52008DC0364

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 17.6.2008

COM(2008) 364 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

Evaluarea funcționării consiliilor consultative regionale

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Evaluarea principalelor elemente ale cadrului general instituit prin Decizia 2004/585/CE a Consiliului astfel cum a fost modificată prin Decizia 2007/409/CE a Consiliului 4

2.1. Acoperirea geografică 4

2.2. Structura, componența și procedurile operaționale 5

2.2.1. Structura 5

2.2.2. Componența 5

2.2.3. Componența organismelor statutare 6

2.2.4. Proceduri operaționale 7

2.3. Participarea statelor nemembre 8

3. Contribuţia consiliilor consultative regionale la procesul decizional aferent PCP 8

3.1. Tendințe generale: îmbunătățirea dialogului cu și între părțile interesate 8

3.2. Măsuri luate ca urmare a avizelor consiliilor consultative regionale 9

3.3. Posibilități de îmbunătățire a calității și promptitudinii avizelor CCR 10

4. Concluzie 11

ANEXA 1 – Consilii consultative regionale funcționale (1.1.2008) 13

ANEXA 2 – Statistici privind activitatea consiliilor consultative regionale 14

1. INTRODUCERE

Consiliile consultative regionale (CCR) au fost înființate pentru a permite politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) să beneficieze de cunoștințele și experiența pescarilor și ale altor părți interesate și să țină seama de condițiile diferite existente în apele comunitare[1]. Aceste consilii contribuie la realizarea obiectivelor PCP furnizând consultanță Comisiei și statelor membre.

Decizia nr. 2004/585/CE a Consiliului din 19 iulie 2004 („decizia”) a instituit un cadru comun pentru consiliile consultative regionale, inclusiv numărul (în total șapte), acoperirea geografică, structura și componența acestora, precum și anumite norme de procedură[2]. Consiliile consultative regionale sunt organisme conduse de părțile interesate, care primesc o subvenție comunitară pentru acoperirea unei părți din cheltuielile lor de funcționare.

Articolul 11 din decizie prevede: „ la trei ani de la data la care ultimul consiliu consultativ regional își începe activitatea sau până la 30 iunie 2007, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului asupra punerii în aplicare a prezentei decizii și asupra funcționării consiliilor consultative regionale ”.

În cazul de față, procesul de înființare a consiliilor consultative regionale a durat mai mult de trei ani și nu este încă finalizat. Până la 30 iunie 2007, se instituiseră șase din cele șapte consilii consultative regionale, cu toate că două dintre acestea – CCR pentru apele de sud-vest și CCR pentru flota pentru pescuitul în larg – s-au înființat de-abia în primăvara anului 2007 (a se vedea anexa 1). Având în vedere că CCR pentru Marea Mediterană nu era încă funcțional, raportul de evaluare ar fi acoperit doar patru consilii consultative regionale dacă s-ar fi publicat în iunie 2007. Prin urmare, Comisia a decis să amâne cu un an publicarea acestei evaluări.

Între timp, în urma unei prime evaluări a potențialului consiliilor consultative regionale de a contribui la dezvoltarea PCP, Comisia a propus modificarea regimului lor financiar, recunoscând că CCR aveau nevoie de stabilitate financiară pentru a-și putea îndeplini, în mod eficient, rolul consultativ în cadrul PCP. Propunerea a fost sprijinită de Consiliu și de Parlamentul European și a intrat în vigoare la 15 iunie 2007[3].

Prezentul raport cuprinde analiza și evaluarea Comisiei privind cadrul actual de funcționare a consiliilor consultative regionale[4]. El abordează, de asemenea, contribuția CCR la PCP, evidențiază tendințele actuale și propune unele îmbunătățiri ale procesului de consultare. În conformitate cu articolul 11 din decizie, evaluarea Comisiei nu analizează potențiala dezvoltare a rolului CCR în cadrul sistemului de guvernare a PCP, așa cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului. Acest lucru ar trebui realizat în cadrul următoarei reforme a PCP.

2. Evaluarea principalelor elemente ale cadrului general instituit prin Decizia 2004/585/CE a Consiliului astfel cum a fost modificată prin Decizia 2007/409/CE a Consiliului

2.1. Acoperirea geografică

Opinia Comisiei este că, în general, acoperirea geografică actuală este satisfăcătoare și că nu este necesară înființarea unor consilii consultative regionale suplimentare. CCR, în special cele care acoperă zone foarte întinse, ar trebui să profite din plin de posibilitatea de a institui subdiviziuni care să trateze subiecte specifice.

Comisiei i s-au adus la cunoștință o serie de întrebări specifice legate de acoperirea geografică a consiliilor consultative regionale care ar putea fi aprofundate împreună cu celelalte instituții și cu părțile interesate.

1. S-a subliniat faptul că zona ICES IV (vestul Scoției) are mai multe lucruri în comun cu Marea Nordului, atât din punct de vedere biologic, cât și socio-economic.

2. Decizia Consiliului limitează aria de competență a CCR pentru rezervele de pești pelagici la patru stocuri specifice în toate zonele, cu excepția Mării Baltice și a Mării Mediterane. S-a ridicat problema dacă acesta nu ar trebui cumva să se ocupe și de alte stocuri de pești pelagici sau activități de pescuit conexe, precum merluciul norvegian și uva din Marea Nordului. Comisia consideră că limitele unui consiliu consultativ regional ar trebui, în măsura posibilului, să corespundă granițelor ecosistemului natural și, prin urmare, nu consideră necesar să propună modificarea deciziei în acest sens.

3. Gestionarea stocurilor de specii de adâncime a devenit un subiect politic important pentru domeniul european al pescuitului și se dezbate, în prezent, în cadrul mai multor grupuri de lucru ale CCR pe baza unor criterii geografice. Opinia Comisiei este că, deși nu este necesară crearea unui consiliu consultativ regional pentru stocurile de specii de adâncime, ar trebui înființate grupuri comune de lucru pentru a coordona consultanța oferită de CCR pe acest subiect și pentru a evita suprapunerea eforturilor.

4. Decizia nu menționează în mod explicit Marea Neagră. Cu toate acestea, CCR pentru Marea Mediterană ar putea să se ocupe de Marea Neagră prin intermediul unui grup specific de lucru, așa cum se întâmplă în cazul Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană – pe modelul căreia s-a bazat anexa I la decizia din 2004. O altă variantă este stabilirea unor forumuri de discuții ad hoc între Comisie și părțile interesate din România, Bulgaria și țările nemembre interesate. Comisia nu consideră imediat necesară înființarea unui CCR pentru Marea Neagră, dar consideră că este urgent nevoie de o acțiune concertată la nivel regional în ceea ce privește gestionarea pescuitului, cercetarea, culegerea datelor și evaluarea stocurilor în regiunea Mării Negre.

Adeseori există chestiuni de interes comun pentru două sau mai multe consilii consultative regionale. În aceste cazuri, consiliile consultative regionale ar trebui să urmărească să își coordoneze pozițiile și să emită recomandări comune, în temeiul articolului 8 din decizie. Întâlnirile dintre consiliile consultative regionale oferă secretariatelor și președinților acestora șansa de a planifica dezbateri pe teme de interes comun, iar această practică ar trebui să continue.

2.2. Structura, componența și procedurile operaționale

2.2.1. Structura

Fiecare consiliu consultativ regional este format dintr-o adunare generală și un comitet executiv și este sprijinit de un secretariat și de o serie de grupuri de lucru. În plus, unele consilii consultative regionale au creat grupuri tematice care prelucrează anumite aspecte tehnice înainte de inițierea unei dezbateri în cadrul grupurilor de lucru și/sau al comitetului executiv. Deși această practică poate înlesni dezbaterile ulterioare, trebuie să se aibă suficientă grijă pentru a garanta că toate părțile interesate, inclusiv observatorii activi (Comisia, administrațiile naționale/regionale), care doresc să participe au posibilitatea de a face acest lucru fără restricții directe sau indirecte, precum lipsa serviciilor de interpretare. Cu toate acestea, ar trebui să se evite proliferarea excesivă a grupurilor de lucru, iar, în viitor, ar putea fi necesar un anumit grad de raționalizare.

2.2.2. Componența

- Sectorul de pescuit

Subsectorul activității de capturare este cel mai activ din sectorul de pescuit. Acest lucru corespunde așteptărilor, având în vedere că, în temeiul dispozițiilor deciziei, fiecare comitet executiv ar trebui să includă cel puțin un reprezentant al subsectorului activității de capturare din fiecare stat membru interesat. Decizia include în definiția sectorului de pescuit și agenții de prelucrare, comercianții și alte organizații de piață, precum comercianții cu amănuntul. Toți acești actori, împreună cu organizațiile de consumatori, joacă un rol important în definirea unor progrese pe piața produselor piscicole. Opinia Comisiei este că aceste grupuri de interes ar trebui să devină mai active pentru a ajuta la configurarea politicii comune în domeniul pescuitului „de la plasă la consumator”.

Participarea comunităților de interese nu a fost atât de importantă pe cât s-a sperat. Acest lucru poate fi inevitabil în cazul unor organizații de mărimea consiliilor consultative regionale. În plus, multe porturi de pescuit nu dețin localuri adecvate pentru organizarea reuniunilor consiliilor consultative regionale. Cu toate acestea, ar trebui încurajată participarea comunităților.

- Alte grupuri de interes

În unele consilii consultative regionale au participat activ ONG-urile de mediu și de dezvoltare, în ciuda unor probleme de capacitate și a unor dificultăți în furnizarea de resurse pentru toate întâlnirile grupurilor de lucru. Comisia ar dori să constate o participare mai activă a acvicultorilor, a pescarilor amatori și sportivi și a consumatorilor, având în vedere rolul pe care aceste părți interesate îl joacă în politica actuală și în tendințele de pe piață care au repercusiuni asupra PCP.

Ar putea fi reexaminată pertinența existenței unor „rețele ale femeilor” în cadrul grupului „sectorul de pescuit”. În aproape toate consiliile consultative regionale, grupul care reprezintă „rețelele femeilor” dorește să facă parte din „alte grupuri de interes”, deoarece consideră că interesele lor depășesc pescuitul pentru a cuprinde dimensiunea socio-economică a regiunilor costiere în ansamblu.

O serie de grupări din care fac parte grupuri de interes din sectorul de pescuit au solicitat să devină membri ai consiliilor consultative regionale în calitate de „alte grupuri de interes”. Comisia este îngrijorată din cauza proliferării acestor organizații care urmăresc să fie reprezentate în comitetele executive, deoarece acest lucru riscă să strice echilibrul actual dintre grupurile de interes.

2.2.3. Componența organismelor statutare

- Adunarea generală

Adunarea generală aprobă raportul anual și numește membrii comitetului executiv. Decizia dispune că statele membre interesate ar trebui să numească de comun acord membrii adunării generale. Această dispoziție se pune în aplicare în faza inițială a înființării unui consiliu consultativ regional. Situația este mai neclară în cazurile în care există organizații noi care solicită înscrierea după înființarea și punerea în funcțiune a unui CCR.

Două treimi din locurile în adunarea generală trebuie să se aloce reprezentanților sectorului de pescuit, iar o treime reprezentanților „altor grupuri de interes”. Odată ce CCR a fost înființat, este dificil să se păstreze acest raport. De exemplu, în cazul în care un ONG se retrage, ar trebui eliminate, teoretic, două organizații din sectorul pescuitului pentru a păstra raportul. Această regulă limitează de facto și numărul de membri și poate împiedica înscrierea pescarilor sau a organizațiilor de piață care reprezintă comunitatea. În consecință, ar trebui modificată regula actuală de stabilire a componenței, asigurându-se în același timp protecția drepturilor tuturor grupurilor, în special atunci când se desemnează reprezentanți în comitetul executiv.

- Comitetul executiv

Acesta este cel mai important organism din cadrul unui consiliu consultativ regional, deoarece gestionează lucrările și adoptă recomandările. Numărul de locuri este limitat la 24. Ca și în cazul adunării generale, două treimi din locuri se alocă sectorului de pescuit, iar o treime altor grupuri de interes.

Sistemul actual funcționează satisfăcător în cazul majorității consiliilor consultative regionale. Cu toate acestea, două consilii consultative regionale (CCR pentru flota pentru pescuitul în larg și CCR pentru Marea Mediterană) par a se confrunta cu probleme majore în ceea ce privește respectarea acestei reguli, din cauza numărului mare de state membre și de organizații din sectorul pescuitului interesate. Pentru a soluționa acest aspect, ar putea fi luate în calcul următoarele opțiuni:

- Numărul de locuri ar putea fi mărit la 30 printr-o decizie a adunării generale adoptată prin consens, păstrându-se în același timp raportul de 2:1. În acest caz, ar fi necesară o modificare a deciziei și ar exista avantajul creării unui număr mai mare de locuri pentru sectorul activității de capturare, păstrându-se în același timp echilibrul actual între diferitele grupuri de interes. Cu toate acestea, există riscul ca orice creștere a numărului de locuri în favoarea sectorului activității de capturare să reducă, de facto , chiar mai mult influența altor grupuri de interes, deoarece acestea din urmă au deja probleme în ceea ce privește ocuparea locurilor care le-au fost alocate, din cauza lipsei de resurse;

- Numărul de locuri ar putea fi menținut la 24, însă consiliile consultative regionale ar putea introduce în normele lor interne de procedură un sistem de rotație între organizațiile care fac parte din același grup de interes, astfel încât un număr mai mare de organizații să poată ocupa, de-a lungul timpului, un loc în comitetul executiv.

În acest moment nu există un consens între părțile interesate. Comisia preferă cea de-a doua opțiune, dar este deschisă la discuții cu privire la alte opțiuni, cu condiția menținerii echilibrului actual dintre grupurile de interes.

Deși admite că CCR ar trebui să fie alcătuite majoritar din pescari, Comisia consideră că participarea efectivă a tuturor celorlalte grupuri de interes este esențială pentru funcționarea corespunzătoare a consiliilor consultative regionale, conform prevederilor legislatorului comunitar. Reprezentarea inadecvată a părților interesate ar putea determina o concentrare a consiliilor consultative regionale pe aspecte tehnice, care sunt interesante doar pentru sectorul activității de capturare. Pentru a încuraja înscrierea în consiliile consultative regionale a altor grupuri de interes, discuțiile ar trebui să includă subiecte mai generale, precum etichetarea ecologică și tendințele pieței.

2.2.4. Proceduri operaționale

Procesul decizional în cadrul consiliilor consultative regionale trebuie să fie transparent. Rolul grupurilor de lucru și al comitetului executiv trebuie să fie clar definite. Înmulțirea numărului de grupuri tematice nu trebuie să aibă ca rezultat mai puțină transparență. Atunci când se recurge la procedura de consultare scrisă, consiliile consultative regionale trebuie să se asigure că toți membrii interesați primesc informațiile corespunzătoare. Deciziile ar trebui adoptate prin consens atunci când este posibil. În caz contrar, opiniile divergente trebuie să fie clar menționate într-o anexă la avizul transmis Comisiei. Procesele verbale ale întâlnirilor trebuie să fie disponibile tuturor. Consiliile consultative regionale respectă, în general, aceste reguli, însă ar trebui să se asigure o urmărire mai sistematică.

Este esențială informarea tuturor membrilor și a publicului cu privire la activitatea consiliilor consultative regionale. Din cauza complexității subiectelor abordate și a volumului crescut de muncă, consiliile consultative regionale ar putea risca să piardă contactul cu comunitatea și să funcționeze independent de aceasta, păstrând informațiile într-un cerc restrâns, alcătuit mai ales din membri ai comitetului executiv. Membrii acestui comitet trebuie să îi reprezinte pe cei care i-au ales și nu trebuie să încerce să acționeze în calitate de experți independenți. Pentru a trata această problemă, consiliile consultative regionale au demarat o serie de inițiative pozitive, precum dezvoltarea unor site-uri web utile pe care sunt disponibile toate documentele, trimiterea unor scrisori de informare săptămânale către membri și elaborarea de comunicate de presă. Unele consilii consultative regionale au încercat să crească participarea la adunările generale prin organizarea de reuniuni în porturi de pescuit sau prin amenajarea unor „tribune libere”. Aceste inițiative pozitive trebuie continuate și intensificate.

Consiliile consultative regionale nu pot furniza servicii de traducere și interpretare în toate limbile vorbite de membrii lor. Totuși, în măsura posibilului, ele trebuie să garanteze accesul egal la informație. Membrii consiliilor consultative regionale sunt singurii responsabili să definească norme adecvate privind traducerea/interpretarea și să aloce un procentaj corespunzător din fonduri în aceste scopuri.

Consiliile consultative regionale sunt organisme conduse de părțile interesate. Lor le revine sarcina de a-și stabili, de comun acord, normele de funcționare în cadrul comunitar general. Cu toate acestea, se poate constata că normele interne de procedură nu sunt întotdeauna suficient de detaliate încât să evite contradicțiile în interpretare, să furnizeze soluții și să garanteze echilibrul între diferitele grupuri. Au apărut, de exemplu, probleme legate de solicitările de înscriere, neplata cotizațiilor etc. În această privință rolul secretariatului este esențial pentru a asigura funcționarea eficientă a consiliilor consultative regionale, iar acest lucru ar trebui să se reflecte în statutele lor. Comisia ar putea propune orientări pertinente consiliilor consultative regionale, pe baza celor mai bune practici.

2.3. Participarea statelor nemembre

La reuniunile CCR participă adeseori cercetători, pentru a prezenta avizele Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) și pentru a interpreta datele. Noul memorandum de înțelegere (MoU) dintre Comisie și ICES a oficializat înțelegerile ad hoc din trecut prin care se asigura participarea cercetătorilor la întâlnirile cu părțile interesate și viceversa. Definiția dată cercetătorilor în decizie ar putea fi extinsă și la alți experți, precum economiștii.

Gradul de implicare a statelor membre variază. Unele state membre sunt mai active decât altele, atât în ceea ce privește participarea la reuniuni, cât și sprijinul financiar sau în natură. Implicarea activă a statelor membre, conform dispozițiilor deciziei, va fi cheia succesului consiliilor consultative regionale.

Comisia asigură ajutor financiar consiliilor consultative regionale și sprijină secretariatele acestora în gestionarea cofinanțării comunitare prin oferirea de consultanță privind punerea în aplicare a acordurilor de subvenționare și a regulamentului financiar. De asemenea, în limita resurselor disponibile, experții Comisiei participă la întâlnirile grupurilor de lucru. Cu toate acestea, Comisia consideră că ar putea fi nepotrivită participarea funcționarilor săi la toate reuniunile CCR și că absența lor ar putea facilita câteodată dezbateri mai independente. Ar trebui trimis din timp un calendar succint al reuniunilor, care să sublinieze așteptările pe care le au consiliile consultative regionale cu privire la participarea Comisiei.

Participarea reprezentanților țărilor terțe este utilă și ar trebui să fie încurajată, deși se poate să necesite anumite restricții atunci când se discută potențialele poziții ale UE în negocierile cu țările terțe. Lipsa unei înțelegeri reciproce creează un dezechilibru al schimbului de informații. Ar trebui să se examineze posibilitatea negocierii unui acces reciproc al consiliilor consultative regionale la întâlniri similare ale părților interesate, organizate în țările terțe.

Decizia dispune participarea Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură (CCPA) la reuniunile CCR. CCPA reprezintă cel de-al doilea pilon al guvernanței PCP. Buna coordonare cu CCPA este necesară pentru a evita suprapunerea eforturilor, însă repartizarea responsabilităților între consiliile consultative regionale și CCPA nu este întotdeauna clară. Poate fi simplistă împărțirea activităților CCR și CCPA în sarcini regionale și, respectiv, orizontale, deoarece unele aspecte pot avea dimensiuni „regionale”, ca în cazul simplificării, capturilor totale admisibile și cotelor, măsurilor tehnice etc. La fel, avizele consiliilor consultative regionale pot avea implicații de ordin general. Până în luna iunie 2008, Comisia urmează să prezinte o evaluare a rezultatelor CCPA și a instrumentelor financiare conexe. Unul dintre subiectele care urmează să fie abordate în urma acestei evaluări este cooperarea dintre CCPA și consiliile consultative regionale, precum și rolurile care le revin.

3. Contribu ţIA CONSILIILOR CONSULTATIVE REGIONALE LA PROCESUL DECIZIONAL AFERENT PCP

3.1. Tendințe generale: îmbunătățirea dialogului cu și între părțile interesate

Consiliile consultative regionale oferă un acces facil la informații și o mai bună înțelegere a deciziilor luate la nivel european. Prin intermediul lor se prezintă noile propuneri părților interesate, acestea având totodată acces la programul de lucru al Comisiei, ceea ce le oferă posibilitatea de a-și organiza în consecință calendarul activităților și de a solicita informații suplimentare. Consiliile consultative regionale sunt reprezentate în consiliul consultativ al Agenției comunitare pentru controlul pescuitului și participă la lucrările acestuia[5]. Comunicarea se realizează și ascendent, membrii CCR furnizând Comisiei informații utile privind realitățile locale. De asemenea, consiliile consultative regionale și-au adus contribuția la crearea unor rețele regionale în care experiențele și ideile circulă mai ușor.

Consiliile consultative regionale s-au implicat activ în PCP. Numărul de recomandări transmise Comisiei este în creștere, odată cu numărul de reuniuni/seminarii (anexa 2). Multe dintre recomandări au fost formulate ca răspuns la solicitările Comisiei, însă consiliile consultative regionale iau adeseori inițiativa și organizează evenimente și ateliere de discuții pe subiecte precum gestionarea bazată pe drepturi sau controlul și punerea în aplicare[6]. În unele cazuri, consiliile consultative regionale au organizat seminarii comune sau au invitat alte CCR să participe la reuniunile lor[7]. În plus, unele consilii consultative regionale manifestă interes pentru discuții pe subiecte legate de politica maritimă[8].

Comisia nu este singurul utilizator final al consultanței oferite de consiliile consultative regionale, care este preluată, de asemenea, de statele membre în discuțiile din cadrul Consiliului de Miniștri și de membrii Parlamentului European. Consiliile consultative regionale au participat, de asemenea, la câteva întâlniri organizate de membrii Parlamentului European. Unele state membre au profitat de reuniunile consiliilor consultative regionale pentru a discuta cu părțile interesate subiecte legate de PCP, precum desemnarea zonelor marine protejate.

Pe ansamblu, consiliile consultative regionale au contribuit la diminuarea ostilității față de PCP, facilitând astfel mai multe contacte directe între părțile interesate, funcționarii UE, statele membre și cercetători. Cu toate acestea, consiliile consultative regionale se află încă într-o etapă de învățare. Pentru a putea ajunge la un acord în ceea ce privește recomandările comune, părțile interesate trebuie mai întâi să se cunoască mai bine între ele și să elaboreze noi metode de lucru. Unele consilii consultative regionale au beneficiat de existența unor inițiative regionale premergătoare, pe când, în alte zone/sectoare, structurile de acest tip sunt cu totul noi și se confruntă, în consecință, cu mari provocări în dezvoltarea capacităților. Așa se explică de ce consiliile consultative regionale nu au fost instituite toate în același timp și de ce nu și-au dezvoltat activitățile în același ritm.

3.2. Măsuri luate ca urmare a avizelor consiliilor consultative regionale

Conform articolului 7 alineatul (3) din decizie, Comisia răspunde, în termen de trei luni, tuturor recomandărilor trimise de consiliile consultative regionale și atinge toate subiectele abordate. Răspunsurile Comisiei se distribuie membrilor CCR și se publică adesea pe site-urile web ale consiliilor consultative regionale.

Atunci când consultă consiliile consultative regionale, Comisia dorește să primească în special comentarii practice, care o pot ajuta să țină seama într-un mod mai eficient de realitățile regionale și locale sau de cele legate de anumite activități de pescuit. Din acest punct de vedere, calitatea și promptitudinea avizelor oferite de consiliile consultative regionale s-au îmbunătățit de-a lungul timpului. Unele consilii consultative regionale au furnizat avize foarte bine fondate cu privire la planurile de gestionare pe termen lung, iar Comisia a luat în considerare aceste recomandări.

Au existat totuși cazuri în care Comisia nu a putut ține seama de avizele consiliilor consultative regionale. Unele consilii consultative regionale s-au plâns de faptul că, în cadrul negocierilor cu țările terțe, Comisia nu ține seama de recomandările CCR adoptate prin consens. Însă, în cadrul acestor negocieri, Comisia nu își poate impune unilateral punctul de vedere, ci trebuie să ajungă la un compromis cu partenerii săi. Câteodată avizele consiliilor consultative regionale necesită întreprinderea unor acțiuni care ies din sfera de competență a Comisiei.

Contribuția consiliilor consultative regionale la propunerile privind capturile totale admisibile și cotele reprezintă un astfel de caz dificil. Acest exercițiu anual poate determina concentrarea sectorului activității de capturare pe interesele sale pe termen scurt, ceea ce poate îngreuna sarcina membrilor CCR de a ajunge la un consens. Mai multe organizații de mediu s-au retras din dezbateri și au refuzat să aprobe propunerile CCE pe această temă. Comisia a ținut seama de recomandările consiliilor consultative regionale în cadrul negocierilor finale cu statele membre în mai multe rânduri, în ciuda faptului că au fost trimise târziu.

Măsurile luate de Comisie ca urmare a avizelor CCR depind de compatibilitatea respectivelor avize cu obiectivele PCP și cu pescuitul sustenabil. Acesta este criteriul folosit de Comisie în evaluarea avizelor consiliilor consultative regionale, și nu cel al adoptării prin consens a respectivului aviz. Comisia a explicat în mod repetat că nu poate ține seama de recomandările CCR atunci când aceste recomandări se îndepărtează mult de recomandările științifice sau sunt incompatibile cu obligațiile internaționale ori cu planurile comunitare de gestionare pe termen lung.

Comisia recunoaște că este necesar să elaboreze orientări clare care să definească indicatorii utilizați în evaluarea calității avizelor consiliilor consultative regionale. Comisia intenționează să definească acești indicatori pentru a călăuzi activitățile consiliilor consultative regionale și va organiza reuniuni anuale de informare cu diferitele CCR pentru a discuta măsurile luate ca urmare a avizelor acestora.

3.3. Posibilități de îmbunătățire a calității și promptitudinii avizelor CCR

Consiliile consultative regionale au nevoie de timp pentru a-și consulta în mod corespunzător membrii, pentru a face să circule propunerile și pentru a strânge dovezi. Procesul de anticipare („frontloading”) furnizează mai mult timp pentru consultări și discuții cu cercetătorii, majoritatea recomandărilor științifice fiind disponibile până în luna iulie. Procesul de evaluare a impactului poate contribui la creșterea gradului de implicare a părților interesate în primele etape ale perioadei de reflecție a Comisiei. Comisia își va îmbunătăți procesul de planificare cu scopul de a oferi din vreme indicații mai bune consiliilor consultative regionale și de a le permite să își planifice activitățile și să își stabilească prioritățile.

Este posibil ca documentele trimise de către Comisie consiliilor consultative regionale să pară foarte tehnice și să fie dificil de înțeles, mai ales atunci când sunt disponibile într-o singură limbă. Acest lucru reprezintă un obstacol în consultarea comunității pescarilor și ar putea cauza un dezechilibru mai mare în favoarea acelor reprezentanți care dețin expertiza tehnică necesară. Uneori membrii CCR se simt copleșiți de cantitatea de informație și nu își pot da seama ce se așteaptă de la ei. Comisia își va revizui metodele de consultare: documentele vor fi redactate într-un limbaj mai simplu și vor conține o listă de chestiuni/subiecte specifice în legătură cu care Comisia dorește să primească avizul CCR.

Consultarea CCR nu ar trebui să se concentreze pe subiecte pe termen scurt care au un impact economic imediat. Acest lucru nu face decât să dezbine membrii CCR și contribuie la subminarea legitimității lor. În locul unei discuții pe tema valorilor TAC pentru anumite stocuri, de exemplu, Comisia ar prefera să poarte discuții sistematice despre principiile cuprinse în declarația sa de politică anuală privind posibilitățile de pescuit. Consiliile consultative regionale au un rol important de jucat în dezbaterea problemelor strategice pe termen lung, precum planurile de gestionare pe termen lung, capturile aruncate înapoi în mare sau abordarea ecosistemică. Călătoria de studiu în Norvegia organizată de Comisie în 2007 a oferit ocazii interesante de a discuta aceste probleme cu reprezentanții CCR[9].

Consiliile consultative regionale au fost instituite pentru a suscita opiniile părților interesate cu privire la recomandările științifice și la opțiunile politice și nu pentru a substitui cercetătorii. Totuși, avizele CCR ar trebui să se bazeze pe cele mai bune dovezi disponibile. Noul memorandum de înțelegere dintre ICES și Comunitatea Europeană oferă noi posibilități de intensificare a cooperării dintre consiliile consultative regionale și ICES, prin intermediul prezentării avizelor emise de ICES, al grupurilor tematice referitoare la planurile de gestionare pe termen lung, al atelierelor de informare etc. Totodată, pe baza propunerilor din partea CCR, Comisia poate solicita ICES să realizeze studii pe anumite teme. Această cooperare ar putea fi util extinsă în direcția includerii economiștilor și specialiștilor în științe sociale din cadrul CSTEP. De asemenea, consiliile consultative regionale vor putea avea acces mai ușor la date în temeiul noilor norme privind colectarea datelor[10].

Există o legătură clară între calitatea și impactul avizelor CCR, pe de o parte, și componența acestor organisme, pe de altă parte. O amplă componență multisectorială este cea mai bună garanție a obținerii unor avize fondate și echilibrate, care să respecte obiectivele PCP.

4. Concluzie

Cadrul juridic actual este, în general, satisfăcător, acesta permițând deja crearea consiliilor consultative regionale și orientându-le funcționarea. În prezent, există unele posibilități de îmbunătățire sau de clarificare a anumitor dispoziții ale deciziei, pe baza experienței câștigate până acum. Comisia a indicat punctele în care ar putea fi aduse astfel de modificări și dorește să discute aceste aspecte cu toate părțile interesate înainte de a propune modificări.

Totuși, se pot pune în aplicare și o serie de acțiuni de îmbunătățire a funcționării consiliilor consultative regionale care nu necesită noi norme legislative. În consecință, Comisia:

- va încuraja participarea unor părți interesate mai diverse prin promovarea imaginii și rolului organizației;

- va îmbunătăți accesul consiliilor consultative regionale la dovezi și date științifice, astfel încât acestea să poată beneficia deplin de memorandumul de înțelegere cu ICES și de noul regulament privind colectarea datelor;

- va implica consiliile consultative regionale în procesul de reflecție privind dezvoltarea pe termen lung a PCP, inclusiv prin intermediul unor călătorii de studiu dedicate;

- va îmbunătăți procesul de consultare prin implicarea consiliilor consultative regionale dintr-o etapă mai timpurie, acordându-le timp suficient pentru a răspunde și furnizându-le documente mai clare și mai ușor accesibile;

- va propune indicatori, pentru a îmbunătăți coerența avizelor CCR cu obiectivele PCP. De asemenea, Comisia va avea în vedere organizarea unor reuniuni anuale de informare cu consiliile consultative regionale pentru a discuta măsurile luate ca urmare a avizelor emise de acestea;

- va îmbunătăți vizibilitatea consiliilor consultative regionale prin intermediul site-ului său web și

- va propune orientări privind normele de procedură și gestionarea financiară a cofinanțării comunitare.

Este prea devreme pentru pronunţarea unui verdict pe termen lung cu privire la consiliile consultative regionale deoarece fiecare dintre acestea este într-un stadiu distinct de dezvoltare și trebuie să funcționeze în condiții foarte diferite. Totuși, în ciuda dificultăților cu care s-au confruntat în faza de început a activității, consiliile consultative regionale deja contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea PCP.

Înainte de a propune orice modificări ale cadrului juridic actual, Comisia va asculta opinia Parlamentului European, a Consiliului și a părților interesate.

ANEXA 1 – Consilii consultative regionale funcționale (1.1.2008)

CCR pentru Marea Nordului | CCR pentru rezervele de pești pelagici | CCR pentru apele de nord-vest | CCR pentru Marea Baltică | CCR pentru flota pentru pescuitul în larg | CCR pentru apele de sud-vest |

Înființare: | 1 noiembrie 2004 | 16 august 2005 | 26 septembrie 2005 | 13 martie 2006 | 30 martie 2007 | 9 aprilie 2007 |

Sediu: | Aberdeen, Regatul Unit | Rijswijk, Țările de Jos | Dublin, Irlanda | Copenhaga, Danemarca | Madrid, Spania | Lorient, Franța |

State membre interesate: | 9 – Belgia, Danemarca, Germania, Spania, Franța, Țările de Jos, Polonia, Suedia și Regatul Unit | 10 – Danemarca, Germania, Spania, Franța, Irlanda, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Suedia și Regatul Unit | 6 – Belgia, Spania, Franța, Irlanda, Țările de Jos și Regatul Unit | 8 – Danemarca, Germania, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda și Suedia | 12 – Danemarca, Germania, Estonia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, Portugalia și Regatul Unit | 5 – Belgia, Spania, Franța, Portugalia și Țările de Jos |

Președinte: | Hugo Andersson | Iain MacSween | Sam Lambourn | Reine Johansson | Antonio Cabral | Victor Badiola |

Membri: | 32 | 60 | 55 | 42 | 72 | 115 |

Adresa web: | http://www.nsrac.org | http://www.pelagic-rac.org | http://nwwrac.org/ | http://www.bsrac.org | http://www.ccr-s.eu |

ANEXA 2 – Statistici privind activitatea consiliilor consultative regionale

Recomandări ale consiliilor consultative regionale trimise Comisiei

[pic]

Reuniuni ale consiliilor consultative regionale

[pic]

[1] Articolele 31 și 32 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului, JO L 358, 31.12.2002, pp. 59-80.

[2] JO L 256, 3.8.2004, pp. 17-22.

[3] Decizia nr. 2007/409/CE a Consiliului din 11 iunie 2007 (JO L 155, 15.6.2007, pp. 68-70).

[4] Evaluarea Comisiei se bazează pe experiența proprie în ceea ce privește funcționarea CCR și pe rezultatele unui chestionar care a fost transmis statelor membre și consiliilor consultative regionale în decembrie 2006.

[5] Regulamentul nr. 768/2005/CE al Consiliului din 26 aprilie 2005, JO L 128, 21.5.2005, pp.1-14.

[6] De exemplu conferința privind controlul și conformitatea organizată de CCR pentru Marea Baltică (martie 2007).

[7] De exemplu, reuniunea comună a consiliilor consultative regionale pe tema zonelor maritime protejate din larg (martie 2008) sau simpozionul privind refacerea rezervelor de cod, organizat de CCR pentru Marea Nordului și CCR pentru apele de nord-vest (martie 2007).

[8] Discuțiile privind proiectul Nord Stream din Marea Baltică.

[9] La începutul lui iunie 2006, Comisia a organizat o călătorie de studiu în Canada și în SUA împreună cu părțile interesate din UE cu scopul de a analiza cum funcționează practic sistemele de gestionare în afara UE. Au fost invitați să participe președinții consiliilor consultative regionale și un ONG angajat activ în activitățile CCR. În 2007, a fost organizată o călătorie de studiu în Islanda și în Norvegia în scopul de a discuta experiențele legate de politica privind capturile aruncate înapoi în mare din aceste două țări.

[10] Regulamentul nr. 199/2008/CE al Consiliului din 25 februarie 2008 privind instituirea unui cadru comunitar pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului, JO L 60, 5.3.2008, pp. 1-12.