea sarcinilor.

5. Comitetul mixt poate lua decizii privind adaptările tehnice care să reflecte evoluțiile dreptului comunitar în materie de asistență administrativă reciprocă. În cazul în care o astfel de decizie poate fi obligatorie pentru una dintre părți numai în urma îndeplinirii cerințelor sale constituționale, decizia intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni de la data ultimei notificări privind îndeplinirea cerințelor constituționale, în cazul în care comitetul mixt nu decide altfel.

6. Atunci când o parte dorește revizuirea acordului, aceasta înaintează o propunere comitetului mixt, care formulează recomandări, în special în vederea începerii negocierilor.

Articolul 39 Soluționarea litigiilor

1. Fiecare parte poate să prezinte comitetului mixt un litigiu referitor la interpretarea sau aplicarea prezentului acord, în special în cazul în care consideră că o altă parte nu dă curs în mod repetat cererilor de cooperare care i-au fost adresate.

2. Comitetul mixt depune eforturi în vederea soluționării litigiului în cel mai scurt timp posibil. Comitetului mixt îi sunt furnizate toate informațiile relevante care să îi permită o examinare aprofundată a situației în vederea găsirii unei soluții acceptabile. În acest scop, comitetul mixt examinează toate posibilitățile de menținere a bunei funcționări a prezentului acord.

Articolul 40 Domeniul de aplicare teritorial

Prezentul acord se aplică în Principatul Liechtenstein și în teritoriile în care se aplică tratatele pe care se întemeiază Uniunea, în conformitate cu cerințele prevăzute în tratatele respective.

Articolul 41 Intrarea în vigoare

1. Prezentul acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată.

2. Acordul este ratificat sau aprobat de către părți în conformitate cu procedurile proprii. Acesta intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni de la data ultimei notificări a instrumentelor de ratificare sau de aprobare.

3. Notificările sunt trimise Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene, care este depozitarul prezentului acord.

4. Până la intrarea în vigoare a prezentului acord, titlul I, titlul II și titlul IV se aplică cu titlu provizoriu, în mod reciproc, între Uniunea Europeană și Principatul Liechtenstein, cu condiția ca toate părțile să fi semnat acordul, începând cu prima zi a lunii care urmează notificării de către Principatul Liechtenstein a instrumentului său de ratificare, în măsura în care acestea privesc:

- veniturile care fac obiectul impozitelor pe economii, astfel cum sunt definite în Acordul dintre Comunitatea Europeană și Principatul Liechtenstein prin care se prevăd măsuri echivalente celor stabilite prin Directiva 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi, semnat la 7 decembrie 2004,

- schimbul de informații și asistența reciprocă în materie de fraudă și orice alte activități ilegale în domeniul resurselor proprii tradiționale și al fondurilor comunitare.

5. Până la intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte are posibilitatea, în momentul notificării menționate la alineatul (2) sau în orice alt moment ulterior, să declare că acordul este aplicabil, în ceea ce o privește, în raporturile sale cu orice altă parte care a făcut aceeași declarație. Astfel de declarații produc efecte după nouăzeci de zile de la data primirii notificării.

Articolul 42 Denunțarea

Uniunea Europeană, în nume propriu și în numele tuturor statelor membre, ori Principatul Liechtenstein pot să denunțe prezentul acord comunicându-și decizia celeilalte părți. Denunțarea produce efecte după șase luni de la data primirii notificării privind denunțarea.

Articolul 43 Aplicarea în timp

Dispozițiile prezentului acord sunt aplicabile pentru cererile:

39. cu privire la activitățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) și articolul 2 alineatul (1) litera (d) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (a), privind activitățile ilegale comise după cel puțin șase luni de la semnarea acestuia; precum și

40. cu privire la activitățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) și articolul 2 alineatul (1) litera (d) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (b), privind activitățile ilegale comise după cel puțin un an de la semnarea acestuia;

41. cu privire la activitățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (c) pentru întreaga perioadă de impozitare cu începere după semnarea acordului. Primele cereri pot fi formulate după 1 ianuarie 2011.

Articolul 44 Extinderea acordului la noile state membre ale UE

1. Orice stat care devine stat membru al Uniunii Europene devine, prin notificare scrisă adresată Secretariatului Consiliului, parte la prezentul acord.

2. Textul acordului în limba noului stat membru aderent, stabilit de Consiliul Uniunii Europene, va fi autentificat pe baza unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Principatul Liechtenstein. Textul se consideră autentic în sensul articolului 45.

3. Prezentul acord intră în vigoare cu privire la orice nou stat membru al Uniunii Europene care aderă la acord după nouăzeci de zile de la primirea instrumentului de aderare sau la data intrării în vigoare a prezentului acord în cazul în care acesta nu era încă în vigoare în momentul expirării perioadei de nouăzeci de zile.

4. În cazul în care prezentul acord nu este încă în vigoare atunci când noul stat aderent notifică instrumentul său de aderare, se aplică articolul 41 alineatul (4).

Articolul 45 Texte autentice

Prezentul acord este redactat în dublu exemplar în limbile bulgară, cehă, daneză, olandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, italiană, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, poloneză, portugheză, română, slovenă, slovacă, spaniolă și suedeză, fiecare dintre aceste texte fiind egal autentice.

Semnături

Declarațiile comune ale părților:

Declarația comună a părților privind articolul 17 alineatul (2)

Părțile convin că la articolul 17 alineatul (2) din acord termenul „mijloace de anchetă” include interogarea persoanelor, percheziționarea imobilelor și a mijloacelor de transport, copierea documentelor, cererea de informații și sechestrarea obiectelor, a documentelor și a valorilor.

Declarația comună a părților privind articolul 18 alineatul (2)

Părțile convin că al doilea paragraf de la articolul 18 alineatul (2) din acord se referă, de asemenea, la faptul că persoanele prezente pot, în special, să fie autorizate să adreseze întrebări sau să propună măsuri de anchetă.

Declarația comună a părților privind articolul 20a

Părțile convin, în privința punerii în aplicare a articolului 20a privind forma și conținutul cererilor de asistență în materie fiscală, că observațiile privind modelul de acord al OCDE privind schimbul de informații în materie fiscală ar trebui să constituie o sursă de inspirație.

În această privință, deși articolul 20a literele (a)-(i) conține cerințe de procedură importante, care sunt menite să asigure evitarea anchetelor pentru găsirea probelor, acesta trebuie interpretat în mod liber pentru a nu afecta schimbul efectiv de informații. În special, atunci când o parte solicită informații privind un cont, iar identitatea titularului contului nu este cunoscută, articolul 20a litera (a) poate fi aplicat prin furnizarea numărului de cont sau a unor informații de identificare similare.

Declarația comună a părților privind articolul 24

Părțile convin că autoritățile părții solicitante vor confirma faptul că cererea lor se referă la o creanță care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentului acord. Normele referitoare la această confirmare sau la asistența pentru recuperare vor fi adoptate de comitetul mixt, menționat la articolul 38.

Declarația comună a părților privind articolul 31 alineatul (2)

Părțile iau notă de faptul că, în legislația Principatului Liechtenstein, prin „evaziune fiscală” se înțelege evaziune fiscală în temeiul articolului 75 din legea din Liechtenstein din 16 iunie 2000 privind taxa pe valoarea adăugată.

Declarația comună a părților privind articolul 38 alineatul (5)

Părțile recunosc faptul că o parte poate să prezinte comitetului mixt informații pertinente privind evoluția cooperării sale cu țările terțe în vederea combaterii fraudei și a altor activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare publice, informații pe care comitetul mixt poate apoi să le ia în considerare pentru ameliorarea funcționării cooperării între părți.

Declarația comună a părților privind articolul 11 alineatul (2)

Depășind domeniul de aplicare a prezentului acord, părțile declară că sunt gata să examineze cereri ale altor părți privind negocierea unor acorduri bilaterale cuprinzătoare în vederea eliminării dublei impozitări.

Fără a aduce atingere articolului 39 din actualul acord, părțile reflectează asupra unor modalități de soluționare a litigiilor în domeniul impozitării directe.

Declarația comună a părților privind articolul 12 alineatul (1)

Părțile convin, în privința punerii în aplicare a articolului 12 alineatul (1) privind costurile, că observațiile care fac parte din modelul de acord al OCDE privind schimbul de informații în materie fiscală ar trebui să servească drept sursă de inspirație. Se așteaptă ca eventualele costuri aferente cadrului normal de aplicare a legislației interne a părții solicitate privind impozitele să revină părții solicitate atunci când aceste costuri sunt suportate pentru a se da curs unei solicitări de informații. Astfel de costuri ar acoperi, în mod normal, sarcini de rutină, precum obținerea și furnizarea de copii ale documentelor.

Articolul 12 alineatul (1) nu aduce atingere acordurilor bilaterale existente sau viitoare dintre statele membre și Principatul Liechtenstein în cazul în care aceste acorduri bilaterale nu abordează chestiunea partajării costurilor sau nu conțin dispoziții diferite.

Declarație comună a părților privind revizuirea

Părțile vor revizui, în măsura în care este oportun, prezentul acord, ținând seama de gradul de cooperare atins în acorduri încheiate între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și celelalte țări AELS, precum și Andorra, Monaco și San Marino, pe de altă parte.

Declarația comună a părților privind nediscriminarea

Părțile își afirmă angajamentul față de principiul nediscriminării, astfel cum este exprimat în Acordul privind Spațiul Economic European, ținând seama de sfera cooperării în vederea realizării obiectivului definit la articolul 1.[pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic][pic]

[1] COM(2008) 839 final.

[2] Acord între guvernul Statelor Unite ale Americii și guvernul Principatului Liechtenstein privind cooperarea și schimbul de informații în materie fiscală.

[3] JO L 163, 23.6.2007, p. 17.

[4] JO C , , p. .

[5] JO C , , p. .

[6] Data intrării în vigoare a acordului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene.

[7] JO L 379, 24.12.2004, p. 84.

[8] Interpretarea termenului „instituție” și a termenilor echivalenți în toate versiunile lingvistice autentice ale acordului se bazează pe interpretarea termenului „Anstalt” din versiunea lingvistică germană a acordului.

[9] Interpretarea termenului „fundație” și a termenilor echivalenți în toate versiunile lingvistice autentice ale acordului se bazează pe interpretarea termenului „Stiftung” din versiunea lingvistică germană a acordului.