52008DC0319

[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 20.5.2008

COM(2008) 319 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana

1. Toți partenerii mediteraneeni ai UE au legături istorice și culturale strânse cu Europa. Parteneriatul euro-mediteraneean a oferit un mijloc de abordare a multor chestiuni strategice regionale legate de securitate, protecția mediului înconjurător, gestionarea resurselor maritime, relații economice prin intermediul schimburilor comerciale de bunuri, servicii și investiții, aprovizionarea cu energie (țări producătoare și de tranzit), transport, fluxuri de migrație (origine sau tranzit), convergență în materie de reglementare, diversitatea culturală și religioasă, precum și înțelegerea reciprocă. Cu toate acestea, este nevoie să se revizuiască și să se acorde o însemnătate politică sporită locului central al Mării Mediterane pentru Europa, importanței legăturilor noastre, profunzimii relațiilor noastre culturale și istorice precum și urgenței provocărilor de strategie comună cu care suntem confruntați.

2. Consiliul European din 13-14 martie 2008 a aprobat principiul unei Uniuni pentru Mediterana și a invitat Comisia să înainteze propuneri care să definească modalitățile a ceea ce se va numi „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”.

3. Comisia a analizat realizările procesului de la Barcelona și contribuția acestuia la dialog, pace, stabilitate și prosperitate în regiune, împărtășite de UE și unii dintre cei mai apropiați parteneri ai săi. De asemenea, aceștia au luat în calcul neajunsurile și dificultățile acestui proces de cooperare multilaterală pe care UE l-a urmat din 1995. Prezenta comunicare ia în considerare acești factori și expune propunerile Comisiei pentru dezvoltarea „Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”.

4. Comisia a consultat toți partenerii interesați din Uniunea Europeană și zona mediteraneeană pentru a avea o imagine mai clară a priorităților acestora și pentru a identifica modalitatea optimă de a imprima un nou impuls politic și practic în cadrul procesului.

Peste un deceniu de cooperare euro-mediteraneeană

5. Regiunea mediteraneeană este o zonă de importanță strategică vitală pentru Uniunea Europeană, atât din punct de vedere politic cât și economic. Procesul de la Barcelona a reprezentat instrumentul central al relațiilor euro-mediteraneene începând din 1995. Reprezentând un parteneriat între 39 de guverne și peste 700 de milioane de locuitori, acesta a oferit cadrul favorabil unui angajament și unei dezvoltări constante.

6. Procesul de la Barcelona este singurul forum în cadrul căruia toți partenerii mediteraneeni schimbă opinii și se angajează în dialoguri constructive, dialogul politic fiind un punct constant pe agenda reuniunilor miniștrilor și înalților funcționari euro-mediteraneeni. Acesta reprezintă un angajament puternic pentru stabilitatea și democrația regională prin cooperare și integrare regională, și urmărește consolidarea consensului de a continua pe calea reformelor și modernizării politice și socio-economice. Cu toate acestea, persistența conflictului în Orientul Mijlociu a pus la încercare parteneriatul și l-a constrâns să-si atingă limitele capacității de a menține canale de dialog cu toți partenerii.

7. Parteneriatul a supravegheat eforturile pentru consolidarea democrației și a pluralismului politic prin lărgirea participării la viața politică și a continuat să promoveze adeziunea la ansamblul drepturilor și libertăților omului. Cu toate acestea, obiectivul de dezvoltare, reformare și angajare mai fermă în procesul de consolidare a guvernanței și democrației participative a fost temperat de evenimentele mondiale și regionale.

8. O caracteristică pozitivă a ultimului deceniu a fost modul în care dialogul cu diferiți actori economici și politici – societate civilă, inclusiv organizațiile de femei și media – a avut un rol mai central în acest proces.

9. Diferitele acorduri și programe de cooperare în domeniul educației și formării au contribuit la consolidarea capacităților instituționale în țările vizate și reprezintă un instrument major de dezvoltare a capitalului uman și de promovare a valorilor culturale și ale societății în regiune. Fundația Anna Lindh pentru dialog intercultural, unica instituție finanțată de către toți partenerii, ilustrează angajamentul comun de stabilire a unui dialog și de promovare a înțelegerii comune privind aspectele culturale și recunoaște rolul esențial al dialogului intercultural în promovarea coabitării pașnice.

10. UE rămâne principalul partener al statelor mediteraneene atât în ceea ce privește comerțul de bunuri cât și serviciile. S-a înregistrat un progres semnificativ în ceea ce privește stabilirea unei zone de liber schimb euro-mediteraneene până în 2010. Liberalizarea progresivă a schimburilor comerciale cu UE a favorizat exporturile și investițiile, dar serviciile și – într-o mai mică măsură – agricultura, care reprezintă două-treimi din PIB, au fost incluse doar recent în zona de liber schimb euro-mediteraneeană. S-au făcut progrese lente dar sigure privind integrarea economică sud-sud, care rămâne la un nivel inferior potențialului. S-au înregistrat îmbunătățiri în stabilitatea macroeconomică, inflația a scăzut semnificativ în ultimii 10 ani, în timp ce indicatorii de dezvoltare umană pun în evidență ameliorarea condițiilor de sănătate și o creștere generală a speranței de viață.

11. Cu toate acestea, este adevărat, de asemenea, că sunt necesare reforme suplimentare și accelerate pentru ca partenerii mediteraneeni ai UE să beneficieze de avantajele potențiale ale globalizării, ale liberalizării schimburilor comerciale cu UE și ale integrării regionale. Reformele economice, liberalizarea treptată a comerțului cu UE având ca obiect produsele industriale și progresele în materie de guvernanță economică nu au fost suficiente pentru atragerea investițiilor locale și străine necesare pentru ridicarea standardelor de viață în regiune. Creșterea economică a atins un nivel bun, dar insuficient. Reformele au fost încurajatoare dar nu au corespuns așteptărilor inițiale. Liberalizarea schimburilor comerciale cu UE a favorizat exporturile și investițiile. Efectul combinat al acestor neajunsuri a însemnat un proces mai lent decât cel preconizat. Ca urmare a creșterii economice insuficiente și a expansiunii demografice continue, a sporit diferența de prosperitate dintre UE și majoritatea statelor mediteraneene și nu s-a înregistrat o convergență economică reală. Ecuația comerț plus investiții plus cooperare este la fel de pertinentă ca în 1995. UE poate face mai mult în vederea promovării schimburilor comerciale, a investițiilor și cooperării; cu toate acestea, este imperativ pentru țările din regiune să includă aceste oportunități în politicile lor economice interne.

12. În concluzie, Parteneriatul a asistat la o promovare fermă a relațiilor multilaterale și bilaterale, dar acesta are nevoie în prezent de o schimbare calitativă și cantitativă în vederea impulsionării investițiilor și creării de locuri de muncă, precum și în vederea optimizării utilizării resurselor umane.

13. Trebuie remediate o serie de neajunsuri dacă se dorește ca parteneriatul să devină un sprijin multilateral al politicilor convenite în domeniul cooperării politice, de securitate, economice, sociale, educaționale și culturale. Este necesar să se reanalizeze, din punct de vedere politic, importanța centrală pe care regiunea Mării Mediterane o deține pe agenda politică a tuturor participanților. Există o îngrijorare reciprocă în legătură cu lipsa de asumare a responsabilităților percepută de partenerii mediteraneeni. Lipsa unui echilibru instituțional dintre importanța UE, pe de o parte, și, pe de altă parte, partenerii mediteraneeni este un alt aspect care trebuie remediat. Un deficit suplimentar al Procesului de la Barcelona a fost slaba vizibilitate și percepția la nivelul cetățenilor, în sensul că se acționează prea puțin pentru rezolvarea problemelor zilnice și nevoilor reale ale acestora. În prezent este nevoie de un angajament suplimentar și de noi catalizatori pentru a transforma obiectivele Declarației de la Barcelona într-o realitate concretă.

Domeniu de aplicare și obiective principale

14. Provocarea unei noi inițiative este de a consolida relațiile multilaterale, a spori asumarea comună a responsabilităților privind procesul și a îmbunătăți vizibilitatea acestuia pentru cetățeni. Acum este momentul să se dea un impuls suplimentar Procesului de la Barcelona.

15. Acesta ar trebui bazat pe elementele de succes ale actualului Proces de la Barcelona, elemente care trebuie, la rândul lor, consolidate. Astfel, Declarația de la Barcelona, obiectivele și domeniile sale de cooperare rămân valabile, iar „cele trei capitole de cooperare” ale sale (dialogul politic, cooperarea economică și liberul schimb și dialogul uman, social și cultural) vor continua să constituie coloana vertebrală a relațiilor euro-mediteraneene. Programul de lucru cincinal adoptat cu ocazia Reuniunii la nivel înalt de la Barcelona din 2005 (inclusiv capitolul patru privind cooperarea în domeniul „Migrației, integrării sociale, justiției și securității” introdus în etapa respectivă), programul de lucru anual din 2008 adoptat de miniștrii afacerilor externe la Lisabona în noiembrie 2007 și concluziile reuniunilor ministeriale sectoriale vor rămâne în vigoare.

16. Ca urmare a opiniilor exprimate de majoritatea statelor membre ale UE și de partenerii mediteraneeni, Comisia consideră că structurile actuale ale Procesului de la Barcelona, în special reuniunile înalților funcționari euro-mediteraneeni, reuniunile Comitetului euro-mediteraneean și reuniunile la nivel de experți ar trebui menținute și consolidate, dacă este posibil. Dialogurile politice și economice sunt o caracteristică esențială a dimensiunii multilaterale a relațiilor euro-mediteraneene și ar trebui continuate.

17. „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana” va fi un parteneriat multilateral. Întâietatea acordată proiectelor regionale și transnaționale ar trebui să sporească potențialul pentru integrarea și coeziunea regională. Aceasta va cuprinde toate statele membre ale UE și Comisia Europeană, împreună cu ceilalți membrii și observatori ai Procesului de la Lisabona (Mauritania, Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Iordania, Autoritatea Palestiniană, Israel, Liban, Siria, Turcia și Albania) precum și celelalte state riverane Mării Mediterane (Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Monaco).

18. Acest mecanism va completa relațiile bilaterale pe care UE le întreține cu aceste țări, care vor continua să existe în cadrul actual de politică în domeniu, cum ar fi politica europeană de vecinătate și, în cazul Mauritaniei, grupul țărilor din Africa, Caraibe, Pacific. De asemenea, acesta va completa dimensiunea regională a politicii de extindere a UE, care include negocierile de aderare și procesul de preaderare și va fi coerent cu strategia UE-Africa, pe care o va completa.

19. Această nouă inițiativă va da Procesului de la Barcelona un nou impuls, prin intermediul a cel puțin trei modalități foarte importante:

- prin creșterea nivelului politic al relațiilor UE cu partenerii săi mediteraneeni;

- prin sporirea asumării comune în relațiile noastre multilaterale; precum și

- prin proiecte suplimentare regionale și subregionale, relevante pentru cetățenii din regiune, care vor oferi acestor relații mai multă concretețe și vizibilitate.

Toate dimensiunile procesului vor fi deschise tuturor participanților în mod egal.

Intensificarea relațiilor

20. Un semnal clar al intenției de a intensifica relațiile va fi propunerea de decizie de a se organiza reuniuni la nivel înalt, bienale, ale șefilor de guvern. Primul summit, care trebuie să aibă loc la Paris la 13 iulie 2008 sub egida viitoarei președinții franceze, ar trebui să adopte decizia oficială de lansare a „Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana” și să stabilească structura, modul de funcționare și principalele obiective ale acestuia. De asemenea, concluziile reuniunii la nivel înalt ar trebui să includă o declarație politică și, eventual, selecția proiectelor regionale concrete ce urmează a fi demarate. Concluziile ar trebui adoptate prin consens.

21. Reuniunile ulterioare la nivel înalt vor urma acest format, prin adoptarea unei declarații politice, aprobarea unui amplu program de lucru, de doi ani, pentru „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana” și convenirea unui număr concret de proiecte regionale. Reuniunile miniștrilor afacerilor externe vor avea loc, de asemenea, între reuniunile la nivel înalt, pentru examinarea progresului realizat în ceea ce privește punerea în aplicare a concluziilor reuniunii la nivel înalt și pentru a pregăti următoarele reuniuni ale acesteia.

22. În principiu, ședințele reuniunii la nivel înalt ar trebui să fie organizate alternativ în UE și în țările mediteraneene partenere. Țările care organizează reuniunea la nivel înalt sau reuniunile ministeriale ale „Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana” ar trebui să invite toate țările parte la inițiativă.

23. Adunarea parlamentară euro-mediteraneeană (APEM) s-a reafirmat ca dimensiunea parlamentară a Procesului de la Barcelona, oferind un cadru pentru dezbateri, dialog deschis și liber schimb de opinii. Aceasta oferă un impuls parteneriatului prin adoptarea de rezoluții și recomandări. Rolul adunării parlamentare euro-mediteraneene va fi acela al unei reprezentări parlamentare legitime a Uniunii pentru Mediterana. Comisia sprijină cu fermitate consolidarea rolului APEM în relațiile cu partenerii mediteraneeni.

Sporirea asumării comune a responsabilităţilor

24. Pe parcursul consultărilor şi contactelor organizate de Comisie a devenit clar faptul că toate ţările sunt de acord în privinţa necesităţii de a construi un parteneriat mai solid care ar trebui să fie rezultatul unei asumări comune sporite a responsabilităţilor privind diferitele procese. Două propuneri au beneficiat de sprijinul general al partenerilor: stabilirea unei preşedinţii comune şi înfiinţarea unui secretariat comun.

Președinţie comună

25. Stabilirea unei preşedinţii comune va spori şi va îmbunătăţi echilibrul şi asumarea comună a cooperării noastre. Preşedinţia comună va fi exercitată în parteneriat în ansamblul său. Unul dintre copreşedinţi va proveni din UE şi celălalt dintr-o ţară mediteraneeană parteneră.

26. Din perspectiva UE , stabilirea unei Copreşedinţii trebuie să fie comptabilă cu dispoziţiile privind reprezentarea externă a Uniunii Europene din Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Pentru prima întâlnire la nivel înalt, preşedinţia în exerciţiu a UE va asuma preşedinţia din partea UE. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, preşedinţia din partea UE va fi exercitată de preşedintele Consiliului European şi de Preşedintele Comisiei (la nivelul şefilor de stat şi de guvern) şi de Înaltul Reprezentant / vicepreşedintele Comisiei, la nivelul miniştrilor afacerilor externe.

27. Dată fiind complexitatea mediului în regiune, selecţia copreşedintelui din partea ţărilor mediteraneene partenere se va face prin consens. Preşedinţia comună din partea mediteraneeană ar trebui aleasă pentru o perioadă de doi ani. Ţara care va asuma preşedinţia comună din partea mediteraneeană poate găzdui reuniunea la nivel înalt „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”.

Guvernanţa instituţională şi secretariatul

28. Un sistem îmbunătăţit de guvernanţă instituţională şi crearea unui nou secretariat vor constitui împreună un alt instrument cheie pentru consolidarea asumării comune şi promovarea unui parteneriat mai echilibrat. Pentru a face „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana” mai vizibil şi mai relevant, acesta trebuie să fie puternic orientat către proiecte.

29. Îmbunătăţirea guvernanţei instituţionale: înfiinţarea unui comitet format din reprezentanţi desemnaţi de toate statele membre, partenerii mediteraneeni şi Comisie va avea drept efect o guvernanţă solidă, mai echilibrată şi mai consolidată. Denumit „Comitetul permanent comun” şi format din reprezentanţii permanenţi ai misiunilor respective la Bruxelles, acesta va avea sediul la Bruxelles.

30. Comitetul permanent comun :

- va fi condus de reprezentanţii preşedinţiei comune;

- va pregăti reuniunile înalţilor funcţionari şi reuniunile Comitetului euromediteraneean şi va asigura continuitatea adecvată;

- va asista preşedinţiile comune în pregătirea reuniunilor la nivel înalt, a reuniunilor miniştrilor afacerilor externe şi reuniunilor ministeriale tematice;

- de asemenea, poate acţiona în calitate de mecanism capabil să reacţioneze rapid în cazul declanşării în regiune a unei situaţii de criză care necesită consultarea partenerilor euro-mediteraneeni;

- membrii şi copreşedinţii Comitetului permanent vor fi aceeaşi care participă şi la reuniunile înalţilor funcţionari şi ai Comitetului euro-mediteraneean;

- desemnarea unui Comitet euro-mediteraneean permanent, care se va reuni periodic, ar putea avea drept consecinţă reducerea frecvenţei reuniunilor înalţilor funcţionari / Comitetului euro-mediteeranean.

31. Secretariatul : în lumina diferitelor puncte de vedere exprimate, Comisia a concluzionat că secretariatul „Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana” ar trebui să îndeplinească rolul de a înainta propuneri de iniţiative comune care să fie adoptate de organismele politice şi să asigure continuitatea necesară a deciziilor adoptate de şefii de stat şi de guverne în legătură cu proiectele.

32. Secretariatul ar putea avea o personalitate juridică distinctă, cu un statut autonom. Modalităţile detaliate vor fi înaintate spre aprobare miniştrilor euro-mediteraneeni ai afacerilor externe în noiembrie 2008.

- Misiuni: secretariatul trebuie să reunească iniţiativele de proiecte (din diferite surse, precum reuniunile ministeriale sectoriale, autorităţile naţionale sau regionale, grupările regionale, sectorul privat, societatea civilă), să le studieze şi să propună proiecte Comitetului euro-mediteraneean, care va juca rolul de organism centralizator. Odată acceptate de Comitetul euro-mediteraneean, proiectele vor fi înaintate spre aprobare, prin intermediul conferinţei miniştrilor afacerilor externe, participanţilor la reuniunea la nivel înalt. În cazul în care proiectele sunt aprobate, participanţii la reuniunea la nivel înalt vor delega secretariatul să asigure continuitatea necesară, în ceea ce priveşte iniţierea promovării proiectelor şi identificarea de parteneri pentru punerea lor în aplicare. Finanţarea şi punerea în aplicare a proiectelor vor fi asigurate în funcţie de caz, de diferiţii parteneri interesaţi şi în conformitate cu procedurile proprii acestora. Secretariatul va înainta un raport către Comitetul Euromed.

- Alcătuire: secretariatul va fi format din funcţionari detaşaţi din partea participanţilor la proces. Obiectivul este atingerea unui nivel de implicare al partenerilor mediteraneeni suficient de ridicat, pentru a spori asumarea comună şi participarea. Prin consens, o parte va desemna secretarul general, iar cealaltă parte secretarul general adjunct. Secretarul general va desemna personalul secretariatului pe baza criteriilor de competenţă şi echilibru geografic. Organizarea secretariatului şi structura personalului vor fi aprobate de Comitetul euro-mediteraneean.

- Finanțarea: funcţionarii detaşaţi vor fi plătiţi de administraţiile lor respective. Costurile de funcţionare ale secretariatului (personal auxiliar, echipament etc.) vor fi finanţate în mod egal de UE şi partenerii mediteraneeni.

- Sediile vor fi stabilite prin consens. Sediul secretariatului va fi asigurat în mod gratuit de către ţara gazdă.

Proiecte

33. Dimensiunea proiectului ar trebui să fie în centrul „Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”. Programele dezvoltate în cadrul acestei iniţiative ar trebui să aibă un potenţial puternic pentru promovarea coeziunii regionale şi a integrării economice şi pentru dezvoltarea interconexiunilor din domeniul infrastructurii. Acestea ar trebui să reprezinte proiecte vizibile şi relevante pentru cetăţenii din regiune.

34. Procesul de selecţie va ţine seama de:

- caracterul regional, subregional sau transnaţional al proiectelor propuse, inclusiv posibilitatea unei cooperări între un număr limitat de ţări;

- amploarea, relevanţa şi interesul pentru toţi partenerii;

- potenţialul de a favoriza o dezvoltare echilibrată şi durabilă, integrarea regională, coeziunea şi interconexiunile;

- fezabilitatea financiară a acestora, inclusiv maximizarea finanţării şi a participării sectorului privat; precum și

- maturitatea acestora şi gradul de pregătire pentru a fi rapid lansate.

35. Un număr de propuneri de proiecte adaptate la necesităţile regiunii şi îndeplinind criteriile enunţate mai sus trebuie să fie pregătit în vederea examinării cu ocazia reuniunii la nivel înalt programată pentru 13 iulie. Comisia a identificat patru de astfel de proiecte pe care le consideră foarte relevante pentru a favoriza creşterea, ocuparea forţei de muncă, sporirea coeziunii regionale şi a dezvoltării durabile pentru regiunea mediteraneeană. Aceste proiecte se regăsesc în anexa I la prezenta comunicare şi au fost înaintate spre evaluare partenerilor.

36. Priorităţile stabilite în Programul orientativ regional se vor aplica în continuare şi nicio contribuţie comunitară potenţială la noile proiecte regionale din anexa I nu va fi finanţată din alocaţiile bilaterale existente în cadrul Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat sau al Instrumentului de preaderare (sau, în cazul Mauritaniei, Fondului European de Dezvoltare).

Finanțarea

37. UE şi statele sale membre finanţează deja în mod semnificativ regiunea mediteraneeană (a se vedea anexa II pentru detalii). Pentru a aduce valoare adăugată acordurilor existente, „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana” trebuie conceput astfel încât să mobilizeze o finanţare suplimentară pentru regiune, în principal prin intermediul proiectelor regionale. Valoarea sa adăugată va depinde foarte mult de capacitatea de a atrage mai multe resurse financiare pentru proiectele regionale.

38. Deşi nu poate exista o alocare prealabilă a fondurilor UE, anumite proiecte care răspund obiectivelor programelor regionale UE pot fi luate în considerare în vederea finanţării. Referitor la finanţarea din bugetul UE, normele obişnuite de selecţie şi normele procedurale se vor aplica în continuare.

39. Comisia consideră că o finanţare suplimentară pentru proiectele şi activităţile regionale trebuie să provină, în principal, din următoarele surse:

- participarea sectorului privat;

- cooperarea bilaterală a statelor membre UE;

- contribuţii ale partenerilor mediteraneeni;

- instituţii financiare internaţionale, bănci regionale şi alte fonduri bilaterale;

- Facilitatea euro-mediteraneeană de investiții și parteneriat (FEMIP) a fost creată în 2002 ca un instrument menit să susţină dezvoltarea sectorului privat în regiunea mediteraneeană, în vederea stimulării unei creşteri economice mai accentuate. FEMIP a combinat împrumuturile BEI cu resursele bugetare comunitare pentru a furniza asistenţă tehnică, capital de risc şi subvenţii la dobândă. Facilitatea a fost consolidată în 2005, în urma unei revizuiri.

- IEPV (aproximativ 50 milioane euro pe an sunt deja programate pentru perioada 2007-2010), Facilitatea de investiții pentru vecinătate şi Instrumentul de cooperare transfrontalieră din cadrul IEPV, precum şi alte instrumente aplicabile ţărilor care fac obiectul iniţiativei.

Concluzii şi etapele următoare

40. Comisia invită Consiliul European să discute şi să aprobe propunerile incluse în prezenta comunicare, cu ocazia reuniunii sale din iunie 2008. Astfel, acestea ar putea deveni propunerea comună a UE, care va fi exprimată cu ocazia reuniunii inaugurale a „Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”, programată a avea loc la 13 iulie 2008, la Paris. Comisia va implica pe deplin Parlamentul European şi APEM în discuţiile în curs de derulare cu privire la noua sa iniţiativă.

* * *

ANEXĂ I PROPUNERI DE PROIECT

Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana.

Exemple de iniţiative

Comisia a identificat patru exemple de iniţiative care îndeplinesc cerinţele stabilite în comunicare. Această listă este orientativă şi nu exhaustivă, fiind deschisă pentru alte sugestii şi propuneri. Iniţiativele răspund necesităţii de a se asigura o cooperare consolidată, deopotrivă la nivel regional şi subregional, au un potenţial real pentru integrare regională şi sunt în egală măsură integratoare şi nediscriminatorii. Aceste iniţiative sunt coerente şi complementare unei game largi de activităţi şi programe lansate de Comisie atât la nivel regional, cât şi bilateral, în cadrul parteneriatului Euromed. Toate proiectele, cu excepţia unuia (protecţie civilă) au un potenţial puternic de a mobiliza contribuţia diferitelor instituţii financiare internaţionale, de a încuraja înfiinţarea unor parteneriate public - privat şi de a atrage investiţii din sectorul privat.

Autostrăzile maritime. Sectorul transporturilor a fost identificat ca una dintre priorităţile parteneriatului Euromed. Conceptul de autostrăzi maritime a apărut în cadrul parteneriatului Euromed ca o combinaţie de servicii integrate de transport de mărfuri pe marile axe de transport incluzând o cale maritimă şi vizează asigurarea unei mai mari fluidizări a comerţului transmediteraneean. Iniţativa Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana ar permite luarea în considerare a accelerării procesului, a facilitării mobilizării actorilor şi a finanţării, precum şi lansarea dezvoltării altor axe/legături/porturi/pieţe. În acest context, grupurile de lucru Euromed transport „autostrăzi maritime” şi „infrastructuri” ar trebui susţinute pentru a-şi continua activitatea de identificare a porturilor prioritare. Odată acestea selecţionate, vor trebui mobilizate resursele financiare pentru realizarea lor (combinarea fondurilor naţionale, multilaterale şi private cu fondurile comunitare, în special FIV). Interconectarea autostrăzii Maghrebului arab (AMA) . Realizarea autostrăzii Maghrebului arab (AMA) este una dintre cele mai importante iniţiative din domeniul infrastructurii ale Uniunii Maghrebului Arab (UMA). Ea îşi propune înfiinţarea unei zone de integrare economică regională între cele cinci state membre ale UMA (Mauritania, Maroc, Algeria, Tunisia, Libia). Trei dintre aceste ţări (Maroc, Algeria, Tunisia) au progresat deja considerabil în realizarea ei, pe o bază naţională. Pentru a finaliza acest proces şi pentru a-i conferi pe deplin amploare şi sens, cele trei ţări trebuie să mai decidă asupra interconectării reţelelor lor respective pe un traseu deja fixat. Cu toate acestea, construcţia ramificărilor internaţionale îşi poate atinge obiectivul de facilitare a circulaţiei mărfurilor şi a persoanelor numai dacă este însoţită de măsuri guvernamentale de liberalizare a schimburilor şi de ridicare a diferitelor obstacole netarifare care le obstrucţionează. Posibilitatea înfiinţării unui regim de concesionări ar putea interesa în mod considerabil sectorul privat.

Depoluarea Mediteranei şi guvernanţa sănătoasă în materie de mediu . Calitatea mediului mediteraneean a fost din ce în ce mai mult afectată de dezvoltarea nedurabilă. În 2006, miniştrii euro-mediteraneeni ai Mediului au decis să lanseze iniţiativa Orizont 2020 şi au adoptat în această privinţă un calendar pentru perioada 2007-2013. Obiectivul major al acestui program este de a accelera iniţiativele în derulare vizând depoluarea Mediteranei. Vor fi dezvoltate trei componente principale: sprijin pentru punerea în aplicare a iniţiativei Orizont 2020 şi promovarea unei guvernanţe sănătoase în materie de mediu, susţinerea investiţiilor vizând reducerea poluării şi înfiinţarea unui sistem comun de informații referitoare la mediu (SPIM). Mai multe programe regionale şi bilaterale sunt în curs de elaborare sau de punere în aplicare în cadrul IEPV şi vor contribui în mod direct la îndeplinirea obiectivelor de depoluare a Mediteranei. În acest context, Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana are o valoare adăugată dublă: în primul rând, va consolida dimensiunea politică a depoluării Mediteranei; în al doilea rând, va facilita efectul de pârghie financiară pentru investiţiile vizând reducerea poluării şi proiectele de consolidare a capacităţii.

Protecţie civilă. La nivel european, în 2001 a fost creat un mecanism comunitar (MIC, Centrul de monitorizare și informare) vizând favorizarea unei cooperări consolidate în cadrul intervenţiilor de asistenţă în domeniul protecţiei civile. Consolidarea acestui tip de cooperare în regiunea mediteraneeană este în mod special importantă, deoarece bazinul mediteraneean este expus unor riscuri majore şi sporite de catastrofe, în special datorită efectelor schimbărilor climatice. O dimensiune specifică a acestui aspect este securitatea maritimă şi rolul AEMS (Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă). La nivel regional, Programul Euromed pentru prevenire, pregătire şi răspuns la dezastre (PRRD) are ca obiectiv dezvoltarea unei cunoaşteri temeinice cu privire la riscurile de dezastru natural şi la capacităţile de răspuns în regiune, consolidarea măsurilor de prevenire a riscurilor existente la nivel internaţional, naţional şi local şi îmbunătăţirea capacităţilor de răspuns ale actorilor implicaţi. Aşadar, acest program vizează să consolideze colaborarea între actorii cheie în domeniul protecţiei civile şi să apropie treptat ţările partenere mediteraneene membre ale MIC. Acest program va acţiona în strânsă legătură cu mecanismul european de protecție civilă şi va asigura existenţa unei sinergii cu activităţile Comisiei, Consiliului Europei şi ONU. În consecinţă, este vorba despre o măsură de consolidare politică a parteneriatului Euromed, având o autentică valoare adăugată regională, federatoare din punct de vedere politic, vizibilă pentru cetăţeni şi potenţial integratoare la nivel subregional. Noul impuls politic dat de Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana va favoriza în mod considerabil dimensiunea acestui program şi, dacă va fi cazul, va atrage fonduri suplimentare.

Planul solar mediteraneean . În 2007, miniştrii euro-mediteraneeni ai Energiei au reafirmat obiectivele generale ale cooperării, respectiv aprofundarea integrării pieţelor energetice şi promovarea dezvoltării durabile, inclusiv a energiei solare. Dezvoltarea şi punerea în aplicare a unui plan solar în Mediterana trebuie să se înscrie în acest cadru. Promovarea activă a energiei solare în regiune este în interesul tuturor părţilor. UE este foarte avansată în domeniul tehnologiilor care îi sunt asociate şi este preocupată să le dezvolte în continuare. Cu timpul, UE va putea eventual importa electricitate de origine solară. Planul respectiv va trebui să asigure iniţial o mobilizare a autorităţilor politice la cel mai înalt nivel, a instituţiilor multilaterale şi financiare în cadrul unei conferinţe regionale. Comisia Europeană ar putea contribui la elaborarea unui plan şi oferi un cadru pentru a menţine, pe de o parte, dialogul necesar asupra politicilor energetice şi strategiile sectoriale şi, pe de altă parte, pentru a asigura continuitatea punerii în aplicare a planului. Această activitate s-ar putea derula împreună cu secretariatul Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana, utilizând, de exemplu, resursele proiectului de asistenţă tehnică MED-EMIP[1]. De asemenea, ar putea fi avute în vedere şi alte participări.

***

ANEXĂ II Sprijinul financiar UE pentru Procesul de la Barcelona

Între 2000 şi 2006, CE a susţinut Procesul de la Barcelona prin linia sa bugetară MEDA. Din 2007, ţările asociate Procesului de la Barcelona au beneficiat de asistenţă prin intermediul liniei bugetare a Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat (IEPV).

Între 2000-2006 , Comisia a acordat 4,6 miliarde euro celor opt ţări partenere* ale Procesului de la Barcelona în cadrul programelor de cooperare bilaterală şi al programelor regionale. În 2007 , Comisia a acordat, în cadrul IEPV, 1,3 miliarde euro pentru zece** ţări partenere.

Pentru perioada 2000–2007, sprijinul financiar total se ridică la 5,9 miliarde euro.

Detalii pe ţară:

[pic]

* Algeria, Cisiordania şi Fâşia Gaza, Egipt, Iordania, Liban, Maroc, Siria, Tunisia.

** Israel şi Libia au început să beneficieze de asistenţă bilaterală în 2007.

[pic]

Sprijin oferit Palestinei

În afara asistenţei financiare acordată prin liniile bugetare MEDA şi IEPV, Palestina a beneficiat de finanţare prin diferite alte linii bugetare, inclusiv cele pentru procesul de pace, UNRWA (prestarea de servicii sociale pentru 4,5 milioane refugiaţi), ECHO (ajutor umanitar) şi linia bugetară în domeniul ajutorului şi securităţii alimentare.

Din aceste diferite linii bugetare a fost alocată suma de 2,4 miliarde euro , între 2000-2007. Aceasta reprezintă o medie de 300 milioane euro pe an.

Sprijinul financiar acordat Palestinei a sporit considerabil în ultimii ani, datorită necesităţilor crescânde şi evoluţiei situaţiei politice.

În timp ce sprijinul anual mediu al CE se ridica la 245 milioane euro în perioada 2000-2004, în 2005 sprijinul CE a fost de 280 milioane euro, 340 milioane euro în 2006 şi 550 milioane euro în 2007. Statele membre sunt, de asemenea, donatori importanţi, contribuind cu 315 milioane euro în 2005, 385 milioane euro în 2006 şi 405 milioane euro în 2007.

Valoarea totală a sprijinului acordat de UE Palestinei a ajuns astfel la 955 milioane euro în 2007 (725 milioane euro în 2006 şi 595 milioane euro în 2005).

[1] „Euro-Mediterranean Energy Market Integration Project” (Proiectul de integrare a pieţei energetice euro-mediteraneene), care a demarat în 2008 cu fondurile MEDA.