52009DC0440

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 28.8.2009

COM(2009) 440 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Europeana – etapele următoare SEC(2009) 1124

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Europeana – etapele următoare

1. INTRODUCERE

Europeana – bibliotecă, muzeu și arhivă online a Europei – a fost inaugurată în noiembrie 2008 în cadrul inițiativei Comisiei privind bibliotecile digitale. Scopul său este acela de a oferi publicului acces prin internet la patrimoniul cultural și științific al Europei. Parlamentul European[1] și Consiliul[2] au subliniat importanța inițiativei Europeana, atât ca platformă de prezentare pe internet a patrimoniului cultural al statelor membre, cât și ca mijloc de a oferi tuturor celor interesați acces la acest patrimoniu. În același timp, cele două instituții au evidențiat potențialul economic creat prin accesul online la valorile culturale europene, ca sursă de creativitate și inspirație pentru noi produse și servicii în domenii ca turismul sau educația.

Prezentul document se concentrează pe etapa următoare a inițiativei Europeana și pe orientarea acestei în viitor. El prezintă principalele provocări care vor apărea în anii următori în ceea ce privește 1) îmbogățirea conținutului Europeana, atât cu materiale de domeniu public, cât și cu materiale cu drepturi de autor de cea mai înaltă calitate și cu o mare relevanță pentru utilizatori și 2) necesitatea unui model sustenabil de finanțare și de guvernare. Obiectivul principal este acela de a garanta că Europeana și politicile de digitalizare, accesibilitate online și conservare digitală pe care se bazează aceasta oferă culturii europene vizibilitate de lungă durată pe internet și transformă patrimoniul nostru comun și divers într-o parte integrantă a infrastructurii informaționale a Europei pentru viitor.

Pentru a beneficia de contribuții cu privire la cele mai potrivite modalități de a realiza acest obiectiv, Comisia lansează o consultare pe baza unui set de întrebări care pot fi găsite în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta Comunicare. Părțile interesate sunt invitate să prezinte comentarii referitoare la aceste întrebări până la data de 15 noiembrie 2009.

2. EUROPEANA: STRATEGIA CARE OFERă ACCES ONLINE LA PATRIMONIUL CULTURAL EUROPEAN

2.1. Contextul strategic

Inițiativa i2010 privind bibliotecile digitale a fost lansată în septembrie 2005. Ea se baza pe activități anterioare sponsorizate de Comisie pentru a oferi acces online la patrimoniul cultural al Europei și s-a manifestat în urma scrisorii trimise, la 28 aprilie 2005, de către șase șefi de state și guverne președinților Comisiei Europene și Consiliului, pentru a sugera crearea unei biblioteci digitale europene.

Pentru publicul larg, Europeana este cel mai vizibil rezultat al acestei inițiative. Ea reprezintă un punct comun de acces la un volum imens de conținut, în continuă extindere, care a fost digitalizat și prezentat online de diverse instituții culturale din statele membre. Cu toate acestea, Europeana este doar vârful aisbergului. Crearea și dezvoltarea sa nu ar fi posibile în absența eforturilor susținute ale statelor membre în direcția digitalizării, accesibilității online și conservării digitale. Comisia a colaborat cu statele membre pentru a introduce aceste teme pe agenda politică și pentru a garanta convergența politicilor europene în domeniu. În 2006, Comisia a emis o recomandare[3] care prezenta o serie de măsuri concrete care se impun, iar în prezent monitorizează, în colaborare cu un grup de experți din statele membre, modul în care statele membre implementează recomandarea și concluziile Consiliului pe această temă.

De asemenea, Comisia a ajutat părțile interesate să ajungă la un consens cu privire la soluțiile practice pentru probleme esențiale care afectează accesibilitatea online a materialelor culturale și științifice. Aceste lucrări au fost organizate prin intermediul Grupului la nivel înalt pentru bibliotecile digitale și au reunit instituții culturale, reprezentanți ai titularilor de drepturi, ai firmelor din domeniul tehnologic și ai mediului academic. Ele au condus, printre altele, la elaborarea unui model de licență pentru digitalizarea operelor care nu se mai publică și a unui proiect de colaborare între edituri și oamenii de știință, cu scopul de a măsura efectele accesului deschis la publicațiile științifice. Aceste activități strategice au la bază ample activități de natură tehnică, cofinanțate în cadrul programului e Content plus, al programului Competitivitate și Inovare și al celui de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare.

Europeana contribuie la diseminarea valorilor culturale ale statelor membre și aduce în prim plan elementele comune, oferind o mare vizibilitate pe internet patrimoniului nostru cultural bogat și divers. Această inițiativă sporește relevanța colecțiilor digitalizate individuale oferind „expoziții virtuale permanente” ale lucrărilor aflate în colecțiile de pe întregul continent.

De asemenea, pe site se pot găsi informații în diverse formate (text, audio, audiovizual și imagine) și se pot face comparații între diferitele perspective asupra istoriei și patrimoniului european comun în diverse țări.

Pe lângă aceasta, Europeana stimulează și vizează noi inițiative de digitalizare în statele membre, oferind o evidență a materialelor care au fost deja digitalizate și subliniind discrepanțele existente în ceea ce privește eforturile de digitalizare în Uniune.

Pentru utilizatori, valoarea Europeana constă în faptul că le oferă posibilitatea de a descoperi, prin intermediul unei interfețe unice și în limba lor maternă, conținut cultural digitalizat furnizat de organizații culturale de prestigiu din Uniunea Europeană, și de a utiliza acest conținut în activitățile profesionale, în timpul liber sau la școală.

2.2. Situația actuală

În prezent, Europeana oferă acces direct prin intermediul unei interfețe multilingve la o colecție de peste 4,6 milioane de cărți digitalizate, publicații, clipuri video, hărți, fotografii și documente din bibliotecile, arhivele, muzeele și arhivele audiovizuale ale Europei. Acest număr va crește rapid în anii următori. Interesul publicului pentru Europeana s-a manifestat intens la lansarea din noiembrie 2008.

În prezent, peste 1 000 de instituții culturale contribuie cu conținut la Europeana (direct sau prin intermediul agregatorilor de conținut) și peste 150 de instituții participă în cadrul rețelei de parteneri. Această colaborare dintre diverse tipuri de instituții culturale realizată prin intermediul Europeana este una fără precedent ca amploare și potențial. Lista în continuă extindere a instituțiilor culturale care se oferă să pună conținut la dispoziția publicului prin intermediul acestui serviciu constituie un indiciu al potențialului și angajamentului față de viziunea europeană. Europeana a descoperit o modalitate de a oferi acces direct la colecțiile culturale ale Europei păstrând în același timp vizibilitatea acestor instituții pentru utilizatorul final. Colaborarea ar putea fi extinsă și la nivelul altor inițiative de pe glob, cum ar fi Biblioteca digitală mondială.

A fost creată o structură organizațională în vederea dezvoltării ulterioare a Europeana. De administrarea cotidiană a site-ului se ocupă biroul Europeana, găzduit de Biblioteca națională olandeză. Biroul se află într-un proces de extindere pentru a putea face față sarcinii de a menține și actualiza prototipul lansat în 2008 și pregătește relansarea site-ului – Europeana 1.0 – în 2010.

În anii care urmează, site-ul va fi treptat îmbunătățit cu noi funcții și servicii, iar cele existente vor fi îmbunătățite. Chestiunile care necesită atenție sunt funcțiile de căutare și interfețele. Se va pune accentul și pe dezvoltarea serviciilor Web 2.0 pentru a crea comunități bazate pe interese comune și pentru a îmbunătăți funcțiile multilingve. În vederea îmbunătățirii site-ului, s-au primit contribuții prin intermediul unui sondaj efectuat recent în rândul utilizatorilor europeni, la care au participat peste 3 000 de persoane și care a furnizat un feedback pozitiv cu privire la serviciul oferit. În paralel cu actualizarea site-ului, Europeana va continua să funcționeze ca laborator de testare a noilor idei și a rezultatelor obținute în urma studiilor. Este necesară promovarea în continuare a inițiativei Europeana, astfel încât cetățenii să fie mai informați în legătură cu acest serviciu.

3. MAI MULT CONțINUT PENTRU EUROPEANA

Pentru ca Europeana să se dezvolte cu succes în continuare, extinderea colecțiilor reprezintă o condiție esențială. Obiectivul strategic al Comisiei este să pună pe site la dispoziția publicului 10 milioane de obiecte până în 2010. Această cifră ar putea crește în anii următori.

Îmbogățirea conținutului Europeana impune o digitalizare susținută în întreaga Europă, precum și adăugarea, la aceste obiecte digitalizate, de metadate care să respecte cele mai înalte standarde. Prin urmare, Comisia a cerut statelor membre să-și intensifice eforturile în această direcție și să garanteze facilitatea accesului la conținut digital prin Europeana, inclusiv prin crearea unor agregatori naționali sau tematici[4].

3.1. Tipuri de conținut

În general, contribuția diverselor state membre la Europeana este încă neuniformă, în ceea ce privește atât numărul obiectelor prezentate, cât și tipurile de materiale (a se vedea partea a doua a documentului de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta comunicare). Sunt foarte vizibile eforturile Franței de alimentare a conținutului Europeana, cu o contribuție de aproximativ 47% din totalul obiectelor digitalizate. Alte state contribuie doar cu câteva obiecte. Această situație se va mai echilibra pe măsură ce se vor adăuga și alte colecții din Europa.

În această primă fază, anumite state membre (de exemplu Polonia și Ungaria) au contribuit la Europeana în principal cu cărți, în timp ce altele (Finlanda, Luxemburg, Estonia) s-au concentrat pe ziare și reviste sau (în cazul României, de exemplu) pe imagini din muzee. Astfel s-a ajuns la situația paradoxală în care opere clasice ale literaturii europene sunt disponibile prin Europeana în mai multe limbi, dar nu și în limba originală. De exemplu, se pot accesa opere ale lui Goethe în franceză, polonă sau maghiară, dar nu și în germană.

Această situație a dat naștere unor comentarii și întrebări din partea utilizatorilor. Selecția conținutului care urmează să fie digitalizat și oferit prin intermediul Europeana este determinată de statele membre și instituțiile culturale ale acestora, în funcție de politicile lor culturale și/sau informaționale. Cu toate acestea, dacă se dorește să se vină în întâmpinarea așteptărilor utilizatorilor cu privire la conținutul Europeana, ar putea fi necesare eforturi speciale pentru anumite categorii de materiale.

3.2. Conținut protejat de drepturi de autor

Una dintre principalele provocări pentru Europeana este aceea de a include materiale protejate de drepturi de autor, pentru a evita o „gaură neagră a secolului XX”, situație în care se pot accesa pe internet foarte multe materiale de dinainte de 1900, însă foarte puține opere mai recente. Acest lucru necesită o bună colaborare între instituțiile culturale și titularii de drepturi, respectându-se legislația în domeniul drepturilor de autor. Această colaborare poate prinde contur prin intermediul unor acorduri între instituțiile naționale de cultură și titularii drepturilor de autor sau prin intermediul unor linkuri de pe site-ul Europeana către site-uri operate de titularii drepturilor de autor.

Pentru cel de-al doilea tip de parteneriat, un exemplu elocvent este Gallica2, site-ul Bibliotecii naționale a Franței. Acesta oferă acces la materiale de pe domenii publice și propune link-uri la conținut protejat de drepturi de autor furnizat de editurile franceze. Editorii decid cât anume din acest conținut doresc să prezinte prin intermediul Gallica2, iar utilizatorii pot obține integral operele dorite de pe site-urile acestora. În cazul Europeana se poate avea în vedere un model asemănător. Pentru utilizatori, avantajul constă în faptul că, pe lângă accesul online direct la materiale de domeniu public, au posibilitatea de a găsi cu ușurință conținut protejat de drepturi de autor pe care ar putea dori să-l obțină. Pentru editori, avantajul ar fi vizibilitatea sporită a operelor la scară europeană.

În câteva țări europene, de exemplu în Țările de Jos și în Germania, titularii de drepturi și instituțiile de cultură experimentează un model diferit, care le permite acestora din urmă să digitalizeze materiale culturale în schimbul unui tarif și să le pună la dispoziția publicului. Această practică include în special cărțile cu tiraj epuizat dar care sunt protejate de drepturi de autor, precum și edițiile vechi ale ziarelor.

Pentru ca Europeana să se dezvolte, este esențial ca astfel de licențe să prevadă disponibilitatea materialelor în întreaga UE. De altfel, un agregator francez a fost obligat să retragă anumite fotografii de pe Europeana deoarece avea dreptul de a difuza materialele respective numai pe teritoriul țării sale. În alte cazuri, unele instituții culturale au acceptat licențe care restricționau difuzarea materialelor numai către adrese IP din cadrul domeniul național. Astfel de aranjamente sunt rezultatul unor considerații financiare – o licență cu acoperire pentru întreaga Europă poate fi mai scumpă - sau pot fi legate de anumite aspecte juridice. Ele prezintă însă riscul de a fragmenta patrimoniul cultural digitalizat al Europei, transformându-l în depozite online naționale, și dau naștere unor întrebări cu privire la responsabilitatea instituțiilor de cultură finanțate din fonduri publice din UE de a oferi acces egal tuturor cetățenilor europeni la serviciile pe care le furnizează pe internet.

Unul dintre domeniile în care se impun progrese rapide pentru a facilita digitalizarea și a îmbogăți astfel conținutul accesibil prin Europeana sunt așa-numitele opere „orfane”, adică acele opere în cazul cărora este imposibil sau foarte dificil să se identifice titularii drepturilor de autor. În recomandarea sa din 2006 privind digitalizarea și conservarea digitală, Comisia a invitat statele membre să instituie mecanisme capabile să gestioneze problema operelor orfane. De atunci, însă, cele mai multe state membre au realizat progrese nesemnificative. În cadrul Grupului la nivel înalt pentru bibliotecile digitale, mai multe părți interesate au semnat un memorandum de înțelegere cu privire la anumite linii directoare pentru căutarea diligentă a operelor orfane.

A urmat Cartea verde din 2008 privind drepturile de autor în economia cunoașterii[5], care a formulat o serie de întrebări, mai ales cu privire la necesitatea legislației europene pentru a aborda problema operelor orfane, precum și la modalitatea de soluționare a aspectelor transfrontaliere care apar în acest context. În urma concluziilor consultărilor, Comisia va elabora o evaluare a impactului cu privire la modul de abordare a problemei operelor orfane, evaluare care va analiza mai multe posibile soluții care să faciliteze digitalizarea și difuzarea operelor orfane.

În ultima vreme, problema operelor orfane a atras tot mai multă atenție ca urmare a creării Google Book search, proiect care include multe dintre aceste opere. Proiectul a fost discutat la nivel ministerial în cadrul Consiliului educație, tineret și cultură din 12 mai 2009, precum și în cadrul Consiliului concurență din 28 mai 2009. Comisia a fost invitată să prezinte o analiză a efectelor proiectului, care este în curs de elaborare.

În contextul digitalizării operelor mai vechi, există o diferență evidentă și deosebit de relevantă față de SUA în ceea ce privește legislația în domeniul drepturilor de autor. Termenul de expirare a protecției oferite de drepturile de autor a fost stabilit, atât în Europa, cât și în SUA, la 70 de ani de la moartea autorului, însă legislația SUA fixează și un an de referință, 1923 (operele publicate înainte de 1923 sunt considerate ca aparținând domeniului public). Prin urmare, o mare parte a materialelor de origine europeană datând dinainte de 1923 pot fi digitalizate și puse la dispoziția publicului în SUA fără a fi nevoie de un acord de licență, însă, pentru cetățenii europeni, aceste materiale nu pot fi întotdeauna disponibile prin intermediul unor servicii ca Europeana[6]. În practică, principala consecință este că publicul din SUA are un grad mai mare de acces online la cărțile digitale decât publicul din Europa. Ca atare, pentru a redresa această situație, se impune identificarea unor soluții referitoare la titularii de drepturi și la instituțiile de cultură. Aceste soluții ar putea include accelerarea procesului de creare a unor registre a operelor orfane sau cu tiraj epuizat - proces în curs de desfășurare prin intermediul proiectului ARROW - sau utilizarea pragmatică a unei date de referință care să impună un prag inferior pentru căutarea diligentă a operelor anterioare unei anumite date.

3.3. Conținut care aparține domeniului public

O mare parte a materialelor accesibile în format digital prin Europeana aparțin domeniului public. Aceasta înseamnă că ele nu sunt sau nu mai sunt protejate de drepturi de autor și pot fi în principiu accesate și utilizate de oricine. Aceste materiale reprezintă o sursă importantă reutilizată atât de cetățeni, cât și de întreprinderi, precum și un stimulent în materie de creativitate în epoca internetului. Din acest motiv, Comisia a subliniat necesitatea „menținerii accesibilității operelor aparținând domeniului public după modificarea formatului. Cu alte cuvinte, lucrările aparținând domeniului public trebuie să rămână în domeniul public după digitalizare și trebuie să devină accesibile pe internet[7]”.

În practică, însă, nu se întâmplă întotdeauna așa. În timp ce anumite instituții de cultură indică în mod explicit că materialele pe care le pun la dispoziție prin Europeana aparțin domeniului public, altele solicită drepturi pentru copiile digitalizate și/sau aplică tarife pentru descărcarea de conținut. Anumite instituții aplică filigrane și, într-un caz, vizionarea materialului la dimensiuni rezonabile se face contra cost. Diversele practici existente reflectă marea varietate de abordări aplicate pe teritoriul UE, care sunt uneori dictate de presiunea din ce în ce mai mare cu care se confruntă instituțiile de cultură de a colecta venituri directe pornind de la obiectele pe care le dețin. Solicitarea unor tarife pentru operele digitalizate aparținând domeniului public reflectă în același timp faptul că digitalizarea își are prețul său. Pe de altă parte, acest lucru limitează considerabil potențialul cultural și economic al materialelor.

Din punct de vedere juridic, se pune întrebarea dacă digitalizarea în sine dă naștere unor noi drepturi. În mod normal nu ar fi cazul. Cu toate acestea, gradul de originalitate necesar pentru crearea de drepturi de autor nu este armonizat la nivel european, prin urmare răspunsul la această întrebare poate fi diferit de la un stat membru la altul[8]. Același lucru este valabil și pentru diferite tipuri de digitalizare (de exemplu, scanarea cărților este diferită de redarea 3D a obiectelor, mai costisitoare).

Întrebarea de principiu care se pune este dacă ar fi acceptabilă blocarea materialelor care aparțin domeniului public și care au fost digitalizate cu bani publici de către instituțiile publice sau dacă aceste materiale ar trebui să devină un capital important pentru societatea informațională. A doua abordare este în spiritul politicii Comunității privind reutilizarea informațiilor aparținând sectorului public, precum și al Recomandării ministeriale a OCDE privind accesul sporit și utilizarea mai eficientă a informațiilor aparținând sectorului public[9]. Acest aspect este esențial pentru funcționarea Europeana, deoarece în ceea ce privește condițiile de utilizare site-ul urmează politicile instituțiilor participante.

Probleme asemănătoare apar atunci când instituțiile publice încheie parteneriate exclusive cu firme private pentru digitalizarea și exploatarea unor obiecte unice aparținând domeniului public, în schimbul unor avantaje materiale. Astfel de parteneriate riscă să blocheze conținutul care aparține domeniului public, dar în anumite cazuri ele pot reprezenta singura modalitate de finanțare a digitalizării. Această dilemă a fost exprimată de Grupul la nivel înalt pentru bibliotecile digitale în raportul său privind parteneriatele public-privat pentru digitalizare. Conform recomandărilor grupului, „conținutul aparținând domeniului public din mediul analog ar trebui să rămână în domeniul public și în mediul digital. În cazul în care, pentru a pune la dispoziție conținutul digital, sunt necesare restricții de acces și utilizare pentru utilizatori, aceste restricții ar trebui să se aplice doar pentru o perioadă limitată de timp”[10].

4. ASPECTE LEGATE DE FINANțARE șI GUVERNARE

În concluziile Consiliului referitoare la Europeana din 20 noiembrie 2008, miniștrii culturii din UE au subliniat necesitatea identificării unui model sustenabil de finanțare și guvernare pentru acest serviciu. Miniștrii au invitat Fundația pentru biblioteca digitală europeană, Comisia Europeană și statele membre să colaboreze în această privință. Au avut loc discuții în cadrul Grupului de experți ai statelor membre în domeniul digitalizării și al conservării digitale. Actualele consultări deschid dezbaterea unui grup mai amplu de părți interesate, tema de discuție fiind modul în care se poate garanta suficientă autonomie pentru Europeana în viitor.

Pentru dezvoltarea viitoare a Europeana se pot elabora diverse modele, de la funcționarea finanțată integral de Comunitate la un model în cadrul căruia sectorul privat joacă un rol esențial în administrarea serviciului. Modelul de finanțare și guvernare reținut în final ar trebui să ia în considerare vocația Europeana de a oferi acces cât mai vast la colecții culturale, caracterul și aria de acoperire europene ale site-ului, precum și rolul proeminent al instituțiilor de cultură care contribuie cu colecții. De asemenea, acest model ar trebui să țină cont de faptul că costurile necesare pentru biroul Europeana nu reprezintă decât o mică parte din investițiile totale ale statelor membre și ale Uniunii Europene destinate să ofere publicului acces online la patrimoniul cultural european.

4.1. Finanțarea fazei de dezvoltare (2009-2013)

În faza inițială, Comisia Europeană a contribuit financiar la crearea Europeana prin proiectul EDL-net, cofinanțat în cadrul programului e Content plus. Proiectul, care a dispus de un buget de 1,3 milioane EUR s-a încheiat la începutul anului 2009.

Pentru perioada cuprinsă între 2009 și mijlocul anului 2011, dezvoltarea Europeana va fi cofinanțată cu 6,2 milioane EUR prin proiectul Europeana 1.0, selecționat în cadrul programului e Content plus. În această etapă, mai multe state membre[11], precum și câteva instituții de cultură individuale vor contribui financiar.

Până la sfârșitul anului 2013, Comisia poate continua să sprijine faza de dezvoltare a Europeana prin programul Competitivitate și inovare. În această fază, va continua într-o anumită măsură cofinanțarea din partea statelor membre și/sau va apărea o sponsorizare inițială din partea sectorului privat.

4.2. Finanțarea pe termen mediu (2013 și după)

Pentru perioada de după 2013, ar trebui avute în vedere noi modalități de finanțare pentru Europeana, care să creeze un echilibru adecvat între finanțarea comunitară și alte resurse, în paralel cu renunțarea la modelul actual de finanțare bazată pe proiecte. Ar putea fi identificate surse de finanțare complementare prin parteneriate public-privat sau printr-o contribuție mai structurată a statelor membre. Pot fi generate și anumite venituri de pe urma site-ului, dar acestea vor acoperi doar o parte foarte mică din costurile totale pentru funcționarea serviciului. Plata de către utilizatori a serviciilor de conținut utilizate prin Europeana sau a altor funcții disponibile pe site nu reprezintă o opțiune, deoarece acest lucru ar pune în pericol adoptarea serviciului de către utilizatori și ar fi contrar scopului principal al site-ului.

Parteneriate public-privat pentru Europeana

Parteneriatele public-privat pentru Europeana pot lua diferite forme. Un prim model este sponsorizarea privată , în condițiile în care Europeana continuă să se dezvolte și să atragă noi utilizatori. Sponsorizarea poate fi acordată din considerente filantropice, un model utilizat la scară largă în SUA. Sponsorizarea poate fi acordată și în schimbul unui serviciu echivalent, cum ar fi publicitatea.

În statele membre există practici diferite în ceea ce privește acceptabilitatea comunicării comerciale pe site-uri ca Europeana, care oferă un serviciu public. Acest lucru poate depinde și de tipul de comunicare comercială, deoarece prezența siglei unei companii ca parte a informațiilor generale este diferită de cea a unui anunț care promovează un anumit produs.

O altă posibilă sursă de venit ar fi plata link-urilor oferite prin Europeana la conținutul organizațiilor (private și publice) care generează venituri din acest conținut. Cu alte cuvinte, ar putea exista un comision pentru traficul generat către site-urile cu conținut contra cost. Pe de altă parte, însă, un parteneriat public-privat bazat pe aceste link-uri nu presupune neapărat o relație financiară. Parteneriatul dintre Bibliothèque nationale de France și editorii francezi prin Gallica 2 este un exemplu care ilustrează faptul că furnizarea acestor link-uri este privită ca făcând parte din funcțiile publice ale site-ului.

Să se apeleze la soluțiile tehnologice și la expertiza companiilor private pentru îmbogățirea conținutului Europeana este un alt posibil model de îmbunătățire a funcțiilor site-ului. Partenerii privați ar putea fi selectați printr-o procedură de licitație (conform normelor europene în domeniul achizițiilor publice) sau contribuția lor ar putea să se încadreze într-o relație de sponsorizare, după cum s-a descris mai sus.

Pot fi avute în vedere și modele de parteneriat mai complexe , în cadrul cărora sectorul privat ar fi direct implicat în administrarea Europeana și ar obține venituri din exploatarea site-ului. Astfel de modele ar trebui să țină cont de anumite constrângeri. În mod evident, Europeana ar trebui să urmărească în continuare obiectivele culturale și de politică informațională care constituie rațiunea existenței sale. Ar fi, de asemenea, necesar acordul deplin al organizațiilor care contribuie cu conținut, deoarece ele dețin în realitate materialele digitale care stau la baza serviciului. În fine, aceste modele ar trebui să fie introduse într-un mod care să evite denaturarea concurenței.

Finanțarea publică pentru Europeana

Finanțarea susținută din partea sectorului public ar fi justificată de importanța Europeana ca vehicul al politicii culturale, prin faptul că adaugă valoare unor colecții culturale fragmentate disponibile online, care nu beneficiază în prezent de suficientă vizibilitate, reunindu-le prin intermediul unui punct de acces multilingv comun. În plus, o investiție publică relativ mică în Europeana ar putea genera rezultate excelente la nivelul activității economice și de creație, în domenii precum educația sau turismul.

Finanțarea publică ar putea proveni din diverse surse. O opțiune luată în calcul, dar respinsă de Fundația pentru biblioteca digitală europeană este contribuția financiară a organizațiilor culturale care furnizează conținut. Aceste organizații includ asociațiile naționale și europene, agregatorii și instituțiile individuale din diverse sectoare. Eterogenitatea acestui grup constituie un obstacol în calea elaborării unui sistem de contribuții pe care toți cei implicați să-l considere corect.

Contribuția sporită a statelor membre s-ar putea concretiza sub forma a două modele de bază. Prima abordare s-ar baza pe disponibilitatea statelor membre de a contribui, așa cum procedat câteva dintre ele în faza de început. Aceasta ar putea fi o opțiune rapidă și flexibilă. În același timp, însă, ea ar crea nesiguranță pentru Europeana, deoarece disponibilitățile bugetare ar varia de la un an la altul. În plus, această abordare nu oferă statelor membre o imagine clară în legătură cu ce se așteaptă de la ele.

Al doilea model s-ar baza pe un procedeu de repartiție prin care toate statele membre ar contribui în funcție de PIB. Acest model ar constitui expresia responsabilității tuturor statelor membre pentru dezvoltarea Europeana, însă ar exista riscul ca, în momentul formalizării modelului și a procedeului de repartiție, cheltuielile generale să se dovedească a fi destul de ridicate. În anumite cazuri, contribuția unui stat membru mai mic ar fi de fapt mai redusă decât costurile suportate în procesul de stabilire a acestei contribuții.

Contribuția comunitară după 2013 s-ar justifica prin valoarea europeană adăugată a site-ului și prin importanța sa în a demonstra unitatea Europei în diversitate culturală. Pe de altă parte, însă, finanțarea actuală a proiectului, bazată pe apeluri deschise pentru propuneri, nu reprezintă o bază sustenabilă pentru planificarea financiară. Este necesar să se ia în calcul alternative la finanțarea de bază a Europeana, în limita instrumentelor de politică disponibile.

4.3. Aspecte legate de guvernare

Fundația pentru biblioteca digitală europeană, înființată la 8 noiembrie 2007, supraveghează activitățile Europeana. Membrii fondatori sunt asociații europene ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor și arhivelor audiovizuale, precum și un număr de instituții de cultură individuale de prim rang. Pentru a deveni membre ale fundației, organizațiile trebuie să fie sau să reprezinte furnizori de conținut importanți pentru Europeana și să fie dispuse să respecte standardele și politicile site-ului.

Sprijinul financiar oferit Europeana de mai multe state membre a adus în discuție problema influenței lor asupra organismelor de guvernare ale fundației. Comisia și statele membre nu fac parte din structura oficială de guvernare a Europeana. Ele sunt însă informate cu privire la progresele înregistrate și își aduc contribuția în cadrul comitetului executiv al fundației prin intermediul unui „grup de finanțare și orientare” care face parte din grupul de experți ai statelor membre existent. Acest mod de organizare corespunde ideii conform căreia membrii, în calitate de principali colaboratori în materie de conținut și în virtutea experienței și expertizei pe care le dețin, sunt responsabili pentru activitățile site-ului. În plus, Comisia are în prezent o relație contractuală cu fundația, prin acordurile de grant pentru proiectele în care este implicată aceasta.

Având în vedere că se așteaptă aderarea unor noi membri, fundația pregătește o schimbare a actualei structuri de guvernare. Acțiunile care vor urma dezbaterii privind orientarea pe termen mediu a Europeana, inclusiv chestiunea finanțării și a factorilor de răspundere, ar putea necesita și alte schimbări în viitor.

5. CONCLUZIE

Într-o perioadă scurtă de timp, Europeana a devenit un punct de referință pentru cultura europeană online. Această inițiativă reflectă ambiția instituțiilor europene de cultură de a pune la dispoziția publicului larg patrimoniul nostru cultural comun, atât de divers.

Pentru a respecta promisiunea de a oferi acces online simplu la cărți, opere de artă, hărți, fotografii, clipuri video și audio din întreaga Europă, sunt necesare eforturi suplimentare care să exploateze rezultatele obținute până în prezent, precum și o colaborare strânsă a tuturor părților interesate.

Prezentul document a prezentat principalele provocări care vor determina evoluția viitoare a Europeana și a formulat o serie de teme de discuție la care părțile interesate sunt invitate să reacționeze.

[1] Rezoluția Parlamentului privind „i2010: Spre o bibliotecă digitală europeană”, 27.9.2007.

[2] Concluziile Consiliului din 20 noiembrie 2008 privind Europeana, JO C 319, 13.12.2008, p. 18.

[3] Recomandarea 2006/585/CE privind digitalizarea și conservarea digitală, JO L 236, 31.8.2006, p.28.

[4] Comunicarea „Patrimoniul cultural al Europei la îndemână printr-un simplu clic”, 11.8.2008.

[5] COM (2008) 466/3

[6] În anunțul său recent cu privire la disponibilitatea Google Book Search, Google a precizat că, prin intermediul acestui serviciu, publicul din SUA poate beneficia de peste 1 milion de cărți aparținând domeniului public. Pentru Europa, comunicatul de presă transmis de Google menționa numai jumătate de milion de cărți aparținând domeniului public.

[7] Comunicarea „Patrimoniul cultural al Europei la îndemână printr-un simplu clic”, p. 7.

[8] Criteriul originalității a fost totuși armonizat în ceea ce privește fotografiile, bazele de date și programele informatice.

[9] Seoul, 18 iunie 2008.

[10] http://ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/doc/hleg/reports/ppp/ppp_final.pdf

[11] Franța, Germania, Țările de Jos, Spania, Italia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Ungaria