52008DC0412

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 2.7.2008

COM(2008) 412 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR

Agenda socială reînnoită: oportunităţi, acces şi solidaritate în Europa secolului XXI

{SEC(2008) 2156}{SEC(2008) 2157}{SEC(2008) 2178}{SEC(2008) 2184}

CUPRINS

1. Introducere 4

2. Dimensiunea Socială a Europei – Timpul reînnoirii şi al revigorării 5

3. Agenda socială reînnoită pentru oportunităţi, acces şi solidaritate: obiective 7

4. Agenda socială reînnoită pentru oportunităţi, acces şi solidaritate: priorităţi 8

4.1. Copiii şi tineretul – Europa viitorului 8

4.2. Investiţii în oameni, locuri de muncă mai numeroase şi mai bune, noi competenţe 9

4.3. Mobilitate 11

4.4. Vieţi mai lungi şi mai sănătoase 12

4.5. Combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale 14

4.6. Combaterea discriminării 15

4.7. Oportunităţi, acces şi solidaritate pe scena mondială 16

5. Agenda socială reînnoită pentru oportunităţi, acces şi solidaritate: instrumente 17

5.1. Legislaţia UE 17

5.2. Dialogul social 18

5.3. Metoda deschisă de coordonare 18

5.4. Finanţarea comunitară 19

5.5. Parteneriat, dialog şi comunicare 20

5.6. Garantarea faptului că toate politicile UE promovează oportunităţile, accesul şi solidaritatea 20

6. Concluzii 21

1. INTRODUCERE

Progresul tehnologic, globalizarea şi îmbătrânirea populaţiei transformă societăţile europene. În ultimii ani, ritmul schimbării s-a accelerat. Europenii trăiesc vieţi mai îndelungate, mai sănătoase, în noi configuraţii familiale şi tipare de muncă. Valorile şi relaţiile dintre generaţii sunt în schimbare. Europenii beneficiază de oportunităţi fără precedent, de mai multe alegeri şi se bucură de condiţii de viaţă îmbunătăţite. Uniunea Europeană, în special prin intermediul Strategiei de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă, printr-o mai bună integrare a pieţei şi stabilitate macroeconomică, a avut o contribuţie esenţială în crearea acestor oportunităţi, prin stimularea ocupării forţei de muncă şi a mobilităţii.

În acelaşi timp, persistă realităţi dure: există prea mulţi oameni inactivi sau şomeri şi prea mulţi tineri abandonează şcoala devreme şi, prin urmare, există încă prea mulţi oameni care trăiesc în sărăcie (în special copii şi bătrâni) şi în izolare socială. De asemenea, au apărut noi probleme – o populaţie în curs de îmbătrânire şi mai bogată aduce cu sine dependenţa crescută specifică vârstei a treia şi bolile abundenţei (obezitatea, stresul). Pe lângă aceste serii de schimbări sociale radicale, anul 2008 atestă o încetinire economică globală, o concurenţă crescută pentru resurse insuficiente, inclusiv pentru alimente şi energie şi agitaţii permanente pe pieţele financiare. Deşi economia UE ar trebuie să reziste cu succes în faţa acestor şocuri externe datorită unor principii de bază solide, evoluţiile recente incluzând creşterea semnificativă a preţurilor la alimente şi petrol generează preocupare. Săracii sunt afectaţi în mod disproporţionat de aceste evoluţii. În plus, în timp ce sondajele de opinie arată că europenii sunt, în general, mulţumiţi de calitatea vieţii lor, ei sunt îngrijoraţi de viitor şi se tem că copiii lor vor fi dispune de posibilităţi financiare mai limitate în anii care vor veni.

Politicile sociale trebuie să păstreze ritmul cu aceste realităţi în schimbare – ele trebuie să fie flexibile şi sensibile la schimbare. Toate nivelurile de guvernanţă trebuie să se ridice la înălţimea acestei provocări.

Acţiunile în domeniul social reprezintă în mod esenţial responsabilitatea statelor membre şi trebuie să fie luate cât mai aproape de cetăţean la nivel naţional şi subnaţional. Competenţele şi responsabilităţile UE în domeniul social sunt limitate. Cu toate acestea, UE, prin îmbinarea de valori împărtăşite, norme comune şi mecanisme de solidaritate, se află în poziţia unică de a lucra în parteneriat cu statele membre şi cu părţile interesate şi de a cultiva cooperarea pentru a gestiona schimbările socio-economice, în special schimbările generate de globalizare şi tehnologie. Aceasta a răspuns cu succes schimbărilor sociale emergente din ultimii cinzeci de ani prin stimularea creşterii şi a locurilor de muncă într-un cadru solid de politică macroeconomică, promovând egalitatea de gen, luptând împotriva discriminării, cultivând parteneriatul social, îmbunătăţind condiţiile de muncă şi garantând coeziunea socială prin luarea de măsuri împotriva inegalităţilor regionale şi susţinerea adaptării la schimbările economice.

Provocarea actuală este de a consolida această bază solidă continuând agenda socială reînnoită . Obiectivele fundamentale sunt stabilite în tratat. Mijloacele în vederea realizării acestora trebuie reînnoite. Este necesar să se pună accentul pe împuternicirea şi abilitarea indivizilor pentru a-şi realiza potenţialul, ajutându-i totodată pe aceia care nu pot proceda astfel.

Această agendă nu poate fi limitată la domeniile sociale tradiţionale; ea trebuie să fie intersectorială şi multidimensională, acoperind o gamă largă de domenii de la politicile privind piaţa muncii, la educaţie, sănătate, imigrare şi dialog intercultural. Realitatea este că acţiunile economice şi sociale la nivel UE şi naţional se consolidează şi se completează reciproc. Din acest motiv, agenda socială reînnoită este pe deplin coerentă cu Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă, consolidând-o.

Agenda socială reînnoită stabilită în prezenta comunicare este construită în jurul oportunităţilor, accesului şi solidarităţii . Generarea de oportunităţi necesită un efort continuu de a crea locuri de muncă mai multe şi mai bune şi de a spori bunăstarea. Aceasta înseamnă îndepărtarea barierelor, facilitarea mobilităţii, combaterea discriminării, cultivarea egalităţii de gen, sprijinirea familiilor şi luarea de măsuri împotriva noilor forme de excluziune socială. Pentru a valorifica oportunităţile, oamenii au nevoie de acces la: educaţie, asistenţă medicală, servicii sociale de interes general. Aceştia ar trebui să poată participa în mod activ şi să se poată integra în societăţile în care trăiesc. Acele persoane şi regiuni care nu pot face faţă şi sunt depăşite de ritmul rapid al schimbărilor necesită sprijin. În consecinţă, agenda socială reînnoită este, de asemenea, una a solidarităţii – accelerând eforturile de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale şi de explorare de noi modalităţi de a ajuta indivizii să se adapteze la globalizare şi schimbările tehnologice. În acest scop, UE trebuie să aducă inovări în modul în care stabileşte cadrul politicilor, în legislaţia sa, în modul de reunire a oamenilor pentru schimbul de cele mai bune practici şi în catalizarea noilor abordări.

Agenda socială reînnoită ia în considerare rezultatele amplei consultări publice[1] care a fost lansată de Comisie în 2007 pentru a face bilanţul „realităţii sociale” în curs de schimbare a Europei. Aceasta stabileşte o serie de măsuri concrete în domenii prioritare identificate în comunicarea recentă a Comisiei Europene Oportunităţi, acces şi solidaritate: spre o nouă viziune socială pentru Europa secolului XXI [2].

2. DIMENSIUNEA SOCIALă A EUROPEI – TIMPUL REÎNNOIRII şI AL REVIGORăRII

Valorile sociale comune sunt intrinseci sentimentelor identităţii europene, stând la baza proiectului european încă de la început. Politicile UE au o puternică dimensiune socială şi un impact social pozitiv: Strategia de la Lisabona a contribuit la crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bune. UEM şi euro au asigurat stabilitatea preţurilor, facilitând crearea de locuri de muncă şi creşterea stabilă. Politicile de coeziune au ajutat regiunile UE mai puţin dezvoltate şi grupurile dezavantajate. Piaţa unică a creat oportunităţi, având în vedere impactul social al deschiderii pieţei şi luând măsuri cu privire la acesta. Politicile UE în domeniul ocupării forţei de muncă şi social au îmbunătăţit condiţiile de lucru, inclusiv sănătatea şi siguranţa în muncă, au promovat şansele egale şi incluziunea socială şi au combătut discriminarea, rasismul şi xenofobia.

Valurile succesive de extindere în vederea includerii noilor state membre au avut un succes enorm în consolidarea democraţiei şi a drepturilor fundamentale şi în creşterea prosperităţii întregii UE. Povestea europeană a fost un proces de „convergenţă socială” de succes, pe măsură ce economiile ţărilor candidate s-au consolidat, chiar dacă procesul este încă în curs de desfăşurare. În cadrul acestui proces, normele europene şi regulile şi orientările UE au jucat un rol. Această evoluţie în materie de convergenţă este o mărturie a puterii valorilor sociale comune ale UE şi a abilităţii UE de a sprijini dezvoltarea lor. Pe scurt, extinderea a reprezentat un succes în răspândirea şanselor egale pe cuprinsul continentului.

Obiectivele sociale fundamentale ale Europei nu s-au schimbat: un angajament puternic în favoarea unor societăţi armonioase, bazate pe coeziune şi incluziune care respectă drepturile fundamentale în cadrul unor economii sociale de piaţă solide. Acest aspect este explicat în mod clar în obiectivele Uniunii şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Însă noile progrese solicită o revizuire urgentă a mijloacelor, nu a scopurilor. Globalizarea este principala forţă modelatoare a timpurilor noastre.

Aceasta este crucială atât faţă de fundamentarea, cât şi faţă de focalizarea agendei sociale a Europei. În ultima generaţie, dimensiunea socială a făcut un pas imens înainte, pe măsură ce piaţa unică a Europei s-a extins şi s-a aprofundat. În anii 1980, agenda socială a fost concepută ca un mijloc de a sigura acceptarea restructurării industriale impusă de agenda „1992”. S-a insistat asupra protecţiei ocupării forţei de muncă şi a necesităţii de garanta consensul între partenerii sociali în vederea facilitării schimbărilor sociale. În prezent, este necesară o agendă socială mult mai amplă care să permită Europei să profite din plin de oportunităţile generate de globalizare, să ajute cetăţenii să se adapteze la realităţile aflate în schimbare şi să manifeste solidaritate faţă de cei care sunt afectaţi în mod negativ.

În combinaţie cu globalizarea, schimbările tehnologice rapide au impacturi variate şi ample asupra societăţii şi implicaţii profunde pentru politicile sociale[3]. Acestea cresc cererea de competenţe, amplificând diferenţa dintre cei calificaţi şi cei necalificaţi. Rata medie a şomajului pentru lucrătorii mai puţin calificaţi este de aproximativ 10%, faţă de 7% în cazul celor cu studii secundare şi 4% în cazul acelora cu studii superioare. Problema socială predominantă pe termen lung este modul în care indivizii pot fi înzestraţi cu competenţele adecvate pentru a li se oferi o şansă mai bună în economia modernă, în calitate de lucrători, antreprenori şi consumatori. Aceasta este mai mult decât o chestiune de formare profesională, în sensul tradiţional. Este vorba despre tipurile de aptitudini şi competenţe care sunt necesare pentru un nou tip de economie şi despre modul în care cetăţenii pot fi înzestraţi cu acestea pentru a reuşi. Din acest motiv, EU investeşte din plin în dezvoltarea competenţelor, sprijinind dezvoltarea unor pieţe ale muncii şi sisteme sociale mai eficiente şi durabile, combinând flexibilitatea şi securitatea, şi promovând mobilitatea în educaţia şi formarea continuă şi în cunoaştere şi inovare.

Schimbările demografice determină schimbări societale şi necesită răspunsuri politice inovatoare. O speranţă de viaţă crescută este una dintre cele mai mari realizări ale Europei. Însă, în combinaţie cu fertilitatea în scădere, îmbătrânirea populaţiei Europei necesită schimbări majore ale modului în care trăim, lucrăm şi ne pregătim pentru pensie. Se aşteaptă ca populaţia din grupa de vârstă 15-64 să se reducă la 48 de milioane până în 2050, iar raportul de dependenţă să se dubleze în aceeaşi perioadă[4]. Cheltuielile publice sociale trebuie să se adapteze în mod flexibil pentru a lua în considerare îmbătrânirea populaţiei Europei şi tiparele de muncă aflate în schimbare. Consolidarea eficienţei şi eficacităţii sistemelor de asistenţă socială, în special prin intermediul unor stimulente îmbunătăţite, al unei administrări şi evaluări îmbunătăţite, precum şi al ierarhizării priorităţilor privind programele de cheltuieli a devenit crucială pentru a garanta durabilitatea pe termen lung a modelelor sociale europene. UE lucrează în parteneriat cu statele membre pentru a aborda provocări comune, pentru a sprijini eforturile acestora de a garanta echitatea şi durabilitatea financiară, desăvârşind totodată reforma necesară a sistemului de pensii şi de sănătate. Consiliul a invitat recent Comisia şi Comitetul UE pentru politică economică să aprofundeze analiza cheltuielilor sociale şi reformele necesare pentru a garanta echitate, eficienţă şi eficacitate[5] (a se vedea documentul însoţitor).

Imigraţia contribuie în mod semnificativ la ocuparea forţei de muncă, creştere şi prosperitate în Uniunea Europeană. Cererea de migranţi, în special cei cu competenţe specifice, poate creşte în următorii ani datorită schimbărilor demografice şi deficitului pieţei muncii în anumite sectoare şi regiuni. Statele membre au recunoscut, de asemenea, importanţa acţiunii comune la nivelul UE pentru a rezolva provocările legate de imigrare şi integrare .

Comisia a propus recent o politică comună amplă de imigrare pentru Europa[6], în vederea unei acţiuni coordonate şi a promovării prosperităţii, solidarităţii şi securităţii. Pentru a-şi realiza potenţialul, imigrarea trebuie să fie însoţită de la bun început de eforturi pentru facilitarea unei integrări de succes, inclusiv de învăţarea limbii ţării gazde. Aceasta ridică la rândul său o serie de alte provocări complexe şi necesită eforturi în diferite sectoare precum sănătatea, locuinţele şi educaţia.

Schimbările climatice şi noile modele de utilizare a energiei vor crea noi oportunităţi şi vor genera impacturi sociale. UE, în fruntea eforturilor internaţionale de combatere a schimbărilor climatice, analizează, de asemenea, consecinţele socio-economice ale acestora şi dezvoltă politici pentru a susţine adaptarea la schimbări. Tranziţia spre o economie durabilă cu emisii reduse de carbon este de o importanţă vitală pentru bunăstarea generaţiilor viitoare. EU poate contribui la valorificarea noilor oportunităţi de dezvoltare economică şi de creare de „locuri de muncă ecologice”, acţionând totodată în solidaritate cu grupurile vulnerabile şi consultându-se cu partenerii sociali. În acest context, va fi necesar să se acorde atenţie riscului privind „sărăcia energetică”.

3. AGENDA SOCIALă REÎNNOITă PENTRU OPORTUNITăţI, ACCES şI SOLIDARITATE: OBIECTIVE

Agenda socială reînnoită se bazează pe trei obiective interconectate, de importanţă egală:

- Crearea de oportunităţi : crearea de oportunităţi înseamnă generarea de locuri de muncă mai multe şi mai bune şi facilitarea mobilităţii. În societăţi în care oamenii sunt consideraţi ca fiind egali, nicio barieră de niciun fel nu ar trebui să existe în calea acestora. Aceasta înseamnă garantarea pentru toţi a şanselor de a-şi dezvolta propriul potenţial, respectând totodată diversitatea Europei, luarea de măsuri împotriva discriminării manifeste şi indirecte, cât şi combaterea rasismului şi a xenofobiei.

- Asigurarea accesului : Dat fiind punctul de plecare în viaţă foarte diferit al fiecărui individ, nu se pot asigura oportunităţile fără îmbunătăţirea accesului pentru cei mai dezavantajaţi. Toţi cetăţenii trebuie să aibă acces la o educaţie, protecţie socială, asistenţă medicală şi servicii de bună calitate care pot contribui la depăşirea inegalităţilor iniţiale şi care permit tuturor să se bucure de vieţi mai lungi şi mai sănătoase. Tineretul Europei trebuie înzestrat cu toate mijloacele pentru a putea profita de oportunităţi. Toţi europenii ar trebui să aibă acces la educaţie şi la dezvoltarea competenţelor pe parcursul vieţii (de exemplu şcolile din programul „a doua şansă” sau învăţarea pe tot parcursul vieţii) pentru a se putea adapta la schimbări şi a relua totul de la capăt la diferite stadii din viaţa lor.

- Demonstrarea solidarităţii : Europenii împărtăşesc un angajament faţă de solidaritatea socială: între generaţii, regiuni, cei înstăriţi şi cei mai puţin înstăriţi şi între statele membre mai bogate şi cele mai puţin bogate. Solidaritatea este o parte a modului în care societatea europeană funcţionează şi a relaţiilor acesteia cu restul lumii. Adevărata egalitate de şanse depinde atât de acces, cât şi de solidaritate. Solidaritatea înseamnă acţiune pentru a-i ajuta pe cei care sunt dezavantajaţi – care nu pot culege beneficiile unei societăţi deschise, aflată într-o schimbare rapidă. Aceasta înseamnă cultivarea incluziunii sociale şi a integrării, a participării şi a dialogului, precum şi combaterea sărăciei. Înseamnă acordarea de sprijin acelora care sunt expuşi problemelor temporare şi de tranziţie ale globalizării şi schimbărilor tehnologice.

Acţiunile în direcţia acestor obiective sunt în mod esenţial responsabilitatea statelor membre la nivel naţional, regional şi local. Sfera de acţiune este largă şi necesită stabilirea de priorităţi. În consecinţă, agenda care urmează se axează pe domenii-cheie – tineret, capital uman, vieţi mai lungi şi mai sănătoase, mobilitate, incluziune socială, antidiscriminare şi şanse egale, precum şi participare şi dialog civic – în care acţiunea UE demonstrează o valoare adăugată clară şi respectul deplin pentru principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Acţiunile în fiecare dintre aceste domenii contribuie la cele trei obiective privind oportunităţile, accesul şi solidaritatea. Acestea reflectă necesitatea UE de a inova şi de a evolua – în modul în care aceasta stabileşte cadrul politicilor, în legislaţia sa, în modul de a reuni oamenii pentru schimbul de cele mai bune practici şi în catalizarea noilor abordări.

4. AGENDA SOCIALă REÎNNOITă PENTRU OPORTUNITăţI, ACCES şI SOLIDARITATE: PRIORITăţI

4.1. Copiii şi tineretul – Europa viitorului

Viitorul Europei depinde de tineretul său. Cu toate acestea, şansele multor tineri de a reuşi în viaţă sunt ruinate – acestora le lipsesc oportunităţile şi accesul la educaţie şi formare pentru a-şi realiza întregul lor potenţial. 19 milioane de copii şi tineri sunt supuşi riscului sărăciei şi şase milioane abandonează învăţământul liceal în fiecare an. Sunt necesare acţiuni pentru a pune capăt ciclului vicios al sărăciei infantile, stilurilor de viaţă nesănătoase, rezultatelor şcolare slabe şi excluziunii sociale a copiilor. Este necesar să se ia măsuri împotriva problemei şomajului ridicat în rândul tinerilor, numărului prea mare al celor care abandonează şcoala prematur, precum şi nesiguranţei relative a locului de muncă şi inegalităţii remuneraţiilor cu care se confruntă. Trebuie de asemenea luate în considerare temerile tinerilor că, în ciuda faptului că lucrează mai mult, pot fi mai săraci la bătrâneţe decât generaţiile precedente. Toţi copiii trebuie să primească o educaţie care să le asigure mijloacele necesare şi să le ofere o şansă echitabilă în lumea de astăzi. Ei trebuie încurajaţi să ajungă la niveluri de calificare şi de competenţe mai ridicate decât părinţii lor şi în domenii diverse.

UE poate contribui la dezvoltarea de noi forme de solidaritate între generaţii şi la abordarea problemelor specifice cu care tinerii se confruntă în prezent, inclusiv accesul la educaţie şi formare, piaţa muncii, locuinţele şi finanţele. Pactul European pentru Tineret adoptat de Consiliul European în martie 2005 prevede un cadru comun de acţiune pentru UE şi statele membre. Comisia va continua o serie de activităţi axate pe copii şi tineri: integrarea aspectului privind drepturile copiilor în acţiunile UE, creşterea eforturilor pentru a promova şi proteja drepturile copilului[7], acţiuni în domeniul tineretului şi al sănătăţii, promovarea unei utilizări mai sigure a internetului [8] şi acţiuni sporite privind securitatea rutieră .

Acţiuni viitoare:

Agenda socială reînnoită include:

- o comunicare privind educaţia şcolară în sprijinul eforturilor statelor membre de a îmbunătăţi calitatea sistemelor lor de învăţământ şi de a realiza obiectivele privind abandonul şcolar prematur, gradul de alfabetizare, participarea la învăţământul liceal şi pregătirea tinerilor în vederea învăţării pe tot parcursul vieţii. Aceasta urmează unei consultări publice privind „Şcolile pentru secolul al XXI-lea”. Maximizarea eficienţei şi echităţii învăţământului şi formării primare reprezintă o parte esenţială a garantării oportunităţilor pentru tineri.

- o carte verde privind „Migraţia şi mobilitatea: provocări pentru sistemele de învăţământ din UE”.

Ulterior în 2008/2009, Comisia:

- va publica o comunicare privind dezvoltarea metodei deschise de coordonare privind tineretul , cu un accent special pe tinerii care beneficiază de mai puţine oportunităţi.

– va dezvolta o abordare mai cuprinzătoare privind sărăcia infantilă , bazată pe obiective cantitative (a se vedea secţiunea 5.2), inspirată de strategia europeană privind incluziunea şi protecţia socială.

4.2. Investiţii în oameni, locuri de muncă mai numeroase şi mai bune, noi competenţe

Noua agendă socială reprezintă o parte integrantă a Strategiei de la Lisabona şi a Strategiei UE pentru dezvoltare durabilă. Una dintre cele mai mari contribuţii pe care UE o poate aduce bunăstării este stimularea creşterii şi locurilor de muncă, dat fiind faptul că o economie solidă reprezintă baza prosperităţii, iar cea mai bună cale pentru a scăpa de sărăcie este un loc de muncă. Strategia de la Lisabona şi UEM contribuie la crearea mai multor locuri de muncă, prin asigurarea stabilităţii preţurilor, scăderea şomajului şi îmbunătăţirea productivităţii. Previziunea economică din primăvara 2008 anticipă crearea a 3 milioane de noi locuri de muncă în 2008 şi 2009, pe lângă cele 7½ milioane deja create în 2006 şi 2007. Întreprinderile mici şi mijlocii deţin un rol-cheie în crearea de noi locuri de muncă mai bune, astfel cum se recunoaşte în mod explicit în recent adoptata „Lege privind întreprinderile mici pentru Europa”[9].

Un rol-cheie al UE în faţa globalizării şi a schimbărilor tehnologice rapide este de a ajuta statele membre să-şi modernizeze pieţele muncii şi să anticipeze schimbarea şi restructurarea. UE a aprobat principii şi căi comune în materie de flexicuritate, bazate pe contracte de muncă flexibile şi sigure, învăţarea pe tot parcursul vieţii, politici active ale pieţei muncii şi pe sisteme moderne de asigurări sociale pentru a facilita tranziţiile de pe piaţa muncii şi a face ca munca să fie profitabilă. Comisia lucrează împreună cu statele membre şi partenerii sociali pentru a pune în aplicare flexicuritatea la nivel naţional, în cadrul programelor lor de reformă legate de Strategia de la Lisabona. În ceea ce priveşte aspectul legislativ, este important ca Parlamentul European şi Consiliul să ajungă la o concluzie rapidă şi pozitivă referitoare la propunerile de directive privind timpul de lucru şi munca temporară.

Dialogul social la nivel european este esenţial pentru facilitarea schimbării. Directiva privind instituirea unor comitete europene de întreprindere prevede o platformă de dialog între angajatori şi lucrători şi ar putea fi îmbunătăţită în continuare. Parteneriatele dintre partenerii sociali şi autorităţile publice pentru anticiparea şi gestionarea schimbărilor sunt în curs de dezvoltare.

Fondurile structurale oferă susţinere financiară statelor membre, regiunilor, municipalităţilor, întreprinderilor şi cetăţenilor în anticiparea circumstanţelor în schimbare şi adaptarea la acestea. Fondul European de ajustare la globalizare (FEG), instituit în 2007, oferă sprijin în vederea reintegrării rapide pe piaţa muncii a lucrătorilor care sunt disponibilizaţi ca urmare a schimbărilor generate de globalizare în tiparele schimburilor comerciale. FEG a avut un impact pozitiv într-un număr de state membre, dar există posibilitatea de a-i valorifica în continuare potenţialul .

Imigrarea joacă deja un rol important în completarea lacunelor de pe piaţa muncii şi a deficitului de competenţe. Cererea de migranţi, în special cei cu competenţe specifice, poate creşte odată cu schimbările demografice. Comunicarea recentă a Comisiei privind o politică comună de imigrare pentru Europa [10] prezintă un număr de iniţiative destinate să garanteze că imigrarea economică este bine gestionată în parteneriat cu statele membre, pe baza principiilor stabilite de comun acord. Integrarea este unul dintre aceste principii-cheie.

Educaţia şi investiţiile în formarea capitalului uman sunt în general esenţiale pentru a asigura participarea pe piaţa muncii şi incluziunea socială şi pentru a consolida competitivitatea UE. În această lume aflată într-o rapidă schimbare, oamenii au nevoie de acces la oportunităţi în diferitele etape ale vieţii. Aceasta înseamnă un angajament în favoarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi reînnoirea continuă a competenţelor adaptate la necesităţile prezente şi viitoare ale pieţei muncii. Comisia va prezenta iniţiative privind competenţele şi acordarea de asistenţă statelor membre pentru modernizarea sistemelor lor de educaţie, în limitele tratatului. Noile competenţe – legate de spiritul anteprenorial, de economia cu emisii reduse de carbon, de tehnologiile informaţiei şi comunicării – precum şi cele care stimulează alfabetizarea digitală, cunoştinţele mediatice şi financiare fac toate parte dintr-un set de competenţe moderne.

Reformele necesare vor fi continuate în cadrul Strategiei de la Lisabona, care include strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă şi metoda deschisă de cooperare în educaţie şi formare. Vor fi, de asemenea, întreprinse acţiuni pentru a promova educaţia anteprenorială, competenţele informatice în tehnologiei informaţiei şi a comunicării[11] şi educaţia financiară în UE.

Acţiuni viitoare:

Ca parte a acestui pachet, Comisia va prezenta:

- o directivă pentru a îmbunătăţi funcţionarea comitetelor europene de întreprindere în scopul de a garanta un dialog social eficient privind operaţiunile de restructurare. Agenda socială reînnoită este, de asemenea, însoţită de documente de lucru ale serviciilor Comisiei: unul dintre acestea încurajând şi susţinând partenerii sociali pentru a intensifica eforturile de anticipare şi de gestionare a schimbărilor structurale şi altul subliniind importanţa acordurilor transnaţionale la nivelul întreprinderilor ;

- un raport privind Fondul european de ajustare la globalizare care analizează primul an de funcţionare al acestuia, indică modul în care procedurile pot fi simplificate şi focalizate şi propune un serie de idei asupra modului în care FEG poate fi îmbunătăţit.

Ulterior, în 2008/2009, Comisia va propune:

- iniţiativa „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă”, care oferă o primă evaluare a pieţei muncii şi a necesităţilor în materie de competenţe până în 2020, precum şi o cartografiere a instrumentelor de previziune existente la nivel naţional şi la nivel european, şi propune o abordare mai eficientă pentru a garanta anticiparea şi corelarea dintre cererea de şi oferta de forţă de muncă prin intermediul unor sinergii între politicile privind ocuparea forţei de muncă, formare şi educaţie;

- un cadru strategic actualizat pentru aplicarea metodei deschise de coordonare în vederea cooperării europene în materie de educaţie şi formare;

- o comunicare privind multilingvismul în cadrul UE.

4.3. Mobilitate

Libera circulaţie a persoanelor este o sursă bogată de oportunităţi pentru cetăţeni, contribuind la stimularea creşterii economice şi a competitivităţii. Europenii sunt din ce în ce mai mobili. UE dispune de un cadru juridic solid în vigoare care prevede libera circulaţie a lucrătorilor. În plus, UE oferă sprijin practic pentru a facilita mobilitatea şi pentru a îndepărta potenţialele obstacole, inclusiv sprijin pentru libera circulaţie a lucrătorilor prin intermediul Planului UE de acţiune privind mobilitatea locurilor de muncă.

UE sprijină, de asemenea, mobilitatea studenţilor şi a tinerilor prin intermediul unei diversităţi de programe europene transnaţionale, precum programul Erasmus. Aceasta îmbunătăţeşte competenţele lor lingvistice şi interculturale, capacitatea de angajare şi îi face pe aceştia mai deschişi faţă de mobilitatea viitoare profesională şi geografică.

Directiva privind detaşarea lucrătorilor este deosebit de importantă în promovarea liberei circulaţii a serviciilor şi, în acelaşi timp, în protejarea lucrătorilor şi a condiţiilor de muncă. Cu toate acestea, detaşarea lucrătorilor dintr-un stat membru în altul ridică totodată un număr de probleme privind aplicarea legislaţiei europene şi naţionale existente şi a practicilor cu privire la lucrătorii care sunt detaşaţi. Recent Comisia a adoptat o recomandare[12] privind îmbunătăţirea cooperării administrative în vederea combaterii muncii ilegale şi asigurării unui nivel adecvat de încredere între statele membre.

Recent, unele aspecte au fost, de asemenea, discutate pe larg în urma hotărârilor Curţii Europene de Justiţie (în cauzele Laval, Viking şi Rüffert). Comisia va sprijini statele membre să valorifice în mod eficient oportunităţile oferite de directiva existentă privind detaşarea lucrătorilor. În acelaşi timp, pe baza unei analize aprofundate a hotărârilor şi a altor precedente, Comisia va discuta despre toate aceste aspecte cu partenerii sociali şi statele membre şi va lua în considerare subiectele preocupante, inclusiv în cadrul unui forum anume convocat în acest sens, în toamna lui 2008. Comisia se angajează să garanteze că nu există nicio contradicţie între libertăţile fundamentale înscrise în tratat şi protecţia drepturilor fundamentale şi va evalua în întregime, va discuta şi va prezenta răspunsuri pentru subiectele preocupante, inclusiv prin oferirea de orientări de interpretare, în cazul în care este necesar.

În acest context, Comisia întâmpină în mod foarte favorabil poziţia comună aprobată de Consiliul de Miniştri, la 9 iunie 2008, care stabileşte, în ceea ce priveşte lucrătorii temporari, principiul egalităţii de tratament, începând din prima zi, cu excepţia cazului în care partenerii sociali decid altfel.

Acţiuni viitoare:

Ca parte din acest pachet, Comisia

- invită partenerii sociali şi statele membre pentru a discuta chestiunile ridicate de hotărârile recente ale Curţii şi organiza un forum pentru a promova dezbaterea şi schimbul de bune practici între părţile interesate asupra modului în care se pot respecta drepturile sociale în contextul unei mobilităţii a forţei de muncă tot mai mari . Comisia va sprijini statele membre şi va discuta cu acestea şi cu partenerii sociali despre modalitatea de abordare a subiectelor preocupante;

- continuă să dezvolte o a „cincea libertate” prin eliminarea barierelor din calea liberei circulaţii a cunoştinţelor şi prin promovarea mobilităţii grupurilor specifice, precum cercetătorii [13], tinerii antreprenori [14], tinerii [15] şi voluntarii [16]. De asemenea, Comisia va căuta să garanteze o punere în aplicare completă şi riguroasă a directivei CE privind recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale [17].

4.4. Vieţi mai lungi şi mai sănătoase

Îmbătrânirea societăţii europene solicită o diversitate de răspunsuri strategice – de la susţinerea cercetării privind modul în care tehnologia informaţiei poate îmbunătăţi sănătatea şi bunăstarea vieţii persoanelor în vârstă, până la evaluarea reformelor necesare în domeniul asistenţei medicale şi al pensiilor pentru a îndeplini necesităţile unei populaţii în curs de îmbătrânire, garantând totodată durabilitatea finanţării publice.

UE ar trebui să faciliteze accesul pentru toţi la o asistenţă medicală de calitate. Consolidarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere reprezintă un aspect important al mobilităţii. Există o nevoie de claritate în privinţa drepturilor pacienţilor şi în vederea unui cadru pentru cooperare care să garanteze că statele membre îşi păstrează capacitatea de a decide în privinţa sistemelor lor medicale naţionale, având în vedere necesitatea unei finanţări durabile. Există, de asemenea, necesitatea de a stimula mobilitatea pacienţilor şi a profesioniştilor prin intermediul facilitării interoperabilităţii transfrontaliere a dosarelor medicale electronice, protejând totodată caracterul privat.

UE susţine eforturile făcute de statele membre pentru a garanta durabilitatea financiară a sistemelor de protecţie socială, inclusiv sănătatea, pentru a garanta pensii corespunzătoare în viitor şi pentru a păstra calitatea şi accesibilitatea serviciilor. În conformitate cu metoda deschisă de coordonare din aceste domenii, din 2006, durabilitatea financiară şi adecvarea socială au reprezentat obiective comune. Comisia şi statele membre analizează, de asemenea, impacturile economice şi bugetare ale îmbătrânirii şi ale reformelor din domeniul pensiilor şi al asistenţei medicale.

Sărăcia, şomajul, nivelurile scăzute de educaţie, riscurile genetice şi handicapurile sunt toate asociate cu o sănătate deficitară. Strategia europeană privind sănătatea[18] adoptată în octombrie 2007 subliniază valorile comune ale universalităţii, accesului la o asistenţă medicale de calitate, echitate şi solidaritate. Aceasta prevede acţiuni pentru a aborda provocările legate de îmbătrânirea populaţiei Europei şi de creşterea inegalităţilor în domeniul sănătăţii. Portalul european dedicat sănătăţii oferă cetăţenilor şi părţilor interesate acces la informaţii privind aspecte-cheie din domeniul sănătăţii.

Strategia privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă adoptată de Comisie în 2007[19] ajută persoanele să rămână pe piaţa muncii mai mult timp prin intermediul îmbunătăţirii protecţiei împotriva riscurilor la locul de muncă. Strategia are drept scop realizarea unei diminuări cu 25% a accidentelor la locul de muncă până în 2012.

Acţiuni viitoare:

Comisia:

- va propune o directivă privind aplicarea drepturilor pacienţilor în asistenţa medicală transfrontalieră . Aceasta va stabili un cadru comunitar pentru asistenţa medicală transfrontalieră pe baza jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie. Aceasta va ajuta la: oferirea unei clarităţi juridice privind drepturile pacienţilor; garantarea unei îngrijiri transfrontaliere de înaltă calitate, sigure şi eficiente; şi furnizarea unui cadru pentru o cooperare europeană respectând pe deplin principiile sistemelor naţionale şi garantând durabilitatea acestora;

- va propune o recomandare privind interoperabilitatea transfrontalieră a dosarelor medicale electronice, ceea ce va facilita mobilitatea pacienţilor şi a profesioniştilor;

- va prezenta o comunicare axată pe acţiuni pentru a răspunde necesităţilor unei populaţii în curs de îmbătrânire , în toamna anului 2008. În cadrul „Planului de acţiune european pentru a îmbătrâni frumos în societatea informaţională”, un nou program finanţat de UE privind viaţa asistată va dispune de peste 600 de milioane EUR pentru cercetare în domeniul utilizării tehnologiilor de informare şi comunicare pentru a îmbunătăţi vieţile persoanelor vârstnice la domiciliu, la locul de muncă şi în societatea, în general;

- va publica un raport actualizat privind impactul îmbătrânirii asupra cheltuielilor publice, în primăvara anului 2009, urmat de o comunicare privind durabilitatea pe termen lung a finanţelor publice , în toamna lui 2009;

- va prezenta o comunicare privind inegalităţile în materie de sănătate în cursul anului 2009, pe baza MDC din domeniul incluziunii sociale şi al protecţiei sociale;

- va propune o comunicare şi un proiect de recomandare a Consiliului privind siguranţa pacientului şi calitatea serviciilor medicale , inclusiv prevenirea şi controlul infecţiilor asociate asistenţei medicale, precum şi o comunicare privind telemedicina şi instrumentele inovatoare ale tehnologiei informaţiei şi comunicării pentru gestionarea bolilor cronice.

- va prezenta o carte verde privind forţa de muncă a UE din sectorul sănătăţii , element vital în prestarea de servicii de înaltă calitate, care va analiza schimbările generate de procesul de îmbătrânire, mobilitate şi de modificările tehnologice şi modul de a răspunde la acestea.

4.5. Combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale

Aproximativ 78 de milioane de europeni, reprezentând 16% din populaţia EU, riscă să devină săraci. Sărăcia afectează în special şomerii, invalizii şi bătrânii; femeile au un risc de sărăcie disproporţionat de mare. Nici măcar statutul de angajat nu este o garanţie împotriva sărăciei: sărăcia celor care au un loc de muncă este în creştere, 8% din persoanele angajate fiind supuse riscului de sărăcie. Există obstacole şi piedici financiare care împiedică sau descurajează anumite grupuri să aibă acces deplin la ocuparea forţei de muncă, la formare profesională, educaţie, locuinţă şi asistenţă medicală. UE sprijină coordonarea eforturilor de promovare a incluziunii active, inclusiv a integrării pe piaţa muncii, acţionând astfel încât plata muncii desfăşurate şi învăţarea de-a lungul vieţii să devină părţi integrante ale luptei împotriva sărăciei, în special pentru cei care sunt cel mai puţin integraţi în piaţa muncii. De asemenea, Comisia acţionează pentru a garanta că piaţa unică şi regulile competiţiei facilitează dezvoltarea unor servicii sociale de bună calitate, accesibile şi durabile, inclusiv a celor prestate de întreprinderi din sectorul economiei sociale (de exemplu cooperative, societăţi mutuale).

Acţiuni viitoare:

Comisia prezintă primul său raport bienal privind serviciile sociale de interes general ca parte a pachetului, iar în 2008/2009:

- va propune o recomandare privind incluziunea activă care vizează aspecte referitoare la ajutorul pentru venit, legăturile cu piaţa muncii şi un acces mai bun la servicii de calitate. Proiectul pentru 2010 de An european de luptă împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale va oferi oportunitatea pentru un angajament politic reînnoit din partea UE şi a statelor sale membre faţă de obiectivele fundamentale ale Tratatului CE;

- va reconfigura şi va extinde semnificativ programul de ajutor alimentar destinat persoanelor celor mai defavorizate din Europa. Prin acest program s-au asigurat în 2006 alimente pentru peste 13 milioane de persoane şi, în contextul creşterii preţurilor alimentelor, programul a dobândit o şi mai mare importanţă;

- va întreprinde iniţiative pentru a îmbunătăţi alfabetizarea digitală, a încuraja extinderea reţelelor în bandă largă în zonele insuficient deservite[20] şi pentru a oferi un acces şi o accesibilitate mai bună persoanelor cu handicap la societatea informaţională[21] în vederea combaterii diviziunii digitale. Sunt, de asemenea, planificate acţiuni pentru a promova incluziunea financiară – astfel încât nimănui din UE să nu i se refuze accesul la un cont bancar de bază.

4.6. Combaterea discriminării

Urmărirea oportunităţii înseamnă combaterea sistematică a discriminării şi lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei. Pe lângă protecţia legislativă de lungă durată pe baza egalităţii de gen, UE deţine o legislaţie de interdicţie a discriminării pe motiv de religie sau convingeri, handicap, vârstă şi orientare sexuală în ocuparea forţei de muncă, precum şi a discriminării pe motiv de origine rasială sau etnică în ocuparea forţei de muncă, educaţie, protecţie socială şi accesul la bunuri şi servicii. Pentru a completa acest cadru legal, un element-cheie al agendei sociale reînnoite îl reprezintă o propunere de directivă pentru a combate discriminarea bazată pe religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală şi pentru a pune în aplicare principiul egalităţii de tratament, în afara domeniului ocupării forţei de muncă.

UE este angajată în mod activ în lupta împotriva rasismului şi a xenofobiei şi încurajează Consiliul să adopte formal decizia-cadru privind rasismul şi xenofobia, asupra căreia s-a ajuns la un acord politic în aprilie 2007.

În ultima jumătate de secol, UE a promovat egalitatea de gen (una dintre valorile sale de bază) prin intermediul dezvoltării unui cadru legislativ complet. Aceasta a investit în creşterea participării femeilor la piaţa muncii prin intermediul Fondului Social European. Rata de ocupare în rândul femeilor a crescut de la 54,3% la 57,2% între 2001 şi 2006, iar obiectivul de 60% până în 2010 este realizabil. Însă inegalităţile persistă, astfel cum sunt reflectate în diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi. De asemenea, femeile sunt reprezentate insuficient în procesele de luare a deciziilor economice şi politice[22].

Acţiuni viitoare:

Ca parte din pachet, Comisia:

- propune o directivă pentru a combate discriminarea pe bază de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală şi pentru a pune în aplicare principiul egalităţii de tratament, în afara domeniului ocupării forţei de muncă. Comisia va continua, de asemenea, acţiunile nelegislative de promovare a egalităţii, în strânsă colaborare cu statele membre, societatea civilă şi partenerii sociali;[23]

- prezintă instrumentele şi politicile UE în favoarea comunităţii rome din Europa (a se vedea raportul însoţitor).

În plus, Comisia:

- va spori integrarea unei perspective de gen în politicile şi activităţile sale, inclusiv în acela vizate de agenda socială reînnoită, în conformitate cu angajamentele din Foaia de parcurs a UE privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2006-2010) şi în Pactul european privind egalitatea de gen;

- va elabora un raport în 2008 privind punerea în aplicare a Foii de parcurs şi, în 2010, va prezenta o evaluare şi o strategie de urmărire ;

- va prezenta propuneri legislative în septembrie 2008 în vederea îmbunătăţirii reconcilierii vieţii private şi profesionale prin îmbunătăţirea dispoziţiilor privind concediul parental, prin introducerea unor noi forme de concediu (concediu de paternitate, de adopţie şi filial) şi prin consolidarea protecţiei femeilor însărcinate;

- va continua să abordeze diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi, în conformitate cu comunicarea sa adoptată în iulie 2007[24], în special prin investigarea modurilor de îmbunătăţire a cadrului legislativ şi a modului în care acesta este pus în aplicare, utilizând în întregime strategia europeană pentru creştere şi locuri de muncă, încurajând angajatorii să se angajeze în favoarea unei remunerări egale şi susţinând schimbul de bune practici la nivel comunitar;

- va emite un raport privind obiectivele de la Barcelona privind disponibilitatea serviciilor de îngrijire a copilului , în septembrie 2008;

- se va axa pe metoda deschisă de coordonare privind reducerea ratei riscului de sărăcie în rândul femeilor , în special în rândul femeilor în vârstă;

- va lua măsuri privind diferenţierea dintre femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte antreprenoriatul (în prezent, numai 31% din antreprenorii din Europa sunt femei).

4.7. Oportunităţi, acces şi solidaritate pe scena mondială

UE cooperează cu partenerii naţionali şi internaţionali pentru a promova standarde sociale înalte de protecţie a lucrătorilor, consumatorilor şi mediului. Acţiunea coordonată a UE contribuie la modelarea agendei internaţionale şi valorifică beneficiile pozitive ale globalizării şi gestionării schimbărilor. Comisia va acorda o atenţie tot mai mare proiectării politicilor sale sociale pe plan extern şi impactului social al politicilor sale interne la nivel global.

Comisia îşi va continua cooperarea cu ţările candidate şi potenţial candidate în domeniul social şi în domeniile conexe[25]. Aceasta va contribui la eforturile internaţionale având drept scop promovarea dimensiunii sociale a globalizării. Comisia va continua, de asemenea, continuarea dialogului politic privind ocuparea forţei de muncă şi afacerile sociale în forumurile bilaterale şi regionale, inclusiv cu ţările partenere din cadrul politicii europene de vecinătate şi cu economiile emergente. Comisia va garanta că relaţiile sale externe, comerţul şi politicile de dezvoltare , în sensul cel mai larg, contribuie la promovarea oportunităţilor, accesului şi solidarităţii dincolo de frontierele UE.

Aceasta va integra conceptul de muncă decentă şi preocupările sociale în acorduri între UE şi ţările terţ e şi va consolida dimensiunea socială a politicilor comerciale şi a politicilor conexe (inclusiv prin intermediul sistemului generalizat de preferinţe şi al negocierilor privind acordurile de liber schimb). Politicile externe şi de dezvoltare şi asistenţa vor fi, de asemenea, utilizate pentru a susţine dezvoltarea sistemelor de protecţie socială, modernizarea pieţelor muncii şi pentru a contribui la eforturile internaţionale, abordând dimensiunea socială a globalizării şi a schimbărilor climatice.

Acţiuni viitoare:

Comisia îşi reafirmă angajamentul pentru a promova agenda stabilită la nivel internaţional pentru muncă decentă, inclusiv prin intermediul cooperării cu Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) şi alţi parteneri, şi prin mobilizarea tuturor politicilor UE relevante (a se vedea raportul însoţitor care subliniază progresele făcute din 2006). De asemenea, Comisia solicită tuturor statelor membre să stabilească un exemplu prin intermediul ratificării şi aplicării convenţiilor OIM clasificate de OIM ca fiind actuale .

Comisia va continua să promoveze responsabilitatea socială corporativă în cooperare cu părţile interesate relevante.

5. AGENDA SOCIALă REÎNNOITă PENTRU OPORTUNITăţI, ACCES şI SOLIDARITATE: INSTRUMENTE

Analiza realităţii sociale a confirmat faptul că cetăţenii şi părţile interesate aşteaptă ca UE să aducă o valoare adăugată dezvoltării sociale, având totodată în vedere subsidiaritatea, proporţionalitatea şi diversitatea. Aceasta va continua să procedeze astfel cu ajutorul instrumentelor din Tratatul CE (legislaţia, dialogul social, metoda deschisă de coordonare, finanţarea UE, implicarea societăţii civile) şi prin valorificarea sinergiile posibile dintre acestea într-o abordare completă şi într-o „combinare mai inteligentă” a instrumentelor politicilor. Coordonarea şi supravegherea politicilor economice şi bugetare joacă, de asemenea, un rol important în această privinţă.

5.1. Legislaţia UE

UE a creat un cadrul legislativ robust pentru bunăstarea europenilor prin stabilirea şi consolidarea drepturilor acestora în calitate de cetăţeni, consumatori şi lucrători în numeroase domenii, inclusiv mobilitatea, sănătatea şi siguranţa, asigurările sociale, condiţiile de lucru, informarea şi consultarea, egalitatea de gen şi nediscriminarea.

În anumite cazuri, noua legislaţie UE poate oferi soluţii în cazul în care există un acord amplu asupra relevanţei acesteia şi date convingătoare privind valoarea sa adăugată. Legislaţia existentă va trebui actualizată şi simplificată în lumina chestiunilor emergente (de exemplu, în domeniul discriminării, sănătăţii şi siguranţei), a noilor forme de organizare a muncii (de exemplu, comitetele europene de întreprindere, reconcilierea vieţii profesionale şi familiale) şi a jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie (de exemplu, timpul de lucru, asigurările sociale, asistenţa medicală transfrontalieră).

Legislaţia existentă trebuie să fie pusă în aplicare şi respectată în mod eficient. Problemele legate de aplicarea incorectă sunt adesea generate de lipsa unor cunoştinţe sau de o coordonare şi cooperare insuficiente între autorităţile naţionale. Comisia va colabora cu statele membre, partenerii sociali şi cu ceilalţi actori pentru a remedia aceste probleme în conformitate cu comunicarea sa privind „Către o Europă a rezultatelor – aplicarea dreptului comunitar”[26] şi cu sprijinul acordat de aceasta cetăţenilor şi întreprinderilor în contextul revizuirii pieţei unice.

5.2. Dialogul social

Dialogul social european, una dintre pietrele de temelie ale modelului social european, are un rol esenţial în elaborarea politicilor UE. Dreptul partenerilor sociali, consacrat în Tratatul CE, de a fi consultaţi înaintea oricărei iniţiative din partea Comisiei privind ocuparea forţei de muncă sau afacerile sociale, de a negocia între ei asupra chestiunilor prezentate de Comisie sau de a încheia acorduri autonome din proprie iniţiativă a avut numeroase rezultate pozitive, de exemplu acordurile acestora privind concediul parental, privind violenţa şi stresul la locul de muncă, privind munca la distanţă şi Convenţia OIM privind navigatorii. Un document de lucru al serviciilor Comisiei privind munca la distanţă şi o propunere privind acordul partenerilor sociali cu privire la Convenţia Maritimă a OIM fac parte din acest pachet.

Comisia invită partenerii sociali să utilizeze în întregime posibilităţile oferite de dialogul social european. Aceştia se află în cea mai bună poziţie datorită cunoştinţelor şi experienţei lor pentru a identifica realităţile sociale în curs de schimbare şi au un rol specific de jucat în sensul contribuţiei la oferirea de răspunsuri. UE va continua să faciliteze dialogul social, inclusiv la nivelul sectorial/industrial, şi aplicarea acordurilor-cadru europene de către partenerii sociali naţionali.

5.3. Metoda deschisă de coordonare

Metodele deschise de coordonare (MDC-uri) sunt esenţiale pentru agenda socială a UE, întrucât au ajutat statele membre să-şi dezvolte o viziune comună asupra provocărilor sociale, au cultivat dorinţa de a coopera şi de a învăţa din practicile celorlalţi, au imprimat un nou dinamism în continuarea şi aplicarea reformelor şi au promovat o elaborarea a politicilor mai mult bazată pe cunoaştere, direcţionată spre schimbare, transparenţă şi participare.

Prima Strategie europeană privind ocuparea forţei de muncă, lansată în 1997, a condus la crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bune şi, în consecinţă, la bunăstare în termeni foarte concreţi. MDC în domeniul educaţiei şi formării, lansată în 2002, a oferit un sprijin valoros statelor membre în dezvoltarea politicilor şi strategiilor acestora privind învăţarea pe tot parcursul vieţii. Rezultatele metodei deschise de coordonare în domeniul protecţiei sociale şi incluziunii sociale (numită în continuare „MDC socială”) în domenii aflate în afara competenţelor comunitare (de exemplu pensiile, indemnizaţiile de familie şi de handicap, asistenţa medicală şi îngrijirile pe termen lung) arată că acest proces constituie un complement esenţial la legislaţia UE. Aceasta ilustrează modul în care cooperarea voluntară dintre statele membre susţinută de UE poate avea un efect practic asupra principiului subsidiarităţii, în eforturile lor comune de a combate sărăcia şi excluziunea şi de a asigura sisteme de asistenţă socială moderne, durabile şi echitabile.

Obiectivele şi indicatorii cuantificaţi s-au dovedit indispensabili în creşterea şi monitorizarea progreselor la nivelul UE şi la nivel naţional. Pregătirea unei strategii de la Lisabona ulterioare lui 2010 va oferi şansa de a revizui progresul înregistrat în realizarea obiectivelor şi de a examina dacă ar trebui stabilite obiective încă şi mai ambiţioase (precum niveluri mai ridicate de ocupare a forţei de muncă în cazul tinerilor, lucrătorilor mai în vârstă şi femeilor). Ar trebui de asemenea să se examineze introducerea sau actualizarea obiectivelor în alte domenii ale MDC (de exemplu, procentajul din PIB alocat investiţiilor în capital uman; reducerea sărăciei, în special a sărăciei infantile; îmbunătăţirea urmării formelor de învăţământ, stabilirea obiectivelor pentru reforma în domeniul pensiilor, sistemelor de asistenţă medicală şi de îngrijire pe termen lung), astfel încât acestea să reflecte un angajament reînnoit pentru oferirea de rezultate în cadrul agendei sociale reînnoite. În acest context vor fi necesare date statistice care vor fi elaborate în cooperare cu Eurostat şi cu Sistemul statistic european.

Acţiuni viitoare:

Comisia:

- propune consolidarea şi utilizarea întregului potenţial al MDC social prin aplicarea unora dintre procedurile şi metodele de lucru utilizate în cadrul Strategiei de la Lisabona, în vederea îmbunătăţirii angajamentului şi vizibilităţii politice (şi anume prin stabilirea de obiective cantitative), a consolidării legăturilor cu celelalte politici, a îmbunătăţirii instrumentelor de analiză şi bazei de date şi a stimulării monitorizării, învăţării mutuale şi evaluării colegiale de către statele membre. (A se vedea documentul însoţitor);

- va lua în considerare propunerea unei recomandări privind incluziunea activă (a se vedea 4.5).

Analiza realităţii sociale a indicat un consens în creştere conform căruia PIB-ul în calitate de măsură a performanţei economice nu este suficient pentru a ghida răspunsurile politicilor la provocările contemporane complexe. Comisia va susţine dezvoltarea obiectivelor de bunăstare „altele decât PIB”.

5.4. Finanţarea comunitară

Politica de coeziune şi Fondurile structurale contribuie în mod vital la promovarea oportunităţilor, a accesului şi a solidarităţii, prin consolidarea atât a competitivităţii, cât şi a coeziunii sociale. În conformitate cu perioada actuală de programare, 2007-2013, au fost alocate aproximativ 14 miliarde EUR politicii de coeziune şi Fondului Social European pentru a consolida capacitatea întreprinderilor şi a lucrătorilor de a anticipa şi gestiona schimbările; aproximativ 26 de miliarde EUR pentru îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării; aproximativ 30 de miliarde EUR pentru creşterea ocupării forţei de muncă, inclusiv a eforturilor de combatere a discriminării, 5 miliarde EUR pentru investiţii în sistemul de sănătate şi 1,2 miliarde EUR pentru a spori participarea migranţilor la ocuparea forţei de muncă şi incluziunea socială a acestora. În plus, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe (2007-2013) sprijină integrarea noilor migranţi în statele membre. Comisia lucrează împreună cu statele membre pentru a garanta utilizarea cea mai eficientă a acestor investiţii, în scopul de a sprijini în special priorităţile politicilor din cadrul Strategiei de la Lisabona. Astfel cum s-a explicat mai sus (a se vedea 4.2) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), sprijină lucrătorii care sunt disponibilizaţi ca rezultat al globalizării .

Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) şi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) contribuie, de asemenea, la agenda socială a UE prin garantarea unei oferte de alimente de bună calitate la preţuri acceptabile, prin îmbunătăţirea competitivităţii sectoarelor agricol, silvic şi de prelucrare a alimentelor şi a calităţii ocupării forţei de muncă în interiorul acestora, ameliorând calitatea vieţii în zonele rurale şi îmbunătăţind oportunităţile de ocupare a forţei de muncă din zonele rurale, per ansamblu.

Programul 2007-2013 pentru ocuparea forţei de muncă şi solidaritate socială (PROGRESS)[27] contribuie la aplicarea legislaţiei UE, creând o înţelegere comună a obiectivelor şi priorităţilor UE şi consolidând parteneriatele cu principalii factori europeni şi naţionali. Programele învăţarea de-a lungul vieţii şi „Tinerii în acţiune” sprijină dezvoltarea calităţii educaţiei şi formării şi, respectiv, integrarea socială a tinerilor, în conformitate cu obiectivele politice şi metodele deschise de coordonare. O implicare mai mare a comunităţii ştiinţifice şi legături mai puternice cu alte activităţi de cercetare în desfăşurare sprijinite de Programul-cadru de cercetare 2007-2013 vor contribui, de asemenea, la dezvoltarea cunoştinţelor– şi a politicilor bazate pe date concrete .

5.5. Parteneriat, dialog şi comunicare

Oportunităţile, accesul şi solidaritatea pentru toţi pot fi realizate numai în cadrul unui parteneriat între instituţiile europene, statele membre, autorităţile regionale şi locale, partenerii sociali, societatea civilă şi alte părţi interesate, incluzând eventualii partenerii externi.

Organizaţiile societăţii civile acţionează ca o punte vitală între Uniunea Europeană, statele membre şi cetăţeni. Comisia va continua să sprijine capacitatea ONG-urilor de a acţiona la nivelul UE şi de a juca un rol activ în dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicilor UE.

Întreprinderile, în strânsă colaborare cu alte părţi interesate, pot, de asemenea, contribui în mod activ la obiectivele agendei sociale reînnoite, de exemplu în domenii precum incluziunea socială şi dezvoltarea competenţelor.

Cetăţenii, întreprinderile şi alte părţi interesate ar trebui informate mai bine asupra oportunităţilor oferite de Uniunea Europeană, prin intermediul serviciilor existente precum EURES - Portalul mobilităţii europene pentru ocuparea forţei de muncă, SOLVIT, Sistemul de informare al pieţei interne, Enterprise Europe Network – Reţeaua întreprinderilor europene, Europe Direct, Europa voastră etc. Este în curs de pregătire un Serviciu de asistenţă pentru piaţa unică care va îmbunătăţi oferta de informaţii şi accesibilitatea acesteia[28].

Comisia va continua să promoveze participarea civică, mai ales în contextul Anului european al dialogului intercultural 2008. Rezultatele Anului european trebuie să aibă un impact durabil şi trebuie asimilate de toate politicile şi programele UE relevante.

Comisia va continua să solicite opiniile cetăţenilor şi părţilor interesate pe măsură ce va pune în aplicare agenda socială reînnoită.

5.6. Garantarea faptului că toate politicile UE promovează oportunităţile, accesul şi solidaritatea

Dezvoltarea instrumentelor de monitorizare bazate pe date concrete va deveni un mijloc important de a garanta că toate politicile UE reflectă obiectivele legate de promovarea oportunităţilor, accesului şi solidarităţii. Tratatul actual prevede că, prin toate activităţile sale, Comunitatea Europeană „urmăreşte să elimine inegalităţile şi să promoveze egalitatea între bărbaţi şi femei”[29]. Este general recunoscut faptul că UE ar trebui să aibă în vedere obiectivele politicii sociale şi necesitatea de a combate toate discriminările în procesul de definire şi aplicare a tuturor celorlalte politici. Comisia va continua să supună toate noile iniţiative majore unei analize riguroase din punct de vedere al impactului social, în cadrul activităţii sale de evaluare a impactului. Consiliul de evaluare a impactului va continua să asigure faptul că potenţialele impacturi sociale şi asupra ocupării forţei de muncă sunt luate în totalitate în considerare înainte de prezentarea propunerilor. În procesul de evaluare a politicilor existente, Comisia va acorda o atenţie sporită impacturilor sociale.

UE cultivă deja un puternic reflex social în elaborarea legislaţiei şi a măsurilor privind piaţa internă. De exemplu, normele UE privind achiziţiile publice oferă autorităţilor oportunităţi ample pentru a avea în vedere considerentele sociale în selectarea celei mai bune oferte[30]. Iniţiative noi precum monitorizarea pieţei de distribuţie cu amănuntul, inclusiv preţul şi calitatea bunurilor de bază, ar putea avea implicaţii pozitive în domeniul social.

6. CONCLUZII

Noile realităţi sociale necesită răspunsuri noi. Schimbările sunt rapide – iar politicile trebuie să ţină pasul, răspunzând în mod inovator şi flexibil provocărilor globalizării, progreselor tehnologice şi evoluţiei demografice.

Prezenta agendă socială reînnoită reprezintă un astfel de răspuns – aceasta arată modul în care obiectivele oportunităţilor, accesului şi solidarităţii vor fi transpuse în acţiuni concrete. Este vorba de un răspuns de politică integrată, în completarea Strategiei de la Lisabona şi care demonstrează angajamentul de a oferi rezultate cetăţenilor. Agenda arată că valorile europene rămân în centrul politicilor UE şi reprezintă o parte integrantă a răspunsului UE la globalizare. Aceasta reflectă angajamentul puternic al Comisiei faţă de dimensiunea socială, stabilită deja în obiectivele strategice din 2005, şi reprezintă o contribuţie esenţială la eforturile mai ample de construire a unei Uniuni puternice din punct de vedere economic, responsabilă social şi sigură. Agenda, inclusiv acţiunile şi instrumentele sale, va fi revizuită împreună cu Strategia de la Lisabona pentru perioada ulterioară lui 2010.

Comisia invită Consiliul şi Parlamentul European să îşi reînnoiască angajamentul faţă de dimensiunea socială a Uniunii Europene, confirmând prezenta agendă socială reînnoită, precum şi să convină asupra propunerilor legislative care o însoţesc.

[1] http://ec.europa.eu/citizens_agenda/social_reality_stocktaking/index_en.htm

[2] COM(2007) 726, 20.11.2007.

[3] A se vedea, de asemene, documentul conex de lucru al Comisiei „O agendă socială reînnoită pentru Europa: bunăstarea cetăţenilor în societatea informaţională”.

[4] Raportul dintre persoanele de peste 65 ani şi populaţia care lucrează (15-64) va creşte de la 1 la 4, în prezent, la nivelul de 1 la 2 în 2050.

[5] Concluziile Consiliului ECFIN din 14 mai 2008, disponibile la următoarea adresă:http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressdata/en/ecofin/100325.pdf

[6] COM(2008) 359, 17.6.2008.

[7] A se vedea http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/children/fsj_children_intro_en.htm.

[8] COM(2008) 106, 27.2.2008.

[9] COM(2008) 394, 25.6.2008.

[10] COM(2008) 359, 17.6.2008.

[11] COM(2007) 496, 7.9.2007.

[12] Recomandarea Comisiei din 3 aprilie 2008 privind îmbunătăţirea cooperării administrative în contextul detaşării lucrătorilor în cadrul prestării de servicii.

[13] COM(2008) 317, 23.5.2008 „Cariere mai bune şi o mai mare mobilitate: un parteneriat european pentru cercetători”.

[14] Proiect pilot 2008-2010.

[15] Cartea verde planificată pentru iunie 2009.

[16] Propunere de recomandare a Consiliului (document însoţitor).

[17] Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi Consiliului privind recunoaşterea calificărilor profesionale.

[18] COM(2007) 630, 23.10.2007.

[19] COM(2007) 62, 21.2.2007.

[20] COM(2006) 129, 20.3.2006.

[21] COM(2007) 694, 8.11.2007.

[22] Femeile şi bărbaţii în procesul decizional 2007, Comisia Europeană 2008.

[23] A se vedea comunicarea conexă privind „Nediscriminare şi egalitate de şanse: un angajament reînnoit”.

[24] COM(2007) 424, 18.7.2007.

[25] A se vedea, de exemplu, comunicarea Comisiei „Balcanii de Vest: consolidarea perspectivei europene”, COM(2008) 127, 5.3.2008.

[26] COM(2007) 502, 5.9.2007.

[27] http://ec.europa.eu/employment_social/progress/index_en.html

[28] SEC(2005) 985, 20.7.2005.

[29] Articolul 3 din Tratatul CE.

[30] Manualul privind achiziţiile publice responsabile social, pe care Comisia îl va publica în 2009, va oferi o îndrumare detaliată şi ilustraţii practice în acest context.